iTeach: Blog Marieta Neagu-Iordache

Munca invizibilă a cadrelor didactice și inechitatea care distorsionează performanța școlară

Marieta Neagu-Iordache — Wed, 03 Sep 2025 12:04:32 +0300

În educația românească, se vorbește tot mai des despre echitate, reforme și competențe. Dar prea rar se aduce în prim-plan realitatea cadrelor didactice care lucrează în tăcere, în școli uitate de lume, fără resurse, fără afterschool, fără sprijinul unor părinți cu posibilități materiale. Munca lor e constantă, dedicată, dar invizibilă. În schimb, performanțele sunt atribuite, aproape exclusiv, școlilor cu „renume”, alimentate de investițiile private ale familiilor și de un sistem care răsplătește aparența, nu esența.
Efortul real, dincolo de imagine
Există profesori care vin cu rechizite de acasă, care își construiesc propriile materiale, care lucrează diferențiat cu elevi care nu au nici măcar un loc liniștit unde să învețe. Există învățători care merg în comunități vulnerabile să-i recupereze pe copii. Toate aceste eforturi nu intră în niciun clasament, nu apar în niciun top al „celor mai bune școli”.
Reputația școlilor – o construcție inechitabilă
Renumele unei școli se construiește adesea pe baza rezultatelor la examene, fără a se menționa că în spatele acestor rezultate stau: meditații private, programe plătite, centre educaționale costisitoare și părinți cu studii superioare. În contrast, școlile din medii defavorizate sunt etichetate ca „slabe”, fără a se lua în calcul contextul și efortul supraomenesc al cadrelor didactice din acele comunități.
Bursele și recunoașterea – distribuite greșit
Bursele sociale sau de merit ajung, adesea, tot la elevii care beneficiază de avantajul capitalului financiar, nu la cei care au cea mai mare nevoie. Astfel, munca profesorilor din școlile defavorizate nu doar că nu este recunoscută, dar este și dezavantajată de un sistem care amplifică inechitatea în loc să o corecteze.
Ce putem schimba

Să recunoaștem public valoarea muncii din școlile vulnerabile.
Să ajustăm criteriile de burse și finanțare în funcție de progres, nu doar de rezultate brute.
Să oferim sprijin real (resurse, formare, salarizare) cadrelor didactice care lucrează în medii dezavantajate.
Să punem în discuție publică corectitudinea etichetării școlilor și distribuirea inechitabilă a resurselor educaționale.

Concluzie
Rezultatele slabe de la Bacalaureat nu sunt cauzate de lipsa de implicare, ci de o inechitate profundă, care începe din primii ani de școală. Adevărata performanță se construiește adesea în tăcere, de către profesori dedicați, în școli fără „renume”, dar cu un impact uman și educațional imens. Este timpul să vedem, să recunoaștem și să sprijinim această muncă invizibilă.

Acest articol este dedicat cadrelor didactice care muncesc cu pasiune în umbra sistemului și care formează caractere, nu doar note.

