iTeach: Blog Marta Raluca Porojan

ACTIVITĂȚILE CU COPIII ÎN SPIRITUL NOILOR EDUCAȚII

Marta Raluca Porojan — Thu, 14 Aug 2025 12:32:21 +0300

Prof. pentru înv. primar, POROJAN RALUCA, Școala Gimnazială ,,Matei Basarab” Târgoviște, Dâmbovița
            Provocările pe care le aduc schimbările din lumea contemporană cer noi semnificaţii ale actului educativ, activând mecanisme de adaptare şi autoreglare. Răspunsul sistemelor educative la problemele lumii contemporane îl constituie ,,noile educaţii". Ca educator, mi-am pus întrebarea: Cum vreau să fie viitorul cetăţean? Bineînțeles că mi-am dorit ca acesta să aibă un comportament activ, civilizat, să fie responsabil, tolerant, capabil de respect faţă de sine, dar, mai ales, faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi datorii, liber şi deschis spre alte culturi, să gândească critic, să selecteze, să se adapteze şi să interpreteze lumea mereu schimbătoare, să evalueze corect valorile morale. De aceea, m-am straduit să proiectez și să desfășor activități care să asigure atât informarea cât și formarea individului, recreerea și divertismentul, satisfacerea și împlinirea sarcinilor, deci, angajare, cooperare, comunicare, încredere şi spirit novator. Am organizat activități prin prisma noilor cerințe și conținuturi educaționale impuse de schimbările din lumea contemporană, astfel:
            Educația nutrițională Copiii au realizat de Ziua Mondială a Alimentației postere despre alimentația sănătoasă, au studiat piramida alimentelor, au creat chipuri haioase din legume și fructe, au făcut salate de legume și de fructe, etc. Au realizat și afișe cu rețete și meniuri dietetice. Au desfășurat ateliere de minigospodărie sub genericul ,,Să mâncăm sănătos!“. Doamna asistentă de la cabinetul medical a vorbit elevilor pe această temă. Am purtat discuții și cu părinții elevilor, deoarece am considerat că tot răul de la ei pornește în alimentația necorespunzătoare, iar la discuții am invitat din nou cadrele sanitare specializate pentru a le da sfaturi.
            În cadrul Campaniei ,,Ziua Mondială a Sănătății Orale” și a Campaniei ,,Stil de viață sănătos” au avut întâlniri cu medici și asistenți de la DSPD, Compartimentul Evaluarea și Promovarea Sănătății și cu un Comisar OPC și au vizionat filme tematice. Am participat cu elevii la Proiectul ,,Vitaminele, rădăcina vieții”, finalizat cu ,,Carnavalul vitaminelor” la care copiii au participat cu măştile confecţionate în zilele anterioare ( fructe, legume, cifre, litere mari de tipar).
            Educația ecologică Am participat cu elevii la concursul ,,Întâlnire cu energia” organizat de GDF SUEZ. Concursul la care elevii mei au luat premiile I, II și III la proba teoretică și premiul I pe județ la proba practică Lucrarea realizată de echipa condusă de mine a transmis un mesaj atât de sugestiv și de puternic, încât a fost luată la sediul de la București.
            Cu ocazia Zilei Pământului și a Zilei Mediului, am derulat acţiuni de ecologizare, de plantare de puieți și de flori, am vizionat filmulețe despre deșeurile aruncate în ape și despre urmările poluării asupra plantelor și animalelor. Copiii au scris pe afișe întrebări, apoi le-au lipit pe holurile școlii, iar elevii din ciclul primar au scris diferite răspunsuri, realizând astfel un adevărat brainstorming ecologic. Copiii au creat texte pe care le-au citit în cadru festiv, organizat cu această ocazie, au confecţionat pliante și fluturaşi și i-au împărţit în cartier. Au confecționat anual produse din materiale reciclabile și au realizat cu ele expoziții cu vânzare.
