iTeach: Blog Mariana Patrichi

Abuzul sexual

Mariana Patrichi — Thu, 15 Mar 2012 17:59:04 +0200

         Abuzul sexual presupune implicarea de către adult a copiilor dependenţi, imaturi, a adolescenţilor în activităţi sexuale pe care nu le înţeleg şi la care ei nu sunt în măsură să consimtă în cunoştinţă de cauză sau care violează normele tradiţionale ale vieţii de famile (Gabriela, Irimescu, 2006, p. 63).
          În general, copiii sunt foarte ataşaţi de cei ce îi îngrijesc. Abuzul sexual asupra copiilor poate fi săvârşit de către părinţi, bunici şi alte rude apropiate care au sarcina de a îngriji copiii. Abuzul sexual implică urmărirea adultului împreună cu copilul a filmelor sau revistelor porno, privirea adultului de către copil în timpul masturbării, practicarea unor jocuri cu tentă sexuală ca pipăirea sau masturbarea.
          Copiii pot fi abuzaţi de la vârste foarte mici. În afara familiei, abuzul sexual se numeşte pedofilie, iar în cadrul familiei poartă numele de incest. Incestul poate avea loc între tată şi fiică, tată vitreg şi fiică vitregă, între taţi şi fii şi taţi vitregi şi fii vitregi. Incestul îl întâlnim în toate mediile şi clasele sociale. Părinţii incestuoşi sunt imaturi, incapabili de a accepta pierderea copilului, plecarea lui, ei străduindu-se să-l închidă într-o dragoste fără ieşire, pe care o reprezintă identitatea de sânge (A. Neculau, 2003, p. 156).
          Formele abuzului sexual pot fi: hărţuirea sexuală (propuneri verbale, gesturi sau atingeri de tip sexual), comportament exhibiţionist în faţa unui copil, comiterea de acte sexuale în prezenţa copilului, manipularea organelor sexuale ale copilului sau obligarea acestuia de a manipula organele sexuale ale agresorului, intruziunea unor obiecte în organele sexuale ale copilului, penetrarea sexuală orală, genitală sau anală, exploatarea sexuală, obligarea minorului la pornografie, prostituţie, trafic în folosul adultului.
          Femeile pot stimula sexual copiii foarte mici în timpul unor activităţi cum ar fi: baia zilnică, îmbrăcatul, schimbarea scutecelor. Pedofilii se aseamănă cu cei care comit incestul, doar că ei au ca sursă primară copiii pentru a-şi satisface plăcerile. Pedofilul este incapabil să găsească satisfacţii sexuale în relaţii normale cu alţi adulţi. El cred ca sexul este modul cel mai potrivit de a exprima dragostea dintre adult şi copil.
          Fetele reprezintă categoria cea mai expusă la abuz sexual. Locurile în care se produce abuzul sexual împotriva copiilor sunt cele publice, doar incestul se produce în mediul familial. Copilul este stimulat sau obligat să se angajeze în relaţia abuzivă prin recompense sau ameninţări. Copilul nu prea înţelege ceea ce se întâmplă, dar când află că jocul este secret, începe să înţeleagă că ceva este în neregulă.
          Rolul copilului în acest joc variază. I se poate cere să ia parte activ la acest joc sau să fie pasiv, ca şi cum ,,ar dormi” (Kari, Killén, 1998, p. 40). Abuzul este traumatizant pentru copil din punct de vedere emoţional, prin faptul că tăcerea copilului este asigurată prin corupere, iar copilul se simte vinovat şi responsabil pentru ceea ce se întâmplă.
          Ceea ce îl înspăimântă pe copil la abuzul sexual este secretul pe care trebuie să-l ţină şi faptul că este complice la tot ceea ce se întâmplă. Copilul păstrează secretul întâmplărilor dacă este întrebat direct, însă unii copii por să-şi destăinuiască experienţele sexuale în timp ce se joacă, schiţându-le gestual sau verbal.
            Secretul experienţelor sexuale obligă copilul la tăcere, iar acest lucru face ca abuzul să se repete mulţi ani. Pentru a păstra secretul, copiii sunt ameninţaţi de către adulţi. Copiilor abuzaţi li se spune întotdeauna să nu zică nimănui ce se întâmplă (,,Dacă vei spune cuiva ce s-a întâmplat, eu voi intra în puşcărie”). Păstrarea secretului este de obicei întărită prin violenţă, pedepse fizice. Majoritatea copiilor supuşi abuzului sexual mint şi neagă tot ceea    ce se întâmplă. Copiii mint în legătură cu abuzul sexual, deoarece se tem de pedeapsă.
          Unii copii descriu cum abuzul are loc în linişte sau fără contact vizual, sau în întuneric, cu perdele trase, deşi nimeni nu spionează. De asemenea, agresorul, care poate fi tatăl copilului îşi schimbă gesturile, modul de a vorbi, tonul vocii şi se comportă neobişnuit din punct de vedere fizic. Toate acestea devin înfricoşătoare pentru un copil.
          Copilul este forţat să ducă o viaţă aparent normală, în care abuzul pare că nu există (Gabriela, Irimescu, 2006, p. 73).
          Copilul abuzat sexual trebuie neapărat să ajungă la un doctor pediatru . Controlul medical al copilului abuzat are drept scop identificarea posibilităţilor de rănire, de transmitere a bolilor pe cale sexuală sau chiar posibilitatea unei sarci
Consecinţele abuzului sexual asupra copilului
          Efectele abuzului sexual asupra copilului sunt foarte serioase şi de durată. De obicei primul născut este cel mai des afectat.Acestor copii le este frică să se apropie de alţi copii de vârsta lor, pentru a nu afla prin ceea ce trec ei. Se izolează, nu se mai pot concentra la nimic, iar rezultatele şcolare se deterioreză rapid.
         Copiii supuşi abuzului sexual vor încerca să evite pe cât posibil dezbrăcarea în prezenţa altor copii. Apar frecvent dereglări serioase ale somnului, fobii, coşmaruri, dereglări ale poftei de mâncare, leşin, crize isterice cu ţipete, tulburări psiho-somatice (dureri de burtă, dureri în zona pelviană), infecţii urinare şi vaginale cronice.
          În perioada adolescenţei frecvenţa apariţiei gândurilor, ameninţărilor şi încercărilor suicidale va creşte (Kari, Killén, 1998, p. 42). Copilul apelează la sinucidere, crezând că este singura cale ce îl va scăpa de abuz.
          Abuzul sexual afectează foarte mult comportamentul copilului. Acesta poate manifesta un comportament irascibil, agresiv şi poate face abuz de alcool şi substanţe nocive încă din adolescenţa
timpurie. De asemenea, copiii prezintă incontinenţă urinară şi preiau limbajul bebeluşilor.
          Copilul abuzat sexual are un nivel ridicat de stres, stimă de sine scăzută, stări de deprimare, lipsă de atenţie, iar ,,ca adult poate practica activităţi sexuale inadecvate” (Mariana, Spânu, 1998, p. 86).

