Colaborarea activă a şcolii şi a profesorilor cu ceilalţi factori educaţionali: familia, comunitatea locală, biserica, unitățile sanitare, poliția, agenții economici, organizaţii neguvernamentale, mass-media, instituții de cultură, etc. duc la realizarea unor parteneriate viabile, de natură să permită o abordare pozitivă a problemelor diverse ale elevilor.
Așadar, parteneriatul reprezintă o formă avansată a relaţiei dintre două sau mai multe părţi, cooperarea şi coordonarea sunt formele intermediare, cele care facilitează stabilirea unui parteneriat, iar comunicarea reprezintă punctul de plecare în vederea realizării parteneriatului între două sau mai multe părţi.
Considerăm că trebuie pornit de la pregătirea teoretică și metodologică instituțională a profesorilor cu privire la locul și rolul parteneriatelor școală-familie-comunitate în activitatea școlii centrată pe asigurarea succesului elevului în școală și în viață.
Toate activitățile și acțiunile desfășurate în acest scop să vizeze, manifest și latent, schimbarea mentalității și a comportamentului corpului didactic față de prezența părinților și a membrilor comunității în spațiul social al școlii. Rezistența la schimbare este termenul care definește poate cel mai bine poziția majorității cadrelor didactice, părinți, membri ai comunității. Acest trend atitudinal este în contradicție cu concepția și comportamentul membrilor unei societăți moderne care consideră școala centru al vieții comunitare democratice, iar parteneriatele școală-familie-comunitate reprezintă o dimensiune importantă a societății civile.
Realizarea unui parteneriat activ și viabil între școală, familie, comunitate constituie formula cea mai eficientă pentru a face din colaborarea în cadrul proiectelor de parteneriat cheia accelerării procesului de integrare a societății românești în rândul popoarelor europene.
Cele mai bune parteneriate sunt cele reciproc avantajoase concepute a menține contactul cu membrii comunității nu doar cu instituțiile locale. Această legătură strânsă face ca partenereriatele educaționale cu comunitatea să se manifeste pe deplin.
Ȋn urma discuțiilor cu părinții, am hotărât să realizez proiectul educațional “Doi parteneri același scop”, proiect de parteneriat cu familia, care a presupus mai multe activităţi comune părinte – copil– şcoală, având ca scop apropierea familie de şcoală şi realizarea progresului şcolar.
Pe baza experimentului am realizat o multitudine de activităţi care au avut ca scop consolidarea familie cu şcoala, părintele având numeroase roluri:
• părintele devine o sursă de informaţie complementară – furnizând informaţii despre comportamentul copilului în familie şi în mediul apropiat, dar şi aspecte legate de sănătatea acestuia;
• părintele devine şi el o sursă educaţională – contribuind la educaţia propriului copil, ajutându-l în acumulare şi asimilarea zilnică a noilor cunoştinţe;
• părintele ca profesor – oferă cadre de referinţă pentru abordarea valorică a copiilor săi;
• părintele ca iniţiator al schimburilor din şcoală –adaptarea la cerinţele societăţii actuale, care ar avea ca scop dezvoltarea copilului.
Componenta educativ- extracurriculară acestor proiecte educaționale de parteneriat local este privită cu bucurie de către părinţi deoarece îşi ştiu copiii implicaţi în activităţi educative care au ca scop dezvoltarea lor armonioasă, fiind uneori compensate de lipsa locurilor de petrecere a timpului liber.
            Ȋn urma proiectelor desfăşurate în parteneriat cu părinţii, aceştia au înţeles necesitatea existenţei unor proiectelor educaționale de parteneriat local, au înţeles rolul părintelui în cadrul realizării acestor proiecte şi, mai ales, impactul emoţional pe care îl are prezenţa lor fizică în viaţa copilului.
În final putem spune, că realizarea unor proiecte de parteneriat educațional cu familia și comunitatea este un proces care necesită reuniunea eforturilor tuturor partenerilor și care influențează dezvoltarea și activitatea de învățare a elevilor. Parteneriatele sunt eficiente și contribuie la obținerea unor beneficii pe termen lung atunci când sunt comprehensive și bine planificate.
Tot ceea ce se va întreprinde, toate proiectele educaționale de parteneriat local care se vor organiza vor fi încununate de succes, vor fi valoroase și fructuoase dacă se va avea o atitudine creatoare, atât în modul de realizare a activităților, cât și în relațiile cu copiii, dacă se va ține seama de dorințele și sufletul acestora, dar şi de o comunicare eficientă cu părinţii acestora și cu reprezentanții comunități locale.
Cu ajutorul acestor proiectele educaționale de parteneriat local cadrul didactic are posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al școlii şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă.
În acest sens, şcoala poate participa şi interacţiona cu familiile elevilor sau cu alți membri din comunitate, poate iniţia activităţi utile în şcoală sau în afara acesteia, şcoala sprijinind factorii implicaţi pentru a se cunoaşte pe sine şi pentru a înţelege normele moral-civice, poate îmbunătăţi calitatea vieţii şi performanţelor elevilor, poate forma abilităţi de gândire independentă şi critică etc.
De asemenea, școala poate iniția, elabora și implementa proiecte de educație parentală, de formare a educatorilor parentali, specialiști care prin profesia lor să relaționeze cu copiii și familia acestora și vor contribui prin aceasta la dezvoltarea unor servicii destinate părinților, ca suport pentru creșterea nivelului de cunoștințe ale acestora de a-și spijini proprii copii în procesul educațional de-a lungul vieții în ziua de astăzi mai ales că copiii au oportunități diverse de dezvoltare, iar părinții trebuie să țină pasul cu aceștia spre binele lor.
Dascălii au înţeles că legăturile familiilor cu şcoala și comunitatea sunt slabe, categoriile de risc fiind, în general familiile provenite din categorii dezorganizate familial şi social, rolul şcolii fiind acela de a crea o punte de legătură, de a se implica mai mult în viaţa copiilor, asumându-şi uneori rolul de „părinte”.
Pentru punerea în practică a unor asemenea proiecte educaționale de parteneriat local, trebuie conjugate eforturilor tuturor părţilor implicate: societatea cu realitatea ei situaţională, familia subiectivă de multe ori, şcoala cu structurile motivaţionale şi proiective şi, nu în ultimul rând, elevul factorul primordial al educației, de importanţa acțiunilor întreprinse de acesta pentru creșterea calității educaţiei sale, pentru stimularea lui de a participa conștient la propria dezvoltare.