            Cu ocazia Zilei Pădurii, am participat cu copiii la proiectul ,,Copiii pot convinge!” făcut în parteneriat cu primăria orașului, cu Protecția mediului și cu Partidului Ecologist. Prin proiect am urmărit protejarea pădurilor prin colectarea maculaturii și realizarea unor puncte fixe, metalice sau din plastic, în care să se strângă maculatura existentă în gospodărie, realizarea unor panouri cu aspecte ale naturii distruse de către oameni, pentru a-i determina pe aceștia să mențină curățenia între blocuri și în parcuri și să protejeze spațiul verde. Banii strânși au fost folosiți alături de cei obținuți din vânzarea maculaturii pentru confecționarea unor containere în care să fie depozitată hârtia colectată.
            Proiectul regional ,,Turist în Munții Banatului”, la care școala noastră a fost partener, a avut drept scop promovarea formelor de turism montan ecologic, iar printre obiective, cel de educare a tinerilor în spiritul protejării şi ocrotirii naturii, a frumuseţilor patriei, a patrimoniului turistic naţional a fost la loc de cinste. Copiii au luat parte la activități practice atractive, utile și pline de învățăminte. Proiectul s-a finalizat cu un concurs care a cuprins mai multe probe specifice (traseu regularitate cu probe teoretice, orientare turistică, proba culturală, slideshow). Suntem mândri că echipajul nostru s-a clasat pe primul loc.
            Educatia economică și casnică modernă Am participat cu elevii la Proiectul financiar ,,Şi eu pot face bani!”, vizând domeniul educaţie civică, voluntariat și proiecte caritabile. Prin el, elevii au fost informaţi, în calitate de consumatori de bunuri şi de servicii, cu privire la drepturile pe care le au şi la instituţiile care le apără aceste drepturi, au început să-și dezvolte un comportament responsabil faţă de resursele financiare, au învățat să fie responsabili de viaţa zilnică.
            Educația pentru pace și cooperare În fiecare an desfășor cu copiii activități diverse, încercând să stimulez respectul, înţelegerea şi cooperarea, să identific problemele şi pericolele generate de violență. Prin jocuri, elevii și-au adresat complimente unii altora, au realizat desene și colaje pe care le-au expus pe holul școlii și au participat la jocuri de rol având ca temă comunicarea între colegi fără cuvinte jignitoare și fără țipete, implicând respectul și politețea, creând relații de armonie între ei, manifestând receptivitate faţă de trăirile afective ale celor din grup, exprimând deschis, sincer şi nuanţat propriile trăiri afective, motivele şi sentimentele, apreciind just o greşeală, respectând regulile jocului.
            Vorbind despre violență, nu m-am referit doar la relația dintre oameni, ci și la relația cu animalele, implicând copiii în acțiuni de îngrijire a acestora și învățându-i să ia atitudine.
            Elevii au strâns hăinuțe, rechizite, jucării și mâncare pentru copiii din școli speciale și pentru copiii orfani.
            Am implicat și părinții în dezbateri pornind de la proverbe românești: ,,Bătaia e ruptă din rai”, ,,Unde dă mama crește”, ,,Pe copil să-l pupi doar în somn!”.
            Pentru că în fiecare secundă, undeva într-un colț al Pământului, au loc un război sau un atac terorist în care mor oameni nevinovați, am dus elevii la Biblioteca Județeană să vizioneze o expoziție plastică pe tema războiului și a păcii. Am discutat cu ei despre dezastrele provocate de război și despre impunerea cultului nonviolenței.
            Educația pentru democrație Prin discuții, prin întâlniri cu personalități din domeniu, prin dezbaterea unor teme, prin vizionarea unor materiale, dar și prin jocuri de rol și exerciții-joc diverse i-am ajutat pe copii (dar și pe părinții lor) să cunoască, să recunoască și să aplice legile, să aibă încredere în ele, să înțeleagă că legile ne pot feri de multe neplăceri, să își prezinte nemulțumirile și să solicite sprijinul autorităților în rezolvarea unor probleme ale comunității.

