În fiecare an cred că voi reuși să spun în puține cuvinte ceva semnificativ despre anul acare a trecut. Mereu mă gândesc că ar fi frumos să avem o colecție cu exemple. Dacă doriți puteți completa cu propriul discurs.
A fi învățătoare este ca și cum ai fi un maratonist , care are de străbătut un traseu complex. Totuși, unicitatea și frumusețea obstacolelor este incontestabilă. De-a lungul anului , am crescut împreună în multe privințe. Am învățat să văd lumea prin ochii voștri și să vă conduc apoi în lumea mea. Am râvnit la excelență, nu pentru emoția clipei ci pentru construirea viitorului . Mi-am dorit performanța din tot sufletul. Mi-am dorit să vă transmit dorința de a performa alături de mine. Am vrut și încă vreau să vă conduc în lumea puternică a cuvintelor . Slăbiciunea mea sunt cuvintele care odată îmblânzite vă vor fi alături...o viață. Am învățat că fiecare este protagonistul propriei povești. În cazul nostru povestea clasei I-a.
În tot acest an am fost personaje principale, dar și secundare din poveștile altora. Am străbătut un drum complicat, asemenea celui din basme. Indiferent cum va fi drumul nostru spre devenire este bine să fim devotați cu toții ideii de respect , de bunătate , de compasiune și dăruire.
Nu vreau să îmbrac experiența acestui an într-o haină desăvârșită. Am vărsat și lacrimi, am trăit emoții și adesea am râs împreună . Ne-am oferit sufletele zi de zi cu sinceritate și curaj ,căci drumul spre cunoaștere este adesea dificil , dar cât de înălțător este să-l urci treaptă cu treaptă .
În cele din urmă vreau să vă ofer aplauzele mele și să vă mulțumesc pentru că …mi-ați depășit așteptările .
Cu mult drag,
Doamna
]]>
Publicat în 10. 07. 2024 de Mihaela Rușconi
În fiecare an cred că voi reuși să spun în puține cuvinte ceva semnificativ despre anul acare a trecut. Mereu mă gândesc că ar fi frumos să avem o colecție cu exemple. Dacă doriți puteți completa cu propriul discurs.
A fi învățătoare este ca și cum ai fi un maratonist , care are de străbătut un traseu complex. Totuși, unicitatea și frumusețea obstacolelor este incontestabilă. De-a lungul anului , am crescut împreună în multe privințe. Am învățat să văd lumea prin ochii voștri și să vă conduc apoi în lumea mea. Am râvnit la excelență, nu pentru emoția clipei ci pentru construirea viitorului . Mi-am dorit performanța din tot sufletul. Mi-am dorit să vă transmit dorința de a performa alături de mine. Am vrut și încă vreau să vă conduc în lumea puternică a cuvintelor . Slăbiciunea mea sunt cuvintele care odată îmblânzite vă vor fi alături...o viață. Am învățat că fiecare este protagonistul propriei povești. În cazul nostru povestea clasei I-a.
În tot acest an am fost personaje principale, dar și secundare din poveștile altora. Am străbătut un drum complicat, asemenea celui din basme. Indiferent cum va fi drumul nostru spre devenire este bine să fim devotați cu toții ideii de respect , de bunătate , de compasiune și dăruire.
Nu vreau să îmbrac experiența acestui an într-o haină desăvârșită. Am vărsat și lacrimi, am trăit emoții și adesea am râs împreună . Ne-am oferit sufletele zi de zi cu sinceritate și curaj ,căci drumul spre cunoaștere este adesea dificil , dar cât de înălțător este să-l urci treaptă cu treaptă .
În cele din urmă vreau să vă ofer aplauzele mele și să vă mulțumesc pentru că …mi-ați depășit așteptările .
Cu mult drag,
Doamna
]]>
În fiecare an cred că voi reuși să spun în puține cuvinte ceva semnificativ despre anul acare a trecut. Mereu mă gândesc că ar fi frumos să avem o colecție cu exemple. Dacă doriți puteți completa cu propriul discurs.
