" Despre burse … "
DE BĂLEANU MIHAELA CRISTINA 7 IULIE 2025
Profesor de fizică la Liceul teoretic MIHAIL SADOVEANU , București, cu  o experiență didactică de peste 33 de ani . În toată această perioadă a fost preocupată de calitatea actului educativ și propria dezvoltare profesională. După obținerea gradului didactic I a urmat cursurile de MASTER  și DOCTORAT la Facultatea de Fizică București . A participat la multiple activități de perfecționare și/sau cursuri de formare ce au vizat îmbunătățirea competențelor profesionale personale în domeniul educației, pentru a se adapta ușor cerințelor elevilor săi în contextul actual. Ultima perfecționare- curs postuniversitar de PEDAGOGIE DIGITALĂ- 2024/2025.

Despre burse …

Voi descrie un caz concret de elev de liceu -Admis la colegiu de top din București cu media 9,98 , 4 ani olimpic national la aceeași materie și a terminat liceul cu media 9,93 la Bacalaureat în 2008 (4 examene scrise si 2 examene orale ) . In fiecare an a avut media generală peste 9,75 (nimeni nu avea 10 curat ) într-o clasă cu 4-5 olimpici la nivel național la discipline diferite.
Dar… nu a luat niciodată bursă!

Pentru că se dădeau doar 10 burse pe liceu - câte una pe clasă și era mereu pe locul doi  în clasa lor de olimpici!

A susținut Bacalaureatul american la începutul clasei a XII-a si pe baza rezultatelor deosebite a fost admis cu bursă la 2 universități foarte bine cotate din SUA. Așa că a plecat și …nu s-a mai întors.

Pregătirea temeinică l-a ajutat să strălucească - în vacanțele de vară a participat la proiecte de cercetare , a făcut voluntariat în India, a lucrat ca profesor de engleză într-o tabără de copii în China , dar și la un stagiu de lucru la o bancă din România (dezamăgire totală) !

La universitate, în ultimul an a fost teaching asistent la analiză matematică și a primit un premiu din partea studenților din anii mai mici ca semn al aprecierii.

La festivitatea de absolvire profesorii americani i-au recomandat să urmeze o carieră universitară. Dar a ales să muncească , să câștige proprii bani considerând că doi profesori în familie deja e destul .

La începutul ultimului an de facultate a participat la selecția pentru un job în SUA la terminarea facultății ( din 1000 candidați în final au rămas doar 5!). Imediat ce a terminat studiile , în plină criză economică (2012) , a început să lucreze și are o carieră de succes și un salariu pe măsură.

Privind acest traseu profesional și ținând cont că s-a format aici , despre școala din România pot spune că pe atunci ,,notele erau încă pe bune”.  Și nu era această goană după burse!

Azi, de multe ori am discuții cu colegii de cancelarie care dau note prea mari, prea ușor, pe ideea ca ,,îi ajută să ia bursă!”.  Nu este fair-play . La clasele de real , la matematică, la fizică notele mari se iau foarte greu, pe când la uman plouă cu note de 10 la toate disciplinele!

Din păcate nu există un sistem de standardizare a evaluării și de multe ori intervine subiectivismul sau unii profesori se tem de reacțiile părinților! Dar la școală, noi trebuie să evaluăm capacitatea elevilor de a aplica cunoștințele asimilate și nu dacă elevii au nevoie de bursă, dacă au caiet, dacă sunt cuminți sau după statutul social al părinților!
Există și situații în care elevii au bursă deși au peste 100 de absențe ( evident) motivate cu scutiri de multe ori îndoielnice.
Cred că într-adevăr, mai ales în pandemie , s-au acordat note necuvenite de multe ori (poate și dintr-un sentiment de vinovăție al cadrelor didactice care nu s-au putut reinventa rapid să lucreze online sau doar dintr-un sentiment de solidaritate umană …) și apoi lucrurile s-au perpetuat.

Nu putem generaliza, dar nici nu putem nega existența acestor situații. Totul este să fim realiști, să nu încercăm să le ascundem sub preș .
E nevoie de o curățare a mentalității despre ce înseamnă bursa de merit și de existența unor criterii clare .
Ce părere aveți?