BIBLIOGRAFIE:
1. Marinescu, Mariana, Noile educaţii în societatea cunoaşterii, Editura Pro Universitaria, Bucureşti,
    2013
2. Stan, C., Teoria educaţiei. Actualitate şi perspective, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
    Napoca, 2001
3. Văideanu, George, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică, Bucureşti, 1988
4. Toader, Alexandru Dan, Psihologia schimbării şi educaţia. Polarităţi şi accente ale procesului
    educaţional, EDP, Bucureşti,1995

JOCUL DIDACTIC- UN INSTRUMENT ÎN INTEGRAREA ELEVILOR

Marta Raluca Porojan — Thu, 31 Jul 2025 10:33:33 +0300

Jocul îi atrage foarte mult pe elevi spre activitate, făcându-i participanţi la propria
lor formare. Atunci când copilul a luat primul contact cu şcoala, pentru a ne putea convinge de dezvoltarea vocabularului lui, se pot organiza jocuri, precum:
          „A sosit toamna!” – copiii se învârtesc în cerc, având în mijlocul cercului un elev, care reprezintă anotimpul toamna. Atunci când conducătorul jocului (toamna) adresează întrebarea în versuri „A sosit toamna la noi/ După ce-o cunoaşteţi voi?”, elevul numit să formuleze răspunsul poate să spună: „Îngălbenesc frunzele, se coc fructele, pleacă pasările călătoare, etc.” Dacă răspunsul este corect, elevul respectiv devine conducătorul jocului.
          „Cutia cu surprize” – Ilustraţia pe care elevul o descoperă în cutie îi dă posibilitatea să formuleze propoziţii pe baza cărora să se urmărească exprimarea corectă a elevului.
          „Spune mai multe cuvinte despre…” – se urmăreşte spontaneitatea construcţiilor verbale, formarea unor reprezentări despre obiectele puse în discuţie. Jocul creează o atmosferă permisivă, încurajându-i pe cei care au o gândire mai lentă, atrăgându-i în procesul muncii intelectuale şi pe cei mai pasivi.
          „Cuvântul interzis” – elevul trebuie să răspundă la întrebări fără să folosească un cuvânt care s-a stabilit că este interzis; de exemplu, „iarna” este cuvântul interzis. La întrebarea „Despre ce anotimp vorbesc versurile << Ninge liniştit afara,/ Timpul e de săniuş/ Hai, copii, ca ş-altă dată/ S-a făcut alunecuş.”, copiii pot răspunde: „Despre anotimpul în care pământul este îmbrăcat în haină albă de nea, în care împodobim bradul de Crăciun, când vine Moş Crăciun, când plecăm cu pluguşorul etc.”
          Pentru însuşirea stucturii gramaticale a limbii române se pot folosi următoarele jocuri:
          „Schimbă litera”
- s cu z: sală – zală; rasă - …..; pasă - …..; ros - ……
          „Jocul diminutivelor” – Cuvântului îi pun o coadă
Un adaos mititel
Şi pe dată, tot cuvântul
Se preface-n … cuvinţel.
          Exemplu: oglindă – oglinjoară; cântec – cântecel; casă – căsuţă.
          „Litera se repeta”
   o              a    e
cocoş        tata veste
          „Scara cuvintelor”
da re    mi
dar ren    mir
          „Cuvinte care se termină cu aceeaşi literă”
rouă – nouă – vouă
          „Eu spun una, tu spui multe”
          „Roata timpului” – pentru folosirea corectă a verbului la timpurile prezent, trecut şi viitor. Pe un disc asemănător cu cadranul unui ceas se trec iniţialele fiecărui copil. În mijloc se fixează un ac îndreptat în sus. Învârtind discul, acul se opreşte în dreptul numelui unui copil care trebuie să răspundă la următoarea întrebare: „Roata vremii se-nvârteşte/ Fiecare se gândeşte/ Şi va spune fiecare/ Acum ce este el oare?” (sau „Ce va fi când va fi mare?” – pentru viitor; sau „Mai micuţ când el era/ Pe acasă ce făcea?” – pentru forma de trecut). Versurile jocului trezesc trăiri afective elevilor şi exersează actul vorbirii.
          „Ce ştii despre mine?” – regula jocului interzice folosirea numelor proprii. Cel care adresează întrebarea solicita un răspuns în care să i se arate o însuşire, folosind pronumele personal (Ex. „Eu ştiu ca tu eşti un băiat isteţ”). Cel care a răspuns corect va adresa şi el întrebarea şi jocul continuă.
          La aceste jocuri se pot adăuga jocuri de rol: „La medic”, „La cumpărături”, „În vizită” etc.
          Datorită conţinutului şi modului lor de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al clasei, dezvoltă spiritul de echipă.
BIBLIOGRAFIE:
Barbu, Marian – coordonator, (2003), Metodica predării limbii şi literaturii române în învăţământul primar, Editura „Gheorghe Alexandru”, Craiova;
Popovici, Constantin; Chitic, Olimpia; Gheba, Lucreţia; Popovici, Elena, (1971), Culegere de jocuri didactice pentru clasele I-IV, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Comunicare nonverbală

