În ultima perioadă, luând distanță pentru a revaloriza lumea haiku-ului, am constatat că există două mari stiluri: cel tradițional și cel care vrea să pară tradițional. Astăzi, însă, alegem prima formă de abordare.
Laurei Văceanu, în volumul Vaietele lutului. The clay moans, volum apărut la Editura Interartes Press, Ovidiu, 2012 facilitează contextualitatea şi aplicarea cunoştinţelor teoretice despre haiku, pe diferite texte ce sunt, fără doar și poate, veridice, concrete: Umbrind pământul/ c-o singură creangă/ bătrânul copac; Ger cumplit/ toate ferestrele au înflorit/ noaptea trecută; Vechi debarcader/ scânduri atârnând peste/ o lotcă nouă. Accentul cade pe golul singurătăţii și, poate, de aceea, este explicabil faptul că îşi închide discursul asupra lui însuşi, căci Timpul este/ ultimul lucru la care/ mă gândesc acum.
Sufletul, tot mai solitar, se găsește într-o continuă, negativă căutate a unei speranţe în altceva, fără a defini acest necunoscut, însă, din păcate, totul se frânge tocmai din lipsa siguranței: Foșnet de frunze-/ doi ochi de șopârlă/ mă privesc curioși; Vânt dinspre luncă-/ mișcă umbrele/ mărului scuturat; Îmbrățișând marea, / de la un țărm la altul/ curcubeul.
Fiecare unitate a discursului liric cunoaște structuri diferite: Primăvară conține 16 haiku-uri, Vară are 24 de haiku-uri, Toamnă doar 10 haiku-uri, iar Iarnă 12 haiku-uri. Toate aceste patru părți întăresc simbolistica stabilității, invocând-o prin intermediul trecerii timpului, element reprezentat de cele patru anotimpuri. Modul de existenţă, de convieţuire cu natura şi cu tot ce presupune cele două lexeme cheie (natură / anotimp și umanitate) este unul foric având loc producerea de sensuri în raport cu celelalte unităţi ale textului, determinând coerenţa internă a discursului liric și permițând conexiuni pluridisciplinare: Plajă la amiază-/ valul aduce la țărm/ o sticlă goală de bere; Firul Ariadnei-/spre întuneciumea muntelui/ o șosea șerpuind; Câmpie goală-/ cârdurile de cocori/ căutând Sudul.
Toate aceste elemente vor fi întărite de izotopiile constante ale textele amintite mai devreme: /+vitalitate/, /+tristețea metafizică/, /+reconcilierea cu mediul înconjurător/, haiku-uri fiind, de fapt, cu poli-izotopii, alt element al pluridisciplinarității. Mai mult, Vaietele lutului. The clay moans constituie un macrounivers care se află sub semnul întoarcerii la natură, a surzeniei existenţiale în faţa urâtului, este volumul actului de a crea zări, stări, sentimente, anotimpuri. Pentru a exprima impresia de stare, sentiment, plenar, natură, linişte, eul liric apelează la efecte de contrar: noapte adâncă / primul cântat al cocoşului / nu-i tulbură pe greieri.
Volumul Vaietele lutului. The clay moans presupne căutarea semnificaţiei estetice a naturii prin intermediul anotimpurilor. În acest volum se operează la nivelul scriiturii conform intențiilor autorului, indirect programând lectura, natură – anotimp – trăire – melancolie –foc – scriere – împlinire – resemnare – seară de iarnă – singurătate – visare etc. Astfel, se construieşte un orizont de așteptare pentru lector căruia i se solicită ceea ce pare a fi o cooperare interpretativă: ploaie de vară /o vrăbiuţă zgribulind /sub o maşină. Lumea este contemplată drept o formă de revendicare a naturii, adică a timpului prin scurgerea inegală a anotimpurilor, de reparaţie în faţa acesteia, eul liric dimțindu-se responsabil pentru trăirile naturii: amiază fierbinte –/ se pierde în norii albi/ cântecul ciocârliei.
Ideea centrală din volumul Vaietele lutului. The clay moans este aceea că timpul nu mai are răbdare. De altfel, aceasta parte marea temă a literaturii românii din ultima perioadă. Astfel, zăbovirea devine o manipulare a timpului tot mai zâmbitor prin a sa lipsă de milă, evidenţiindu-se faptul că există un timp anume pentru fiecare lucru: o lună albă / eclipsând crizantemele/ nevândute căci câmpie goală –/ cârdurile de cocori/ căutând Sudul par a fi o pseudo salvare.]]>
Publicat în 30. 06. 2023 de Mirela Dumitru-Savin
| Etichetat cu: lectură
Categorie: cultură – societate – educaţie
În ultima perioadă, luând distanță pentru a revaloriza lumea haiku-ului, am constatat că există două mari stiluri: cel tradițional și cel care vrea să pară tradițional. Astăzi, însă, alegem prima formă de abordare.
