Cum mă implic şi cum colaborez în  eTwinning?

« Ideile bune şi inovaţiile trebuie aduse la viaţă printr-o răbdare plină de curaj. » (Hyman Rickover)

   Ce ştiu?

Ce ascult, uit!

Ce văd, îmi amintesc!

Ce practic, ştiu să fac!

     Programul "eTwinning" se adresează tuturor şcolilor din învăţământul preuniversitar, tuturor profesorilor, indiferent de disciplina predată, directorilor de unităţi şcolare şi inspectorilor şcolari. ETwinning este componentă a programului Lifelong Learning al Comisiei Europene şi reprezintă o platformă educaţională europeană prin care şcolile sunt încurajate să colaboreze in dezvoltarea competenţelor cheie prin intermediul internetului. Învăţarea într-o comunitate virtuală este o experienţă pozitivă pentru toţi cei implicaţi: elevi, profesori şi părinţi, deoarece ei îşi împărtăşesc ideile colegilor din alte părţi ale lumii. Învăţarea direct de la oameni este mai avantajoasă decât cititul unei cărţi, deoarece acest lucru include şi experienţele de viaţă. Un proiect online îmi  oferă oportunitatea de face inovaţii în actul meu educaţional pentru a aduce ceva în plus orelor desfăşurate , motivându-i  pe elevi mult mai bine.

Dacă vrem să primim, trebuie mai intâi să oferim!

 Cum mă implic într-un proiect educaţional online? Cum colaborez cu partenerii?

Ø  planific activitatea elevilor ca parte a unei echipe;

Ø implic şi restul personalului şcolii,  printr-o informare regulată asupra desfăşurării şi rezultatelor proiectului(Informarea celorlalţi colegi reprezintă o metodă de a-i implica pe viitor pe ei şi grupele lor, deschizând astfel activităţile proiectului şi, prin urmare, activităţile de învăţare mult mai multor elevi. Este de asemenea o modalitate de a stârni interesul în rândul celorlalte cadre didactice care îşi pot extinde orizontul cunoştinţelor personale şi profesionale în utilizarea tehnologiei informaţiei şi pot conştientiza beneficiile utilizării ei în cadrul curriculum-ului.) ;

Ø  identific  care sunt cerinţele cele mai importante ale proiectului: nivel (grupa de vîrstă), aria /ariile curriculară(e)şi limbile folosite, încercând  adaptarea la nevoile clasei, deoarece fiecare curriculum este diferit;

Ø pregătesc colectivul clasei înainte de descoperirea Internetului şi a beneficiilor sale;

Ø împărtăşesc  ideile, planurile, problemele şi provocările cu întregul grup.( Această experienţă didactică se poate dovedi foarte utilă pentru a câştiga independenţa şi, în cele din urmă, a coordona propriul proiect.)

Øîncep să colaborez cu partenerii, dau o mână de ajutor când este nevoie şi stimulez creativitatea, talentele şi deprinderile elevilor.

    Un pas de succes a fost  să mă alătur  unui proiect deja iniţiat care aparţine universului online, astfel că, începând să contribui alături de elevi, să realizez că fac parte dintr-o echipă ce va cunoaşte succesul. Valoarea pedagogică,socială a subiectului propus,şi, în special, unicitatea lui, pot face proiectul mult mai interesant şi valoros pentru alţi parteneri din lume.

Ø împart,de comun acord cu partenerii proiectul, pe mai multe secvenţe astfel încât, împreună cu ei,să pot urmări cu uşurinţă calendarul propus. (Daţi dumneavoastră un exemplu bun şi respectaţi calendarul!);

Ø  implic  partenerii,colegii în actualizarea şi îndeplinirea sarcinilor;

     Ølansez  ideea  proiectului  pe o scară  mică în clasa cu care lucrez, iar apoi îl

pot lansa pe o scară mai mare ce implică mai multe clase din şcoală, din exterior;

Ø îmbunătăţesc, revizuiesc şi actualizez proiectul împreună cu partenerii;

(Nevoile şi sugestiile lor trebuie luate în consideraţie în primul rînd!)

Ø mă familiarizez  cu subiectul propus şi  testez instrumentele pe care le voi folosi în timpul desfăşurării proiectului (email, browsere pentru Internet, comunităţi online);

Øcreez o listă de corespondenţă folosind facilităţile programului de corespondenţă din instituţie sau folosind unul din serviciile on-line oferite gratis de unele dintre cele mai cunoscute servere din lume, precum Yahoo sau Microsoft; afişez numele şi adresele de email ale tuturor participanţilor, astfel încât ei să aibă posibilitatea să intre în legătură nu doar prin intermediul listei de corespondenţă, dar şi de la persoană la persoană;

Ø  trimit un mesaj de întâmpinare pentru a mă prezenta, pentru a prezenta elevii:

descrierea şcolii, clasei şi comunităţii, experienţa didactică şi interesele elevilor.