Marta Raluca Porojan — Wed, 30 Jul 2025 12:39:45 +0300

STEAUA LUI DAVID
Descrierea activității:
• Copiii se împart în 3-4 echipe, fiecare echipă având cel puțin 6 membrii, pentru a realiza forma unei stele, din sfoară. Ei sunt așezați în cerc și țin sfoara cu o mână, neavând voie să-i dea drumul pe întreg parcursul jocului.
• Timp de 5 minute, echipa discută strategii de formare a stelei, fără să se miște, apoi timp de alte 5 minute, trebuie să obțină forma, fără să vorbească (Steaua lui David- 6 vârfuri).
• La final, se va constata că s-a pornit de la un cerc, iar prin deplasarea sforii în mai multe sensuri, s-au obținut mai multe figuri geometrice: triunghiuri mari și mici, romburi, un hexagon, etc.
• Jocul se bazează pe întelegerea, cooperarea, coordonarea membrilor grupului, prin comunicare nonverbală, în vederea obținerii mai multor figuri geometrice, pornind de la un cerc.

Tratarea diferențiată și individualizată a elevilor din ciclul primar

Marta Raluca Porojan — Wed, 23 Jul 2025 13:36:08 +0300

Finalitatea generală a programelor educaționale diferențiate și personalizate este adaptarea
curriculumului la posibilitățile și nevoile specifice elevilor țintă (Crețu, C., 1998, p. 64), fie că sunt superior dotați, supra mediu dotați, mediu dotați, dotați sau cu nevoi speciale. Legea învățământului prevede această posibilitate: „statul promovează principiile învățământului democratic și garantează dreptul la educație diferențiată, pe baza pluralismului educațional”. Problema tratării diferențiate a elevilor nu este nouă, ci numai modul de abordare a ei are loc, în vremea noastră, în condiții noi. Tratarea diferențiată înseamnă adaptarea învățământului la particularitățile psiho-fizice ale copilului, influențarea instructiv-educativă a elevului potrivit particularităților sale, înlesnind prin acestea, descoperirea și cultivarea aptitudinilor, înclinațiilor, intereselor lui, pregătirea la nivelul posibilităților de care dispune, crearea unui cadru favorabil formării personalității.
Fiecare individ reprezintă un unicat al colectivității, al speciei sale. Într-o clasă sunt tot atâtea
individualități câți elevi sunt, deși, tipologic, pentru a face posibilă adaptarea activității, se pot stabili câteva grupuri cuprinzând subiecți cu trăsături asemănătoare, apropiate. Dreptul de a fi diferit sau dreptul la diversitate este un drept fundamental al omului. În activitatea de învățare, între elevi există diferențe semnificative de ritm, volum, profunzime și stil.
Egalitatea accesului la educație nu înseamnă școală unică pentru toți, ci școală adaptată
posibilităților aptitudinale și nevoilor fiecăruia.
După opinia unor experți de prestigiu ai UNESCO, „revoluția ce se întrevede în domeniul
didacticii și al metodicii va conta în individualizarea radicală a instruirii”.
Principii care fundamentează un mod de proiectare și realizare a educației diferențiate și
personalizate:
 Curriculumul trebuie să-i ajute pe elevi să-și descopere disponibilitățile și să le valorifice la maximum în folosul lor și al societății.
 Elevii învață în stiluri diferite și în ritmuri diferite.
 Profesorii trebuie să descopere și să stimuleze aptitudinile și interesele elevilor.
 Evaluarea trebuie să-i conducă pe elevi la o autoapreciere corectă și la îmbunătățirea continuă a performanțelor.
