CREATIVITATEA – CONCEPT CU APLICABILITATE EXTINSĂ

experienţe pedagogice

Mariana CiorășteanuGRADINITA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 18 FOCSANI (Vrancea)16 feb. 2024

,,Creativitatea este molipsitoare, dați-o mai departe!”
(Albert Einstein)

Pornind de la cuvintele de mai sus ale celui mai excepțional fizician și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai lumii, ne gândim, ce poate fi mai frumos și mai înălțător decât să dai din ce-i al tău: fie o idee, un gând, o ipoteză, un concept sau o predispoziție, pe care să le împărtășești celor din jur, dispuși să înțeleagă rostul acestora și să se ,,molipsească” cu năzuițe de inovare, inventivitate și descoperire. Să sădim astăzi, așadar, o sămânță a imaginației creatoare pe un sol roditor și fertil, pentru ca în zilele ce vor urma să putem culege noi recolte- produse ale creativității, mai bogate, mai sustenabile și mai utile.
Înainte să abordăm mai îndelete procesul și produsele creativității, se cuvine să lămurim ce este creativitatea, de unde izvorăște, de ce are nevoie pentru a se evidenția sau în ce manieră se regăsește ea în rândul copiilor, în preșcolaritate?
Creativitatea este definită în funcție de: produsul creat, procesul de creație și de persoana creatoare, motiv pentru care în literatura de specialitate se vor regăsi multiple variante de determinare a conceptului. Al.Roșca consideră creativitatea ca un proces care se finalizează cu un produs original, nou, cu valoare și utilitate pentru societate. Dacă accentul este așezat pe persoana creatoare, atunci creativitatea este definită fie ca o caracteristică a performanței personale (originală și de valoare), fia ca o capacitate de a inventa, a descoperi, a crea, ceva nou și valoros.
M. Bejat abordează creativitatea din perspectiva capacității umane de gândire de a găsi soluții, de a oferi noi idei necunoscute anterior.
În orice caz, creativitate își are originea în latinescul creare- a naște, a zămisli, a făuri și îndrăznim să considerăm că determină capacitatatea de a găsi și de a descoperi idei sau produse noi în orice domeniu sau sferă de activitate (știință, arte, literatură, afaceri, educație și chiar în viața de zi cu zi), printr-un proces care solicită strategii eficiente, gândite și re-gândite de către un individ capabil să genereze o legătură rodnică și inovativă între proces și produs.
Marilyn Ferguson (scriitoare) spunea că ,,procesul creativ are nevoie de haos înainte să apară forma”, astfel, putem sintetiza că este nevoie de informații, cercetări, eșecuri, insistențe pentru a ajunge la ,,produsul finit”. Totodată, conform psihologului Graham Wallas- ,,Arta Gândului” (The Art of Thought, 1926), procesul creativ trebuie să traverseze cele patru stadii specifice pentru a ajunge la îndeplinirea ,,creației”:
-Pregătirea: ,,problema” este intens analizată, se fac cercetări, se planifică și se pregătește mental;
-Incubarea: etapă în care are loc un proces inconștient de ,,gândire” fără să realizăm acest lucru;
-Iluminarea: momentul inspirației, conexiunile și asocierile succesive conduc spre găsirea soluției;
-Verificarea: se verifică validitatea ideii, conducând mai apoi la forma precisă a acesteia.
Cea mai importantă regulă, dacă o putem numi așa, este interconexiunea celor patru stadii enumerate mai sus; nici una dintre ele nu poate produce efecte ,,creatoare” separat, împreună compun un mecanism complex aflat în permanentă dinamică.
Lămurindu-ne cu privire la definirea conceptului creativității și la ,,nevoile” pe care aceasta le are pentru a se declanșa ca proces în mintea unui individ, ne întrebăb cât de evidentă sau prezentă este creativitatea în rândul copiilor, cu precădere în rândul preșcolarilor.
La vârste fragede, copiii văd lumea și mediul care îi înconjoară într-o manieră proprie, mai fabuloasă, mai fantastică, cu mai multe ,,înțelesuri” pe care ei le atribuie: norișorii au diferite forme simbolice, câteva linii trasate aleatoriu pot fi copii care se joacă de-a prinselea, umbrele ,,seamănă”