Øplanific munca în echipă ,invitând partenerii să înceapă să-şi planifice propria activitate. Un pas cheie este de a aprecia orice efort făcut de participanţi pentru finalizarea activităţii lor. (Fiţi cooperant şi flexibil!. Citiţi şi răspundeţi la mesaje zilnic, fiţi pozitiv, corect şi deschis circumstanţelor schimbătoare!)

Ø aleg de comun acord o limbă a proiectului;

Ø înainte de a încărca fişierele pe Internet, le testez cu diferite browsere, precum Internet Explorer, Netscape sau Opera.

Øîmpărtăşesc şi public rezultatele parţiale şi finale ale activităţilor derulate în cadrul proiectului.

     Ce vreau să ştiu?

     Dacă ideile propuse devin o provocare pentru colegi, îi invit să le împărtăşească alături de mine şi să îmbogăţească lista care rămâne deschisă.

      Ce am învăţat?

     Să caut în mod intentionat provocările, să nu mă tem de eşec şi să văd mai degrabă oportunităţi pentru a învăţa. Să mă aventurez şi să cunosc şi alte domenii de interes decât cel principal, ştiind că cei mai flexibili şi adaptabili rezistă cu succes tuturor schimbărilor fluctuante.

            Sunt de părere că fiecare copil trebuie să ia cunoştinţă de regulile prestabilite, dar, în acelaşi timp, să fie atras prin diferite activităţi să aplice aceste reguli şi să stabilească limite. Pentru aceasta, el trebuie apreciat, recompensat, stimulat.

            Deoarece proiectul va implica mai mulţi parteneri din medii culturale diferite, este interesant de descoperit şi de împărtăşit care sunt regulile pe care le aplică părinţii micuţilor. Acestea pot fi aflate prin aplicarea unui chestionar. Interpretarea chestionarului va fi postată pe spaţiul virtual eTwinning şi făcută publică. Pot fi discuţii pe chat între partenerii de proiect în legătură cu rezultatele chestionarului, care să conducă la stabilirea următorilor paşi.

           Implicarea copiilor, ca principali beneficiari ai proiectului ar consta în discutarea regulilor prestabilite, precum şi descoperirea altor reguli care se impun. Aceste acţiuni pot fi realizate prin interpretarea materialului intuitiv ilustrat, a textelor literare audiate/memorate, a vizionării spectacolelor de teatru, a jocurilor de rol, a interpretării şi discutării situaţiilor problematice apărute în sala de curs. Aceste materiale pot fi postate de către parteneri într-o bază de date comună, care poate fi utilă tuturor.

              Pentru fiecare din aspectele propuse, pot fi stabilite reguli şi "ilustrate" prin realizarea unor fotografii/filmuleţe ai căror protagonişti ar fi copiii implicaţi în proiect. Aceste materiale ar putea fi postate pe blogul sau pe spaţiul virtual al proiectului sau, daca prezentările realizate vor ocupa un spaţiu prea mare, vor fi postate pe youtube, indicandu-se adresa.

             Copiii pot realiza desene la temele de proiect, pot imagina şi desena diplome sau ecusoane celor care respectă reguli. Aceste produse pot fi prezentate pe spaţiul virtual al proiectului şi astfel copii şi cadre didactice vor putea face schimb de experienţă şi de idei.

              Proiectul eTwinning ar putea fi dezvoltat de către participanţi şi propus ca proiect Comenius.

               Tema este actuală, activităţile uşor de integrat în curriculum, utilizarea TIC este necesară şi atractivă. Integrarea şcolară şi socială va fi mai uşor de realizat datorită colaborării dintre copii şi cadre didactice, lucru benefic mai ales copiilor cu cerinţe educative speciale sau din medii sociale şi culturale diferite. Copiii vor învăţa prin intermediul unor activităţi atractive. În plus, vor fi dezvoltate abilităţile de comunicare, precum şi dezvoltarea empatiei, influenţarea pozitivă a luării deciziilor, medierea conflictelor.

                Acest proiect poate fi derulat cu orice grupa/clasă de copii datorită necesităţii temei propuse şi modului de abordare.

Acum, aici şi toţi!

Dacă nu acum, atunci când?

Dacă nu aici, atunci unde?

Dacă nu toţi, atunci cine?

