MANAGEMENTUL EDUCAŢIONAL – o provocare

Mihaela Ghinea — Mon, 04 Mar 2024 21:51:43 +0200

În ultimul timp, managementul învăţământului preuniversitar a dobândit o importanţă din ce în ce mai mare, atât în România, cât si la nivel european, astfel rolul managementului educaţional devenind un subiect important de dezbatere la toate nivelurile. Acest lucru se datorează în mare parte schimbărilor și paradoxurilor multiple, dar și incapacității actorilor educaționali de a se adapta și accepta aceste schimbări. Urgența de a soluționa aceste probleme se conturează prin prisma intrării României pe piața muncii europene și cerințelor U.E. ca învățământul românesc să se integreze la standardele europene impuse.
În zilele noastre, managementul poartă amprenta progresului științific și tehnologic, care de desfășoară cu o deosebită rapiditate, afectând instituția de învățământ și, în special, conducerea ei.
Dincolo de terminologie, problema fundamentală rămâne cea a esenței managementului. E. Păun consideră managementul ”o dimensiune integrativă, care unește într-un tot structurat toate celelalte caracteristici ale organizației, dându-le consistență”.
Managementul este în același timp și un ansamblu de discipline teoretice, principii, metode specifice, metode și tehnici care privesc conducerea, gestiunea, administrarea și organizarea instituțiilor, este și arta de a-i face pe oameni să lucreze productiv și eficient, de a comunica, de a asculta, fie în calitate de membri ai organizațiilor, de clienți, beneficiari, furnizori, acționari etc.
Cu alte cuvinte, managementul poate fi definit ca știința, arta și tehnica de a planifica, a conduce, a organiza și a controla elementele unui sistem, ale unui domeniu de activitate specific, în așa fel încât să genereze profit, să fie practicat și ca organizare a schimbării și inovării, a eficienței și chiar a calității și excelenței.
Învățământul, domeniu prioritar al vieţii sociale, formează omul prin studii, și, prin urmare, nu ar trebui să înregistreze eșecuri. De aceea, activitatea de conducere și eficiența imprimată de aceasta învățământului necesită o fundamentare științifică bazată pe știința managementului educațional.
Managementul educațional este o practică relativ recentă, apărută în secolul al XX-lea, inspirată din sfera economicului, începuturile pornind de la Frederick Taylor și la Henry Fayol, alti teoreticieni fiind, însă, de părere că își are rădăcinile în antichitate.
Problematica managementului educațional a devenit semnificativă în mediul social actual, în care toate aspectele educației încep cu calitatea, cu eficiența sistemelor sale și gama activităților educaționale. Din această perspectivă, managementul poartă amprenta provocărilor contemporane, care au determinat ca în majoritatea lucrărilor de specialitate să se vorbească de un management care să utilizeze strategii capabile să stăpânească fenomene contradictorii și paradoxale ce apar în funcționarea și dezvoltarea organizațiilor în general și a celor școlare în speță.
Originea conceptului de management educațional nu are, la o primă analiză, legătură directă cu domeniul pedagogic, însă noțiunea de management educațional provine din științele socio-umane înrudite cu pedagogia, dar individualizate prin obiectul lor de studiu: economie, sociologie, psihologie, politologie.
În ceea ce privește managementul învăţământului preuniversitar, literatura de specialitate este destul de redusă din punct de vedere cantitativ, iar lucrările existente se axează mai mult pe caracteristicile procesului educativ și nu pe conduita și activitatea managerială a directorului.
E.Joița diferențiază managementul educațional de cel școlar. Astfel că managementul educațional se referă la conducerea conceperii, realizării și evaluării întregii activități de educație, la nivel social larg, pe când cel școlar particularizează aplicarea principiilor managementului general la școală ca instituție centrală, la realizarea obiectivelor educației prin procesul de învățământ, la o anumită etapă a dezvoltării individuale și prin corelarea acestuia cu acțiunea altor factori extrașcolari.
În concepția lui Cristea, managementul educațional întâmpină dificultăți metodologice serioase, care provin din originea conceptului general (lansat mai ales la nivel economic) orientat spre conducerea resurselor organizației în atingerea obiectivelor ei, tradiția culturală managerială europeană care este diferită de modelul american pragmatic, practica școlară pedagogică insuficientă în domeniul conducerii, ceea ce implică adaptări ale managementului conturat în alte domenii, mentalitatea administrativ-birocratică.
Conceptul de management educațional este privit ca știința de a pregăti resursele umane, de a forma personalități, potrivit unor scopuri impuse de societate și acceptate de individ.
Se poate spune că managementul educațional este reprezentat printr-o metodologie de orientare globală:
-macrostructurală - la nivelul sistemului de învățământ național (minister, inspectorate);
- intermediară – la nivelul instituției (directorul/managerul instituției de învățământ);
- microstructurală – la nivelul clasei de elevi (profesorul).
Managementul educațional are o sferă largă, ce conturează posibilitatea analizei procesului și a altor sisteme din sfera educației formale și non-formale, în vederea abordării globale și specifice a reușitei în atingerea idealului, scopurilor și obiectivelor învățământului. El pune accent pe procese, pe situații, pe activarea resurselor, pe implicarea resurselor umane, pe raționalitatea și umanizarea deciziilor, pe motivare, pe sisteme informaționale și de comunicare, pe prioritatea succesului și a performanței, pe coordonare și stimulare, pe valorificarea climatului, pe o viziune umană asupra funcțiilor conducerii clasice, ceea ce determină considerarea managementului educaţional atât ca o știință, cât și ca o artă.
Privit ca o abordare interdisciplinară, managementul educațional studiază evenimentele ce intervin în decizia organizării unei activități pedagogice, determinate și în gestiunea programelor educative. Conducerea managerială implică și accente pe idei, pe abordare sistematică, pe schimbare, pe strategie, pe inovare.

Bibliografie:
Păun, E., (1999), ”Școala – abordare sociopedagogică”, Ed. Polirom, Iași
Joița, E., (1995), ”Management școlar – elemente de tehnologie managerială”, Ed. ”Ghe.-Cârțu Alexandru”, Craiova
Cristea, S.(2003), ”Managementul organizației școlare”, Ed. Didactică și Pedagogică, București
Prof. GHINEA MIHAELA,
Școala Gimnazială ”Mircea Eliade” Craiova

Mulțumesc!