Am avut mereu ceva de făcut și fiecare victorie a fost una muncită.De cele mai multe ori m-am încăpățânat să învăț singură chiar dacă asta a însemnat să mă lupt cu situații ce păreau de netrecut. De multe ori am simțit lipsa unei platforme românești care să mă ajute să descâlcesc nedumeririle mele.Așa că, apariția platformai Iteach m-a umplut de bucurie. De ani buni sunt activă pe platformele profesorilor europeni,dar bariera lingvistică m-a împiedicat de multe ori să exprim ideile pe care le aveam, nuanţe ce se impuneau. Faptul că acum pot nuanţa,dezvolta ,face schimb de idei în limba mea este reconfortant şi, de ce nu, mă simt protejată,ajutată de un colectiv de profesionişti. De fapt, nu mă mai simt „ a nimănui“, ci făcând parte dintr-o colectivitate românească, o familie pe care apoi mă bucur s-o regăsesc în alte contexte europene.

    Ce înseamnă platforma Iteach pentru mine ?

    Dacă scriu „ acasă“, veţi spune că se vede că sunt profesor de română, dar cu siguranţă este un spaţiu care-mi este familiar,necesar şi unde găsesc informaţiile de care am nevoie fără să fac efortul de a vizita mai multe adrese. Dacă vreţi: seamănă cu agenda mea ,plină de însemnări, idei, observaţii,teme de meditaţie, note, trimiteri bibliografice,desene (la unele şedinţe!!!),foi, foiţe, foişoare şi câte altele...Adică, pe paltformă găsesc tot ce mă interesează şi încă pe atât în plus , frumos organizat şi clar.

    Dacă pe prima pagină aflu informaţii generale,pot să accesez paginile preferate sau aflu activitatea celor cunoscuţi,celelalte pagini îmi oferă posibilităţi multiple de la completarea agendei şi a blogului până la competiţii, grupuri de dialog ,cursuri şi mai ales ,resurse.

    Trebuie să recunosc că în ultima vreme am învăţat foarte multe utilizând resursele de pe platformă. Tot ce am învăţat a devenit un bun al elevilor mei şi rezultatele lor le-am pus pe blogul unde prezint activitatea lor. Sunt tare mândră că pot oferi astfel de lecţii.

    Am fost preocupată să urmez toate cursurile propuse până acum şi de abia aştept să mă înscriu la următoarele. Nu o fac ca să adun diplome, ci să învăţ. O fac cu aceeaşi plăcere pe care am avut-o mereu în faţa rândurilor scrise şi cu aceeaşi pasiune. Deşi aveam derulate câteva proiecte etwinning, după ce am parcurs cele două cursuri dedicate proiectelor europene, mi-am dat seama că ştiam foarte puţine despre organizarea şi desfăşurarea lor.Acum abordez proiectul pe care îl derulez cu mult mai multă încredere. Activităţile pe care le fac cu elevii sunt mai bine organizate , mai diversificate şi mai interesante. Legătura mea cu profesorii participanţi este mult mai consistentă şi activităţile sunt asumate cu seriozitate.

    Faptul că suntem ascultaţi,consiliaţi, apreciaţi este esenţial.Mulţi dintre noi avem doar o legătură virtuală cu marile oraşe universitare, cu evenimentele ce se derulează acolo.Uşurinţa cu care putem comunica ideile noastre, activităţile şi rezultatele lor este benefică nu numai pentru noi, ci pentru întreaga comunitate de profesori. De fapt, suntem astfel la curent cu tot ce se face frumos şi bine în şcolile noastre şi învăţăm unii de la alţii , devenim prieteni şi gândim împreună activităţi ,vizite. Este un mod de a ne afla în centrul atenţiei,iar eu am simţit acest lucru când am câştigat posibilitatea de a participa la un seminar etwinning în Franţa în luna octombrie 2010.