Laurei Văceanu, în volumul Vaietele lutului. The clay moans, volum apărut la Editura Interartes Press, Ovidiu, 2012 facilitează contextualitatea şi aplicarea cunoştinţelor teoretice despre haiku, pe diferite texte ce sunt, fără doar și poate, veridice, concrete: Umbrind pământul/ c-o singură creangă/ bătrânul copac; Ger cumplit/ toate ferestrele au înflorit/ noaptea trecută; Vechi debarcader/ scânduri atârnând peste/ o lotcă nouă. Accentul cade pe golul singurătăţii și, poate, de aceea, este explicabil faptul că îşi închide discursul asupra lui însuşi, căci Timpul este/ ultimul lucru la care/ mă gândesc acum.
Sufletul, tot mai solitar, se găsește într-o continuă, negativă căutate a unei speranţe în altceva, fără a defini acest necunoscut, însă, din păcate, totul se frânge tocmai din lipsa siguranței: Foșnet de frunze-/ doi ochi de șopârlă/ mă privesc curioși; Vânt dinspre luncă-/ mișcă umbrele/ mărului scuturat; Îmbrățișând marea, / de la un țărm la altul/ curcubeul.
Fiecare unitate a discursului liric cunoaște structuri diferite: Primăvară conține 16 haiku-uri, Vară are 24 de haiku-uri, Toamnă doar 10 haiku-uri, iar Iarnă 12 haiku-uri. Toate aceste patru părți întăresc simbolistica stabilității, invocând-o prin intermediul trecerii timpului, element reprezentat de cele patru anotimpuri. Modul de existenţă, de convieţuire cu natura şi cu tot ce presupune cele două lexeme cheie (natură / anotimp și umanitate) este unul foric având loc producerea de sensuri în raport cu celelalte unităţi ale textului, determinând coerenţa internă a discursului liric și permițând conexiuni pluridisciplinare: Plajă la amiază-/ valul aduce la țărm/ o sticlă goală de bere; Firul Ariadnei-/spre întuneciumea muntelui/ o șosea șerpuind; Câmpie goală-/ cârdurile de cocori/ căutând Sudul.
Toate aceste elemente vor fi întărite de izotopiile constante ale textele amintite mai devreme: /+vitalitate/, /+tristețea metafizică/, /+reconcilierea cu mediul înconjurător/, haiku-uri fiind, de fapt, cu poli-izotopii, alt element al pluridisciplinarității. Mai mult, Vaietele lutului. The clay moans constituie un macrounivers care se află sub semnul întoarcerii la natură, a surzeniei existenţiale în faţa urâtului, este volumul actului de a crea zări, stări, sentimente, anotimpuri. Pentru a exprima impresia de stare, sentiment, plenar, natură, linişte, eul liric apelează la efecte de contrar: noapte adâncă / primul cântat al cocoşului / nu-i tulbură pe greieri.
Volumul Vaietele lutului. The clay moans presupne căutarea semnificaţiei estetice a naturii prin intermediul anotimpurilor. În acest volum se operează la nivelul scriiturii conform intențiilor autorului, indirect programând lectura, natură – anotimp – trăire – melancolie –foc – scriere – împlinire – resemnare – seară de iarnă – singurătate – visare etc. Astfel, se construieşte un orizont de așteptare pentru lector căruia i se solicită ceea ce pare a fi o cooperare interpretativă: ploaie de vară /o vrăbiuţă zgribulind /sub o maşină. Lumea este contemplată drept o formă de revendicare a naturii, adică a timpului prin scurgerea inegală a anotimpurilor, de reparaţie în faţa acesteia, eul liric dimțindu-se responsabil pentru trăirile naturii: amiază fierbinte –/ se pierde în norii albi/ cântecul ciocârliei.
Ideea centrală din volumul Vaietele lutului. The clay moans este aceea că timpul nu mai are răbdare. De altfel, aceasta parte marea temă a literaturii românii din ultima perioadă. Astfel, zăbovirea devine o manipulare a timpului tot mai zâmbitor prin a sa lipsă de milă, evidenţiindu-se faptul că există un timp anume pentru fiecare lucru: o lună albă / eclipsând crizantemele/ nevândute căci câmpie goală –/ cârdurile de cocori/ căutând Sudul par a fi o pseudo salvare.
]]>
În ultima perioadă, luând distanță pentru a revaloriza lumea haiku-ului, am constatat că există două mari stiluri: cel tradițional și cel care vrea să pară tradițional. Astăzi, însă, alegem prima formă de abordare.
Laurei Văceanu, în volumul Vaietele lutului. The clay moans, volum apărut la Editura Interartes Press, Ovidiu, 2012 facilitează contextualitatea şi aplicarea cunoştinţelor teoretice despre haiku, pe diferite texte ce sunt, fără doar și poate, veridice, concrete: Umbrind pământul/ c-o singură creangă/ bătrânul copac; Ger cumplit/ toate ferestrele au înflorit/ noaptea trecută; Vechi debarcader/ scânduri atârnând peste/ o lotcă nouă. Accentul cade pe golul singurătăţii și, poate, de aceea, este explicabil faptul că îşi închide discursul asupra lui însuşi, căci Timpul este/ ultimul lucru la care/ mă gândesc acum.