Strategiile didactice pot fi diferențiate și personalizate pentru că, în esență, toate componentele lor structurale, dar mai ales nenumăratele combinații ale acestora au/ pot avea valențe în dezvoltarea elementelor de specificitate ale personalității elevilor. Sunt utilizate, date fiind rezultatele lor recunoscute, strategiile de tip euristic, constituite în jurul metodelor problematizării, studiului de caz, proiectului, experiențelor general-exploratorii, metodelor și tehnicilor specifice stimulării creativității, organizării pe grupe mici și omogene din punct de vedere al unor indicatori psihopedagogici, organizării activității pe grupuri de lucru.
Nu se poate concepe învățământ individual și mai ales învățământ diferențiat fără cunoașterea particularităților fizice și psihice ale fiecărui elev. E necear să se cunoască aptitudinile și interesele elevului, caracteristicile proceselor lui intelectuale, afective și voliționale, rezistența lui la efort,
particularitățile organelor lui de simț. Apoi, profesorul trebuie să cunoască exact nivelul pregătirii anterioare a elevului.
O altă cerință pentru organizarea învățământului diferențiat este elaborarea materialelor care vor fi puse la dispoziția fiecărei grupe de elevi/ a fiecărui elev în parte, spre a se asigura progresul lui, asimilarea valorilor sociale la nivelul capacităților fiecăruia. Este utilă și elaborarea temelor diferențiate, prin care fiecare elev este ajutat să-și însușească ceea ce nu cunoaște bine, să elimine lacunele din pregătirea sa, teme adecvate cu pregătirea lui, cu aptitudinile lui, cu ritmul lui de muncă.
Strategii instructiv-educative de diferențiere și individualizare a învățării pe baza teoriei inteligenţelor multiple
Fiecare persoană trebuie tratată în funcție de dominantele sale de inteligență și de tipul său de
personalitate. Teoria lui Gardner justifică ceea ce se poate constata de altfel în activitatea cotidiană a fiecăruia, că nu învățăm în același mod, că avem stiluri și atitudini față de învățare diferite și, ca urmare, avem nevoie de un tratament diferit, individualizat, pe tot parcursul procesului de instruire și formare (Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Instruire diferenţiată. Aplicaţii ale teoriei inteligenţei multiple (ghid pentru formatori şi cadre didactice), 2001, Bucureşti, Tipogrup Press Buzău, pag. 16).
În urma studiilor realizate, Gardner distinge următoarele 8 tipuri de inteligență:
 Lingvistică
 Logico – matematică
 Muzicală
 Spaţială
 Naturalistă
 Kinestezică
 Interpersonală
 Intrapersonală
Un alt mare psiholog, R. Sternberg (1984), a lansat „teoria triarhică a inteligenței”, conform
căreia inteligența umană include trei aptitudini de bază:
 Inteligența componențială - capacitatea de a raționa verbal;
 Inteligența experențială - capacitatea de a comunica diferite experiențe pentru a rezolva situații
noi de viață;
 Inteligență contextuală - capacitate de a funcționa practic în situații cotidiene.
Corespunzător acestor distincții, Sternberg admite existența a trei tipuri de inteligență: analitică, creativă și practică. De aici reiese caracterul multiplu al inteligenței.
Diferențierea se realizează prin modul de organizare a colectivității școlare, a activității didactice și prin metodologia didactică aplicată. Distingem patru moduri de organizare a activității:
 Activitate colectivă, caracterizată prin transmiterea informației frontal de la profesor la elev;