Școlile rurale de lângă oraș - între pericol și eforturi invizibile

Marieta Neagu-Iordache — Wed, 27 Aug 2025 11:23:08 +0300

În tăcerea care învăluie satele de lângă orașe se ascunde o realitate pe care prea puțini o mai observă: școlile de acolo dispar. Nu brusc, ci lent și tăcut – cu fiecare decizie „economică”, cu fiecare clasă comasată, cu fiecare elev mutat către oraș în căutarea unei „educații mai bune”. Dar ce înseamnă cu adevărat „mai bună”? Și ce pierdem, de fapt, când permitem ca aceste școli să se stingă?
Școli mici, eforturi mari – ce nu se vede
În multe sate aflate la granița orașelor, școlile sunt susținute cu implicare și devotament de către comunitate. Sunt locuri primitoare, îngrijite, în care administrația locală și cadrele didactice lucrează împreună pentru a oferi cele mai bune condiții posibile. Și chiar dacă nu dispun întotdeauna de tot spațiul necesar – o sală de sport, un laborator sau o clasă dedicată orelor remediale – acestea sunt școli în care se simte grija, căldura și dorința de a face educație de calitate.
Ceea ce nu se vede – sau mai exact, se știe dar se ignoră – este efortul constant al cadrelor: ore suplimentare neplătite, materiale cumpărate din propriul salariu, activități extracurriculare organizate cu resurse minime. Este o educație făcută din convingere, nu din bugete.
Educație pe două viteze – cine își permite, cine rămâne în urmă?
Familiile cu posibilități aleg frecvent școlile din orașe, unde copiii sunt înscriși la afterschool-uri private sau pregătiri particulare. Se creează astfel o „educație pe două viteze”: una accesibilă celor cu resurse, și alta, în care rezultatele se obțin exclusiv prin sacrificii personale – ale elevilor, dar mai ales ale dascălilor.
Școlile rurale nu oferă mai puțin din lipsă de voință sau calitate umană. Oferă mai puțin pentru că li se iau, treptat, șansele. Deși performanța există și aici, ea este adesea ignorată pentru că nu se vede în cifre, ci în povești de viață.
Suprapopularea din urban – un cost al alegerilor colective
Pe de altă parte, urbanul plătește un preț tot mai mare: clase supraaglomerate, atenție distribuită superficial, profesori epuizați, timp limitat pentru fiecare elev. Ne întrebăm tot mai des: Ce fel de educație oferim copiilor noștri când profesorul are 30 de elevi în față și doar 45 de minute la dispoziție?
Și poate e momentul ca fiecare dintre noi – părinți, dascăli, decidenți – să ne întrebăm: contribuim la soluție sau perpetuăm o problemă?
În mijlocul acestor realități – uneori descurajante – există și școli care reușesc să fie faruri de speranță. Școli rurale care, deși nu dispun de toate resursele materiale, compensează prin pasiunea și dedicarea celor care le animă. Un astfel de exemplu este chiar școala noastră:
Despre mine, despre noi, despre școala mea
Școala Gimnazială Rachieri - structură a Școlii Gimnaziale „Ion Ionescu”, Valea Călugărească
Anul școlar 2024–2025 a fost pentru noi un an al implicării constante, al creativității și al colaborării autentice. Am pus accentul pe dezvoltarea intelectuală, emoțională, civică și socială a elevilor, printr-o serie de proiecte educaționale variate și relevante.
Am inițiat și coordonat activități care au acoperit multiple direcții:
• Proiecte STEAM ce au stimulat gândirea critică și inovația,
• Inițiative ecologice, menite să dezvolte responsabilitatea față de mediu,
• Programe socio-emoționale, pentru a sprijini sănătatea mentală și empatia,
• Campanii de responsabilizare civică și incluziune, care au promovat valori democratice și respectul reciproc.
Toate acestea au fost posibile datorită unor parteneriate valoroase cu autoritățile locale, instituții culturale și organizații educaționale. Împreună, am reușit să transformăm școala într-un spațiu deschis și relevant pentru toți.
Obiectivul nostru comun a fost clar: formarea unor copii conștienți, empatici, activi și pregătiți pentru viață. Educația, pentru noi, înseamnă mai mult decât predare - înseamnă modelarea caracterelor și consolidarea legăturilor dintre școală, familie și comunitate.
Fiecare proiect a adus cu sine emoție, valoare adăugată și învățare profundă. Rezultatele nu s-au măsurat doar în diplome sau feedback-uri, ci mai ales în zâmbetele elevilor, în momentele de cooperare și în pașii făcuți cu sens spre devenire.
Știm că tot acest parcurs nu este unul facil. La finalul studiilor, nu ne-a garantat nimeni că drumul în educație va fi lin. Din contră - este un drum care cere echilibru, reziliență, adaptare și, mai presus de toate, oameni care cred cu adevărat în misiunea lor.
De aceea sunt profund mândră de colectivul școlii noastre - un colectiv unit, dedicat, care știe să colaboreze, să se respecte reciproc și să meargă înainte împreună, chiar și atunci când este greu. Într-un astfel de mediu, educația devine posibilă cu adevărat: vie, profundă și cu impact real și lasă urme nu doar în caiete, ci și în oameni.