A fi învățătoare este ca și cum ai fi un maratonist , care are de străbătut un traseu complex. Totuși, unicitatea și frumusețea obstacolelor este incontestabilă. De-a lungul anului , am crescut împreună în multe privințe. Am învățat să văd lumea prin ochii voștri și să vă conduc apoi în lumea mea. Am râvnit la excelență, nu pentru emoția clipei ci pentru construirea viitorului . Mi-am dorit performanța din tot sufletul. Mi-am dorit să vă transmit dorința de a performa alături de mine. Am vrut și încă vreau să vă conduc în lumea puternică a cuvintelor . Slăbiciunea mea sunt cuvintele care odată îmblânzite vă vor fi alături...o viață. Am învățat că fiecare este protagonistul propriei povești. În cazul nostru povestea clasei I-a.
În tot acest an am fost personaje principale, dar și secundare din poveștile altora. Am străbătut un drum complicat, asemenea celui din basme. Indiferent cum va fi drumul nostru spre devenire este bine să fim devotați cu toții ideii de respect , de bunătate , de compasiune și dăruire.
Nu vreau să îmbrac experiența acestui an într-o haină desăvârșită. Am vărsat și lacrimi, am trăit emoții și adesea am râs împreună . Ne-am oferit sufletele zi de zi cu sinceritate și curaj ,căci drumul spre cunoaștere este adesea dificil , dar cât de înălțător este să-l urci treaptă cu treaptă .
În cele din urmă vreau să vă ofer aplauzele mele și să vă mulțumesc pentru că …mi-ați depășit așteptările .
Cu mult drag,
Doamna
]]>
Publicat în 10. 07. 2024 de Mihaela Rușconi
În fiecare an cred că voi reuși să spun în puține cuvinte ceva semnificativ despre anul acare a trecut. Mereu mă gândesc că ar fi frumos să avem o colecție cu exemple. Dacă doriți puteți completa cu propriul discurs.
A fi învățătoare este ca și cum ai fi un maratonist , care are de străbătut un traseu complex. Totuși, unicitatea și frumusețea obstacolelor este incontestabilă. De-a lungul anului , am crescut împreună în multe privințe. Am învățat să văd lumea prin ochii voștri și să vă conduc apoi în lumea mea. Am râvnit la excelență, nu pentru emoția clipei ci pentru construirea viitorului . Mi-am dorit performanța din tot sufletul. Mi-am dorit să vă transmit dorința de a performa alături de mine. Am vrut și încă vreau să vă conduc în lumea puternică a cuvintelor . Slăbiciunea mea sunt cuvintele care odată îmblânzite vă vor fi alături...o viață. Am învățat că fiecare este protagonistul propriei povești. În cazul nostru povestea clasei I-a.
În tot acest an am fost personaje principale, dar și secundare din poveștile altora. Am străbătut un drum complicat, asemenea celui din basme. Indiferent cum va fi drumul nostru spre devenire este bine să fim devotați cu toții ideii de respect , de bunătate , de compasiune și dăruire.
Nu vreau să îmbrac experiența acestui an într-o haină desăvârșită. Am vărsat și lacrimi, am trăit emoții și adesea am râs împreună . Ne-am oferit sufletele zi de zi cu sinceritate și curaj ,căci drumul spre cunoaștere este adesea dificil , dar cât de înălțător este să-l urci treaptă cu treaptă .
În cele din urmă vreau să vă ofer aplauzele mele și să vă mulțumesc pentru că …mi-ați depășit așteptările .
Cu mult drag,
Doamna
]]>
Și este chiar de bine, pentru că am realizat cu uimire , dacă nu cu uluire , că nu mă doboară nici măcar o vorbă rea spusă în față.
Mereu mi se înfățoșează câte unul sau mai mulți copilași cu diverse reclamații... Doamnaaaa ...Maria m-a făcut prost!!