Sufletul, tot mai solitar, se găsește într-o continuă, negativă căutate a unei speranţe în altceva, fără a defini acest necunoscut, însă, din păcate, totul se frânge tocmai din lipsa siguranței: Foșnet de frunze-/ doi ochi de șopârlă/ mă privesc curioși; Vânt dinspre luncă-/ mișcă umbrele/ mărului scuturat; Îmbrățișând marea, / de la un țărm la altul/ curcubeul.
Fiecare unitate a discursului liric cunoaște structuri diferite: Primăvară conține 16 haiku-uri, Vară are 24 de haiku-uri, Toamnă doar 10 haiku-uri, iar Iarnă 12 haiku-uri. Toate aceste patru părți întăresc simbolistica stabilității, invocând-o prin intermediul trecerii timpului, element reprezentat de cele patru anotimpuri. Modul de existenţă, de convieţuire cu natura şi cu tot ce presupune cele două lexeme cheie (natură / anotimp și umanitate) este unul foric având loc producerea de sensuri în raport cu celelalte unităţi ale textului, determinând coerenţa internă a discursului liric și permițând conexiuni pluridisciplinare: Plajă la amiază-/ valul aduce la țărm/ o sticlă goală de bere; Firul Ariadnei-/spre întuneciumea muntelui/ o șosea șerpuind; Câmpie goală-/ cârdurile de cocori/ căutând Sudul.
Toate aceste elemente vor fi întărite de izotopiile constante ale textele amintite mai devreme: /+vitalitate/, /+tristețea metafizică/, /+reconcilierea cu mediul înconjurător/, haiku-uri fiind, de fapt, cu poli-izotopii, alt element al pluridisciplinarității. Mai mult, Vaietele lutului. The clay moans constituie un macrounivers care se află sub semnul întoarcerii la natură, a surzeniei existenţiale în faţa urâtului, este volumul actului de a crea zări, stări, sentimente, anotimpuri. Pentru a exprima impresia de stare, sentiment, plenar, natură, linişte, eul liric apelează la efecte de contrar: noapte adâncă / primul cântat al cocoşului / nu-i tulbură pe greieri.
Volumul Vaietele lutului. The clay moans presupne căutarea semnificaţiei estetice a naturii prin intermediul anotimpurilor. În acest volum se operează la nivelul scriiturii conform intențiilor autorului, indirect programând lectura, natură – anotimp – trăire – melancolie –foc – scriere – împlinire – resemnare – seară de iarnă – singurătate – visare etc. Astfel, se construieşte un orizont de așteptare pentru lector căruia i se solicită ceea ce pare a fi o cooperare interpretativă: ploaie de vară /o vrăbiuţă zgribulind /sub o maşină. Lumea este contemplată drept o formă de revendicare a naturii, adică a timpului prin scurgerea inegală a anotimpurilor, de reparaţie în faţa acesteia, eul liric dimțindu-se responsabil pentru trăirile naturii: amiază fierbinte –/ se pierde în norii albi/ cântecul ciocârliei.
Ideea centrală din volumul Vaietele lutului. The clay moans este aceea că timpul nu mai are răbdare. De altfel, aceasta parte marea temă a literaturii românii din ultima perioadă. Astfel, zăbovirea devine o manipulare a timpului tot mai zâmbitor prin a sa lipsă de milă, evidenţiindu-se faptul că există un timp anume pentru fiecare lucru: o lună albă / eclipsând crizantemele/ nevândute căci câmpie goală –/ cârdurile de cocori/ căutând Sudul par a fi o pseudo salvare.]]>
Publicat în 30. 06. 2023 de Mirela Dumitru-Savin
| Etichetat cu: lectură
Categorie: cultură – societate – educaţie
În ultima perioadă, luând distanță pentru a revaloriza lumea haiku-ului, am constatat că există două mari stiluri: cel tradițional și cel care vrea să pară tradițional. Astăzi, însă, alegem prima formă de abordare.
Laurei Văceanu, în volumul Vaietele lutului. The clay moans, volum apărut la Editura Interartes Press, Ovidiu, 2012 facilitează contextualitatea şi aplicarea cunoştinţelor teoretice despre haiku, pe diferite texte ce sunt, fără doar și poate, veridice, concrete: Umbrind pământul/ c-o singură creangă/ bătrânul copac; Ger cumplit/ toate ferestrele au înflorit/ noaptea trecută; Vechi debarcader/ scânduri atârnând peste/ o lotcă nouă. Accentul cade pe golul singurătăţii și, poate, de aceea, este explicabil faptul că îşi închide discursul asupra lui însuşi, căci Timpul este/ ultimul lucru la care/ mă gândesc acum.
Sufletul, tot mai solitar, se găsește într-o continuă, negativă căutate a unei speranţe în altceva, fără a defini acest necunoscut, însă, din păcate, totul se frânge tocmai din lipsa siguranței: Foșnet de frunze-/ doi ochi de șopârlă/ mă privesc curioși; Vânt dinspre luncă-/ mișcă umbrele/ mărului scuturat; Îmbrățișând marea, / de la un țărm la altul/ curcubeul.
