iTeach: Blog Mihaela Ghinea

EDUCAȚIE PRIN PROIECTE eTWINNING

Mihaela Ghinea — Mon, 04 Mar 2024 21:55:03 +0200

În școala contemporană, eficiența educației depinde de gradul în care elevul este pregătit pentru participarea la dezvoltarea de sine și măsura în care reușește să pună bazele formării personalității sub aspect psiho-intelectual, fizic și socioafectiv, pentru o cât mai ușoară integrare socială, urmărind a se forma competențele cheie, atât de necesare.
Participarea și implicarea în proiectele internaționale desfășurate pe platforma eTwinning au drept scop educarea elevilor, astfel încât ei să se poată integra mai bine în viața socială, astfel că activitatea eTwinning înseamnă: cooperare, entuziasm, competență, implicare, noutate, diversitate, calitate, optimism, multiculturalitate.
Toate acestea le-am descoperit prin implementarea proiectului eTwinning ”AVAP- Artă, Veselie, Armonie, Prietenie”, prin care noi, fondatorii proiectului, ne-am propus să abordăm strategia de instruire flipped classroom prin aplicarea acesteia disciplinei Arte vizuale și abilități practice. Proiectat într-o manieră integrată, acest proiect a reunit competențe, cunoștințe, atitudini și valori specifice și altor discipline: Matematică și explorarea mediului, Dezvoltare personală, Comunicare în limba română, Limba engleză. La proiect au participat cu entuziasm aproximativ 200 de elevi din școli din România și Republica Moldova.
Acest proiect a demonstrat faptul că există o legătură importantă între folosirea strategiei de instruire flipped classroom și performanțele elevilor la disciplina Arte vizuale și abilități practice în crearea de compoziții plastice. Lecțiile video au fost concepute ca un dialog, având o parte teoretică, de istoria artei, îmbinată cu demonstrarea tehnicilor propriu-zise, care le-a permis elevilor să exerseze acasă.
Flipped classroom este o strategie de instruire de tip de blended learning, care inversează ordinea existentă în învățământul tradițional prin furnizarea de conținut instrucțional, de multe ori online, în afara sălii de clasă. Flipped classroom comută activități, cum ar fi cele care au fost luate în considerare în mod tradițional ca teme pentru acasă, în sala de clasă. Într-o “sală de clasă oglindă”, elevii vizionează la domiciliu cursuri online, colaborează în discuții online, sau desfășoară activități de cercetare și se angajează în formulare de concepte în sala de clasă cu îndrumarea instructorului.
Proiectul s-a desfășurat în mediul online, pe platforma TwinSpace, cu ajutorul instrumentelor web. S-au folosit, pentru realizarea prezentărilor, Sharalike, Kizoa, YouTube, Animoto, iar pentru colaborarea între parteneri s-a utilizat Padlet, Google Drive și Facebook.
Ca produs final al proiectului s-a realizat un album de artă, care a fost postat atât în TwinSpace cât și tipărit.
Coeziunea şi eficienţa activităților desfășurate au fost condiţionate de asumarea şi promovarea unor valori comune la nivelul tuturor partenerilor implicaţi: asigurarea egalităţii şanselor în educaţie; revigorarea spiritului civic şi a mentalităţilor comunitare; promovarea dialogului, transparenţei şi a comunicării deschise; încurajarea iniţiativei şi a participării; dezvoltarea cooperării şi a colaborării; structurarea disciplinei şi a responsabilităţii; armonizarea condiţiilor specifice cu exigenţele sociale.

Prof. GHINEA MIHAELA,

Școala Gimnazială ”Mircea Eliade” Craiova

SPAȚIUL EDUCAȚIONAL

Mihaela Ghinea — Mon, 04 Mar 2024 21:53:54 +0200

Recunoaşterea valenţelor formative ale spațiului educaţional este una din ideile deosebit de valoroase promovate de reforma învăţământului românesc.
Spaţiul constituie contextul material în care se desfăşoară educaţia. El trimite permanent mesaje copilului, mesaje care sunt esenţiale pentru dezvoltarea acestuia şi constituie elemente de bază în experienţa sa de viaţă. În școală, spaţiul este special amenajat pentru elevi, în aşa fel încât acesta să trimită mesaje cu suport educativ, în sprijinul dezvoltării copilului, care să îl atragă din prima clipă când pășește în sala de clasă.