    Sunt multe aspecte pozitive pe care le observi fără efort şi eu, cel puţin, sunt foarte mulţumită de existenţa acestei platforme.În mod real tot cea am găsit aici m-a ajutat să fiu mai competitivă.

    Sper că rezultatele mele alături de elevi să confirme şi să întărească spusele mele.

    Ne reîntâlnim cu siguranţă când veţi lansa alte provocări...

Maricela Tuchiac

         Ceea ce m-a avantajat  ca profesor , mai ales, a fost placerea si bucuria de a face aceasta meserie. Eu sunt unul dintre norocosii care merg cu placere la serviciu, chiar daca in ultmii ani a fost nevoie sa ma strecor printre aberatiile ce abunda in sistem si in viata cotidiana.

        Un invatamant centrat pe elev este o viziune absolut corecta, dar la nivelul multor structuri sau componente ale sistemului de azi ea ramane inca un deziderat. De aceea eu cred ca pana la urma ceea ce contează si defineste menirea noastra de dascali este ceea ce facem efectiv pentru elevii nostri acolo unde ne desfasuram activitatea. Eu una am incetat de multa vreme sa mai astept semnele de insanatosire ale sistemului si am luat in propriile maini soarta mea si a elevilor mei. Eu insami ,mama fiind, , nu pot accepta sa particip cu buna stiinta la distrugerea oricarei sperante pentru copiii ce vin la mine ca să-i învat. De aici bucuria mea  de a putea accesa aceste programe europene, aceste platforme ,vituale la inceput ,si din ce in ce mai concrete si consistente ,pe parcurs.

      Sunt o fire dinamica, prietenoasa si deschisa spre cunoastere si aceste calitati le imprim elevilor mei. Etwinning satisface aceasta nevoie a mea si, implicit, a elevilor mei , de a oferi din preaplinul nostru sau de a acoperi nevoi, neajunsuri ale sistemului nostru de invatamant.

     Greu a fost pana am accesat primul program Comenius si am cunoscut primii colegi straini. Dupa acest proiect nu ne-am mai oprit pentru ca succesul primului a dovedit ca sansa de a cunoaste si de a ne face cunoscuti este reala si cu beneficii extraordinare nu numai la nivelul celor care participa , ci si la nivelul colectivitatii locale. Deschiderea spre aceste proiecte a insemnat  cresterea increderii noastre ca putem fi buni, competitivi, harnici, constiinciosi, comunicativi, ospitalieri, inventivi si ca nu suntem cu nimic mai prejos ca ceilalti. Elevii nostri s-au intors foarte mandri de reusitele lor si dornici sa continue prietenii pe care le-au legat cu prilejul proiectelor.

      Cand m-am inscris pe platforma etwinning nu m-am gandit la impactul pe care il va avea asupra mea acest fapt. Am facut-o pentru ca simteam nevoia sa prelungesc experienta pe care o avusesem ca initiator si coordonator al unui proiect Comenius. Am trait atunci niste momente care m-au trezit din starea latenta cu care ma obisnuisem in „locul unde nu s-a intamplat nimic”, cum spune Sadoveanu. Am realizat ca am atat de multe de spus si de oferit incat este pacat sa nu gasesc o cale spre a canaliza aceste energii creatoare. Speram ca platforma sa-mi ofere sansa de a cunoaste profesori la fel ca mine , dornici sa colaboreze si sa lege prietenii . 

      Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu interfata si cu cerintele minime de upload si sa prospectez lista mare de oferte , dar mi-a facut placere. Am inteles ca este o sansa extraordinara pentru un profesor de a se familiariza cu acest site pentru ca afla multe noutati din domeniul educatiei si poate lega prietenii cu ceilalti sau exersa o limba straina.