TELEVIZORUL- dezavantaje

Mariana Patrichi — Thu, 15 Mar 2012 17:56:18 +0200

4. Televiziunea a perturbat viaţa socială – dezavantaje:
 Televiziunea   absoarbe un mare volum de timp social, aproape tot atât cât se consacră şi muncii;
 Televizorul desocializează oamenii, răstrângând cercul relaţiilor sociale, întâlnirile cu rudele şi prietenii ( nu mai avem timp să-I vizităm pe bunici, să le dăm o mână de ajutor pentru că pierdem filmul sau serialul…);
 Televizorul îndepărtează copiii de părinţi    şi invers: stau alături în faţa “cutiei magice” şi nu mai au timp să fie împreună, să comunice, să schimbe impresii, să se cunoască;
 Televizorul perturbă studiile elevilor, reduce timpul destinat învăţăturii, favorizează superficialitatea şi mediocritatea;
 Televizorul diminuează gustul pentru lectură al copiilor şi tinerilor, pentru joc şi activităţi în timpul liber, pentru sport;
 Televizorul îi introduce de timpuriu pe copii în lumea şi   problemele adulţilor (în special prin filme nepotrivite vâtrstei lor) ceea ce nu este nici în beneficiul copilăriei şi nici al educaţiei;
 Emisiunile de televiziune sunt dominate de programe   de divertisment facil care scot în prim   plan o abundenţă de vedete ale muzicii uşoare care propagă, indirect, incultura, a căror notoritate n-are nici o legătură cu valoarea lor socială şi morală, dar care exercită o mare atracţie asupra tineretului îndepărtându-i de idealurile şi valorile cu adevărat demne de urmat;
 Televiziunea a înfrânt cinematograful, teatrul, opera, spectacolul în general, spectatorii se retrag în căminul familial, în halat şi papuci;
 Televiziunea permite manipularea marii mase de oameni de către cei care au în mână canalele de transmisie – societăţi patronale, puterea politică;
 Majoritatea programelor se vând şi se cumpără, sunt producţii comerciale, de divertisment, făcute pe gustul unui public mediu, mai puţin educat, mai puţin cultivat.

Consecinţele negative ale abuzului de imagini televizate asupra copiilor şi a tinerilor în mod special

• Prea multe ore petrecute în faţa televizorului îi condamnă pe copii la tăcere, izolare, la riscul de a deveni fiinţe închise, puţin comunicative;
• Aceşti copii, care abuzează de televizor, au dificultăţi de exprimare, un limbaj sărac, rudimentar, pentru că limbajul televizat este simplu, direct, iar copiii urmăresc întâi imaginea, apoi limbajul (expunerea);
• Cu cât privesc mai mult televizorul, cu atât randamentul şcolar este mai scăzut;
• Copiii “telefagi” au un interes scăzut pentru emisiunile cu caracter cultural-educative pentru că televizorul îi cultivă doar pe oamenii cultivaţi.

Ce-i de făcut?   Renunţăm la televizor?   Nicidecum!
Învăţăm să-l folosim cu măsură şi în mod inteligent:
• Reducem durata şederii în faţa “micului ecran”;
• Se recomandă o zi pe   săptămână fără televizor;
• Nu depăşim ora 22-- pentru culcare;
• Învăţăm să alegem, să selectăm   programe, ceea ce este util, interesant pentru mintea şi viaţa noastră;
• Să fim critici cu cele ce vedem, să le evaluăm;
• Jocul, sportul, lectura    de bună calitate,   întâlnirile cu rudele şi prietenii sunt mai valoroase şi mai folositoare.

Observaţie: pentru realizarea obiectivelor acestei teme, este neapărat necesară şi “prelucrarea “ părinţilor printr-un lectorat adecvat.

