“ Ma numesc Greta Thunberg. Am 16 ani, vin din Suedia. Si vorbesc in numele generatiilor viitoare. Stiu ca multi dintre voi nu vor sa ne asculte- spuneti ca suntem doar niste copii. Dar noi doar repetam mesajul stiintei climatice unificate. Multi dintre voi par ingrijorati ca noi irosim timpul in care am putea invata, dar va asigur ca ne vom intoarce la scoala in momentul in care nu veti mai ignora stiinta si ne veti da un viitor. Cerem oare chiar atat de mult? In anul 2030 voi avea 26 de ani. Sora mea mai mica, Beata va avea 23 de ani. La fel ca multi dintre copiii si nepotii vostri. E o varsta grozava, ni s-a spus. Cand ai intreaga viata inainte. Dar nu sunt sigura ca va fi asa de grozav pentru noi. Am avut norocul sa ma nasc intr-un timp si loc unde toti ne-au spus sa avem vise mari, as fi putut sa devin orice as fi dorit. Cei ca mine au avut orice lucru de care au avut nevoie si chiar mai mult de atat. Lucruri la care bunicii nostri nici n-ar fi putut sa viseze. Am avut orice lucru ne-am fi putut dori si totusi acum am putea ramane fara nimic. Acum, probabil, noi n-avem nici macar un viitor. Pentru ca viitorul a fost vandut astfel incat un numar mic de oameni sa acumuleze cantitati inimaginabile de bani. Ne-a fost furat de fiecare data cand ne-ati spus ca cerul este limita si ca traiesti o singura data. Ne-ati mintit. Ne-ati dat false sperante. Ne-ati spus ca viitorul e ceva ce abia astepti sa vina. Si cel mai trist lucru este ca cei mai multi copii nici macar nu realizeaza soarta care ne asteapta. Nu vom intelege decat atunci cand va fi prea tarziu. Si totusi noi suntem cei norocosi. Cei care vor fi afectati cel mai puternic deja sufera consecintele. Dar vocile lor nu sunt auzite. Imi merge microfonul? Ma puteti auzi? In jurul anului 2030, la 10 ani 252 de zile si 10 ore departare de clipa prezenta, vom fi in postura in care am declansat o rectie in lant ireversibila, dincolo de controlul uman, care cel mai probabil va duce la sfarsitul civilizatiei noastre asa cum o stim. Numai daca nu in acest timp, schimbari permanente si fara precedent vor fi avut loc in toate aspectele societatii, incluzand o reducere a emisiilor de CO2 de cel putin 50%. Si va rog sa retineti ca aceste calcule depind de inventii care nu au fost inca facute la scara (necesara), inventii care ar trebui sa curete atmosfera de cantitati astronomice de dioxid de carbon. Si mai mult de atat, aceste calcule nu includ puncte critice neprevazute inca si bucle feedback cum ar fi metanul, gaz cu efect de sera foarte puternic emanat de dezghetarea rapida a permafrostului. Aceste calcule stiintifice nu includ nici incalzirea garantata ascunsa de poluarea toxica a aerului (global dimming -nota mea). Nici aspectul echitatii-sau justitia climatica- stipulata clar in acordul de la Paris, care e absolut necesara pentru ca lucrurile sa functioneze la o scara globala. Trebuie de asemenea sa ne amintim ca acestea sunt doar calcule. Estimari. Asta inseamna ca aceste ”puncte fara intoarcere” pot avea loc un pic mai devreme sau mai tarziu decat 2030. Nimeni nu poate sti cu certitudine. Oricum putem fi siguri ca se vor intampla aproximativ in acest interval de timp, pentru ca calculele nu sunt opinii sau raspunsuri date la intamplare. Aceste proiectii sunt sustinute de fapte stiintifice, acceptate de toate natiunile prin intermediul IPCC (Grupul Interguvernamental pe Schimbari Climatice). Aproape fiecare entitate stiintifica majora nationala din lume