Nume:
Vârsta:
Diagnostic: hipoacuzie uşoară
Tip de familie: normală
Scoala de masă: Clasa: a II-a/ fără prof.intinerant
Locuieşte împreună cu părinţii  şi nu mai are alţi fraţi. Familia are venit şi prezintă condiţii bune de locuit. Mama îi acordă atenţie privind activitatea şcolară, dar nu atât cât să o ajute să evolueze.

DATE GENERALE PRIVIND SITUAŢIA ŞCOLARĂ

Odată cu integrarea şcolară a elevilor cu deficienţe de auz se impun anumite cerinţe privind modul de organizare a clasei, metodele de prezentare a conţinuturilor, strategiile de comunicare în clasă. Toate acestea devin bariere pe care le întâmpină cadrul didactic în munca la clasă, mai ales dacă acesta nu are pregătirea necesară.
La aria curriculară ,,Limbă şi comnicare” eleva prezintă mari dificultăţi în receptarea mesajului transmis şi, de asemenea nu poate comunica pe deplin informaţiile.
La matematică nu înţelege şi nu aplică concepte matematice complexe (odată însuşit algoritmul de calcul, ea îl foloseşte cu uşurinţă) însa are tendinţa de a învăţa mecanic. Eleva nu operează cu operaţiile matematice decât în concentrul 0-10, ajutându-se de degete.

BARIERE ÎNTÂMPINATE ÎN INTEGRAREA COPILULUI CU CES

Eleva suferă de hipoacuzie. Acest lucru i-a afectat nu numai auzul ci şi vocabularul. Astfel, vocabularul său este imatur. De multe ori vorbeşte despre ea însăşi la persoana a III-a.
Are dificultăţi de înţelegere a sensului cuvintelor, expresiilor şi propoziţiilor. Există situaţii în cadrul orelor de curs când se fac glume, afirmaţii, se prezintă o cerinţă sau o întrebare. Aceasta nu poate face diferenţa între ele. Construcţia propoziţiilor este greoaie şi structura logico-gramaticală e afectată (vorbire agramaticală).
Are exprimări ciudate, incomplete ale ideilor (foloseşte propoziţii fără subiect sau predicat). De multe ori sunt nevoită să apelez la o colegă, prietena ei,  pentru a înţelege ceea ce vrea să spună.
Îi e dificil să folosească cuvinte într-un alt context decât le-a auzit şi să se exprime cu cuvinte proprii. În cadrul jocurilor de rol despre întâmplări, aceasta nu se poate exprima. De asemenea nu poate să povestească un text.
În multe ipostaze ale lecţiilor de limba şi literatura română am constat că deviază de la subiect. Acest lucru se poate datora şi faptului că utilizează prea puţin limbajului verbal , punând accent pe comunicarea non- verbală.
Din cauza deficienţei sale are mari dificultăţi în :
- a opera cu informaţia de tip verbal;
- a recepţiona corect cerinţele verbale/ scrise;
- a reda oral / scris  unele conţinuturi, chiar dacă înţelege mesajul;
- utilizează greu materialul scris (manuale, culegeri).
În ceea ce priveşte înţelegerea şi învăţarea cognitivă eleva se descurcă cu greutate în:
- înţelegerea informaţiei;
- redactarea temelor (foarte multe greşeli, de multe ori vine fără teme efectuate) şi realizarea sarcinilor şcolare independente. Este dependentă de ajutorul meu. Nu se apucă de rezolvarea sarcinilor până când nu stau  lângă ea să lucrăm împreună.
- însuşirea conţinuturilor curriculare (are un ritm lent);
- învăţarea de pe manuale sau notiţe.
Se fereşte de discuţiile verbale deoarece îi este greu să păstreze sau să reactualizeze informaţii de tip verbal.
Are mari dificultăţi în a localiza şi a auzi discuţiile la o distanţă mai mare- dificultăţi de ascultare în clasă.
Din punct de vedere al orientării spaţiale şi temporale ea nu poate percepe corect distanţele, volumul obiectelor. Ecoul şi intervalul de timp al acestui ecou informează asupra distanţei faţă de obiectul ce reflectă unda sonoră. Absorbţia acestor unde provoacă senzaţia de profunzime. La eleva., având dificultăţile specifice, perceperea spaţiului şi a timpului suferă alterări - distanţele dintre obiecte, profunzimea spaţiilor, volumul locurilor.
Din cauza faptului că eleva prezenta dificultăţi de asimilare a sensului cuvintelor era nevoie tot timpul să vin în completare cu suport vizual, ceea ce presupunea o muncă suplimentară pentru mine.
Lipsa unui certificat de orientare din partea CJRAE a făcut ca aceasta să nu poată beneficia de ajutorul profesorului de sprijin, ajutor benefic atât pentru ea, cât şi pentru mine, ca şi cadru didactic.
O altă barieră pentru integrarea eficientă a elevei a fost şi este în continuare lipsa de implicare a părinţilor, care, preocupaţi mai mult de satisfacerea nevoilor financiare, au neglijat activitatea lor cu copilul. De aceea, munca  din clasă nu era susţinută acasă.
Lipsa mea de experienţă în acest domeniu a fost un factor negativ în evoluţia elevei. Faptul că ea nu auzea bine sunetele, nu putea să pronunţe clar cuvintele şi faptul că eu nu am avut pregătirea necesară de a lucra  în mod corect cu o astfel de deficienţă au făcut ca rezultatele şcolare şi sociale să stagneze.