Fiecare unitate a discursului liric cunoaște structuri diferite: Primăvară conține 16 haiku-uri, Vară are 24 de haiku-uri, Toamnă doar 10 haiku-uri, iar Iarnă 12 haiku-uri. Toate aceste patru părți întăresc simbolistica stabilității, invocând-o prin intermediul trecerii timpului, element reprezentat de cele patru anotimpuri. Modul de existenţă, de convieţuire cu natura şi cu tot ce presupune cele două lexeme cheie (natură / anotimp și umanitate) este unul foric având loc producerea de sensuri în raport cu celelalte unităţi ale textului, determinând coerenţa internă a discursului liric și permițând conexiuni pluridisciplinare: Plajă la amiază-/ valul aduce la țărm/ o sticlă goală de bere; Firul Ariadnei-/spre întuneciumea muntelui/ o șosea șerpuind; Câmpie goală-/ cârdurile de cocori/ căutând Sudul.
Toate aceste elemente vor fi întărite de izotopiile constante ale textele amintite mai devreme: /+vitalitate/, /+tristețea metafizică/, /+reconcilierea cu mediul înconjurător/, haiku-uri fiind, de fapt, cu poli-izotopii, alt element al pluridisciplinarității. Mai mult, Vaietele lutului. The clay moans constituie un macrounivers care se află sub semnul întoarcerii la natură, a surzeniei existenţiale în faţa urâtului, este volumul actului de a crea zări, stări, sentimente, anotimpuri. Pentru a exprima impresia de stare, sentiment, plenar, natură, linişte, eul liric apelează la efecte de contrar: noapte adâncă / primul cântat al cocoşului / nu-i tulbură pe greieri.
Volumul Vaietele lutului. The clay moans presupne căutarea semnificaţiei estetice a naturii prin intermediul anotimpurilor. În acest volum se operează la nivelul scriiturii conform intențiilor autorului, indirect programând lectura, natură – anotimp – trăire – melancolie –foc – scriere – împlinire – resemnare – seară de iarnă – singurătate – visare etc. Astfel, se construieşte un orizont de așteptare pentru lector căruia i se solicită ceea ce pare a fi o cooperare interpretativă: ploaie de vară /o vrăbiuţă zgribulind /sub o maşină. Lumea este contemplată drept o formă de revendicare a naturii, adică a timpului prin scurgerea inegală a anotimpurilor, de reparaţie în faţa acesteia, eul liric dimțindu-se responsabil pentru trăirile naturii: amiază fierbinte –/ se pierde în norii albi/ cântecul ciocârliei.
Ideea centrală din volumul Vaietele lutului. The clay moans este aceea că timpul nu mai are răbdare. De altfel, aceasta parte marea temă a literaturii românii din ultima perioadă. Astfel, zăbovirea devine o manipulare a timpului tot mai zâmbitor prin a sa lipsă de milă, evidenţiindu-se faptul că există un timp anume pentru fiecare lucru: o lună albă / eclipsând crizantemele/ nevândute căci câmpie goală –/ cârdurile de cocori/ căutând Sudul par a fi o pseudo salvare.
]]>
De-a lungul anilor am avut de-a face cu tot felul de modele de proiect. În goana după ,,a fi la modă" preluăm sau, dacă suntem centrați pe ce ne place, adaptăm. Din cei peste 15 ani la catedră, am învățat că prefer următoarea variantă de proiect de activitate:
PROIECT DE ACTIVITATE
Numele şi prenumele profesorului / profesorului - diriginte: ………………………………
Clasa: …………………………
Data: …………………………
Structura proiectului de activitate:
Modulul: ………………………..
Submodulul (conţinutul): :……………………………
Tema: :…………………………………………………
Obiective operaţionale:
1.
2.
3.
Strategii de realizare:
• metode :
• mijloace :
Colaborări/parteneriate: …………………………..
Desfăşurare (scenariu):
a) organizarea clasei
b) anunţarea temei
c) sarcinile de lucru
d) evaluarea/feed-backul-ul
e) anunţarea activităţii următoare (temă, sarcini de lucru)
]]>
Publicat în 14. 06. 2023 de Mirela Dumitru-Savin
Categorie: proiectul scoala pentru comunitate
De-a lungul anilor am avut de-a face cu tot felul de modele de proiect. În goana după ,,a fi la modă" preluăm sau, dacă suntem centrați pe ce ne place, adaptăm. Din cei peste 15 ani la catedră, am învățat că prefer următoarea variantă de proiect de activitate:
PROIECT DE ACTIVITATE
Numele şi prenumele profesorului / profesorului - diriginte: ………………………………
Clasa: …………………………
Data: …………………………
Structura proiectului de activitate:
Modulul: ………………………..
Submodulul (conţinutul): :……………………………
Tema: :…………………………………………………
Obiective operaţionale:
1.
2.
3.
Strategii de realizare:
• metode :
• mijloace :
Colaborări/parteneriate: …………………………..