      Primul proiect a fost mai putin reusit pentru mine deoarece nu stiam foarte bine ce am de facut. Am pierdut timp pretios ca sa ma instruiesc si pana sa fac activitati mai interesante initiatorii proiectului l-au inchis. Vara trecuta am petrecut-o explorand platforma, proiectele si incercand sa-mi insusesc noua interfata a siteului. Asa am cunoscut o colega din Polonia cu care am initiat un proiect tare drag mie, intitulat „Tell me what you read”. Fiind profesor de romana , mi s-a parut extraordinar sa am ocazia sa realizez cu alt profesor un astfel de proiect.

      La derularea proiectului au contribuit elevi de clasa a IX a si a XI a carora le-am cerut sa se gandeasca la activitati pe care sa le derulam pe parcursul anului scolar. Am plecat de la motivarea proiectului subliniind ca accesarea acestuia urmareste familiarizarea elevilor cu  traditiile locuitorilor europeni  si cu literatura acestora , imbunatatirea comunicarii intr-o limba straina,integrarea tinerilor intr-o Europa fara discriminari si ura . cunoasterea conceptiilor de viata a diferitelor popoare si observarea asemanarilor si deosebirilor.

    Obiectivele proiectului au vizat familiarizarea cu o limba straina, cunoasterea si aprecierea literaturii partenerilor,  schimburi de idei legate de importanta cartii si implicarea partenerilor in proiectul „O carte pentru scoala mea”,cunoasterea de sine si a celorlati ,toleranta si atitudine pozitiva fata de ceilalti,formarea unor criterii corecte de intelegere a existentei ,stabilirea de relatii de prietenie intre elevi ,incurajarea unor relatii de relationare intre elevi.

    Am inceput cu constituirea echipei de proiect si stabilirea programului activitatilor si am continuat cu prezentarea orasului si a elevilor participanti pe platforma etwinning , realizarea unui videoclip cu imagini din traditiile nationale si din activitatile elevilor, alegerea operei clasice propuse de elevii , discutarea nuvelei „ Popa Tanda” , realizarea rezumatului in limba romana si engleza ,pregatirea unui material cu opera si activitatea scriitorului,  pregatirea celui de-al doilea material , analiza nuvelei „Intalnirea din pamanturi”, realizarea rezumatului in limba romana si in limba engleza, prezentarea concluziilor legate de operele poloneze studiate, realizarea unui material power point care sa sintetizeze activitatile comune si impartasirea impresiilor pe Twinblog.

   Ceea ce a fost benefic pentru elevii mei este nu numai dorinta de a vorbi si scrie in engleza, ci mai ales mobilizarea exemplara pentru a indeplini sarcinile la timp si pentru a propune cat mai multe activitati. Intalnirile de proiect s-au desfasurat dupa ore si nici un elev nu a lipsit. Ei mi-au marturisit ca de abia asteptau sa lucreze acasa sarcina pe care o aveau . Am constatat ca s-a creat o veritabila legatura intre ei si multi sunt prieteni si azi. Cunostinta cu colegii lor polonezi s-a realizat firesc si la propunerea lor am initiat un schimb de experienta ce speram sa se materializeze in urmatorul an scolar.

    In anul scolar 2008-2009 am initiat un alt proiect legat de astronomie si am devenit partenera la alte doua proiecte frumoase. Toate sunt in plina derulare si aduc elevilor mei mari satisfactii. Cel mai drag imi este insa cel legat de miturile din Europa despre care sper sa pot scrie cu mandrie in momentul in care se va incheia.

   Nu-mi pot imagina activitate zilnica fara aceste proiecte si fara colaborarea cu profesorii europeni si cu elevii mei. Pentru mine care traiesc si muncesc intr-un oras mic, cu slabe perspective economice, aceste oportunitati inseamna sa le deschid elevilor mei o fereastra ce parea intepenita si ferecata pe veci. Doar cei ce traiesc pentru menirea lor pot intelege corect ce simt si ce usurata sunt ca m-am agatat la timp ca sa salvez corabia.

Profesor, Maricela Tuchiac

Colegiul Agricol, Falticeni