     Fie că avem 4 ani, sau peste 40, că ne imaginăm creativitatea ca fiind acţiunea de a sta la masă sau că o vedem ca  fiind un proces, un act dinamic, percepţia asupra a ceea ce se întâmplă în jurul nostru se formează în funcţie de lucrurile care ne sunt aproape. A vorbi despre creativitate şi inovaţie înseamnă să te uiţi în primul rând la cei de lângă tine, să observi talente, pasiuni şi idealuri care pot deveni realitate. Să inventezi pentru a-ţi uşura munca şi să arăţi şi celorlalţi ceea ce faci, pentru ca în cele din urmă, modelul tău să inspire. De aceea, consider că proiectul la care am participat, a reprezentat contextul în care “oamenii mici” ne-au inspirat în lucrurile mari. Proiectul ,, Children Enjoy Festivals,,  a beneficiat de participarea a 37 de parteneri din 13 ţări: România, Turcia, Ungaria, Grecia, Spania, Italia, Franţa, Portugalia, Bulgaria, Estonia, Lituania, Polonia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Acest proiect a oferit un număr considerabil de oportunităţi de a î de a ierabil de oportunitanvăţa, de a arăta celorlalţi ceea ce facem pentru a deveni performanţi. Cei mici ne-au inspirat în acţiune, ei ne-au determinat să observăm talente, pasiuni care au devenit realitate. Proiectul ,derulat în perioada octombrie 2009/iunie 2010 , a facilitat un mijloc comun de comunicare, de conexiune între modele culturale, punând în relaţie de egalitate moduri de gândire şi coduri expresive diferite, accentuând valori care au integrat instituţiile  noastre într-o reală colaborare la nivel european. Copiii au învăţat să se folosească de un limbaj specific cultural în descrierea propriilor activităţi, în prezentarea unor teme şi aspecte specifice culturii româneşti, împărtăşindu-şi reciproc cu partenerii de dialog informaţii, iar cunoştinţele lor ,despre spaţiul multicultural european s-au îmbogăţit, lucrând cu mult entuziasm. Am constatat  o schimbare în relaţia biunivocă educator-educat, copiii putând să facă alegeri şi să hotărască cât, cum, când se implică, în funcţie de posibilităţile individuale,  obişnuindu-se cu o varietate de modalităţi de acţiune. Copiii au înţeles că interculturalitatea este înainte de orice respectul diferenţelor. Noi  suntem  garanţii acestor rigori ale spiritului care veghează asupra diferenţelor, pentru a învăţa, a cunoaşte şi a înţelege ceea ce ne leagă, ceea ce ne face asemănători, ceea ce ne apropie.,,Voi sărbătoriţi într-un fel, la noi e diferit!”  Suntem diferiţi, dar nu înseamnă că unul este mai bun decât celălalt, cu toţii avem un potenţial valoric egal. Toţi avem o cultură asemănătoare, dar în acelaşi timp şi culturi diferite. Acestea ţin de religiile noastre, de grupul nostru etnic, de valorile politice, sociale, de familiile noastre. Unica posibilitate ca oamenii să devină solidari este recunoaşterea şi estimarea acestor diferenţe şi similitudini.Educaţia interculturală, ca obiectiv principal al proiectului  a reprezentat o adevărată „dinamitare” a curriculei, impunând o reconsiderare, o reinterpretare şi o reformulare a scopurilor, conţinuturilor, strategiilor. Activităţile prevăzute în cadrul proiectului au adus o nouă deschidere spre comunicarea interculturală, care a transformat monologul cultural într-un benefic dialog cultural polifonic :,,Toţi diferiţi, toţi egali!,, : invitarea în   mediul educativ a unor persoane avizate din exterior,utilizarea spaţiilor de documentare , audio-vizuale prezente în instituţie;participarea la evenimente culturale şi sărbători locale ;antrenarea tuturor  în activităţi muzicale şi corale ;studiul aportului reciproc al culturilor (in cadrul unor evenimente culturale specifice);organizarea de întâlniri între persoane de culturi diferite,înfrăţirile dintre grupe/grădiniţe din diferite zone şi culturi;realizarea unor proiecte la nivelul grupei/instituţiei pe teme interculturale sau intraculturale.Activităţile derulate au contribuit la conştientizarea tuturor celor implicaţi ( cadre didactice, copii, familiile, autorităţile locale şi comunităţile locale) faţă de problemele şi oportunităţile referitoare la integrarea diferitelor culturi dintr-un teritoriu mai mic într-un context naţional şi internaţional.Au încurajat copiii  să cunoască alte ţări europene, în special cele care au o cultură şi o religie diferite şi ,în consecinţă, să le inspire  respect pentru cultură, opinii şi stiluri de viaţă diferite.Copiii şi-au  însuşit cunostinţe despre ţările partenere în următoarele aspecte: istorie, religie, geografie,  tradiţii si folclor , artă- dans şi muzică .A crescut simţul identităţii naţionale prin cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor proprii conştientizând importanţa sărbătorilor, festivalurilor, tuturor manifestărilor culturale regionale şi naţionale.Parteneriatul a dezvoltat competenţele lingvistice în limba engleză atât ale copiilor cât şi ale profesorilor.    Prin intermediul acestui proiect profesorii au avut ocazia de a cunoaşte sisteme educaţionale din ţările partenere, de a schimba informaţii despre metodele inovatoare de predare, în scopul de a le folosi în realităţile şcolii.