Spaţiul educaţional oferă siguranţă emoţională şi afectivă atunci când, învățătoarea, cunoscându-şi bine elevii, organizează şi amenajează ambientul astfel încât aceştia să poată desfăşura activităţi potrivite dezvoltării lor individuale, venind în întâmpinarea nevoilor și dorințelor elevilor, fiind funcțional și confortabil.
Spațiul de învățare se construiește împreună cu elevii, ținând cont de aspectul estetic, aerisit, ordonat, cu bun gust, fiind construit pe zone de învățare (Ludotecă, Bibliotecă, Științe, Arte, Colțul viu), creând diverse modalități de expunere a produselor activității elevilor. Acest mod de expunere a lucrărilor elevilor are o importanță deosebită în creșterea stimei de sine a fiecăruia.

Există o multitudine de modalități de expunere a produselor realizate de elevi, de aceea e firească o alternare și o selecție de materiale, în funcție de obiectivele urmărite și de spațiul aferent din sala de clasă.

Prof. GHINEA MIHAELA,
Școala Gimnazială ”Mircea Eliade” Craiova

MANAGEMENTUL EDUCAŢIONAL – o provocare

Mihaela Ghinea — Mon, 04 Mar 2024 21:51:43 +0200

În ultimul timp, managementul învăţământului preuniversitar a dobândit o importanţă din ce în ce mai mare, atât în România, cât si la nivel european, astfel rolul managementului educaţional devenind un subiect important de dezbatere la toate nivelurile. Acest lucru se datorează în mare parte schimbărilor și paradoxurilor multiple, dar și incapacității actorilor educaționali de a se adapta și accepta aceste schimbări. Urgența de a soluționa aceste probleme se conturează prin prisma intrării României pe piața muncii europene și cerințelor U.E. ca învățământul românesc să se integreze la standardele europene impuse.
În zilele noastre, managementul poartă amprenta progresului științific și tehnologic, care de desfășoară cu o deosebită rapiditate, afectând instituția de învățământ și, în special, conducerea ei.
Dincolo de terminologie, problema fundamentală rămâne cea a esenței managementului. E. Păun consideră managementul ”o dimensiune integrativă, care unește într-un tot structurat toate celelalte caracteristici ale organizației, dându-le consistență”.
Managementul este în același timp și un ansamblu de discipline teoretice, principii, metode specifice, metode și tehnici care privesc conducerea, gestiunea, administrarea și organizarea instituțiilor, este și arta de a-i face pe oameni să lucreze productiv și eficient, de a comunica, de a asculta, fie în calitate de membri ai organizațiilor, de clienți, beneficiari, furnizori, acționari etc.
Cu alte cuvinte, managementul poate fi definit ca știința, arta și tehnica de a planifica, a conduce, a organiza și a controla elementele unui sistem, ale unui domeniu de activitate specific, în așa fel încât să genereze profit, să fie practicat și ca organizare a schimbării și inovării, a eficienței și chiar a calității și excelenței.
Învățământul, domeniu prioritar al vieţii sociale, formează omul prin studii, și, prin urmare, nu ar trebui să înregistreze eșecuri. De aceea, activitatea de conducere și eficiența imprimată de aceasta învățământului necesită o fundamentare științifică bazată pe știința managementului educațional.
Managementul educațional este o practică relativ recentă, apărută în secolul al XX-lea, inspirată din sfera economicului, începuturile pornind de la Frederick Taylor și la Henry Fayol, alti teoreticieni fiind, însă, de părere că își are rădăcinile în antichitate.
Problematica managementului educațional a devenit semnificativă în mediul social actual, în care toate aspectele educației încep cu calitatea, cu eficiența sistemelor sale și gama activităților educaționale. Din această perspectivă, managementul poartă amprenta provocărilor contemporane, care au determinat ca în majoritatea lucrărilor de specialitate să se vorbească de un management care să utilizeze strategii capabile să stăpânească fenomene contradictorii și paradoxale ce apar în funcționarea și dezvoltarea organizațiilor în general și a celor școlare în speță.