ÎNTREBĂRI  PUSE  PENTRU  DEPĂŞIREA  BARIERELOR

Nu de multe ori m-am întrebat şi am căutat răspunsuri la întrebări de genul:
- De ce materiale sau echipamente am nevoie atunci când lucrez cu această elevă?
- Cine m-ar putea ajuta mai bine: profesorul de sprijin sau familia?
- Ce cursuri de perfecţionare aş putea urma pentru a-mi dezvolta abilităţile în lucrul cu un astfel de elev?

NEVOI  NEACOPERITE

Barierele enumerate mai sus şi răspunsul la întrebările puse nu au fost încă eliminate. În momentul de faţă eleva nu are un certificat de expertiză pentru a beneficia de ajutorul profesorului de sprijin, tocmai din cauza faptului că părinţii nu acordă importanţa necesară acestui demers.
În anul şcolar în curs nu au fost puse la dispoziţie cursuri de formare în acest sens, cursuri accesibile pentru mine din punct de vedere financiar şi temporal.

SOLUŢII   PENTRU   DEPĂŞIREA   BARIERELOR   ŞI   INTEGRAREA COPILULUI  CU  CES

Chiar dacă nu am reuşit să elimin dificultăţile întâmpinate în acest caz, totuşi am depus eforturi pentru depăşirea acestora. În primul rând, am căutat să stabilesc o legătură strânsă cu familia, am încercat să-i determin pe părinţi să ia atitudine în ceea ce priveşte şansele ei de reuşită. M-am lovit de răspunsuri de genul:,, E prea multă birocraţie şi noi nu avem timp”, sau ,, Acasă, pe noi nu ne ascultă deloc şi fiind în situaţia dată nici noi nu insistăm prea mult.”
Am încercat pe parcursul celor doi ani să menţin cunoştinţele pe care le avea eleva- citit –scris (de menţionat aici că înainte de a intra în şcoală, până  la vârsta de 6 ani , eleva a beneficiat lunar de serviciile unui logoped, ceea ce a ajutat-o să-şi însuşească scrisul şi cititul, dar nu şi calculul matematic) şi am reuşit să-i însuşesc calculul matematic în concentrul 0-100, fără trecere peste ordin.
De multe ori trebuie să-i atrag atenţia asupra persoanei care vorbeşte, deoarece nu-şi poate concentra atenţia asupra interlocutorului. Pare uşor distrasă şi pare a fi mai interesată de sunete şi de activităţi în afara clasei decât de ceea ce i se spune direct.
Din cauza acestor probleme are dificultăţi medii de învăţare. Eleva ştie să scrie şi să citească, dar nu înţelege ceea ce citeşte. Este nevoie tot timpul să vin în completare cu imagini, câteodată sunt nevoită să prezint vizual fiecare cuvânt în parte, pentru ca ea să înţeleagă mesajul textului transmis.
În cadrul orelor sunt foarte atentă când trec de la o discuţie la alta şi încerc să-i atrag atenţia deoarecea acesta nu sesizează schimbările temelor de discuţie.
Nu înţelege pe deplin informaţii transmise verbal. În momentul în care îi dau sarcina de lucru am observat că mimează înţelegerea acesteia. De fapt ea nu înţelege sarcina, dar din dorinţa de a face ceea ce fac colegii, mimează acest lucru.
Am încercat în cadrul serbărilor şcolare să o fac să memoreze o strofă dintr-o poezie. Eleva a reuşit acest lucru, dar nu a dat dovadă de o memorare logică.
Din cauza faptului că nu se poate concentra asupra informaţiilor verbale lungi şi complexe, am încercat să redau noţiunile în propoziţii scurte, folosind cuvinte al căror înţeles este cunoscut de ea. Au fost cazuri în care, împreună cu colegii săi am desfăşurat jocuri care solicitau elevii auditiv (de exemplu jocul: ,, Deschide urechea bine”). Eleva nu şi-a putut concentra atenţia asupra acestor activităţi.
Eleva cu hipoacuzie însă dă dovadă de multă afecţiune faţă de cei din jur. S-a observat la aceasta o independenţă faţă de adulţi, ceea ce-i facilitează integrarea în grupul de elevi. Are relaţii cordiale cu colegii săi, fiind mai uşor acceptată de către aceştia. Nu dă dovadă de frustrări, în ciuda deficienţei de care suferă, având o imagine de sine bine dezvoltată. Îşi exprimă cu uşurinţă sentimentele şi emoţiile, ajutându-se foarte mult de limbajul mimico-gesticular.
Un pas important şi un ajutor real a fost buna integrare a acesteia şi acceptarea ei de către colegi. Încă de la început colegii au trecut cu uşurinţă peste deficienţa ei. De multe ori aceştia se ofereau să o ajute să înţeleagă o parte din cunoştinţele predate sau să-i răspundă la întrebări. Colectivul de elevi a fost receptiv la nevoile ei şi atunci integrarea s-a desfăşurat în mod firesc.
Am observat că eleva are un talent înnăscut la desen. De multe ori i-am dat posibilitatea, ca acolo unde nu se poate face înţeleasă, dar totuşi doreşte să-şi exprime părerea, să deseneze ceea ce vrea să spună. Astfel, comunicarea cu ea a fost mai uşoară pentru mine, iar pentru aceasta a fost un mod de a-şi demonstra competenţele.
Deşi eleva nu are certificat de orientare şcolară am fost nevoită să apelez la ajutorul profesorului de sprijin din şcoală şi cu ajutorul acestuia am realizat un plan de intervenţie personalizat care să mă ajute să realizez un minim de cunoştinţe asimilate.