    Cred ca, atat cursurile e-learning, cat si cele face-to-face trebuie sa se combine pentru a duce la o formare profesionala continua cat mai eficienta. Ambele tipuri au atat avantaje, cat si dezavantaje. Trand-ul actual este spre o inclinare a balantei spre cursurile online, considerate momentan mai atractive, deoarece cursantul le poate parcurge in ritmul sau, interactivitatea cu ceilalti participanti fiind stimulata chiar si pentru cei timizi, unele cursuri sunt gratuite, evaluarea este obiectiva, precum si datorita altor avantaje.

    Totusi, exista si avantaje de necontestat ale cursurilor face-to-face, cum ar fi: incurajarea dezvoltarii capacitatilor de prezentare - argumentare - contraargumentare, sentimentul ca faci parte dintr-o comunitate (pe cand calculatorul iti poate mari sentimentul de izolare), avantajul relatiei directe mentor - discipol, aceste cursuri pot fi accesate si de catre cei ce nu detin un calculator sau nu au experienta in folosirea lui, precum si multe altele. S-a constatat, de asemenea, ca rata de renuntare la participarea la un curs online este mai mare decat in cazul cursurilor traditionale. In plus, trebuie sa existe o motivare mult mai mare a cursantilor online, decat a celor ce participa la educatia intr-un mediu traditional, iar atractivitatea si adaptabilitatea tinerilor catre domeniul e-learning sunt mult mai mari decat la grupurile - tinta cu varste peste 50 de ani.

    Ideea de baza, insa, este ca avem nevoie de dezvoltare profesionala continua si, cu cat mijloacele de formare sunt mai diverse, cu atat avantajele noastre vor fi mai mari.

             Că o singură mână nu-i de ajuns pentru a spăla o poveste;

            Că e nevoie şi de cea de-a doua mână pentru una ca asta.,,

(Mapanje and White, 1983)

