Cursul „The 4 Cs  of 21-st  Century Skills – Communication, Collaboration, Creativity, Critical Thinking” , nr. 2021-1-RO01- KA121- SCH-000012282, la care am participat în cadrul programului „Erasmus+ KA1 Teacher Training Course” și desfășurat în Barcelona, Spania, în perioada 11-15 iulie 2022  a abordat perspective moderne de predare, valabile contextului actual, necesare stilului de învățare al elevilor zilelor noastre, care utilizează în viața de zi cu zi gadgeturi din ce în ce mai sofisticate și care au o viață centrată pe noua tehnologie. Așa cum a afirmat Tom Hierck,  ideea salvatoare a educației este ca profesorul  să se adapteze minților copiilor din secolul 21 folosind resurse educaționale actuale.  Din păcate, spune acest pedagog contemporan, educația se face de către adulții secolului XX, care folosesc un curriculum din secolul XIX.
Ceea ce am învățat la acest curs a fost diferit de ceea ce știam sau mult peste așteptările mele. A fost prima experiență de acest gen și cred că de aceea am fost atât de încântată de modul în care s-au  desfășurat cursurile. În primele zile, aveam temeri că nu o să mă descurc foarte bine cu limba engleză, nivelul meu de înțelegere fiind unul mediu, însă acestea au dispărut imediat după ce am făcut cunoștință cu prof. Aysa Dumlu, formatoarea noastră, și cu noii mei colegi de la curs, care au arătat multă deschidere către noi și au organizat și exerciții de cunoaștere reciprocă realizate prin joc, muzică și mișcare. Simt nevoia să vă împărtășesc și vouă exercițiul prin care ne-am cunoscut noi, profesorii  veniți din diferite țări europene: Portugalia, Italia, Germania, România. Mai întâi, toți cursanții au primit o coală albă pe care a trebuit să desenăm chipul celuilalt ( test de observare a trăsăturilor fizice). După ce dansam timp de un minut pe o melodie veselă sau ritmată, muzica se oprea și noi făceam schimb de foi cu cine se nimerea să fim față în față. Apoi mergeam in bancă pentru a-i desena o parte  a corpului.  După ce  muzica era reluată,  noi aveam sarcina să ne mișcăm în ritmul muzicii și, în același timp, să sărim într-un picior sau să mergem  cu spatele sau în diferite variante. Astfel, am reușit să completăm  chipul celui cu care făceam  schimb de foi și astfel să-l cunoaștem mai bine prin metoda observației. O altă activitate bazată pe metoda colaborării, a lucrului în echipă, a presupus realizarea unui turn cât mai înalt alcătuit din patru obiecte ( o sfoară de un metru, o bandă de scoci de un metru, 20 de bețe de spaghete și o bezea). Într-adevăr, această provocare ne-a solicitat creativitatea, simțul practic și  logic și ne-a făcut să aplicăm competențele lingvistice într-un mod cât mai eficient. Totodată, am observat că această metodă contribuie foarte mult la dezvoltarea toleranței, acceptării ideilor diferite, a respectului reciproc.
Aplicată la clasă, metoda lucrului în echipă pentru a rezolva o problemă îi face pe elevi mai încrezători în forțele proprii, descoperindu-le  abilitățile de cooperare, comunicare, creativitate. În final, am conștientizat că împreună putem face lucruri extraordinare, putem fi geniali, cu condiția să colaborăm.
O altă metodă despre care vreau să vă vorbesc este gândirea critică realizată prin arte vizuale, cu alte cuvinte am învățat să-i determinăm pe elevi să gândească diferit și critic  în funcție de circumstanțele date. Activitatea s-a desfășurat la Muzeul Național de Artă din Barcelona, unde am discutat despre impresiile lăsate de trei tablouri ce reprezentau femei în diferite ipostaze, care aparțineau a trei autori diferiți. După ce priveam tabloul cu atenție, așezați comod pe un scăunel, începeam să spuneam ce am simțit în legătură cu el. Pasul următor era să ne informăm despre autor, anul picturii și titlul tabloului, după care urmau alte discuții lămuritoare sau problematizante. De fiecare dată, ni s-a atras atenția că profesorul ce aplică această metodă nu trebuie să califice răspunsurile elevilor ca fiind corecte sau incorecte, ci ar trebui să încurajăm elevii să se exprime așa cum simt. În plus,  am rămas surprinși să constatăm  cât de diferite erau părerile noastre față de ceea ce vedeam, asta depinzând, bineînțeles, de bagajul cultural, religios, personal al fiecăruia. Astfel, am învățat că fiecare a putut să aibă o experiență unică cu tabloul, care l-a transpus sau nu într-o stare sufletească diferită sau ușor identică cu a celuilalt. Mi-a lăsat o impresie puternică faptul că am aplicat această metodă în cadrul natural al muzeului, adică am fost în locul cel mai potrivit pentru a face cunoștință cu lumea artei, acest lucru fiind unul obișnuit pentru mulți profesori din Barcelona, care și-au adus învățăceii în spațiul ofertant de amplu al muzeului pentru activități de desenat sau modelat. Cu alte cuvinte, ei folosesc spațiul propice pentru o activitate planificată, pentru a crea atmosfera necesară desfășurării acesteia.
Nu trebuie să omit că ne-am însuflețit de fiecare dată când am jucat jocuri de cultură generală cu ajutorul platformelor Plickers sau Kahoot, comportându-ne  asemenea, unor elevi, având aceeași dorință de a ne implica, de a răspunde bine, de a concura cu alții, depășindu-i. Pentru a oferi feedback unei activități, am învățat că se poate da un răspuns afectiv prin observarea propriului comportament. De exemplu, a trebuit să ne observăm pe noi înșine o zi întreagă, urmărind un obiect, un gest al altuia care ne-a redat starea de bine și ne-a încărcat bateriile  pentru tot restul zilei. Metode precum Caviardage – black-out poem sau  predarea reciprocă au fost puse în aplicare de către cursanți pentru a evidenția importanța colaborării în învățare, a comunicării și  a creativității, obiective de dezvoltat la elevii secolului 21, necesare unei epoci în care utilizarea  tehnologiei  ar trebui să se îmbine armonios cu învățarea într-un cadru cât mai apropiat de cel natural și, totodată,  cu învățarea prin colaborare și comunicare.
Aș vrea să mai repet astfel de experiențe didactice și culturale, faciliate de programul Erasmus+, prin care să cunosc cât mai multe din tainele educației actuale și să descopăr cât mai multe culturi și  oameni minunați ! Ce să mai zic de locuri deosebite, precum Barcelona lui Gaudi!