Desfăşurare (scenariu):
a) organizarea clasei
b) anunţarea temei
c) sarcinile de lucru
d) evaluarea/feed-backul-ul
e) anunţarea activităţii următoare (temă, sarcini de lucru)
]]>
De-a lungul anilor am avut de-a face cu tot felul de modele de proiect. În goana după ,,a fi la modă" preluăm sau, dacă suntem centrați pe ce ne place, adaptăm. Din cei peste 15 ani la catedră, am învățat că prefer următoarea variantă de proiect de activitate:
PROIECT DE ACTIVITATE
Numele şi prenumele profesorului / profesorului - diriginte: ………………………………
Clasa: …………………………
Data: …………………………
Structura proiectului de activitate:
Modulul: ………………………..
Submodulul (conţinutul): :……………………………
Tema: :…………………………………………………
Obiective operaţionale:
1.
2.
3.
Strategii de realizare:
• metode :
• mijloace :
Colaborări/parteneriate: …………………………..
Desfăşurare (scenariu):
a) organizarea clasei
b) anunţarea temei
c) sarcinile de lucru
d) evaluarea/feed-backul-ul
e) anunţarea activităţii următoare (temă, sarcini de lucru)
]]>
Publicat în 14. 06. 2023 de Mirela Dumitru-Savin
Categorie: proiectul scoala pentru comunitate
De-a lungul anilor am avut de-a face cu tot felul de modele de proiect. În goana după ,,a fi la modă" preluăm sau, dacă suntem centrați pe ce ne place, adaptăm. Din cei peste 15 ani la catedră, am învățat că prefer următoarea variantă de proiect de activitate:
PROIECT DE ACTIVITATE
Numele şi prenumele profesorului / profesorului - diriginte: ………………………………
Clasa: …………………………
Data: …………………………
Structura proiectului de activitate:
Modulul: ………………………..
Submodulul (conţinutul): :……………………………
Tema: :…………………………………………………
Obiective operaţionale:
1.
2.
3.
Strategii de realizare:
• metode :
• mijloace :
Colaborări/parteneriate: …………………………..
Desfăşurare (scenariu):
a) organizarea clasei
b) anunţarea temei
c) sarcinile de lucru
d) evaluarea/feed-backul-ul
e) anunţarea activităţii următoare (temă, sarcini de lucru)
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
În rândurile următoare, voi explica tipologia exercițiilor de la Evaluarea Națională și modul de evaluare (punctajul).
SUBIECTUL I
A = 38 de puncte
1 = 2 puncte NOTÁ, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva într-un anumit loc, în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.
2 = 2 puncte Se citește textul cu atenție și se scrie litera corespunzătoare.
3 = 2 puncte Un singur răspuns corect există. D /sau/ d
4 = 2 puncte Atenție la explicațiile din sală (literă mare vs. literă mică la răspuns.)
5 = 6 puncte Se citește textul cu atenție și se scrie corect / incorect cu X. Un singur răspuns corect există.
6 = 6 puncte PRECIZÁ, precizez, vb. I. T r a n z . A determina, a stabili, a arăta (ceva) în mod precis. A preciza timpul, durata unei acțiuni. ♦ R e f l . p a s . Negreșit, oamenii sînt și buni și răi, dar e necesar să se precizeze în ce împrejurări. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. Acolo, unde izbește puhoiul apelor și precizează țărmul cu o lungă linie de spumă... se mai vede o pată albă – o casă mai răzleață. GALACTION, O. I 170.
7 = 6 puncte prezenta [At: AR (1829), 1412/10 / V: (înv) ~zin~, (frî) ~zan~ / S și: ~ese~, ~esin~ / Pzi: prezint, (înv) ~tez, prezent / E: fr présenter] 1 vt (C. i. cereri, rapoarte, memorii) A înmâna cuiva pentru a informa, pentru a rezolva etc. 2 vt A oferi pentru a lua, pentru a servi, pentru a consuma etc. 3 vt A exprima omagii, complimente, salutări. 4 vt A transm00000000ite omagii, complimente, salutări. 5 vt (Îe) A ~ arma A mânui arma după anumite reguli militare, fixând-o într-o poziție stabilită, pentru a da onorul unui superior, unei personalități la o ceremonie etc. 6 vt A arăta cuiva creații, rezultate ale unei activități, pentru a aprecia, pentru a evalua. 7 vt (C. i. oameni sau creații, manifestări ale lor, spectacole etc.) A susține înaintea cuiva aspecte ori rezultate ale unei activități științifice, pentru a lua cunoștință Si: (îvr) a prezentui. 8 vt (C. i. oameni sau creații, aspecte ale realității) A descrie. 9 vt (Rar; c. i. spectacole) A reprezenta. 10 vt (Rar) A desemna ca reprezentant. 11 vt (Îvr, c. i. oameni) A face cunoștință cuiva cu altcineva. 12- 13 vtr (D. oameni) A (se) duce, din proprie inițiativă sau chemat anume, înaintea cuiva sau undeva cu un anumit scop. 14 vr (Spc) A participa la un concurs, la un examen, la o întrecere etc. 1516 vtr A(-și) spune numele, titlurile, ocupația etc. când face cunoștință cu cineva Si: a (se) recomanda, (înv) a (se) recomăndălui. 17 vr A-i veni în minte. 18 vr A-i reveni în amintire. 19 vr A avea un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare, o anumită importanță etc. 20 vt A constitui un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare. 21 vr A avea înfățișarea, reală sau aparentă, de... 22 vr A se înfățișa ca ...