CDS DREPTURILE COPILULUI

Mariana Patrichi — Thu, 15 Mar 2012 17:54:14 +0200

« ŞI NOI AVEM DREPTURI »

-drepturile copilului-

ARII CURICULARE: LIMBA ŞI COMUNICARE OM ŞI SOCIETATE ARTE

NR DE ORE PE SAPTAMANA : 1 oră
CLASA: a III- a

"Respectaţi copilul care face o greşeală şi care poate atunci sau mai târziu să se corecteze el însuşi, dar opriţi ferm şi imediat orice utilizare nepotrivită a ambianţei, prin grijă, linişte, prin cuvinte blânde ori printr-o prezenţă iubitoare."

ARGUMENT

Introducerea unui opţional referitor la DREPTURILE COPILULUI asigură conştientizarea elevilor din ciclul primar asupra drepturilor pe care le au şi a responsabilităţilor ce derivă din acestea.
Optând pentru acest opţional, avem în vedere dezvoltarea unui anumit mod de a gândi, de a acţiona, a unei capacităţi sporite de a percepe realitatea vieţii naţionale şi internaţionale, a voinţei de a intreprinde ceva pentru construirea unei lumi în care drepturile omului, ale copilului să fie cunoscute şi respectate.
Cunoaşterea cât mai timpurie a drepturilor pe care le are fiecare copil, oferă posibilitatea de privi cu alţi ochi lumea ce ne înconjoară. Odată prezentate copiilor aceste drepturi şi transpuse sub diferite sarcini pe care elevul trebuie să le îndeplinească, el va înţelege mult mai uşor importanţa cunoaşterii acestora încă de la o vârstă mică.
Multiplele şi variatele încălcări ale drepturilor copilului pot fi diminuate prin educaţie, prin conştientizarea copiilor şi, prin ei, a mediului educaţional şi comunitar asupra faptului că sunt protejaţi prin convenţii internaţionale şi prin legile statului român.
Necesitatea acestui opţional

OBIECTIVE CADRU

1. Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera drepturilor copilului;
2. Cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului, a normelor de comportare în societate;
3 . Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor;

4. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării personale în ceea ce priveşte activitatea grupurilor din care face parte;

Clasa a III-a

Obiective cadru
1. Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera drepturilor copilului
Obiective de referinţă
La sfârşitul clasei a III- a elevul va fi capabil: Exemple de activităţi de învăţare
Pe parcursul clase a III-a se recomandă următoarele activităţi:
1.1.- să recunoască termenii specifici limbajului din sfera drepturilor copilului,
1.2.- să descrie înţelesul unor termeni specifici limbajului din sfera drepturilor copilului;
- găsirea termenilor potriviţi pentru succesiuni de imagini;
- realizarea unor povestiri, dialoguri, punerea unor întrebări, completarea unor propoziţii;
2. Cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului, a normelor de comportare în societate

Obiective de referinţă
La sfârşitul clasei a III- a elevul va fi capabil: Exemple de activităţi de învăţare
Pe parcursul clase a III-a se recomandă următoarele activităţi:

2.1.- să identifice drepturile universale ale copilului;

2.2. – să identifice reguli cu privire la raporturile personale, cu lucrurile, cu plantele şi cu ceilalţi oameni;

- recunoaşterea după imagini a situaţiilor de respectare şi de încălcare a drepturilor copilului;
- imaginea unor povestiri, ghicitori privind raportul persoanei cu lucruri şi fiinţe

- jocuri de rol
3. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor

Obiective de referinţă
La sfârşitul clasei a III- a elevul va fi capabil:
Exemple de activităţi de învăţare
Pe parcursul clase a III-a se recomandă următoarele activităţi:

3.1.-să analizeze informaţiile (datele) necesare luării unei decizii;
3.2. -să formuleze şi să exprime opinii personale în aprecierea unor situaţii;
3.3.- să-şi formeze şi să-să dezvolte trăsături pozitive de caracter;
3.4. -să exemplifice unele activităţi de grup sau individuale cu risc de izbucnire a unui conflict;
3.5. -să descrie şi să compare tipuri de atitudini sociale (colaborare, competiţie, tolerantă) pornind de la situaţii concrete;
3.6. -să realizeze mesaje către organizaţii, instituţii menite să apere copiii aflaţi în dificultate.
- comentarea, valorificarea informaţiei sociale oferite de mass-media;
- analizarea unor cazuri reale sau imaginare şi exprimarea opiniilor personale;
- elaborarea unor norme, reguli;
-recunoaşterea după imagini a situaţiilor de respectare şi încălcare a drepturilor copilului;
- construire de mesaje (apel, anunţ, scrisoare);
- întocmirea de liste cu întrebări pe care elevii vor să le pună;
- simulare;

4. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării personale în ceea ce priveşte activitatea grupurilor din care face parte;

Obiective de referinţă
La sfârşitul clasei a III- a elevul va fi capabil:
Exemple de activităţi de învăţare
Pe parcursul clase a III-a se recomandă următoarele activităţi:

4.1.- să formuleze enunţuri simple pro şi contra în soluţionarea unor dileme;
4.2.- să descrie acţiuni care necesită luarea unor decizii şi exprimarea unor opinii personale;
- discutarea în grup în scopul soluţionării unor dileme civice;

- citirea şi comentarea unor texte şi imagini cu conţinut civic, ce necesită luarea unor decizii şi exprimarea unei opinii personale;

B. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. Drepturile copilului:

- texte literare, interpretarea lor;
- concursuri;
- argumentarea afirmaţiilor şi judecătilor de valoare;
- colorare planşe;
- disocierea faptelor obişnuite de cele neobişnuite;
- evidenţierea mesajului;
- decodarea imaginilor;
- rebusuri, concursuri, jocuri de rol;
- relaţii între oameni în diferite situaţii;
- drepturile şi îndatoririle copilului;
- construirea unui dialog în situaţii concrete;
2. Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului:

- Scurt istoric
- Drepturile omului- drepturile copilului
- Principii generale ale Conventiei:
          a) interesul superior al copilului
          b) nediscriminarea
          c) participarea
d)supravietuirea la posibilitati maxime existente
d) Dezvoltarea-conditie a evolutiei copilului

3.Manifestarea relaţiilor dintre indivizi în situaţii de viată:
- probleme personale şi de grup;
- singurătatea;
- neîncrederea;
- săracia.

MODALITĂŢI DE REALIZARE

- lectura după imagini, jocul de rol, convorbirea tematică şi liberă

METODE ŞI PROCEDEE DIDACTICE

- exemplul, studiu de caz, explicaţia,
- observarea directă indepndentă
- exerciţiul
- simularea, modelarea
- aprobarea şi dezaprobarea

STANDARDE DE PERFORMANTA

S1 – Adaptarea mesajului în situaţii de comunicare dialogată ( conversaţii,
discuţii, dezbateri;
S2 – Să înţeleagă că existenţa umană se bazează pe muncă, identitate
etnică, toleranţă, solidaritate, egalitate, respect şi dezvoltare;
S3 – Formulare de enunţuri şi judecăţi de valoare pe baza informaţiilor;
S4 – Formarea şi dezvoltarea unor atitudini şi aptitudini civice.

POSTOLACHE SINZIANA-DANIELA

Neglijarea copilului

Mariana Patrichi — Mon, 05 Mar 2012 23:13:27 +0200

Copilul este o fiinţă cu însuşiri calitative diferite de cele ale adultului şi are în mod legitim dreptul de a ocupa o poziţie priveligiată şi de a se bucura de toată atenţia şi dragostea necesare. Când copilul este perceput de către părinţi ca un bun al lor, şi nu ca o fiinţă care are nevoie de îngrijire, atunci există riscul apariţiei neglijării sau a abuzului.
Neglijarea poate fi definită ca „ incapacitatea sau refuzul adultului de a comunica adecvat cu copilul, da a-i asigura nevoile biologice, emoţionale, de dezvoltare fizică şi psihică, precum şi limitarea accesului la educaţie”
Neglijarea copilului are loc de obicei pe fondul ignoranţei şi indiferenţei parentale în legătură cu nevoile copiilor, cum ar fi: hrănirea, asigurarea îmbrăcăminţii copilului, asigurarea nevoilor locative, îngrijirea sănătăţii copilului, educaţia şcolară, supravegherea copilului.
Neglijarea educaţiei şcolare se referă la indiferenţa manifestată de către părinţi faţă de pregătirea acestora din punct de vedere educaţional şi constă în nefrecventarea regulată a unei forme de învăţământ adecvate. În acest sens, copilul poate fi deprivat din punct de vedere cultural şi al relaţionării sociale. Acest fapt se regăseşte în: deprivarea unor copii de cărţile, caietele şi rechizitele şcolare necesare educaţiei lor( este cu atât mai intensă cu cât sunt mai săraci), frecvenţa la şcoală, comunicarea familiei cu personalul şcolii, urmărirea notelor şcolare, şedinţele cu părinţii, supravegherea pregătirii pentru şcoală în cadrul intrafamilial.

FAMILIA

Mariana Patrichi — Mon, 05 Mar 2012 23:11:50 +0200

„ Familia este instituţia socială cea mai des întâlnită în societatea modernă . Existenţa ei implică însă şi „riscuri”. Dezideratul social ne cere fiecăruia să ne formăm o familie nouă, şi fiecare dintre noi suntem membri ai familiei de origine. Însă cine ne învaţă cum să ne formăm o familie, ce roluri să adoptăm?”
Din punct de vedere al teoriilor sociale, copilul copie modele de comportament din jurul nostru într-o manieră nedirijată, care pot fi mai mult sau mai puţin adecvate. Se poate considera în acest sens că una dintre cauzele neglijării sunt tocmai aceste proaste comportamente pe care tindem să le reproducem.
Familia umană se deosebeşte de alte grupuri prin următoarele caracteristici: e formată din persoane unite prin relaţii de căsătorie, sânge, adopţie; membrii familiei locuiesc sub acelaşi acoperiş, alcătuind un singur menaj; e compusă din persoane care interacţionează în cadrul rolului de soţ- soţie, mamă- tatăetc.; menţine şi perpetuează o cultură comună derivată în principal din cultura societăţii date, prezentând şi caracteristici proprii familiei respective.
În Dicţionarul UNESCO întâlnim o abordare mai largă, în care familia e înţeleasă drept „ formă de comunitate umană întemeiată prin căsătorie, care uneşte pe soţi şi pe descedenţii acestora prin relaţii strânse de ordin biologic, economic, psihologic şi spiritual”. Această definiţie este apropiată mult de înţelegerea sociologică a conceptului şi se poate ajunge la o concluzie practic- metologică potrivit căreia abordarea familiei trebuie făcută în strânsă legătură cu funcţionalitatea ei.
Într-o lume în care toate instituţiile şi tipurile de raporturi sociale se schimbă în ritm accelerat, familia nu poate să rămână neschimbată şi nu poate fi absolutizat un model sau altul de organizare familială sau de interacţiune părinte- copil. Nu se poate recomanda o „reţetă” universal valabilă a familiei bune din punct de vedere al reuşitei în dezvoltarea copilului, în asigurarea succesului din punct de vedere educaţional şi al integrării sociale.
„ Ingredientele” sunt extrem de numeroase şi mai ales „cantităţile” optime şi modul de combinare trebuie adecvate fiecărei situaţii particulare. Aceasta se raportează la mai multe elemente: pregătirea/ profesia părinţilor, obiective, aspiraţii, potenţial, repere culturale sau religioase. Potenţializarea şi eficientizarea resurselor este esenţială pentru evitare şi renunţarea la fenomenele neglijării şi abuzului asupra copilului. Nimeni nu spune că este uşor sau simplu, însă fiecare familie reintegrată în cursul normal al societăţii este un model pozitiv, cu reale valenţe de „contaminare” a societăţii.