Ei și ce-i cu asta ? Cine este Maria? Tu chiar o crezi pe Maria? Răspunde ea mai bine decât tine?
Un șir nesfârși de lupte între ce a zis , ce nu a zis și ce ar trebui să facem dacă totuși nu ne putem preface că nu am auzit (emoticon) .
Oare adulții sunt diferiți?
Eu vreau doar să vă rog să-mi completați chestionarul și cu această ocazie să faceți un pas în spate reflectând dacă ceea ce facem aduce o schimbare semnificativă în ceea ce devenim .
]]>
Publicat în 22. 01. 2024 de Mihaela Rușconi
Categorie: dezvoltare profesională
Și este chiar de bine, pentru că am realizat cu uimire , dacă nu cu uluire , că nu mă doboară nici măcar o vorbă rea spusă în față.
Mereu mi se înfățoșează câte unul sau mai mulți copilași cu diverse reclamații... Doamnaaaa ...Maria m-a făcut prost!!
Ei și ce-i cu asta ? Cine este Maria? Tu chiar o crezi pe Maria? Răspunde ea mai bine decât tine?
Un șir nesfârși de lupte între ce a zis , ce nu a zis și ce ar trebui să facem dacă totuși nu ne putem preface că nu am auzit (emoticon) .
Oare adulții sunt diferiți?
Eu vreau doar să vă rog să-mi completați chestionarul și cu această ocazie să faceți un pas în spate reflectând dacă ceea ce facem aduce o schimbare semnificativă în ceea ce devenim .
]]>
Și este chiar de bine, pentru că am realizat cu uimire , dacă nu cu uluire , că nu mă doboară nici măcar o vorbă rea spusă în față.
Mereu mi se înfățoșează câte unul sau mai mulți copilași cu diverse reclamații... Doamnaaaa ...Maria m-a făcut prost!!
Ei și ce-i cu asta ? Cine este Maria? Tu chiar o crezi pe Maria? Răspunde ea mai bine decât tine?
Un șir nesfârși de lupte între ce a zis , ce nu a zis și ce ar trebui să facem dacă totuși nu ne putem preface că nu am auzit (emoticon) .
Oare adulții sunt diferiți?
Eu vreau doar să vă rog să-mi completați chestionarul și cu această ocazie să faceți un pas în spate reflectând dacă ceea ce facem aduce o schimbare semnificativă în ceea ce devenim .
]]>
Publicat în 22. 01. 2024 de Mihaela Rușconi
Categorie: dezvoltare profesională
Și este chiar de bine, pentru că am realizat cu uimire , dacă nu cu uluire , că nu mă doboară nici măcar o vorbă rea spusă în față.
Mereu mi se înfățoșează câte unul sau mai mulți copilași cu diverse reclamații... Doamnaaaa ...Maria m-a făcut prost!!
Ei și ce-i cu asta ? Cine este Maria? Tu chiar o crezi pe Maria? Răspunde ea mai bine decât tine?
Un șir nesfârși de lupte între ce a zis , ce nu a zis și ce ar trebui să facem dacă totuși nu ne putem preface că nu am auzit (emoticon) .
Oare adulții sunt diferiți?
Eu vreau doar să vă rog să-mi completați chestionarul și cu această ocazie să faceți un pas în spate reflectând dacă ceea ce facem aduce o schimbare semnificativă în ceea ce devenim .
]]>
La ce v-ați gândit citind titlul?
Se pare că navigatul pe internet va fi în curând brevetat ca sport de performanță. Cel puțin eu , dacă aș face mișcare în timpul acesta ...
Am început prin a intra pe LiterNet așa ...ca să mai văd ce zic . Apoi am ajuns pe facebook-ul Muzeului Țăranului Român unde am citit și am răspândit tot felul de vechi povești despre tradițiile de sfârșit de an . Mi-a plăcut !
După tradiții, ei au postat informații despre filmul ” Din alte vieți ” ,pe care m-am grăbit să-l caut pe youtoube.Am văzut trailer-ul și am hotărât că -l voi vedea neapărat. Și chiar am avut noroc pentru că va rula în oraș peste o săptămână.
