Adormirea Maicii Domnului, prăznuită pe 15 august, este una dintre cele mai cinstite sărbători ale Bisericii noastre Ortodoxe, fiind considerată „Paștile de vară” al credincioșilor. Ea nu este doar un soi de comemorare a sfârșitului pământesc al Celei care L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, ci mai ales prăznuirea mutării sale cu trupul la cer, în slava cea de-a dreapta Tatălui. Cu o evlavie neîntreruptă de atâtea veacuri, creștinii ortodocși o cinstesc pe Maica Domnului ca pe cea care, fiind aproape de scaunul Dumnezeirii, are putere să ne ajute în necazuri, boli și încercări, așa cum se cântă în slujbele acestei zile: „Bucură-te, că pe măsura credinţei împarţi tămăduiri!”. Dar când și unde s-a petrecut acest moment tainic din viața Maicii Domnului? Aflați în rândurile de mai jos!
Când și cum a apărut Postul Adormirii Maicii Domnului?
Întâi de toate, se cuvine să cunoaștem câteva detalii istorice legate de locul și timpul în care a apărut Postul Sfintei Marii. Așadar, trebuie să știm că în primele secole creștine, acest post nu se ținea peste tot în același timp și în același mod. Creștinii din Antiohia posteau doar o zi, de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, cei din zona Constantinopolului posteau numai patru zile, iar creștinii din Ierusalim posteau cel mai mult: opt zile. Ba chiar mai mult, creștinii din alte zone nu posteau deloc, spunând că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la zbuciumul și durerea pământească la bucuria cerească, unde stă pururea alături de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
De aceea, a fost nevoie ca Biserica să ia atitudine. Cum a făcut asta? În anul 1166 a fost convocat la Constantinopol un sinod prezidat de Patriarhul locului respectiv, Luca Crysoverghi, unde s-a hotărât ca „postul să înceapă în ziua de 1 august și să se termine în dimineața zilei de 15 august, când începem sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului”. În acest fel, data de începere a postului precum și durata lui, au fost uniformizate pentru toată lumea creștină.
Adormirea, într-o zi de vineri
În tradiția creștină, precum și în multe dintre operele Sfinților Părinți există mărturii care fac referire la momentul Adormirii Maicii Domnului și subliniază pregătirea ei prin post și rugăciune înainte de a fi ridicată la Ceruri. Tradiția spune că, într-o zi de vineri, Mântuitorul i-a transmis că viața ei pământească este aproape de final, prin mijlocirea Arhanghelului Gavriil care, oferindu-i o ramură de finic, i-a spus: „Fiul și Domnul tău te cheamă: E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! Astăzi, așa cum ai umplut de bucurie pe locuitorii pământului, așa vei bucura de oștirile cerești prin urcarea ta, cea binecuvântată care ai făcut să strălucească încă și mai mult sufletele sfinților”.
Ierusalimul – locul adormirii Maicii Domnului
După Înălțarea la cer a Mântuitorului, Maica Domnului a rămas în grija Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul, căruia Iisus i-o încredințase de pe cruce: „Iată mama ta” (Ioan 19, 27). A trăit în casa acestuia din Ierusalim, pe Muntele Sionului, loc considerat de Tradiție drept casa unde a avut loc și Cina cea de Taină. Acolo, în mijlocul apostolilor, a fost de față la Pogorârea Duhului Sfânt, întărind Biserica primară prin prezența și rugăciunea ei.
Tradiția ne spune că, după o vreme, pe fondul persecuțiilor din Ierusalim, Maica Domnului l-ar fi însoțit pe Sfântul Ioan într-o călătorie misionară la Efes, în Asia Mică, unde acesta propovăduia Evanghelia. Acolo ar fi stat câțiva ani, dar, simțind apropierea sfârșitului, a cerut să se întoarcă în Ierusalim. Voia să adoarmă în locul unde văzuse Patimile și Învierea Fiului ei. Astfel, potrivit Tradiției Bisericii, Adormirea Maicii Domnului a avut loc în Ierusalim, în casa Sfântului Ioan. Așa cum am notat mai sus, la trei zile după ce fusese vestită de Arhanghelul Gavriil că avea să treacă din această viață, într-o lumină cerească și înconjurată de apostoli aduși în chip minunat de la marginile lumii, Maica Domnului și-a dat sufletul în mâinile Fiului ei. Domnul Însuși, cu îngerii Săi, a venit să o primească.
Trupul ei a fost așezat cu cinste într-un mormânt aflat în Grădina Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor, aproape de locul în care Domnul Se rugase înaintea pătimirii. Acolo se afla mormântul familiei ei, unde se odihneau Sfinții Ioachim și Ana și Dreptul Iosif. Acest loc este cinstit și astăzi de Biserica Ortodoxă și de credincioșii care merg în pelerinaj în Țara Sfântă.
Când a adormit Maica Domnului?
Sfânta Scriptură nu oferă informații precise despre anul adormirii Maicii Domnului, însă Tradiția Bisericii, completată de scrierile patristice și de izvoarele istorice, plasează acest eveniment în jurul anului 48 după Hristos. Unele surse indică o dată mai devreme, în jurul anului 45 d.Hr., însă consensul general al tradiției fixează Adormirea între anii 45–50 d.Hr.
În ceea ce privește vârsta Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în momentul adormirii, majoritatea surselor vorbesc despre 60–63 de ani. Această estimare este bazată pe cronologia vieții sale: nașterea în jurul anului 15 î.Hr., logodirea cu Dreptul Iosif în jurul vârstei de 15 ani, nașterea Domnului în jurul anului 1, urmată de aproximativ 15 ani de viață după Înălțarea Domnului. Această cronologie nu este un document istoric în sensul modern, ci face parte din memoria vie a Bisericii, transmisă prin Sfânta Tradiție, predania apostolică și cultul liturgic al Bisericii.
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit în Sfântul Munte Athos, spunea că „Maica Domnului nu ne lasă, ci ne poartă în spate, numai noi să vrem aceasta şi să nu dăm din picioare, ca şi copiii neastâmpăraţi”.
Bibliografie
www.BIZANTICOS.ro