    ,,Învăţăm împreună,, a căpătat conţinut, a devenit o realitate. Europa este aproape de noi. Proiectele eTwinning fac parte dintr-un program complex, cu multiple valenţe formative, deja probate în şcolile în care s-au aplicat, având un mare impact şi în instituţia în care îmi desfăşor activitatea. Logica informală se află acum într-o fază foarte productivă. Miezul sau ideea acestui spaţiu de lucru european îl constituie necesitatea de a-i învăţa pe copii să gândească dincolo de disciplinele pe care le studiază în şcoală, dar nu independent de ele. În faţa unei asemenea situaţii s-a născut ideea implementării creative a informaţiilor furnizate de acest program. De ce este valoroasă această activitate? Important pentru mine  nu este doar cantitatea, bogăţia experienţei , ci şi varietatea ei;  creşterea dorinţei, a interesului pentru creaţie, ca şi a forţei de a birui obstacole  au căpătat un rol notabil în sustinerea activităţii creatoare curente şi viitoare; am  inventat pentru a-mi uşura viaţa şi am arătat şi celorlalti ceea ce fac, pentru ca, în cele din urmă, modelul meu  să inspire şi să creeze oameni mai buni decât sistemul; prin creativitate şi inovaţie am descoperit cea mai eficienta metodă de a deveni mai performantă; sunt mai deschisă la ideea de a creea şi inova.  Suportul proiectelor mi-a oferit posibilitatea de a-mi consolida cunoştinţele interculturale, abilităţile şi competenţele lingvistice, deschiderea faţă de alte culturi fiind o cerinţă prealabilă pentru învăţarea cu succes a limbilor şi pentru reuşita comunicării interculturale. Am  învăţat  să devin mai  conştientă de propriile mele  valori şi influenţe culturale şi să  respect alte culturi, devenind mai deschisă şi mai interesată faţă de ceilalţi. Proiectele eTwinning au determinat îmbogăţirea bagajului lingvistic, furnizând metode noi compatibile cu nevoile şi particularităţile de învăţare ale copiilor, materiale noi care să sporească şi să atragă atenţia şi interesul lor. Mi-au permis interacţionarea cu profesori de altă naţionalitate,  pregătiţi la nivelul standardelor europene. Spaţiul virtual eTwinning  m-a ajutat să pătrund în inima patrimoniului european, care constituie un reper structurat în timp şi spaţiu, să-l înţeleg şi să-l cunosc mai bine, să receptez cu mai multă înţelegere spaţiul multicultural, să-mi dezvolt noi aptitudini în relaţiile interumane, să receptez concepte noi, să am posibilitatea de comunicare. Participarea la astfel de activităţi,ca manifestare deplină a dimensiunii europene în educaţie, mi-au oferit  posibilitatea de a căpăta cunoştinţe în domenii specifice,civilizaţii şi culturi, abilitatea de a colabora cu toţi oamenii, printr-un comportament moral adecvat, confidenţialitate şi activităţi profesionale. Acest spaţiu de lucru ,cât şi toate cunoştintele dobândite pe parcursul desfăşurării proiectelor, mi-au oferit posibilitatea de a înţelege în primul rând, importanţa relaţionării între popoare, culturi şi rase diferite. Această relaţionare înseamnă cultură,deschidere spre alte orizonturi,o percepţie obiectivă a informaţiilor ce provin din această relaţionare,îmbunătăţirea cunoştintelor anterioare despre cultura unei ţări europene,dar şi despre alte popoare.  Stagiul de formare realizat în spaţiul virtual a reuşit să mă aducă în contact direct cu oamenii, cu o cultură şi civilizaţie ce a suferit multe influenţe, păstrându-şi totuşi specificul şi identitatea,cu limba,cu istoria, obiceiurile şi cultura,cu diversitatea culturală şi lingvistică, mi-au  îmbogăţit cunoştinţele legate de educaţia interculturală şi capacitatea de comunicare şi interrelaţionare cu ceilalţi participanţi, lucru care m-a  ajutat în plan personal si profesional şi în relaţia cu instituţia, colectivul ei, comunitatea locală, în abordarea unor strategii de acceptare a diversităţilor culturale cu scopul de a oferi şanse egale tuturor copiilor. Am   dobândit o altă viziune, pentru că promovarea educaţiei europene prin interculturalitate nu trebuie redusă la un act de acceptare, ci trebuie ridicată la un nivel de respectare şi înţelegere,de colaborare şi promovare a valorilor naţionale în context european. Capacitatea de a comunica în mai multe limbi, a dus la o lărgire a orizontului, la înţelegerea superioară a problematicii Europei contemporane şi a oferit posibilitatea culegerii de informaţii utile şi aplicabile la nivel profesional şi personal.  Am  achiziţionat noi  competenţe pedagogice necesare unui management optim  al activităţilor instructiv-educative desfăşurate. Am  cunoscut noi  instrumente pedagogice de susţinere a acestora, adaptate contextului local dat. Am încurajat  copiii să ia parte la realizarea unui cadru multicultural şi multilingvistic, să se implice în luarea deciziilor care ţin de acest aspect: în comunitate, la şcoală, acasă . Materialele, metodele, activităţile care au fost  furnizate în timpul activităţilor au  devenit bază de lucru şi de studiu pentru copiii instituţiei din care fac parte. În plus, ei sunt beneficiarii direcţi ai schimbărilor (de metode, abordare a temelor de studiu) şi experienţei pe care le voi împărtăşi. Am devenit  un mediator cultural care îi  ajută pe copii să adopte atitudini favorabile faţă de multilingvism, faţă de învăţarea limbilor străine şi faţă de alte culturi.

            Pe scurt, acest proiect îşi propune să îmbunătăţească aptitudinile elevilor în domeniul tehnologiilor de informare şi comunicare, ştiinţelor şi limbilor străine. Elevii vor învăţa despre diferenţele şi asemănările culturale cu colegi de la şcoli din alte ţări europene, într-un mod plăcut. Se vor utiliza conferinţe video şi audio, e-mail-uri, chat, filme video, prezentări, desene, publicarea de site-uri web, blog-uri, galerii foto şi chestionare ce vor fi realizate chiar de ei, cu ajutorul unor instrumente online. De asemenea, copiii îşi vor prezenta şi compara şcoala, oraşul si ţara, precum şi stilurile de viata şi de învăţare. Proiectul se va desfăşura în limba engleză.

            La nivel de parteneriat, obiectivele sunt:

- folosirea şi îmbunătăţirea aptitudinilor de comunicare a elevilor, prin intermediul TIC;

- familiarizarea copiilor cu normele fundamentale de politeţe, pentru a fi capabili să colaboreze în mod corespunzător în cadrul unei comunităţi virtuale;

- îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare într-o limbă străină;

- îmbunătăţirea aptitudinilor de dialog, de exprimare a ideilor şi sentimentelor, dezvoltarea gândirii critice, a creativităţii şi a lucrului în echipă;

- încurajarea elevilor să se cunoască, să înţeleagă mai bine şcoala, ţara şi stilul de viaţă al partenerilor din alte ţări europene şi, în final, să devină prieteni;

- implicarea elevilor în mod activ în toate etapele proiectului;

- elevii trebuie să înveţe să evalueze informaţia pe baza unor date exacte, cu scopul de a evita prejudecăţile şi de a-si însuşi o abordare ştiinţifică de lucru;

- ajutarea elevilor să înţeleagă şi să conştientizeze principiile nutriţiei corecte şi încurajarea lor să adopte un stil de viată sănătos.