cu anumite animăluțe etc. Creativitatea și imaginația la vârsta preșcolară nu au limite, am putea spune că se întrepătrund și uneori se confundă: copiii își imaginează (își închipuie) noi funcții sau utilizări ale anumitor obiecte, descoperă noi moduri de folosire și implicit noi produse ale îmbinării creative ale acestora, noi modalități de rezolvare a anumitor sarcini, iar aceste procese ale imaginației se includ ca părți componente ale creativității.
Colectivitatea și frecventarea grădiniței, interacțiunea continuă cu lumea și mediul înconjurător, permanenta stimulare a curiozității și a proceselor psihice sunt elemente esențiale care vor încuraja și vor crește potențialul creativ al copilului preșcolar; creativitatea este educabilă, iar imaginația extinsă, dacă sunt antrenate în toate tipurile de activități: de la cele liber alese, până la activitățile pe domenii experiențiale, dar și în activitățile de dezvoltare personală sau extrașcolare. După cum bine știm, copilul învață prin joc, creează prin joc sau în joacă, dezvoltă și se dezvoltă, realizează conexiuni- relații, descoperă și se descoperă, chiar dacă la această vârstă există limite în gândirea lui, compensațiile vin din partea imaginației și a capacității lui de a creea: noi universuri printr- o simplă mâzgălitură, noi întrebuințări ale anumitor obiecte, noi modalități de îndeplinire a sarcinilor, noi jocuri și noi forme de joacă.
Important în preșcolaritate este să le acordăm încredere, să-i încurajăm, să le oferim situații de învățare prin care să le stimulăm creativitatea și imaginația, să- i lăsăm să decidă și să le oferim momente în care să poată pune în practică ceea ce au descoperit, testând utilitatea sau veridicitatea produsului creeat, să-i lăsăm să exploreze, dirijat, cu tact pedagogic, aplicând strategii selectate și adaptate optim de către educatoare, să-i încurajăm să creeze o lume plină de zâmbete și culoare.
Nu puține au fost și sunt situațiile în care, la o activitate practică, după ce educatoarea a intuit materialele și a explicat modalitatea de lucru cu acestea pentru realizarea lucrării practice, unii copii să găsească și să aplice noi modalități de lucru, utilizând materialele într-o manieră proprie, diferită de cea expusă, sau îndeplinind sarcina aducând elemente noi și interesante în produsul realizat. La activitățile de educare a limbajului, în momentele în care se abordează o povestire cu început dat sau una colectivă, copiii ,,se întrec” în a creea cele mai fabuloase personaje sau le atribuie puteri inimaginabile, ori povestea în sine capătă alte și alte turnuri după imaginația fiecăruia. În activitățile cu caracter științific, după ce se expune o sarcină sau o problem de rezolvat, copiii pot surprinde prin creearea unei alte variante de rezolvare sau a unei noi posibilități. În joaca sau în jocurile pe care ei le desfășoară în sala de grupă, educatoarea poate surprinde momente în care copiii pot creea situații neprevăzute la care tot ei trebuie să găsească o rezolvare sau, atunci când obiectele din jur nu au ,,utilitatea”pe care ei o doresc în jocul lor, acestea, lesne, pot căpăta multiple întrebuințări: un cub poate fi un autobuz cu care ,,se duc la grădiniță”, un baticel se transformă în scutec pentru înfășat, piesele pentru diferite îmbinări pot fi monede de schimb, ingrediente pentru preparearea supei ori prăjituri, sau cu ajutorul lor pot creea diferite forme inedite, altele decât cele exemplificate.