Soțul meu nu știe ce noroc are cu mine....așa informată cum mă aflu!!!
Și pentru că tot nu făceam nimic am aflat că va fi ZIUA CITITULUI ÎMPREUNĂ pe 7 feb deci m-am înscris pe o platformă unde să fac asta organizat și cu responsabilitate.
Și dacă tot eram conectată m-am gândit să vă împărtășesc cât de norocoasă mă simt că nu m-am nascut pe vremea în care .....sunt atâtea de adaugat aici!!
Voi ce faceți nefăcând nimic?
]]>
Publicat în 11. 01. 2024 de Mihaela Rușconi
La ce v-ați gândit citind titlul?
Se pare că navigatul pe internet va fi în curând brevetat ca sport de performanță. Cel puțin eu , dacă aș face mișcare în timpul acesta ...
Am început prin a intra pe LiterNet așa ...ca să mai văd ce zic . Apoi am ajuns pe facebook-ul Muzeului Țăranului Român unde am citit și am răspândit tot felul de vechi povești despre tradițiile de sfârșit de an . Mi-a plăcut !
După tradiții, ei au postat informații despre filmul ” Din alte vieți ” ,pe care m-am grăbit să-l caut pe youtoube.Am văzut trailer-ul și am hotărât că -l voi vedea neapărat. Și chiar am avut noroc pentru că va rula în oraș peste o săptămână.
Soțul meu nu știe ce noroc are cu mine....așa informată cum mă aflu!!!
Și pentru că tot nu făceam nimic am aflat că va fi ZIUA CITITULUI ÎMPREUNĂ pe 7 feb deci m-am înscris pe o platformă unde să fac asta organizat și cu responsabilitate.
Și dacă tot eram conectată m-am gândit să vă împărtășesc cât de norocoasă mă simt că nu m-am nascut pe vremea în care .....sunt atâtea de adaugat aici!!
Voi ce faceți nefăcând nimic?
]]>
La ce v-ați gândit citind titlul?
Se pare că navigatul pe internet va fi în curând brevetat ca sport de performanță. Cel puțin eu , dacă aș face mișcare în timpul acesta ...
Am început prin a intra pe LiterNet așa ...ca să mai văd ce zic . Apoi am ajuns pe facebook-ul Muzeului Țăranului Român unde am citit și am răspândit tot felul de vechi povești despre tradițiile de sfârșit de an . Mi-a plăcut !
După tradiții, ei au postat informații despre filmul ” Din alte vieți ” ,pe care m-am grăbit să-l caut pe youtoube.Am văzut trailer-ul și am hotărât că -l voi vedea neapărat. Și chiar am avut noroc pentru că va rula în oraș peste o săptămână.
Soțul meu nu știe ce noroc are cu mine....așa informată cum mă aflu!!!
Și pentru că tot nu făceam nimic am aflat că va fi ZIUA CITITULUI ÎMPREUNĂ pe 7 feb deci m-am înscris pe o platformă unde să fac asta organizat și cu responsabilitate.
Și dacă tot eram conectată m-am gândit să vă împărtășesc cât de norocoasă mă simt că nu m-am nascut pe vremea în care .....sunt atâtea de adaugat aici!!
Voi ce faceți nefăcând nimic?
]]>
Publicat în 11. 01. 2024 de Mihaela Rușconi
La ce v-ați gândit citind titlul?
Se pare că navigatul pe internet va fi în curând brevetat ca sport de performanță. Cel puțin eu , dacă aș face mișcare în timpul acesta ...
Am început prin a intra pe LiterNet așa ...ca să mai văd ce zic . Apoi am ajuns pe facebook-ul Muzeului Țăranului Român unde am citit și am răspândit tot felul de vechi povești despre tradițiile de sfârșit de an . Mi-a plăcut !