            Proiectul se adresează elevilor cu vârsta cuprinsă în intervalul 10 – 12 ani. Detaliat, la sfârşitul perioadei de un an a proiectului, elevii vor fi capabili:

- să folosească spaţiul virtual TwinSpace pentru a comunica, respectând normele de politeţe pe net, prin intermediul unor instrumente moderne, cum ar fi: Voki, ImageChef, WordItOut, Picassa3, MyStudiyo şi altele;

- să practice limba engleză în situaţii reale de comunicare;

- să pună în practică normele de dialog;

- să fie mai informaţi în legătură cu şcoala şi tara lor şi ale partenerilor;

- să pună în practică idei creative;

- să fie în centrul învăţării matematicii şi ştiinţelor prin aplicarea metodei de învăţare prin investigare;

- să conştientizeze şi să aplice principiile unei vieţi sănătoase.

            Activităţi şi mod de lucru propuse:

1. Septembrie 2010

- cadrele didactice vor utiliza e-mail-uri şi Staffroom din TwinSpace pentru a planifica în detaliu activităţile şi a stabili nişte reguli de lucru pe platforma virtuală şi îi vor iniţia pe elevi în folosirea TwinSpace;

- elevii vor practica cele învăţate, vor discuta şi se vor cunoaşte pe forumul acestei comunităţi virtuale.

Concret, îşi vor crea avatare vorbitoare (Voki) personalizate, îşi vor încărca avatarul şi fotografia pe TwinSpace, iar elevii de la şcolile partenere vor încerca să potrivească fiecare fotografie la avatarul corect. De asemenea, fiecare ţară va colecta numele partenerilor şi vor crea un nor de cuvinte, folosind ImageChef, WordItOut Wordle, Tagul sau Tagxdo.

2. Octombrie 2010

Elevii vor strânge sau vor crea materiale (fotografii, filmuleţe şi desene) şi vor crea un video cu tema „Şcoala mea” cu ajutorul Animoto, Movie Maker, Picasa3 sau PhotoStory.

3. Noiembrie 2010

Crearea logo-ului proiectului cu ajutorul unor instrumente de pe Internet sau a unor desene, organizarea unui concurs pentru cel mai bun logo, care va fi ales prin votul online al elevilor, folosind SurveyGimzo.

4. Decembrie 2010

Elevii vor crea un slide show „Oraşul şi tara mea natală”, cu ajutorul PowerPoint sau Photo Peach, vor face schimb de prezentări şi apoi vor crea un chestionar online, utilizând MyStudiyo, Wallwisher/Posterous.

5. Ianuarie 2011

Vom organiza activităţile „My hobby” şi „Saturday’s Cool”, folosind instrumentele Voxpop, ReadTheWords, Glogster.

6. Februarie 2011

În această lună ne propunem activităţi pe tema stilului de viată sănătos: „Eu şi dieta mea”, „Să devenim sportivi”, „Cât de „verde” eşti?”. Vom lucra cu ajutorul unor instrumente ca Blabberize, Voicethread,  AnswerGarden.

7. Martie 2011

Activitatea „Statistica şi eu” îşi propune analizarea de către elevi de grafice şi hărţi cu date statistice sau numerice, interpretarea diferenţelor culturale şi analogiilor cu partenerii din celelalte ţări. Produsele finale ale acestei activităţi vor fi un portret/model al unui elev tipic din fiecare ţară parteneră şi un portret/model al unui eTwinner tipic implicat în acest proiect. Datele necesare acestei activităţi se vor strânge de către copii pe tot parcursul anului şcolar.

8. Aprilie 2011

Crearea de ilustrate către parteneri cu Smilebox.

9. Mai 2011

Autoevaluarea finală printr-un chestionar online SurveyMonkey. Va exista şi o evaluare continuă, concomitent cu activitatea de diseminare a proiectului, prin sondaje online, prezentări la diferite evenimente şcolare, articole în revista scolii şi în ziarele locale, crearea unui site web sau blog al proiectului.

            Acest program eTwinning va desfăşura activităţi în conformitate cu curriculum-ul naţional de bază şi cu curriculum-ul la dispoziţia scolii.  Vom putea integra, parţial sau ca unităţi de învăţare de sine stătătoare, acţiuni din “TIC, tu şi eu” la orele de informatică, matematică, fizică, ştiinţe, biologie, limba engleză, desen, geografie, istorie, educaţie tehnologică, precum şi la discipline opţionale pe teme conexe cu tema noastră.