Funcţiile timpului liber

Mariana Patrichi — Sun, 04 Mar 2012 21:22:35 +0200

Funcţiile timpului liber din natura condiţiilor moderne de muncă şi de viaţă şi în raport cu aspiraţiile de autoperfecţionare ale omului şi le grupăm pe următoarele direcţii:
1. Îmbogăţirea vieţii spirituală prin lărgirea continuă a orizontului cultural-ştiiţific şi dezvoltarea multiraterală a personalităţii.
2. Formarea capacităţii de autoorganizare şi crearea unui stil de viaţă relevat.
3. Stimularea capacităţilor creatoare şi a spiritului novator; valorificarea la maximum a potenţelor inteligenţei.
Toate aceste trei direcţii îndeplinesc funcţia educativă.
4. Refacerea organismului după orele de activitate profesională şi pregătirea lui pentru noi eforturi creatoare. Această acţiune îndeplineşte funcţia compensatoare.
5. Crearea climatului optimist de viaţă prin delectare şi amuzament, astfel realizându-se funcţia de delectare
      Raţă în 2007, menţionează că mai sunt considerate şi acceptate ca funcţii ale timpului liber şi de refacere fizică, divertismentul, distracţia şi dezvoltarea, perfecţionarea.
• Funcţia de refacere fizică şi intelectuală se realizează în timpul alocat odihnei
active şi pasive, prin activităţi cu caracter intelectual şi sportiv, ce liniştesc, relaxează copiii. Odihna pentru om este o necesitate ce are efecte în înlăturarea acumulărilor negative produse de munca intelectuală prelungită. Odihna activă prin exerciţiu fizic produce refacere, destresare pentru cei supuşi unei activităţi intelectuale intense, iar odihna pasivă prin activităţi intelectuale are aceleaşi efecte pentru cei supuşi unei activităţi fizice prelungite.
• Funcţia de divertisment şi distracţie este asigurată în timpul alocat divertismentului, distracţiei, realizată prin activităţi intelectuale, fizice-practice, de formare individuală şi colectivă care aduc multă bucurie în sufletul copiilor. Oboseala nu se acumulează doar ca rezultat al activităţii intelectuale şi fizice ci şi ca rezultat al lipsei de activitate, de preocupare pentru evoluţie şi este chiar rezultatul unor acţiuni monotone, nediversificate.
• Funcţia de dezvoltare, de perfecţionare personală în ceea ce priveşte capacitatea motrică se realizează în timpul alocat practicării exerciţiilor fizice în scopul îmbunătăţirii menţinerii condiţiei fizice, cât şi în ceea ce priveşte capacitatea intelectuală realizată prin lecturarea unor cărţi, vizionarea unor filme etc. (Raţă, 2007, p.37)
     În accepţiunea cea mai cuprinzătoare, timpul liber al elevului este timpul rămas între două constrângeri: una este aceea a timpului de învăţare şcolară instituţionalizată, alta este aceea a timpului de odihnă „pasivă” (prin somn). Timpul liber ar fi deci timpul care atât ca durată, cât şi ca mod de întrebuiţare, nu este supus unor constrângeri, fie că aceastea sunt sociale, fie că sunt biofiziologice. Din această perspectivă, timpul liber al elevului poate fi definit drept timpul care îi rămâne la dispoziţie între timpul alocat programului şcolar şi timpul necesar satisfacerii trebuinţei de somn. Reţinând timpul programat de învăţare în şcoală drept factorul limitativ principal şi drept reperul în funcţie de care se constituie durata şi programul timpului liber al elevilor, trebuie totuşi să avem în vedere că situaţia elevului se distinge prin două particularităţi principale:
       a) prima se referă la faptul că, de regulă, timpul de învăţare şcolară nu se încheie odată cu programul şcolar. El se prelungeşte sau ar trebui să se prelungească, cel puţin ca intenţie a şcolii şi a cadrelor didactice, şi în afara şcolii, după încheierea programului şcolar, aşa încât timpul extraşcolar nu este în întregime timp liber (în sensul de timp plasat în afara obligaţiilor şcolare).
       b) a doua particularitate se referă la faptul că, în realitatea cea mai fregventă, celelalte obligaţii ale elevului (altele decât cele nemijlocit şcolare) sunt în mult mai mică măsură autoasumate sau voluntare (prin comparaţie cu adultul), ele fiind în fapt stabilite sau impuse de familie, aşa încât la cele două constrângeri (programul şcolar şi necesitatea biofiziolagică a somnului) se adaugă cel puţin încă o constrâgere, cea a activităţilor impuse de familie.
      Timpul liber are şi o dimensiune subiectivă, el este resimţit de elev ca pe o trebuinţă pe care tinde să şi-o satisfacă în condiţiile date. Timpul liber este deci nu numai „un rest de timp”, este nu numai timpul care mai rămâne, ci este un timp pe care îl caută, şi-l creează sau îl rezervă. Timpul liber este însoţit de cunoştinta subiectivă a necesităţii lui şi a „libertăţii” lui. Prin urmare, timpul liber real nu se delimitează doar ca o durată fizică, ci şi ca o durată subiectivă, ca o durată „ trăită subiectiv” ca fiind liberă. Cu alte cuvinte, este timp liber acel timp disponibil în care elevul poate alege în mod liber şi poate controla prin propria voinţă activităţile pe care le efectuiază; este timpul opţiunii libere, în afara oricăror constrângeri, cu excepţia celor pe care elevul şi le autoimpune.
       Potrivit acestor dimensiuni, timpul liber al elevilor nu poate fi studiat doar prin raportare la programul şcolar obligatoriu şi la timpul necesar odihnei prin somn, fiind necesare cel puţin încă două repere: timpul necesar efectuării temelor şi studiul individual şi timpul necesar unor sarcini şi activităţi stabilite de familie.