După tradiții, ei au postat informații despre filmul ” Din alte vieți ” ,pe care m-am grăbit să-l caut pe youtoube.Am văzut trailer-ul și am hotărât că -l voi vedea neapărat. Și chiar am avut noroc pentru că va rula în oraș peste o săptămână.
Soțul meu nu știe ce noroc are cu mine....așa informată cum mă aflu!!!
Și pentru că tot nu făceam nimic am aflat că va fi ZIUA CITITULUI ÎMPREUNĂ pe 7 feb deci m-am înscris pe o platformă unde să fac asta organizat și cu responsabilitate.
Și dacă tot eram conectată m-am gândit să vă împărtășesc cât de norocoasă mă simt că nu m-am nascut pe vremea în care .....sunt atâtea de adaugat aici!!
Voi ce faceți nefăcând nimic?
]]>
A fost chiar un an bun!
Mă uitam pe DiGi WORLD și în pauza publicitară, la care nici măcar nu eram atentă, aud un tip care spune cât de bucuros este el că a inițiat LiterNet, că deja are mulți ani în spate de când o face, că lucrul acesta îl face să fie fericit chiar dacă muncește mai mult, în defavoarea timpului liber, al distracției ...și oricum nu am reținut tot ce a zis. Esența era că muncește și e fericit. Mi-a stârnit interesul!
Intru pe LiterNet și zapez ceva timp, citesc prezentări de cărți, mă uit la fotografii, mă gândesc la fotografii și-mi vin idei despre ce aș putea eu fotografia. Apoi ajung la invitația lui ...
Să scrie cine și ce are de zis despre 2023.
Mă tot gândesc dacă am ceva de zis. Oricine are ceva de spus că doar nu am dormit tot anul. Cel mai adesea de laudă. Dacă nu te poți lăuda singur cred că e grav. Păcat că nu pot folosi emoticoane...
Am devenit dependentă de ele. De câte ori scriu un mesaj adaug un emoticon. Mi se pare că rotunjește textul.
Deci despre 2023 numai de bine! Am împletit un număr de pulovere pe care apoi le-am deșirat , dar vă asigur că a fost reconfortant. Am fost în Amsterdam, a plouat cea mai mare parte a timpului, a bătut vântul asfel încât am îmbrățișat un copac sperând că are rădăcini puternice. Am stat ore întregi în Muzeul Nemo și oricui mă întrebă îi descriu experiențele pe care le-am avut încercând să urmăresc marea de oameni mari și mici experimentând.
Ce-ar mai vrea cineva să citească? Ce-aș mai avea eu să spun?
Mi-am dat seama că am o superputere: știu să opresc aproape orice copil din plâns. Din păcate știu și că uneori nu mă strădui îndeajuns pentru că mi-i ciudă pe un copil care plânge și tot plânge zi de zi.
Cred că de aceea noi plângem în mintea noastră uneori. De fapt eu fac asta. Nu vreau ca cineva să mă oprească din plâns.
A fost un an al copacilor. Am cumpărat compulsiv copaci de tot felul. Am și fotografiat copaci de tot felul. Aș fi fost un bun botanist pentru că din fiecare călătorie am revenit cu vestigii vegetale.
Citind compunerile copiilor, mă gândesc acum că ei își exprimă adesea mai bine gândurile. Nu au nici cea mai mică teamă de ridicol. De aceea inconștient aștept fără tristețe vremea când voi reveni în copilărie.
În ultima zi a anului am văzut o mică pasăre. Semăna cu o vrabie colorată și mai mărunțică. Am vrut să fiu ea!
A fost chiar un an bun!
Total greșit, anul acesta am început să iubesc pastele. Păcat că am pierdut atâta vreme!
În Istambul am avut șansa extraordinară de a merge primăvara. Erau invadați de lalele (emoticon). Erau invadați și de oameni și am priceput în sfârșit sintagma ”câtă frunză și iarbă” Ei sunt chiar mulți!!! M-au impresionat coloanele subterane (cisterne) și pentru a nu știu câta oară am admirat inteligența umană.
