Jocul este puntea ce poate uni şcoala cu viaţa. Alcătuirea de jocuri didactice şi alternarea lor cu iscusinţă în cadrul celorlalte metode euristice de învăţare constituie una din cele mai importante sarcini ale metodologiei didactice contemporane.[10] Jocul facilitează procesul de asimilare, fixarea şi consolidarea cunoştinţelor, influenţează dezvoltarea personalităţii. Jocul este şi un mijloc eficient de dezvoltare intelectuală, permiţând elaborarea de structuri cognitive din ce în ce mai echilibrate.
Utilizând jocul în procesul de predare - învăţare, îmbinând utilul cu plăcutul, activitatea didactică devine mai atractivă şi se pliază pe trebuinţele copilului.
În învăţământul primar, jocul didactic se poate organiza cu succes la toate disciplinele şcolare, în orice moment al lecţiei. Obiectivele sunt: dobândirea de noi cunoştinţe şi deprinderi, fixarea şi consolidarea acestora, verificarea şi aprecierea nivelului de pregătire al elevilor. Elementele ludice stimulează creativitatea copiilor, libertatea de gândire şi acţiune, dezvoltă iniţiativa, curajul, voinţa perseverenţa, combativitatea, corectitudinea, disciplina, spiritul de cooperare, comportamentul civilizat.
Cercetările recente comută tot mai activ accentul de pe factorii intelectuali pe cei motivaţionali şi afectivi, iar jocul este instrumentul cel mai eficient, prin integrarea afectiv-emoţională a participanţilor. Pentru a deveni joc, o activitate didactică trebuie să includă elemente ludice: explorarea, surpriza, aşteptarea, ghicirea, întrecerea.