Sceneta pentru ,,8 Martie”

Mariana Patrichi — Thu, 23 Feb 2012 20:04:44 +0200

Cele patru anotiumpuri canta:
     Patru surioare
     Mandre suntem foc
     In strai de sarbatoare
     Noi ne-am prins la joc.
         Ref. Tra, la , la, la, la, la,
                              La, la, la, la, la. –bis.

Povestitorul: Una pamantul albeste
Pe copii inveseleste.

Apare ,,Iarna” cu palaria iernii pe cap:
                Eu sunt iarna cea geroasa
                Ce-a batut la orice casa
                Anuntandu-i pe copii
                Ca le aduc jucarii.

                Schii, patine, saniute
                Haine groase si dragute
                Nea si bulgari argintii
                Pentru jocuri de copii.

Un copil: E-mbracata-n straie lungi
                 Si pe cap poarta cununa
                 Din stelute reci de gheata
                 Pe ea fulgi de nea aduna.

                 Lumea-ntreaga-n lung si-n lat
                 Cu pricepere-a umblat
                 Sa ascunda ce-o putea,
                 Sub plapuma ei de nea.

Se canta cantecul: ,,Iarna du-te-acum cu bine”
(Iarna pleaca si intra Primavara cu palaria primaverii)
Povestitorul : Iarna a plecat acasa
                      A venit alta mireasa
                      Cu palaria draga-a ei
                      Numai flori de ghiocei.

Zana Primaverii: Eu sunt Zana Primaverii
                            Si-am venit sa va aduc
                            Ghiocei si viorele
                            Pentru toti copiii buni.

Ghiocelul: Sunt micut si frumusel
                   Si ma cheama ghiocel
                   Eu alung iarna din tara
                   Si-aduc dulcea primavara

Lacramioara: Mama mea e Primavara
                       Si ma cheama Lacramioara
                       Sunt sora cu Ghiocel
                       Si-s mai mica decat el. Garofita: Sunt garofita minunata
                 Cu rochita parfumata
                 Infloresc multicolor
                 Sa fiu draga tuturor
                 Am venit aici la voi
                 Sa va aduc multe vesti noi.

Laleaua:   Sunt si eu o floare mica
             Sunt lalea , sunt frumusica
             Gradinile-mpodobesc
             Printre flori eu ma mandresc.

Trandafirul : Sunt cel mai frumos din lume
                      Trandafir e al meu nume
                      Stralucesc in vii culori
                      Sunt mai mare printre flori.

Se canta ,,Vine primavara pe dealuri si campii” sau ,,Vine, vine primavara”
(pleaca primavara si intra vara care poarta o rochie aurie si in cap palaria verii)

Povestitorul:   Haina aurie poarta,
                       Auriu e-ncununată
                       Aureşte grânele
                       Şi coace cireşele.

Zâna Verii: Eu sunt de roade plină
                    Harnică, ca o albină
                    Ştiu s-auresc grânele
                    Şi să şi coc fructele.

Un copil : Prin grădini şi prin livezi
                  Fructe coapte, fructe verzi,
                  Pentru copii, daruri are
                  ,,Jocuri în vacanţa mare”

Se cântă: ,,S-au copt cireşele” sau ,,A sosit vacanţa”
(,,Vara”pleacă şi apare ,,Toamna” cu pălăria toamnei)

Prezentatorul: Iar a patra surioară
                        Cu greu de la deal coboară
                        Să culeagă, să adune
                        Saci cu fructe şi legume.

Un copil:-- Cioc, cioc, cioc, bate la uşă
Oare cine-o fi mătuşă?
-- Nu vezi? ,,Toamna” jucăuşă.

Zâna Toamnei: Eu sunt fata harnică
                        Şi de bunuri darnică
                        Mi-am pus pe cap pălăria
                        Şi v-am umplut magazia.
(vrea să plece)
                                          Jocul anotimpurilor- sceneta pentru ,,8 Martie”

Un copil: -- Mai stai toamnă, und-te duci?