Un turc mi-a spus în engleză că-mi stă bine părul...era o glumă cred. Ar trebui să pun o poză, dar mă jenez. Mi-au plăcut pisicile din Istambul. Cred că vor să egaleze numărul oamenilor rezidenți și nonrezidenți.
Am cântat mult, acum pe final de an. Cântatul împreună cu alții are ceva terapeutic. Le mulțumesc altora că au cântat cu mine. Că au avut răbdare cu mine.
A fost chiar un an bun!
Mihaela Rușconi
]]>
Publicat în 05. 01. 2024 de Mihaela Rușconi
A fost chiar un an bun!
Mă uitam pe DiGi WORLD și în pauza publicitară, la care nici măcar nu eram atentă, aud un tip care spune cât de bucuros este el că a inițiat LiterNet, că deja are mulți ani în spate de când o face, că lucrul acesta îl face să fie fericit chiar dacă muncește mai mult, în defavoarea timpului liber, al distracției ...și oricum nu am reținut tot ce a zis. Esența era că muncește și e fericit. Mi-a stârnit interesul!
Intru pe LiterNet și zapez ceva timp, citesc prezentări de cărți, mă uit la fotografii, mă gândesc la fotografii și-mi vin idei despre ce aș putea eu fotografia. Apoi ajung la invitația lui ...
Să scrie cine și ce are de zis despre 2023.
Mă tot gândesc dacă am ceva de zis. Oricine are ceva de spus că doar nu am dormit tot anul. Cel mai adesea de laudă. Dacă nu te poți lăuda singur cred că e grav. Păcat că nu pot folosi emoticoane...
Am devenit dependentă de ele. De câte ori scriu un mesaj adaug un emoticon. Mi se pare că rotunjește textul.
Deci despre 2023 numai de bine! Am împletit un număr de pulovere pe care apoi le-am deșirat , dar vă asigur că a fost reconfortant. Am fost în Amsterdam, a plouat cea mai mare parte a timpului, a bătut vântul asfel încât am îmbrățișat un copac sperând că are rădăcini puternice. Am stat ore întregi în Muzeul Nemo și oricui mă întrebă îi descriu experiențele pe care le-am avut încercând să urmăresc marea de oameni mari și mici experimentând.
Ce-ar mai vrea cineva să citească? Ce-aș mai avea eu să spun?
Mi-am dat seama că am o superputere: știu să opresc aproape orice copil din plâns. Din păcate știu și că uneori nu mă strădui îndeajuns pentru că mi-i ciudă pe un copil care plânge și tot plânge zi de zi.
Cred că de aceea noi plângem în mintea noastră uneori. De fapt eu fac asta. Nu vreau ca cineva să mă oprească din plâns.
A fost un an al copacilor. Am cumpărat compulsiv copaci de tot felul. Am și fotografiat copaci de tot felul. Aș fi fost un bun botanist pentru că din fiecare călătorie am revenit cu vestigii vegetale.
Citind compunerile copiilor, mă gândesc acum că ei își exprimă adesea mai bine gândurile. Nu au nici cea mai mică teamă de ridicol. De aceea inconștient aștept fără tristețe vremea când voi reveni în copilărie.
În ultima zi a anului am văzut o mică pasăre. Semăna cu o vrabie colorată și mai mărunțică. Am vrut să fiu ea!
A fost chiar un an bun!
Total greșit, anul acesta am început să iubesc pastele. Păcat că am pierdut atâta vreme!
În Istambul am avut șansa extraordinară de a merge primăvara. Erau invadați de lalele (emoticon). Erau invadați și de oameni și am priceput în sfârșit sintagma ”câtă frunză și iarbă” Ei sunt chiar mulți!!! M-au impresionat coloanele subterane (cisterne) și pentru a nu știu câta oară am admirat inteligența umană.