8 = 6 puncte Textul argumentativ reprezintă un act de comunicare centrat pe funcția conativă, scopul urmărit fiind de a-l convinge pe receptor cu privire la validitatea punctului de vedere susținut de autor. Într-un text argumentativ autorul apără o teză prin utilizarea unor argumente pe care le poate ilustra cu exemple. Orice text argumentativ cuprinde, de obicei, o constatare generală (care poate fi, eventual, o afirmație cu caracter general, care trebuie susținută prin demonstrație), argumentele aduse de autor în sprijinul sau împotriva constatării enunțate și o concluzie (sinteză a opiniilor exprimate).
Sintetic, aceste componente pot fi reprezentate astfel:
Teza (ideea susținută de autor) răspunde la întrebarea „ce vrea să demonstreze autorul său?”. Ea poate fi explicită, când este enunțată foarte clar de către autor – cel mai adesea la începutul sau la finalul textului, în această ultimă situație apărând sub forma unei concluzii a ideilor exprimate pe parcursul întregului discurs, sau implicită, când se deduce din scopul general urmărit în ansamblul argumentației.
Argumentele ilustrate cu exemple pentru a-și demonstra teza, autorul face apel la argumente pro sau contra tezei argumentate. Argumentele trebuie să fie solide, formulate clar și ordonate logic pentru a justifica teza și a convinge receptorul. În comunicarea scrisă, fiecărui argument îi corespunde un paragraf distinct. Argumentele pot fi însoțite de contraargumente, care conferă întregului discurs un plus de precizie și de viabiliate / credibilitate. Formularea argumentelor se realizează cu ajutorul unor structuri de tipul: consider că..., deoarece / fiindcă / întrucât / pentru că..., mă interesează, îmi place, îmi stârnește interesul ... deoarece etc. De asemenea, se pot utiliza structuri lexicale cu rol emfatic și persuasiv: bineînțeles, în mod sigur, în mod evident, cert este că... Exemplul permite ilustrarea unui argument al tezei. Dacă argumentul conține o referință generală, exemplul expune întotdeauna un caz particular. Exemplele pot fi reluate prin: apelul la experiența personală, preluarea unor opinii credibile, de autoritate, citarea unor surse de referință (filosofi, lingviști, critici literari etc), invocarea utilității problematicii abordate. Unele argumentări sunt foarte bine ilustrate prin contraexemple.
Concluzia rezumă demersul argumentativ. (după Vicenzo lo Casio, ,,Gramatica argumentării", Meteora Press, 2002).
9 = 6 puncte ASOCIÁ, asociez, vb. I. R e f l . 1. (Cu sens reciproc) A se întovărăși, a se grupa (de obicei pe baza unor condiții stabilite) în vederea unui scop comun. Ajutorul acordat de S.M.T. țăranilor săraci și mijlocași care se asociază în tovărășii sau cooperative de muncă agricolă trebuie să fie însoțit de sfaturi și îndrumări practice pentru ridicarea nivelului agrotehnic. REZ. HOT. I 101. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «la», mai rar în dativ) A se alătura unei acțiuni, unei idei etc. Mă asociez propunerii făcute de tovarășul care a vorbit înaintea mea. ◊ T r a n z . Probabil că a moștenit cherestegia de la tatăl său ori de la stăpînul său care, la un moment dat, l-a asociat la afacere. IBRĂILEANU, S. 41. – Pronunțat: -ci-a.
B = 32 de puncte
1 = 2 puncte Se citește textul cu atenție și se scrie litera corespunzătoare.
2 = 2 puncte Un singur răspuns corect există.
3 = 2 puncte De aceea, este mai bine a lua fiecare punct în parte și a face
4 = 2 puncte rezolvarea pe o ciornă, apoi se va puncta răspunsul corect pe foaia de examen. D /sau/ d. Atenție la explicațiile din sală (literă mare vs. literă mică la răspuns.)
5 = 6 puncte SELECTÁ, selectez, vb. I. 1. Tranz. A selecționa după un criteriu stabilit. ◊ A-și arăta preferința, a aprecia, a distinge (dintre mai mulți). 2. Tranz. A separa, în vederea izolării dintr-o mulțime de obiecte, o serie de obiecte cu anumite caracteristici. 3. Intranz. (Despre aparatele de radiorecepție și de telegrafie) A recepționa clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisie; a fi selectiv. ♦ A regla în așa fel un aparat de radiorecepție, încât undele apropiate ca lungime să nu deranjeze audiția. – =Cf. selectiv, selector.
