În cadrul lecțiilor de limba și literatura română (clasele a III-a și a IV-a) și Comunicare în limba română (clasele CP, I și a IIa), o pondere importantă o au activitățile de lectură, în cadrul cărora se pune accent pe îmbogăţirea şi activizarea fondului lexical şi sporirea capacităţii sale operatorii şi de transfer.

     Însuşirea capacităţii de exprimare este un proces complex care implică formarea deprinderilor elevilor de a se exprima corect, de a îmbina cuvintele şi expresiile în propoziţii cu înţeles, folosind structuri gramaticale corecte, potrivit normelor lingvistice specifice limbii literare.
     Un vocabular bogat, nuanţat şi diversificat, o exprimare corectă,  clară şi nuanțată reprezintă calea de desfăşurare a gândurilor, de elaborare a ideilor noastre. Cunoaşterea, înţelegerea şi însuşirea de către elevi a resurselor compoziţionale şi expresive ale textelor de lectură reprezintă condiţia esenţială a formării deprinderilor de citire expresivă, pentru dezvoltarea unei vorbiri nuanţate, colorate, capabilă să redea diversitatea, profunzimea şi intensitatea gândurilor, sentimentelor, trăirilor afectiv-emoţionale, care sunt caracteristice diferitelor personaje din texte.
     Textele din manualele de Comunicare în limba română/ Limba și literatura română, ale elevilor din clasele primare, deschid drumul cunoaşterii, al formării conştiinţei, prin intermediul literaturii, al cărţii. Familiarizarea elevilor cu unele tehnici eficiente de activitate cu cartea trebuie rezolvată, prin urmare, pornindu-se de la diversitatea textelor de lectură, care este extrem de mare şi oferă largi posibilităţi de a-i pune pe elevi în situaţia să opereze cu instrumentele muncii cu cartea în condiţii diferite în funcţie de specificul fiecărui text. În manuale, în general, în lecturile şcolarilor mici, o pondere însemnată o deţin textele cu caracter epic. În ceea ce priveşte conţinutul lor, acestea înfăţişează fie aspecte din viaţa copiilor sau a adulţilor, fie texte istorice, iar basmele, poveştile, povestirile fac parte din lecturile preferate ale şcolarilor.

     Atât temele epice, ştiinţifice, cât şi cele lirice au dublă finalitate: de cunoaştere şi de sensibilizare prin cuvânt, care este folosit atât cu sens propriu, (având valenţă cognitivă-literară care reflectă realitatea), dar şi cu valoare afectiv-emoţională. Cuvântul devine imagine artistică a operei, prin care autorul recreează realitatea din perspective propriei personalităţi, din nevoia de sensibilizare prin cuvânt ca figură de stil.

     Cea dintâi problemă ce trebuie rezolvată, chiar dacă elevii nu posedă noţiuni de teorie literară este stabilirea genului literar căruia îi aparţine, mai mult sau mai puţin, un text. După o primă lectură, repetată până la însuşirea sumară a conţinutului, se stabileşte că în textul respectiv se povesteşte ceva (o întâmplare, o acţiune). După aceasta se va adresa întrebări de tipul: ”Cine povesteşte?” (autorul), ”-Cine săvârşeşte faptele, întâmplările povestite de autor?” (personaje individuale sau colective) etc.