sustine activitatea si descoperirile IPCC-ului. Ati auzit ce tocmai am zis? E engleza mea OK? Merge microfonul? Pentru ca incep sa ma intreb. In timpul ultimelor sase luni am calatorit prin Europa sute de ore in trenuri, masini electrice si autobuze, repetand aceste cuvinte menite sa ne schimbe vietile, din nou si din nou. Dar nimeni nu pare sa vorbeasca despre asta, si nimic nu s-a schimbat. In realitate, emisiile continua sa creasca. Cand am calatorit pentru a vorbi in diferite tari, intotdeauna mi s-a oferit ajutor pentru a scrie despre politici climatice specifice in tari specifice. Dar acest lucru nu e cu adevarat necesar. Pentru ca problemele de baza sunt aceleasi peste tot. Si problema de baza este ca de fapt nimic nu se face pentru a stopa- sau macar a incetini- colapsul climatic si ecologic, in pofida tuturor promisiunilor si cuvintelor frumoase. UK este oricum foarte special. Nu doar pentru datoria istorica de carbon de neimaginat, ci si pentru contabilizarea curenta, foarte creativa a carbonului. Incepand cu 1990 UK a realizat o reducere de 37% a emisiilor de carbon de pe teritoriul sau, ne spune Proiectul Global de Carbon(GCP). Si asta suna foarte impresionant. Dar aceste cifre nu includ emisii din aviatie, navigatie si cele asociate cu importuri si exporturi. Daca aceste cifre sunt incluse, reducerea este in jur de 10% din 1990 incoace- sau o medie de 0.4% pe an, dupa Tyndall Manchester. Si principalul motiv pentru reducere nu e o consecinta a politicilor climatice, ci mai degraba o directiva UE din 2001 pe calitatea aerului care efectiv a fortat UK sa inchida centralele ei electrice pe carbune foarte vechi si extrem de nocive si sa le inlocuiasca cu centrale electrice pe gaz mai putin nocive. Si trecerera de la o sursa dezastruoasa de energie la una usor mai putin dezastruoasa va rezulta desigur intr-o micsorare a emisiilor. Dar poate cea mai periculoasa prejudecata despre criza climatica este aceea ca trebuie sa ne micsoram emisiile. Pentru ca nu e catusi de putin suficient. Emisiile noastre trebuie sa inceteze daca e sa stam sub 1.5-2 grade C incalzire. ”Micsorarea emisiilor” e desigur necesara, dar e doar inceputul unui proces rapid care trebuie sa conduca la o incetare in cateva decenii sau chiar mai putin. Si prin ”stop” vreau sa spun zero net- si apoi rapid catre cifre negative. Aceasta exclude cele mai multe politici actuale. Faptul ca vorbim despre micsorare in loc de o stopare a emisiilor este poate cea mai mare forta din spatele faptului ca nimic nu se schimba (business as usual). Suportul activ, curent, de catre UK fata de noi exploatari ale combustibililor fosili- de exemplu fata de industria fracturarii hidraulice a gazelor de sist, expansiunea campurilor petrolifere si de gaze din Marea Nordului, expansiunea aeroporturilor si permisiunea pentru infiintarea unei mine de carbune nou-nouta - frizeaza absurdul. Acest comportament iresponsabil in forma continuata va fi fara indoiala amintit in istorie ca unul dintre cele mai mari esecuri ale umanitatii. Mi se spune mie si celorlalte milioane de copii care fac greva ca ar trebui sa fim mandri de ceea ce am realizat. Dar singurul lucru la care trebuie sa privim e curba emisiilor. Si imi pare rau, dar e inca in crestere. Acea curba e singurul lucru la care ar trebui sa ne uitam. De fiecare data cand luam o decizie trebuie sa ne intrebam: cum va afecta aceasta decizie acea curba? Ar trebui sa incetam sa ne masuram bunastarea si succesul