Modelul Reggio Emilia – învățare activă și creativă în învățământul primar

Marieta Neagu-Iordache — Wed, 27 Aug 2025 10:22:06 +0300

„Să înveți un copil nu înseamnă să-l umpli cu adevăruri, ci să-l încurajezi să descopere, să cerceteze, să creeze.” adaptare după G.N. Volkov

Ce presupune modelul Reggio Emilia?
Este o abordare educațională centrată pe copil, care pune accent pe învățarea prin explorare, investigație și expresie liberă. Elevii sunt încurajați să pună întrebări, să caute răspunsuri, să creeze conexiuni între ceea ce trăiesc și ceea ce învață. Profesorul devine facilitator, ghid și observator al parcursului de învățare, iar clasa se transformă într-un laborator viu.
De ce este oportun modelul Reggio Emilia pentru școlarul mic?
Etapa de dezvoltare a școlarului mic (6–10 ani) este caracterizată de trecerea de la gândirea preoperatorie la gândirea concret-operativă, în care copilul își structurează raționamentele pe baza experienței directe, manipulării obiectelor și interacțiunii sociale. Modelul Reggio Emilia răspunde perfect acestor nevoi, deoarece valorifică învățarea experiențială, jocul, investigarea și exprimarea creativă. În plus, oferă elevilor autonomie și sentimentul de competență, factori esențiali în dezvoltarea motivației pentru învățare. Fiind un model centrat pe copil, susține ritmurile individuale de dezvoltare, încurajează inițiativa și stimulează gândirea critică, făcând învățarea nu doar eficientă, ci și semnificativă din punct de vedere afectiv și cognitiv.
Mediul – „al treilea profesor”
Un principiu-cheie al modelului este importanța mediului de învățare. Acesta trebuie să fie organizat astfel încât să invite la descoperire și reflecție. În școala primară, putem crea colțuri de investigație, ateliere de creație, biblioteci vii sau expoziții de proiecte realizate de elevi.
Exemplu practic: Colțul de științe – elevii pot observa germinarea semințelor, pot nota schimbările zilnice și pot discuta cauze și efecte. Acest spațiu le oferă autonomie și încredere în procesul de învățare.
„Sută de limbaje” și exprimarea multiplă
În clasele primare, elevii au nevoie de mijloace variate prin care să-și exprime ideile: desen, scris, teatru, experimente, colaje, construcții. Reggio Emilia valorizează toate aceste forme de exprimare și le pune la baza procesului educațional.
Exemplu practic: După studierea anotimpurilor, unii elevi scriu o poezie, alții creează o pictură sau construiesc o machetă cu materiale naturale. Fiecare formă de exprimare aduce o înțelegere mai profundă și personalizată.
Învățarea creativă presupune folosirea imaginației, a expresiei personale și a gândirii originale pentru a construi cunoștințe și a rezolva probleme. Într-o clasă care valorizează creativitatea, elevii sunt încurajați să exploreze idei din perspective variate, să creeze produse personale și să exprime ceea ce învață în moduri diverse – prin artă, povestire, dramatizare, construcții sau scriere creativă. Această formă de învățare sprijină dezvoltarea inteligenței emoționale, a curiozității și a motivației intrinseci, oferind copiilor libertatea de a gândi „în afara tiparelor” și de a face conexiuni între domenii diferite. Învățarea prin proiecte și cercetare
Abordarea Reggio Emilia sprijină învățarea prin proiecte interdisciplinare, pornind de la curiozitatea și întrebările elevilor. Proiectele devin contexte autentice de învățare, dezvoltând simultan competențe științifice, lingvistice, sociale și artistice.
Exemplu practic: Proiectul „Viața într-un acvariu” – elevii cercetează ce condiții sunt necesare vieții acvatice, notează observații zilnice, formulează ipoteze, creează pliante de informare și realizează un mini-documentar.
Învățarea activă presupune implicarea directă și conștientă a elevului în propriul proces de învățare, prin participare, explorare, experimentare și reflecție. În loc să primească pasiv informația, elevul este încurajat să descopere, să pună întrebări, să formuleze idei și să găsească soluții. Această abordare stimulează gândirea critică, dezvoltă autonomia și face ca învățarea să fie mai relevantă și durabilă. Activitățile specifice învățării active includ proiectele interdisciplinare, lucrul în echipă, dezbaterile, experimentele și rezolvarea de probleme din viața reală, care transformă sala de clasă într-un spațiu viu de cercetare și creativitate.
Reggio Emilia în Științe ale naturii
Disciplinile științifice se împletesc perfect cu principiile acestui model. Elevii devin mici cercetători care învață prin observare, experimentare și reflecție. Fiecare fenomen devine o oportunitate de învățare activă și colaborativă.
Exemplu practic: La tema „Stările de agregare ale apei”, elevii fac experimente cu gheață, apă și vapori, apoi descriu în scris și prin desen ce au observat, învățând prin toate simțurile.
Concluzie
Modelul Reggio Emilia aplicat în învățământul primar transformă clasa într-un spațiu viu de explorare și gândire. Elevii nu mai sunt receptori pasivi, ci devin actori activi în propriul proces de învățare. Prin medii stimulative, exprimare creativă și proiecte centrate pe interesele lor, copiii își dezvoltă competențele esențiale pentru o învățare autentică și de durată.
Bibliografie
• Loris Malaguzzi – Reggio Emilia – EarlyYears.tv (https://www.earlyyears.tv/loris-malaguzzi-reggio-emilia/)
• CLIPA, Otilia (coord.), Educația timpurie: resurse pentru dezvoltarea practicienilor, Editura Trei, 2023.
• DOBRIN, Mihaela, Atitudinea cadrelor didactice față de schimbarea educațională, UPSC, 2024.
• EDWARDS, Carolyn, GANDINI, Lella & FORMAN, George, O sută de limbi ale copiilor, Signatura, 2023.