Un turc mi-a spus în engleză că-mi stă bine părul...era o glumă cred. Ar trebui să pun o poză, dar mă jenez. Mi-au plăcut pisicile din Istambul. Cred că vor să egaleze numărul oamenilor rezidenți și nonrezidenți.
Am cântat mult, acum pe final de an. Cântatul împreună cu alții are ceva terapeutic. Le mulțumesc altora că au cântat cu mine. Că au avut răbdare cu mine.
A fost chiar un an bun!
Mihaela Rușconi
]]>
A fost chiar un an bun!
Mă uitam pe DiGi WORLD și în pauza publicitară, la care nici măcar nu eram atentă, aud un tip care spune cât de bucuros este el că a inițiat LiterNet, că deja are mulți ani în spate de când o face, că lucrul acesta îl face să fie fericit chiar dacă muncește mai mult, în defavoarea timpului liber, al distracției ...și oricum nu am reținut tot ce a zis. Esența era că muncește și e fericit. Mi-a stârnit interesul!
Intru pe LiterNet și zapez ceva timp, citesc prezentări de cărți, mă uit la fotografii, mă gândesc la fotografii și-mi vin idei despre ce aș putea eu fotografia. Apoi ajung la invitația lui ...
Să scrie cine și ce are de zis despre 2023.
Mă tot gândesc dacă am ceva de zis. Oricine are ceva de spus că doar nu am dormit tot anul. Cel mai adesea de laudă. Dacă nu te poți lăuda singur cred că e grav. Păcat că nu pot folosi emoticoane...
Am devenit dependentă de ele. De câte ori scriu un mesaj adaug un emoticon. Mi se pare că rotunjește textul.
Deci despre 2023 numai de bine! Am împletit un număr de pulovere pe care apoi le-am deșirat , dar vă asigur că a fost reconfortant. Am fost în Amsterdam, a plouat cea mai mare parte a timpului, a bătut vântul asfel încât am îmbrățișat un copac sperând că are rădăcini puternice. Am stat ore întregi în Muzeul Nemo și oricui mă întrebă îi descriu experiențele pe care le-am avut încercând să urmăresc marea de oameni mari și mici experimentând.
Ce-ar mai vrea cineva să citească? Ce-aș mai avea eu să spun?
Mi-am dat seama că am o superputere: știu să opresc aproape orice copil din plâns. Din păcate știu și că uneori nu mă strădui îndeajuns pentru că mi-i ciudă pe un copil care plânge și tot plânge zi de zi.
Cred că de aceea noi plângem în mintea noastră uneori. De fapt eu fac asta. Nu vreau ca cineva să mă oprească din plâns.
A fost un an al copacilor. Am cumpărat compulsiv copaci de tot felul. Am și fotografiat copaci de tot felul. Aș fi fost un bun botanist pentru că din fiecare călătorie am revenit cu vestigii vegetale.
Citind compunerile copiilor, mă gândesc acum că ei își exprimă adesea mai bine gândurile. Nu au nici cea mai mică teamă de ridicol. De aceea inconștient aștept fără tristețe vremea când voi reveni în copilărie.
În ultima zi a anului am văzut o mică pasăre. Semăna cu o vrabie colorată și mai mărunțică. Am vrut să fiu ea!
A fost chiar un an bun!
Total greșit, anul acesta am început să iubesc pastele. Păcat că am pierdut atâta vreme!
În Istambul am avut șansa extraordinară de a merge primăvara. Erau invadați de lalele (emoticon). Erau invadați și de oameni și am priceput în sfârșit sintagma ”câtă frunză și iarbă” Ei sunt chiar mulți!!! M-au impresionat coloanele subterane (cisterne) și pentru a nu știu câta oară am admirat inteligența umană.
Un turc mi-a spus în engleză că-mi stă bine părul...era o glumă cred. Ar trebui să pun o poză, dar mă jenez. Mi-au plăcut pisicile din Istambul. Cred că vor să egaleze numărul oamenilor rezidenți și nonrezidenți.