            Este primul proiect eTwinning in care mă implic, alături de elevii şi şcoala mea şi sper, din tot sufletul, să aibă succes.         

Dr. Aric Sigman, psiholog și autor al unui studiu lansat recent în Marea Britanie, afirmă că introducerea prematură și utilizarea excesivă a tehnologiei are efecte negative asupra dezvoltării copiilor, ale căror capacități cognitive sunt în formare. “Sunt rezultate ale cercetărilor care arată că introducerea TIC de la vârste fragede subminează abilitățile pe care ministerele spun că vor să le formeze prin inițierea de programe de informatizare, cum ar fi capacitatea de a menține atenția concentrată pentru o perioadă mai lungă de timp”, spune Sigman.

Dr. Sigman își argumentează afirmațiile prin faptul că este o contradicție între capacitatea de multitasking – a alterna rapid mai multe sarcini de lucru pentru a face mai multe lucruri în același timp, specifică lucrului pe computer - și susținerea atenției. Acestea nu pot și nu trebuie formate în același timp. Capacitatea de concentrare a atenției pe o durată mai lungă trebuie să fie o abilitate fundamentală, necesară pentru alte competențe care se formează mai târziu. Marea problemă care este identificată de studii specializate este observația conform căreia copiii nu mai citesc literatură, nu reușesc să se concentreze la școală, nu pot să comunice – puse pe seama deficitului de atenție prezent la toate grupele de vârstă ale elevilor din ziua de astăzi.

Dezbaterile pe problema efectelor noilor tehnologii asupra dezvoltării cognitive, sociale sau asupra sănătății copiilor au început să împartă opiniile specialiștilor în zone din ce în ce mai polarizate.

În toate țările dezvoltate, elevii din ciclul primar au cel puțin o oră pe săptămână în care lucrează cu computerul. În Statele Unite, studiile relevă faptul că aplicații educaționale digitale aduc beneficii la nivelul dezvoltării limbajului și al competențelor sociale . În Europa, sunt numeroase studii care arată efectul pozitiv al noilor tehnologii pentru performanța școlară, pentru educație diferențiată și pentru realizarea de situații educaționale mai semnificative pentru elevi.

O altă categorie de studii, precum cel din Marea Britanie, relevă faptul că expunerea prelungită la televizor sau la computer introduc elemente entropice – pe criteriile convenționale ale psihologiei dezvoltării – sau „dezordonează” dezvoltarea creierului.

De aceea, accesul la noile tehnologii ar trebui să fie permis (în școli) abia de la 9 ani, adică începând din clasa a IV-a, susțin autorii.

În sprijinul acestor afirmații vin concluziile unui raport de cercetare al Universității Duke din SUA, elaborate în urma studiului longitudinal al activității unor copiii din Statele Unite, în perioada 2000-2005. Cercetarea a luat sfârșit înainte ca rețelele sociale precum Hi5 și Facebook să capete amploare, ceea ce amplifică afirmațiile cercetătorilor cum că accesul copiilor computere și la Internet de mare viteză conduce la o scădere a rezultatelor la teste. Sugestia autorilor a fost că modelele susținute guvernamental de extindere a accesului de acasă la noile tehnologii ar putea conduce la mărirea discrepanțelor în performanța școlară dintre elevii dezavantajați și elevii buni.

O altă ipoteză interesantă avansată de același raport este faptul că educația a fost distrasă de “obsesia tehnologiei”, însemnând că accentul exagerat pe TIC din ultima perioadă, fără să fie susținut de o pregătire adecvată a cadrelor didactice și de o moderare (centralizată) a demersurilor de integrare în limitele eficienței pedagogice, a condus la „abuz de tehnologie” și la multe situații de lucru în clasă irelevante din punct de vedere al obiectivelor de învățare.

Însă, după părerea noastră, aceasta a fost o etapă incipientă necesară a procesului de implementare a noilor tehnologii în educație, în care decidenții, cercetătorii, cadrele didactice și copiii înșiși au experimentat, au tras concluzii și și-au ameliorat demersurile, fascinați de potențialul pe care îl arată aceste (încă) noi instrumente de lucru. Nimeni nu mai poate nega că asistăm la zorii uneia dintre cele mai mari schimbări în educația publică de după implementarea organizării pe clase și lecții, începută în secolul al XVII-lea. Probabil că singura problemă reală în această privință este rezistența la schimbare a unor practicieni ai educației, afișată ostentativ, în condițiile în care educatorii ar trebui să conștientizeze faptul că sunt primii responsabili de viitorul (profesional) al tinerelor generații.