6 = 6 puncte ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ Refl. A lua ființă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ Refl. A fi format, a consta din... 3. (Pop.) A strânge, a aduna; a aranja. – Din magh. alkotni.
7 = 6 puncte transcrie vt [At: GHICA, A. 38 / Pzi: ~iu / E: trans+ scrie după fr transcrire] 1 A scrie un text din nou, fără modificări Si: a copia, a trece (66). 2 A copia un text după ce a fost în prealabil corectat. Si: a trece (19). 3 A exprima în scris. 4 (Jur) A înscrie un text, o convenție etc. într-un registru special. 5 (Lin) A transpune un text dintr-un sistem de scriere în altul. 6 (Lin) A transpune un text de pe o bandă de magnetofon. 7 (Lin) A nota în scris (cu semne speciale) elementele unui grai, dialect etc. 8 A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau o anumită voce, în scopul de a fi cântată la alt instrument sau la altă voce Si: (înv) a transporta (7).
8 = 6 puncte COMPLETÁ, completez, vb. I. T r a n z . A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complectá vb. I.
TOTAL 70 de puncte
SUBIECTUL al II-lea
Conținut 12 puncte
Compunerile reprezintă o formă superioară a comunicării. Compunerea individuală presupune redactarea lucrării după un plan individual, După modul de expunere, compunerile pot fi narative sau descriptive.
O altă clasificare a compunerilor este următoarea:
1. Compuneri pe baza unor materiale de sprijin;
2. Compuneri libere;
3. Compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie specială;
4. Compuneri gramaticale.
A. Compuneri pe baza unor materiale de sprijin
1.Compuneri pe baza unor ilustraţii, tablouri, diapozitive, filme etc.
2.Compuneri pe baza unui text cunoscut.
3.Compuneri pe baza unor proverbe, zicători şi ghicitori
4.Compuneri după desene proprii
5.Compuneri pe baza observaţiilor şi impresiilor elevilor
6.Compuneri prin analogie
7.Compuneri cu început dat
8.Compuneri cu sfârşit dat
9.Compuneri cu cuvinte de sprijin
10.Compuneri cu propoziţii de sprijin
B. Compuneri libere, creatoare
C. Compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie specială
D. Compuneri gramaticale
Redactare 8 puncte Lucrările trebuie să respecte normele ortografice curente ale Academiei Române, să fie redactate cu diacritice şi fără greşeli ortografice, lexicale sau gramaticale.
TOTAL 20 de puncte
OFICIU 10 puncte
TOTAL 100 de puncte
]]>
Publicat în 03. 06. 2023 de Mirela Dumitru-Savin
| Etichetat cu: evaluarea națională
În rândurile următoare, voi explica tipologia exercițiilor de la Evaluarea Națională și modul de evaluare (punctajul).
SUBIECTUL I
A = 38 de puncte
1 = 2 puncte NOTÁ, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva într-un anumit loc, în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.
2 = 2 puncte Se citește textul cu atenție și se scrie litera corespunzătoare.
3 = 2 puncte Un singur răspuns corect există. D /sau/ d
4 = 2 puncte Atenție la explicațiile din sală (literă mare vs. literă mică la răspuns.)
5 = 6 puncte Se citește textul cu atenție și se scrie corect / incorect cu X. Un singur răspuns corect există.
6 = 6 puncte PRECIZÁ, precizez, vb. I. T r a n z . A determina, a stabili, a arăta (ceva) în mod precis. A preciza timpul, durata unei acțiuni. ♦ R e f l . p a s . Negreșit, oamenii sînt și buni și răi, dar e necesar să se precizeze în ce împrejurări. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. Acolo, unde izbește puhoiul apelor și precizează țărmul cu o lungă linie de spumă... se mai vede o pată albă – o casă mai răzleață. GALACTION, O. I 170.
7 = 6 puncte prezenta [At: AR (1829), 1412/10 / V: (înv) ~zin~, (frî) ~zan~ / S și: ~ese~, ~esin~ / Pzi: prezint, (înv) ~tez, prezent / E: fr présenter] 1 vt (C. i. cereri, rapoarte, memorii) A înmâna cuiva pentru a informa, pentru a rezolva etc. 2 vt A oferi pentru a lua, pentru a servi, pentru a consuma etc. 3 vt A exprima omagii, complimente, salutări. 4 vt A transm00000000ite omagii, complimente, salutări. 5 vt (Îe) A ~ arma A mânui arma după anumite reguli militare, fixând-o într-o poziție stabilită, pentru a da onorul unui superior, unei personalități la o ceremonie etc. 6 vt A arăta cuiva creații, rezultate ale unei activități, pentru a aprecia, pentru a evalua. 7 vt (C. i. oameni sau creații, manifestări ale lor, spectacole etc.) A susține înaintea cuiva aspecte ori rezultate ale unei activități științifice, pentru a lua cunoștință Si: (îvr) a prezentui. 8 vt (C. i. oameni sau creații, aspecte ale realității) A descrie. 9 vt (Rar; c. i. spectacole) A reprezenta. 10 vt (Rar) A desemna ca reprezentant. 11 vt (Îvr, c. i. oameni) A face cunoștință cuiva cu altcineva. 12- 13 vtr (D. oameni) A (se) duce, din proprie inițiativă sau chemat anume, înaintea cuiva sau undeva cu un anumit scop. 14 vr (Spc) A participa la un concurs, la un examen, la o întrecere etc. 1516 vtr A(-și) spune numele, titlurile, ocupația etc. când face cunoștință cu cineva Si: a (se) recomanda, (înv) a (se) recomăndălui. 17 vr A-i veni în minte. 18 vr A-i reveni în amintire. 19 vr A avea un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare, o anumită importanță etc. 20 vt A constitui un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare. 21 vr A avea înfățișarea, reală sau aparentă, de... 22 vr A se înfățișa ca ...