Toamna: -- Ia, mă duc să scutur nuci,
S-adun strugurii din vie,
Să fac vin de razachie.

Intră şi celelalte anotimpuri în scenă.
              Suntem patru surioare
              Ce v-aduce daruri care
              Într-un an frumos să crească
              Pe toţi să ne-nveselească.

              Hai la joc cu bucurii
              Lângă noi, aici copii
              Să-ntindem o horă mare
              Ca-ntr-o zi de sărbătoare.

Copiii şi anotimpurile joacă şi cântă pe melodia ,,Înfloresc grădinile”

      Suntem toate hărnicuţe, hai la joc cu noi
      Fete mândre şi drăguţe, frunză verde măi,
      Noi v-aducem daruri multe, fete şi flăcăi
      Îndrăgiţi-ne cu toţii, hai la joc cu noi.

      Iarnă dulce primăvară, foaie şi-o lalea
      Vara, toamna surioară, e vecina mea.
      Zi din strune lăutare, foaie siminoc
      Hora noastră să răsune, hai cu toţi la joc.

(Se poate continua cu câteva poezii şi cântece dedicate mamelor cu ocazia zilei de ,,8 Martie”)

Povestitorul: Şi-n această ziuă mare
                      Este-o zi de sărbătoare
                      Adusă în graba mare
                      De primăvara vioaie.    Ce e oare?

Copiii:   Ziua de 8 Martie, Ziua Femeii, Ziua                            Mamei!
          E ziua ta măicuţa mea cea bună,
          Dac-aş putea ţi-aş prinde în cunună
          Toţi trandafirii zorilor uşori
          Şi cântecele, ca pe nişte flori.

          8 Martie, e ziua ta
          O floare-ţi dau măicuţa mea
          Şi să ştii căci acest dar
          E dragostea fără hotar.

Se cântă ,,Astăzi este ziua mamei!”- cântec

          Mamă dragă să trăieşti
          Tot mai bine să munceşti
          Sănătate îţi doresc
          Şi să ştii că te iubesc.             Mamă dragă ce-aş putea
            Să-ţi doresc de ziua ta?

Toţi:     Bucurie, sănătate,
Mult noroc şi spor la toate.
            Pace şi zile senine
            Să mă poţi creşte pe mine.

Mamă eşti pe lume
Tot ce-i mai frumos
Ochii tăi sunt limpezi
Glasul ţi-e duios.

Se cântă ,,Ochii cei mai dragi din lume”-cântec

Daru-i mic, iubire-ai mare
De nu are asemănare
Când voi fi mare aş vrea
Ca să fiu ca mama mea.

Am cules de pe ponoare
Ghiocel, gingaşă floare
Ca să-i dau mamei cu drag
Când va trece-al casei prag.

Se cântă ,,Am vrut să-ţi culeg o floare”-cântec

           Tu eşti floarea cea frumoasă
           Care astăzi înfloreşte
           Chipul drag ce ne-a dat viaţă
Mama care ne iubeşte.

Mamelor din lumea-ntreagă
Noi cu toţii vă iubim
În această zi frumoasă
Spor la muncă vă dorim1

De ziua ta mămico
Nu-ţi dau comori sau bani
În loc de toate acestea
Un sincer:,,LA MULŢI ANI!”

În încheiere se cântă ;;La mulţi ani!” şi se oferă surpriza mamelor

CARACTERIZAREA GRUPEI ( ÎN URMA EVALUĂRILOR INIŢIALE)

Mariana Patrichi — Sun, 19 Feb 2012 19:30:38 +0200

Grupa la care ne vom desfăşura activitatea instructiv educativă în anul şcolar 2011- 2012 este de nivel I (3-5 ani), mai precis grupă mijlocie, având ca denumire distinctivă „ grupa pisicuţelor” , titlu ales cu ajutorul copiilor.

Acestă grupă de copii este formată dintr-un efectiv de 27 de preşcolari dintre care 10 fetiţe şi 17 băieţei. Copiii grupei au vârste cuprinse între trei şi cinci ani cu o singură excepţie un băieţel de doi ani şi unsprezece luni.
Menţionăm că din efectivul grupei (grupa fiind una de continuitate), din anul şcolar precedent, a fost retrasă o fetiţă din motive obiective, şi au mai fost înscrişi patru copii, doi băieţi şi două fetiţe însă s-au prezentat pănă la sfârşitul perioadei de evaluări iniţiale, doar trei, o fată şi doi băieţi. Din cei trei nou-veniţi niciunul nu a mai frecventat mediul instituţional al grădiniţei, fapt care s-a observat şi în adaptarea acestora la noul program de viaţă în general şi la adaptarea la mediul instituţional în special, astfel fetiţa s-a adaptat cel mai repede în ceea ce priveşte „acceptarea venirii la grădiniţă” însă are simţul proprietăţii foarte dezvoltat şi este încă individualistă; băieţii iau parte la acţiunile colective dar s-au desprins mai greu de climatul familial.
Pentru a cunoaşte nivelul de dezvlotare intelectuală, socială, psihologică, motrică, etc., în primele două săptămâni ale semestrului de început am efectuat, aplicat probe de evaluare prin întrebări orale, jocuri, comunicări libere dar şi pe anumite teme precum şi fişe de evaluare.
Am observat că din punct de vedere al dezvoltării limbajului majoritatea sunt capabili să formuleze propozoţii cel puţin simple, toţi reuşesc să se facă inţeleşi atât de colegi cât şi de cadrele didactice.ţiva prezintă dislali polimorfe, pronunţînd greşit sunete, înlocuindu-le sau omiţându-le, în speciale pe cele care se formează mai tîrziu în ontogeneză: şuierătoare, siflante, vibrante. Dată fiind vârsta şi dezvoltarea incompletă a aparatului fono-articulator nu considerăm aceste deficienţe ca fiind o problemă, însă ne propunem să insistăm pe exerciţiile de dezvoltarea limbajului cu aceşti copii. Din punct de vedere fizic şi psihic tiţi copiii sunt normali, dezvoltaţi în parametrii specifici rstei, provenind din familii echilibrate, unii dintre aceştia având încă un frate sau o soră.
De-a lungul semestrului vom urmării dezvoltarea nivelului intelectual, stimularea interacţiunilor socio-afective, dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii, îmbogăţirea vocabularului, stimularea interesului pentru frumosul din artă.