În astfel de momente în care copiii preiau inițiativa și dezvoltă noi căi de rezolvare a unor sarcini sau noi întrebuințări ale materialelor folosite în activități, este important să-i încurajăm, să nu interzicem variantele lor sau să le catalogăm ca ,,neconforme”, doar pentru că toți trebuie să ,,lucreze” la fel și toate lucrările trebuie să fie identice, respectând întocmai pașii de lucru expuși de educatoare. Prin astfel de situații în care preșcolarii sunt stimulați să ,,inoveze” și, totodată li se permite să creeze conexiuni între elemente, informații și obiecte, găsindu-le noi și multiple utilități și aplicabilități, copiii își exprimă stări, sentimente, trăiri, cunoștințe, aptitudini, își exprimă dorința de dezvoltare și de participare activă în lumea și mediul în care ei trăiesc.
Elemente sau materiale care pot stimula sau trezi curiozitatea sunt la tot pasul în mediul înconjurător, important este să le sesizăm și să le acordăm atenția cuvenită. Accentul pe stimularea creativității copiilor și pe procesul creației pornește, gândim noi, de la educatoare, în ceea ce privește etapa preșcolarității. Prezumăm că o educatoare deschisă spre nou și inovație, atentă și implicată, curioasă și preocupată pentru a face cât mai interesante și mai interactive activitățile, dornică să evite monotonia prin demersuri inovative, prin stategii didactice create și împletite optim, prin conținuturi noi și valoroase, va reuși să sădească și să stimuleze creativitatea preșcolarilor într- o manieră plăcută și mult apreciată de cei mici, fie doar și prin puterea exemplului.
Fără a părea o lipsă de modestie, este bine cunoscut faptul că educatoarele sunt un munte de creativitate și imaginație, interesate să ofere preșcolarului cele mai realiste substitute ale realității (când vorbim de activități din sfera cunoașterii mediului); numeroase materiale de lucru cu care vor creea, împreună cu cei mici, incomparabile produse ale activităților plastice și practice; cele mai educative și interactive jocuri (didactice, simbolice, de rol etc.), felurite mijloace didactice centrate pe copil, necesare în diferite activități; variate experiențe de învățare adaptate capacității lui de înțelegere, dar și conținuturi nou create (povești, poezii).
Nu de puține ori, în activitățile de povestire, atunci când conținuturile nu se pliau perfect pe tematica propusă sau, din dorința de a capta atenția copiilor prin alte povești sau poezii noi, am ales să creez noi astfel de narațiuni, cum ar fi: Călătoria spre cunoaștere, https://www.didactic.ro/materiale-didactice/calatoria-spre-cunoastere, Povestea melcului călător https://www.didactic.ro/materiale-didactice/povestea-melcului-calator, Zâna Primăvara și crenguța înmugurită, Povestea lui Nouraș https://www.didactic.ro/materiale-didactice/povestea-lui-nouras, Povestea unei meserii https://www.didactic.ro/materiale-didactice/povestea-unei-meserii-lectura-educatoarei etc. Datorită noutății textelor expuse, copiii au fost mai interesați să descopere poveștile, și le-au însușit, reproducându-le cu exactitate, lucru care a adus ample benefici în dezvoltarea lor, fie că vorbim de dezvoltarea memoriei, a limbajului, a imaginației sau creativității.
Ca o concluzie, creativitatea a stat și stă la baza multor inovații și progrese, fie că o abordăm din perspectivă educațională, socială, științifică sau tehnică, aceasta este prezentă în fiecare arie de activitate, dar și în fiecare încercare, eroare sau reușită a creatorului. Elemente stimulative, oportunități, mijloace ale acesteia ne înconjoară, important este să ne aplecăm asupra lor cu interes, curiozitate și o minte deschisă; la fel de necesar este să oferim din ,,experiența” noastră creativă celor din jur, să- i ,,molipsim” să caute și să găsească noi forme și variante utile, sustenabile ale resurselor, întrucât, în zilele noastre se cuvine să considerăm creativitatea ca pe o nevoie, nu doar socială, ci universală.

Bibliografie:

Al.Rosca, 1972 "Creativitatea", pp. 7-9, București, Edit. Enciclopedica romana;
Curriculum pentru educație timpurie 2019
M. Bejat, 1971,"Talent, inteligenta, creativitate", p.102, București, Edit. Stiintifică;
Tomșa, Gheorghe, 2005, ”Psihopedagogia preșcolară și școlară”-MENC