 Activitatea pe grupe, în general omogene, constituite după un anumit criteriu;
 Activitate pe echipe, grupe eterogene, constituite după preferințele elevilor, pentru o activitate;
 Activitate individuală, independentă.
Pentru diferențierea prin metodologie este indicat ca:
 Elevii cu capacitate de învățare scăzută să fie cuprinși în activități frontale, dar tratați individual;
 Elevii cu dificultăți accentuate ale capacității de învățare să fie intruiți în grupe, cu teme
diferențiate pentru activități independente;
 Elevii cu capacități de învățare mai reduse să fie incluși în clase speciale.
Programele de „recuperare” sunt destinate categoriei de elevi cu dezvoltare intelectuală redusă, cu dificultăți de adaptare școlară, precum și cei care prezintă incapacitatea de a se integra sistemului de lucru și mai ales ritmului de muncă al clasei.
Pe lângă tehnicile de ameliorare a activității didactice, corelate cu acțiunile de tratare diferențiată a elevilor, sunt folosite în practica școlară și unele modalități de sprĳin suplimentar acordat elevilor care întâmpină dificultăți în realizarea performanțelor școlare așteptate.
Lucrul cu fișe, separate pe grupe de nivel, cu accent pe cele de sprĳinire a elevilor „rămași în
urmă”, se dovedește valoroasă din punct de vedere practic deoarece, pe de-o parte, previne rămânerea în urmă a elevilor cu dificultăți la învățătură și, astfel, contribuie la diminuarea eșecului școlar, iar pe de altă parte, stimulează elevii dotați, cu aptitudini deosebite, cultivându-se creativitatea școlarilor performanți.
Concluzii:
 Realizarea cu succes a unor deziderate nu este posibilă decât prin valorificarea integrală a individualității fiecărui elev, prin proiectarea și valorificarea unor strategii care să pornească de la aspirațiile, valorile, nevoile de formare și informare ale elevilor.
 Succesul „ieșirilor”, calitatea competențelor, depinde de cunoașterea „intrărilor”, respectiv de cunoașterea elevilor și respectarea profilului lor diferențiat, de promovare a acestora.
 Toți elevii trebuie să participe la propria lor educație. Într-o clasă diferențiată, profesorul
respectă nivelul de pregătire a fiecărui elev, vizează și facilitează progresul elevilor, oferă tuturor șansa să cerceteze și să exerseze progresiv conținuturile învățării, oferă sarcini interesante, relevante.
 Profesorul și elevii colaborează. Ei planifică, stabilesc obiective, monitorizează progresul,
stabilesc succesele și eșecurile.
 Evaluarea este unul din procesele fundamentale ale activităţii instructiv – educative, aflat în
interacţiune funcţională cu procesele de predare şi învăţare, orientând şi susţinând desfăşurarea eficientă a acestora. Mai mult, evaluarea este şi trebuie considerată ca activitate firească şi necesară a oricărui proces de formare.
 Evaluarea oferă informaţii referitoare la punctele tari, dar şi la punctele slabe ale elevilor, informaţii ce vor constitui baza proiectării ulterioare a învăţării.
Bibliografie:
 MEC, 2006, coordonatori: prof. univ. dr. Laurențiu Șoitu, prof. drd. Rodica Diana Cherciu, „Strategii educaționale centrate pe elev”, București
 MEC, 2001, „Instruire diferenţiată. Aplicaţii ale teoriei inteligenţei multiple – ghid pentru formatori și cadre didactice”
 Radu, Ion, 1978, „Învăţământul diferenţiat. Concepţii şi strategii”, E.D.P
 Țîrcovnicu, Victor, 1981, „Învățământ frontal, învățământ individual, învățământ pe grupe”, E.D.P