Publicația în sprijinul unei educații vii: „Exploratori învățării în științe”

Marieta Neagu-Iordache — Wed, 27 Aug 2025 10:21:00 +0300

Într-o lume a schimbărilor accelerate, educația are nevoie de repere clare, de modele vii și de resurse care inspiră. Ghidul de bune practici "Exploratori în științe", apărut în urma celei de-a doua ediții a concursului interjudețean "Știința este COOL!", este mai mult decât o simplă colecție de articole: este o declarație de credință în puterea educației prin descoperire.
Profesorii autori ai articolelor incluse încă o dată demonstrează că pasiunea, curajul didactic și gândirea creativă pot transforma o lecție obișnuită într-o experiență memorabilă pentru elevi. Experimente, abordări STEAM, interdisciplinaritate, empatie, reflecție, joc, colaborare – toate acestea se regăsesc în scenariile prezentate, fiecare aducând o fărâmă din realitatea vie a clasei.
Ce aduce inedit acest ghid? Pe lângă valoarea conținutului, ghidul este o invitație la comunitate. Fiecare articol este semnat, fiecare idee are o poveste și o echipă care a crezut în ea. Publicația a fost gândită să fie accesibilă tuturor, fiind disponibilă online, ceea ce permite oricărui cadru didactic interesat să o consulte și să se inspire.
Mai mult decât atât, ghidul este dedicat unui copil – Maria, sursă de inspirație și simbol al curiozității, libertății și bucuriei de a învăța. Această dimensiune personală conferă lucrării o profunzime emoțională aparte, transformând-o într-un demers care reunește inima cu mintea, emoția cu rațiunea.
De ce este important acest ghid? Pentru că oferă:
exemple concrete, aplicabile imediat la clasă;
o diversitate de teme, metode și contexte educaționale;
dovada că schimbarea pornește din fiecare clasă, de la fiecare profesor;
o comunitate de dascăli care aleg să creeze, nu doar să aplice.
Acces publicație: https://sites.google.com/d/1P3AVcZA47MitgpzQngbk0dDvRLvduhso/p/13p4t4mjf46wE0NWzaWREgWC0oipgMpvJ/edit
Această publicație este pentru toți cei care cred în educația vie, curajoasă, creativă și cu sens. Vă invit să o descoperiți, să o distribuiți, să o folosiți și să vă inspirați!