CAUZELE NEGLIJĂRII COPILULUI

Mariana Patrichi — Fri, 17 Feb 2012 21:43:14 +0200

Cauza cea mai des incriminată în cazul neglijării copilului este atitudinea parentală perturbată, datorită tulburării relaţiei copil-părinte.
După C. Ciofu, familiile cu disfuncţii în relaţii sunt:
- familiile dezorganizate şi dizarmonice;
- familiile cu personalităţi nevrotice;
- familiile cu părinţi incapabili de a se adapta la caracterul copilului.
„ Cea mai des incriminată este atitudinea mamei, care, în urma unor tulburări
psihice temporare sau cronice ( tulburări de lactaţie, nevroze, depresii, imaturitate emoţională, schizofrenie şi altele) poate omite asigurarea condiţiilor de creştere adecvate vârstei copilului. Neglijarea copilului de către adultul în grija căruia se află se poate datora unor reacţii la factorii stresanţi din mediul psihosocial.”
Când este vorba despre mame, asemenea comportament s-ar putea datora unor cauze multiple, cum ar fi:
- însingurarea mamei prin părăsirea familiei de către soţ;
- dezinteresul soţului în ceea ce priveşte creşterea copilului;
- nepregătirea psihologică a mamei pentru îndatoririle ei, adesea din cauza vârstei prea tinere sau în urma unor tulburări de personalitate;
- copleşirea mamei de responsabilităţi profesionale, fie în urma unor ambiţii profesionale, fie din cauza presiunilor materiale din familie;
- lipsa de suport oferit mamei din partea reţelei ei sociale.
În cazul unui părinte cu mai mulţi copii, afecţiunea scăzută pentru unul anume se
poate pune în relaţie cu anumite caracteristici ale copilului: prezenţa unui handicap, anumite caracteristici fizice sau psihice, care sunt puse adesea de părinte pe prim plan în comparaţie cu trăsăturile altui copil din familie. În concepţia socio- biologică a maltratării, este menţionat faptul că în familiile cu astfel de atitudini parentale, copilul cu nevoi speciale prezintă riscul cel mai mare de a fi neglijat.
Un nou - născut poate fi neglijat de părinţi din cauza indisponibilităţii acestora ca urmare a unei toxicomanii, a vârstei prea mici a mamei, a prematurităţii copilului, a numărului prea mare de copii din familie.
O altă cauză a neglijării poate fi considerat şi contextul disciplinar nepotrivit: într-o zi totul este permis, a doua zi, la cele mai mici plânsete, copilul este zgâlţâit.

DEFINIREA NEGLIJĂRII COPILULUI

Mariana Patrichi — Fri, 17 Feb 2012 21:32:57 +0200

Specialiştii din domeniile psihologiei şi asistenţei sociale apreciază ca fiind neglijare atunci când persoana care răspunde de copil omite gesturile necesare unei bune dezvoltări a acestuia. Neglijarea gravă se întâlneşte atunci când viaţa copilului este pusă în pericol prin ignorarea nevoilor sale vitale. Se descoperă atunci o malnutriţie severă sau eşec în menţinerea copilului într-o bună stare de sănătate. Neglijarea generală ar corespunde neacordării de îngrijiri adecvate în ceea ce priveşte alimentaţia, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală şi supravegherea copilului.
Neglijarea este incapacitatea sau refuzul adultului de a comunica adecvat cu copilul, de a-i asigura nevoile biologice, emoţionale, de dezvoltare fizică şi psihică, precum şi limitarea acestuia la educaţie.
Neglijarea ar putea fi definită şi ca reprezentând condiţiile în care persoana care are în îngrijire un copil, în mod intenţionat sau neintenţionat, dă posibilitatea copilului să experimenteze suferinţe care por fi evitate şi nu reuşeşte să asigure una sau mai multe condiţii care sunt foarte importante pentru dezvoltarea capacităţilor fizice, emoţionale şi intelectuale ale unui individ.
Dacă abuzul asupra copilului se face cu intenţie distructivă, neglijarea are loc de obicei pe un fundal al indiferenţei şi ignoranţei parentale vizavi de nevoile copilului, punând în pericol dezvoltarea normală a copilului din punct de vedere bio- psiho-socio-cultural.
Neglijarea constă în forme de rele tratamente prin care se omite asigurarea nevoilor biologice, emoţionale şi educaţionale ale copiilor, punând astfel în pericol dezvoltarea lor fizică, emoţională, cognitivă şi socială.