Integrarea copiilor cu CES prin intermediul educatiei interculturale- Porojan Marta Raluca

Marta Raluca Porojan — Tue, 22 Jul 2025 10:06:56 +0300

Prof. învățământ primar:Porojan Marta Raluca
Școala Gimnazială „Matei Basarab”Târgoviște

Motto:
"Toţi trăim sub acelaşi cer ,dar nu toţi avem acelaşi orizont." - Konrad Adenauer

Educaţia specială este concept fundamental utilizat în cadrul procesului instructiv-educativ al copiilor cu deficienţe si care se desprinde tot mai mult de conţinutul învăţământului special.
Principiile care stau la baza educaţiei speciale:
● toţi copiii trebuie să înveţe împreună indiferent de dificultăţile pe care le întâmpină aceştia sau diferenţele dintre ele;
● societatea şi şcoala trebuie să le acorde tot sprijinul suplimentar de care au nevoie pentru a-şi realiza educaţia în şcoala publică;
● formarea şi dezvoltarea şcolilor incluzive atât în mediu urban cât şi în cel rural prin asigurarea resurselor umane precum şi a celor materiale;
● educaţia egală se realizează prin acordarea sprijinului necesar pentru fiecare copil cu deficienţe în funcţie de cerinţa individuală.
Activitatea de incluziune şi de integrare a copiilor cu deficienţe în şcoala publică trebuie facută cu mult simţ de răspundere de către specialiştii care acţionează la diferite nivele structurale.
Educaţia interculturală propune o abordare pedagogică a diferenţelor culturale, strategie prin care se iau în consideraţie specificităţile spirituale (diferenţe culturale) sau de alt gen (diferenţa de sex, diferenţa socială sau economică etc.), evitându-se, pe cât posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi sau, şi mai grav, tendinţele de atomizare a culturilor.
Educaţia interculturală se referă la teme ca “acceptare şi participare”, “învăţarea convieţuirii – a învăţa să trăieşti împreună”, evitarea “stereotipiilor şi a prejudecăţilor” şi propune soluţii pentru promovarea valorilor democraţiei şi interculturalităţii /multiculturalităţii. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare interculturală presupune învăţarea acestora atât în cadrul organizat (educaţia formală), cât şi în şi prin activităţi de educaţie non-formală şi informală.
Şcoala interculturală:
- are ca obiective păstrarea şi apărarea diversităţii culturale a populaţiei şi prezervarea unităţii şcolii;
- realizează un proces de integrare prin preluarea preachiziţiilor culturale pe care le posedă elevii;
- invită profesorii să înţeleagă şi să valorifice potenţialurile culturale ale elevilor ;
- presupune o nouă manieră de concepere şi implementare a curriculum-urilor şcolare şi o nouă atitudine relaţională între profesori, elevi, părinţi;
Competenţa interculturală presupune atât din partea cadrului didactic,cât şi a copiilor, a părinţilor un ansamblu de elemente interiorizate şi încadrate funcţional personalităţii,care să permită şi să susţină reacţii fireşti, adecvate în diferite contexte educaţionale, percepţii ale diversităţii culturale şi etnice fără etichetări categoriale nefondate, de tipul prejudecăţilor şi stereotipurilor sau tensionărilor.
Dobândirea acestei capacităţi se realizează prin suprapunerea mai multor tipuri de influenţe grupate în trei dimensiuni:
❖ cognitivă - care cuprinde elemente simple,fundamentale din domeniul psihologiei sociale, antropologiei culturale,s ociologiei etc. reînterpretate, adaptate şi armonizate în funcţie de necesităţile proprii;
❖ instrumental – metodologică - pedagogia interculturală apelează la acelaşi ansamblu de metode activ-participative, la aceleaşi strategii de învăţare prin cooperare,prin descoperire pe care le utilizează orice formă de pregătire modernă şi eficientă;
❖ expresivă (relaţional-comportamentală) - aceasta constând în efortul susţinut şi responsabil al nostru,al educatoarelor, de autoconstrucţie interioară şi în disponibilitatea transferării unor astfel de atitudini de deschidere către diversitate,către întregul spaţiu educaţional(preşcolari, părinţi, personal de sprijin etc).
Formarea noastră pentru interculturalitate ne va ajuta: să răspundem nevoilor fiecărui copil, să le recunoaştem aptitudinile,să le asigurăm medierea de care aceştia au nevoie şi să veghem ca fiecare să fie recunoscut în cadrul grupului; să descoperim, să apreciem şi să ajutăm la valorificarea aptitudinilor copiilor născuţi în medii defavorizate.
Este evident că interculturalismul devine o experienţă umană normală şi mai ales inevitabilă. Formarea şi educarea copiilor să nu fie lăsate să se deruleze de la sine, ci să constituie preocupări majore ale cadrelor didactice.
Sentimentul apartenenţei la o comunitate multiculturală se formează din primii ani ai vieţii, altfel spus, în cei ,, şapte ani de acasă’’, care includ, firesc, anii petrecuţi în grădiniţă. Iată de ce revine educatoarelor ,în ansamblu, misiunea de a dezvolta în forme şi conţinut activităţi de educare şi formare multiculturală a copiilor.Cadrele didactice bine intenţionate,convinse pe drept că toţi copiii sunt egali, iar majoritarii nu sunt mai presus de ceilalţi, ignoră diferenţele dintre copii, stabilind perspectiva majoritară ca normă aplicabilă tuturor şi fără negociere.
Vom considera interculturalitatea o parte componentă a realităţii zilnice din grădiniţă,şi nu o temă sau o activitate adăugată. De asemenea acordăm atenţie materialelor expuse, organizării spaţiului care să permită învăţarea prin colaborare, comunicarea, şi nicidecum marginalizarea unor copii. Am căutat să deschidem spaţiul grădiniţei către comunitate şi specificul ei organizând întâlniri, excursii, serbări cu specific intercultural.
Educaţia interculturală joacă un rol important în viaţa copilului cu CES dezvoltând trăsături pozitive de caracter şi pregătindu-l pe copil pentru o bună integrare în viaţa socială.

BIBLIOGRAFIE:

1. Abrudan C., Psihopedagogie specială, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003;
2. Cucoş C., Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
3. Cucoş C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996;
4. Dasen P., Perregaux C., Rey M., Educaţia interculturală, Editura Polirom, Iaşi, 1999