PUNCTE FORTE ALE COPILULUI CU CES

Deşi prezintă dificultăţi grave de vorbire acest lucru nu o împiedică să ia parte la activităţi psiho-sociale. Dacă în cadrul unei ore se lucrează în grupuri, eleva participă cu interes şi cere colegilor să o lămurească în sarcina pe care o au de îndeplinit. De asemenea, se angajează în activităţi de învăţare sau sociale tocmai pentru că dă dovadă de încredere în forţele proprii.
Are dificultăţi în folosirea limbajului scris mai ales în conceperea unui material scris. Nu reuşeşte niciodată să prezinte în scris ceea ce vrea să povestească. În acest sens o ajută foarte mult talentul său la desen, prin care redă cu precizie ceea ce gândeşte.
Este un copil bun, ştiind să-şi exprimă toate stările prin care trece. Dacă este supărată, nu se exteriorizează, dar încearcă să prezinte starea în care se află- deci doreşte să comunice. Atunci când este tristă caută să stea mai mult în preajma mea şi a prietenei sale, cu care se înţelege foarte bine. Se bucură pntru orice şi oricând. De multe ori, atunci când reuşeşte să dea răspunsuri corecte sau când se străduieşte să citească un fragment din lecţie şi o face bine –colegii o aplaudă. Am constata că atunci când ei nu fac asta eleva aşteaptă să primească ropotele de aplauze. Practic ea consideră că acesta este calificativul ei. Starea de bucurie, dar şi de emoţie i se citeşte pe faţă.
Nu înţelege toate instrucţiunile verbale pe care le primeşte, dar doreşte foarte mult să i se adreseze cineva din clasă, mai ales în cadrul jocurilor în care elevii trebuie să se numească unul pe celălalt.
În multe situaţii a dat dovadă de curiozitate şi mai ales în cadrul orelor de cunoaşterea mediului este foarte curioasă. Pune întrebări şi doreşte să răspundă la întrebările cărora le cu-noaşte răspunsul.
Există un lucru pe care l-am apreciat foarte mult la această elevă şi anume că, în ciuda dificultăţilor pe care le prezintă,  îşi controlează foarte bine stările de frustrare datorate dificultă-ţilor de a comunica. S-a integrat foarte bine în cadrul grupului de elevi şi aceştia au acceptat-o ca pe un copil normal, deseori uitând de deficienţa de care suferă .

IDEI INOVATIVE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A PROCESULUI DE INTEGRARE PENTRU COPILUL CU CES DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE MASĂ

Ca şi propuneri pentru îmbunătăţirea procesului de integrare a elevilor cu CES în învăţământul de masă propun ca legislaţia să vină în ajutorul cadrelor didactice şi să oblige profesorul de sprijin să intervină în susţinerea elevilor cu nevoi speciale chiar dacă aceştia nu au certificat de orientare şcolară.
De asemenea, este foarte greu pentru un cadru didactic să evalueze un copil hipoacuzic pe baza performanţei înregistrate. Aşa că mi-aş dori ca evaluarea prin notare a elevilor cu CES să fie eliminată. Aceşti copii să fie evaluaţi din prisma propriilor progrese realizate şi mai puţin din prisma performanţelor.

Bibliografie:

• Radu, Gh., Consideraţii privind educaţia integrată în România, Cartea Albă RENINCO, 1999

• Vrăşmaş, E., Strategiile educaţei incluzive, în educaţia integrată a copiilor cu handicap, (coordonatori ştiinţifici Verza E. şi Păun E.), UNICEF şi RENINCO, 2007