„Adulții pot considera tehnologia ca un instrument al productivității, spune prof.univ. Jacob Vigdor, de la Universitatea Duke din Statele Unite, însă majoritatea copiilor nu le împărtășesc atitudinea.” Cercetarea, realizată împreună cu prof.univ. Helen Ladd, mai arată că noile tehnologii sunt instrumente utile pentru copii acolo unde părinții le monitorizează activitatea. În familiile dezavantajate socio-economic, este mai puțin probabil ca părinții să aibă timpul, cunoștințele sau dispoziția necesară pentru a verifica durata și modul în care computerele sunt folosite de cei mici și pentru a-i direcționa către o utilizare în scopuri educaționale.

Valoarea adăugată a utilizării softului educațional pentru atingerea obiectivelor educaționale nu mai poate fi pusă la îndoială. Chiar și la clasele mici, o aplicație în format digital bine aleasă și potrivită contextului didactic de la momentul respectiv poate facilita performanța școlară atât a elevilor cu dificultăți sau cu un stil diferit de învățare, cât și a celor supradotați. Contribuie la creșterea motivației pentru învățare, la focalizarea atenției asupra conținuturilor predate, la înțelegerea fenomenelor, la formarea unor deprinderi de lucru independent sau în echipă, la realizarea de legături transdisciplinare și cu situații concrete din lumea reală, la dezvoltarea abilităților de lucru cu computerul etc.

În plus, tentația jocurilor și a socializării online este atât de mare, corespunzând unor nevoi intrinseci de dezvoltare ale ființei umane, încât a interzice utilizarea calculatorului, a rețelelor sociale și a programelor de mesagerie instant echivalează de multe ori cu a-l închide pe copil într-o cameră fără ferestre și a-i limita dezvoltarea cognitivă. Lumea modernă a incorporat deja noile tehnologii printre instrumentele firești de comunicare, de formare continuă și de informare.

Considerații finale

Pentru a concluziona, putem spune că nu atât utilizarea noilor tehnologii ar fi o problemă majoră, ci modul în care sunt acestea folosite de copii, orice vârstă am lua în considerare. De aceea, recomandările noastre vizează următoarele aspecte:

• Utilizarea computerelor de la o vârstă fragedă (înainte de 9-10 ani) trebuie făcută sub supravegherea părinților sau a cadrului didactic.
• Folosirea moderată a noilor tehnologii (și ar trebui inclus aici și televizorul), cu o limită bine stabilită de timp de utilizare – în timp, durata poate crește de la mai puțin de o oră (la 6 ani) la două-trei ore pe zi (la 14 ani).
• Utilizarea aplicațiilor sigure, a softului educațional cu reală valoare pentru învățare și adaptate vârstei psihologice a copilului/ elevilor.
• Utilizarea Internetului numai după ce părinții sau cadrele didactice fac configurările necesare pentru accesul securizat al copiilor la paginile de pe Internet.
• Părinții trebuie să se asigure că noile tehnologii nu devin un scop în sine pentru copil, ci că acesta înțelege rolul acestora de instrument pentru comunicare, informare, formare de deprinderi, joacă.

Desigur, unele dintre aceste recomandări necesită intervenții de durată și fermitate în aplicarea principiilor. Mai ales, o atitudine adecvată față de noile tehnologii se construiește prin exemplul constant din partea părinților și a educatorilor; nu-i cereți copilului ceea ce dumneavoastră nu respectați: dacă părintele se joacă la computer până noaptea târziu, e puțin probabil ca un copil să adopte un comportament diferit; dacă învățătoarea pune accentul pe utilizarea în sine a computerului și nu pe ceea ce aduc softurile educaționale și Internetul pentru atingerea obiectivelor de învățare și de formare de competențe, e puțin probabil ca elevii să perceapă computerul doar ca pe un instrument de muncă intelectuală.

Ce-i drept, acest instrument de muncă intelectuală este unul complex și avansat, iar utilizarea sa deplină, atât de necesară în viața profesională și socială de la momentul în care copiii de astăzi vor intra pe piața muncii, solicită exercițiu, responsabilitate, echilibru. Este foarte puțin probabil ca acestea să se formeze corect prin interdicții nefondate,utilizare nediferențiată, fără software de calitate, fără suport “avizat” din partea adulților semnificativi din viața copilului.

Ca orice mediu socio-educațional bogat în influențe și dependent de realitatea socială, culturală și economică, primii pași trebuie supervizați, influențele negative trebuie filtrate, iar strategiile adecvate de „supraviețuire” sau de răspuns trebuie explicate, exersate, interiorizate pe un suport axiologic autentic.

Articole recente pe aceeași temă:

Henry, Julie. Ban computers from schools until children reach age 9, says expert. Telegraph.co.uk, 13 iunie 2010.

Bonner, Lynn. Study: PCs hurt students' grades. Newsobserver.com, 19 iunie 2010.

Paton, Graeme. Nurseries 'teaching children using computers'. Telegraph.co.uk, 1 iunie 2010.