Am cântat mult, acum pe final de an. Cântatul împreună cu alții are ceva terapeutic. Le mulțumesc altora că au cântat cu mine. Că au avut răbdare cu mine.
A fost chiar un an bun!
Mihaela Rușconi
]]>
Publicat în 05. 01. 2024 de Mihaela Rușconi
A fost chiar un an bun!
Mă uitam pe DiGi WORLD și în pauza publicitară, la care nici măcar nu eram atentă, aud un tip care spune cât de bucuros este el că a inițiat LiterNet, că deja are mulți ani în spate de când o face, că lucrul acesta îl face să fie fericit chiar dacă muncește mai mult, în defavoarea timpului liber, al distracției ...și oricum nu am reținut tot ce a zis. Esența era că muncește și e fericit. Mi-a stârnit interesul!
Intru pe LiterNet și zapez ceva timp, citesc prezentări de cărți, mă uit la fotografii, mă gândesc la fotografii și-mi vin idei despre ce aș putea eu fotografia. Apoi ajung la invitația lui ...
Să scrie cine și ce are de zis despre 2023.
Mă tot gândesc dacă am ceva de zis. Oricine are ceva de spus că doar nu am dormit tot anul. Cel mai adesea de laudă. Dacă nu te poți lăuda singur cred că e grav. Păcat că nu pot folosi emoticoane...
Am devenit dependentă de ele. De câte ori scriu un mesaj adaug un emoticon. Mi se pare că rotunjește textul.
Deci despre 2023 numai de bine! Am împletit un număr de pulovere pe care apoi le-am deșirat , dar vă asigur că a fost reconfortant. Am fost în Amsterdam, a plouat cea mai mare parte a timpului, a bătut vântul asfel încât am îmbrățișat un copac sperând că are rădăcini puternice. Am stat ore întregi în Muzeul Nemo și oricui mă întrebă îi descriu experiențele pe care le-am avut încercând să urmăresc marea de oameni mari și mici experimentând.
Ce-ar mai vrea cineva să citească? Ce-aș mai avea eu să spun?
Mi-am dat seama că am o superputere: știu să opresc aproape orice copil din plâns. Din păcate știu și că uneori nu mă strădui îndeajuns pentru că mi-i ciudă pe un copil care plânge și tot plânge zi de zi.
Cred că de aceea noi plângem în mintea noastră uneori. De fapt eu fac asta. Nu vreau ca cineva să mă oprească din plâns.
A fost un an al copacilor. Am cumpărat compulsiv copaci de tot felul. Am și fotografiat copaci de tot felul. Aș fi fost un bun botanist pentru că din fiecare călătorie am revenit cu vestigii vegetale.
Citind compunerile copiilor, mă gândesc acum că ei își exprimă adesea mai bine gândurile. Nu au nici cea mai mică teamă de ridicol. De aceea inconștient aștept fără tristețe vremea când voi reveni în copilărie.
În ultima zi a anului am văzut o mică pasăre. Semăna cu o vrabie colorată și mai mărunțică. Am vrut să fiu ea!
A fost chiar un an bun!
Total greșit, anul acesta am început să iubesc pastele. Păcat că am pierdut atâta vreme!
În Istambul am avut șansa extraordinară de a merge primăvara. Erau invadați de lalele (emoticon). Erau invadați și de oameni și am priceput în sfârșit sintagma ”câtă frunză și iarbă” Ei sunt chiar mulți!!! M-au impresionat coloanele subterane (cisterne) și pentru a nu știu câta oară am admirat inteligența umană.
Un turc mi-a spus în engleză că-mi stă bine părul...era o glumă cred. Ar trebui să pun o poză, dar mă jenez. Mi-au plăcut pisicile din Istambul. Cred că vor să egaleze numărul oamenilor rezidenți și nonrezidenți.
Am cântat mult, acum pe final de an. Cântatul împreună cu alții are ceva terapeutic. Le mulțumesc altora că au cântat cu mine. Că au avut răbdare cu mine.
A fost chiar un an bun!
Mihaela Rușconi
]]>