Originea conceptului de management educațional nu are, la o primă analiză, legătură directă cu domeniul pedagogic, însă noțiunea de management educațional provine din științele socio-umane înrudite cu pedagogia, dar individualizate prin obiectul lor de studiu: economie, sociologie, psihologie, politologie.
În ceea ce privește managementul învăţământului preuniversitar, literatura de specialitate este destul de redusă din punct de vedere cantitativ, iar lucrările existente se axează mai mult pe caracteristicile procesului educativ și nu pe conduita și activitatea managerială a directorului.
E.Joița diferențiază managementul educațional de cel școlar. Astfel că managementul educațional se referă la conducerea conceperii, realizării și evaluării întregii activități de educație, la nivel social larg, pe când cel școlar particularizează aplicarea principiilor managementului general la școală ca instituție centrală, la realizarea obiectivelor educației prin procesul de învățământ, la o anumită etapă a dezvoltării individuale și prin corelarea acestuia cu acțiunea altor factori extrașcolari.
În concepția lui Cristea, managementul educațional întâmpină dificultăți metodologice serioase, care provin din originea conceptului general (lansat mai ales la nivel economic) orientat spre conducerea resurselor organizației în atingerea obiectivelor ei, tradiția culturală managerială europeană care este diferită de modelul american pragmatic, practica școlară pedagogică insuficientă în domeniul conducerii, ceea ce implică adaptări ale managementului conturat în alte domenii, mentalitatea administrativ-birocratică.
Conceptul de management educațional este privit ca știința de a pregăti resursele umane, de a forma personalități, potrivit unor scopuri impuse de societate și acceptate de individ.
Se poate spune că managementul educațional este reprezentat printr-o metodologie de orientare globală:
-macrostructurală - la nivelul sistemului de învățământ național (minister, inspectorate);
- intermediară – la nivelul instituției (directorul/managerul instituției de învățământ);
- microstructurală – la nivelul clasei de elevi (profesorul).
Managementul educațional are o sferă largă, ce conturează posibilitatea analizei procesului și a altor sisteme din sfera educației formale și non-formale, în vederea abordării globale și specifice a reușitei în atingerea idealului, scopurilor și obiectivelor învățământului. El pune accent pe procese, pe situații, pe activarea resurselor, pe implicarea resurselor umane, pe raționalitatea și umanizarea deciziilor, pe motivare, pe sisteme informaționale și de comunicare, pe prioritatea succesului și a performanței, pe coordonare și stimulare, pe valorificarea climatului, pe o viziune umană asupra funcțiilor conducerii clasice, ceea ce determină considerarea managementului educaţional atât ca o știință, cât și ca o artă.
Privit ca o abordare interdisciplinară, managementul educațional studiază evenimentele ce intervin în decizia organizării unei activități pedagogice, determinate și în gestiunea programelor educative. Conducerea managerială implică și accente pe idei, pe abordare sistematică, pe schimbare, pe strategie, pe inovare.

Bibliografie:
Păun, E., (1999), ”Școala – abordare sociopedagogică”, Ed. Polirom, Iași
Joița, E., (1995), ”Management școlar – elemente de tehnologie managerială”, Ed. ”Ghe.-Cârțu Alexandru”, Craiova
Cristea, S.(2003), ”Managementul organizației școlare”, Ed. Didactică și Pedagogică, București
Prof. GHINEA MIHAELA,
Școala Gimnazială ”Mircea Eliade” Craiova