in grafice care arata crestere economica, sa le masuram in schimb prin curba care arata emisiile gazelor cu efect de sera. N-ar trebui sa intrebam doar”Avem suficienti bani pentru a iesi la capat cu asta?” ci si” Avem destul buget de carbon pentru a iesi la liman?” Acest lucru ar trebui si e necesar sa devina noua noastra moneda. Multi spun ca nu avem nici o solutie la criza climatica. Si au dreptate. Cum am putea sa avem? Cum ”solutionezi” cea mai mare criza cu care s-a confruntat umanitatea? Cum ”solutionezi” un razboi? Cum ”gasesti o solutie” la a merge pe luna pentru prima data? Cum ”solutionezi” descoperind noi inventii? Criza climatica e si cea mai usoara si cea mai dificila chestiune cu care ne-am confruntat vreodata.Cea mai usoara pentru ca stim ce trebuie sa facem. Trebuie sa stopam emisiile de gaze cu efect de sera. Cea mai grea pentru ca economiiile noastre actuale sunt inca total dependente de arderea combustibililor fosili si astfel sunt in procesul de distrugere a ecosistemelor cu scopul de a crea crestere economica fara sfarsit. ”Deci, cum rezolvam concret asta?” ne intrebati pe noi- scolarii care facem greva pentru clima. Si noi raspundem:” Nimeni nu stie cu certitudine. Dar trebuie sa stopam arderea combustibililor fosili, sa restauram natura si multe alte lucruri pe care nu le-am deslusit inca.” Atunci voi spuneti: ”Acesta nu e un raspuns ! ” Asa ca noi spunem: ”Trebuie sa incepem sa tratam criza ca o criza- si sa actionam chiar daca nu avem toate solutiile.” ”Tot nu e un raspuns!” spuneti voi. Atunci noi incepem sa vorbim despre economie circulara si refacerea naturii si nevoia de o tranzitie corecta (justa). Si voi nu intelegeti despre ce vorbim. Spunem ca toate acele solutii de care este nevoie nu sunt cunoscute nimanui si prin urmare trebuie sa ne unim in spatele stiintei si sa le gasim impreuna pe parcurs. Dar voi nu vreti sa ascultati. Pentru ca acele raspunsuri sunt pentru a rezolva o criza pe care cei mai multi dintre voi nici macar n-o inteleg complet. Sau nu vor s-o inteleaga. Nu ascultati de stiinta pentru ca sunteti interesati doar de solutii care sa va permita sa continuati ca inainte. Ca acum. Si acele solutii au incetat sa existe. Pentru ca nu ati actionat la timp. Evitarea colapsului climatic va cere sa gandim ca la constructia unei catedrale. Trebuie sa asternem fundatia in timp ce nu stim exact cum sa construim tavanul. Uneori trebuie pur si simplu sa gasim o cale. In momentul in care ne hotaram sa indeplinim ceva putem face orice. Si sunt sigura ca in momentul in care incepem sa ne comportam ca si cum am fi intr-o stare de urgenta, putem evita catastrofa climatica si ecologica. Oamenii sunt foarte adaptabili: inca putem repara asta. Dar oportunitatea de a face astfel nu va dura mult. Trebuie sa incepem astazi. Nu ne mai putem scuza. Noi copiii nu ne sacrificam educatia si copilaria pentru ca voi sa ne spuneti ceea ce considerati ca e posibil din pdv politic in societatea pe care ati creat-o. Nu am luat cu asalt strazile pentru ca voi sa faceti selfies cu noi, si sa ne spuneti ca admirati cu adevarat ceea ce facem. Noi copiii facem asta pentru a-i trezi pe adulti. Noi copiii facem asta pentru ca voi sa va lasati diferentele la o parte si sa incepeti sa actionati cum ati face-o intr-o situatie de criza. Noi copiii facem asta pentru ca ne vrem sperantele si visele inapoi. Sper ca microfonul a functionat. Sper ca voi toti ati putut sa ma auziti.”

Traducere: Adrian Popescu