8 = 6 puncte Textul argumentativ reprezintă un act de comunicare centrat pe funcția conativă, scopul urmărit fiind de a-l convinge pe receptor cu privire la validitatea punctului de vedere susținut de autor. Într-un text argumentativ autorul apără o teză prin utilizarea unor argumente pe care le poate ilustra cu exemple. Orice text argumentativ cuprinde, de obicei, o constatare generală (care poate fi, eventual, o afirmație cu caracter general, care trebuie susținută prin demonstrație), argumentele aduse de autor în sprijinul sau împotriva constatării enunțate și o concluzie (sinteză a opiniilor exprimate).
Sintetic, aceste componente pot fi reprezentate astfel:
Teza (ideea susținută de autor) răspunde la întrebarea „ce vrea să demonstreze autorul său?”. Ea poate fi explicită, când este enunțată foarte clar de către autor – cel mai adesea la începutul sau la finalul textului, în această ultimă situație apărând sub forma unei concluzii a ideilor exprimate pe parcursul întregului discurs, sau implicită, când se deduce din scopul general urmărit în ansamblul argumentației.
Argumentele ilustrate cu exemple pentru a-și demonstra teza, autorul face apel la argumente pro sau contra tezei argumentate. Argumentele trebuie să fie solide, formulate clar și ordonate logic pentru a justifica teza și a convinge receptorul. În comunicarea scrisă, fiecărui argument îi corespunde un paragraf distinct. Argumentele pot fi însoțite de contraargumente, care conferă întregului discurs un plus de precizie și de viabiliate / credibilitate. Formularea argumentelor se realizează cu ajutorul unor structuri de tipul: consider că..., deoarece / fiindcă / întrucât / pentru că..., mă interesează, îmi place, îmi stârnește interesul ... deoarece etc. De asemenea, se pot utiliza structuri lexicale cu rol emfatic și persuasiv: bineînțeles, în mod sigur, în mod evident, cert este că... Exemplul permite ilustrarea unui argument al tezei. Dacă argumentul conține o referință generală, exemplul expune întotdeauna un caz particular. Exemplele pot fi reluate prin: apelul la experiența personală, preluarea unor opinii credibile, de autoritate, citarea unor surse de referință (filosofi, lingviști, critici literari etc), invocarea utilității problematicii abordate. Unele argumentări sunt foarte bine ilustrate prin contraexemple.
Concluzia rezumă demersul argumentativ. (după Vicenzo lo Casio, ,,Gramatica argumentării", Meteora Press, 2002).
9 = 6 puncte ASOCIÁ, asociez, vb. I. R e f l . 1. (Cu sens reciproc) A se întovărăși, a se grupa (de obicei pe baza unor condiții stabilite) în vederea unui scop comun. Ajutorul acordat de S.M.T. țăranilor săraci și mijlocași care se asociază în tovărășii sau cooperative de muncă agricolă trebuie să fie însoțit de sfaturi și îndrumări practice pentru ridicarea nivelului agrotehnic. REZ. HOT. I 101. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «la», mai rar în dativ) A se alătura unei acțiuni, unei idei etc. Mă asociez propunerii făcute de tovarășul care a vorbit înaintea mea. ◊ T r a n z . Probabil că a moștenit cherestegia de la tatăl său ori de la stăpînul său care, la un moment dat, l-a asociat la afacere. IBRĂILEANU, S. 41. – Pronunțat: -ci-a.
B = 32 de puncte
1 = 2 puncte Se citește textul cu atenție și se scrie litera corespunzătoare.
2 = 2 puncte Un singur răspuns corect există.
3 = 2 puncte De aceea, este mai bine a lua fiecare punct în parte și a face
4 = 2 puncte rezolvarea pe o ciornă, apoi se va puncta răspunsul corect pe foaia de examen. D /sau/ d. Atenție la explicațiile din sală (literă mare vs. literă mică la răspuns.)
5 = 6 puncte SELECTÁ, selectez, vb. I. 1. Tranz. A selecționa după un criteriu stabilit. ◊ A-și arăta preferința, a aprecia, a distinge (dintre mai mulți). 2. Tranz. A separa, în vederea izolării dintr-o mulțime de obiecte, o serie de obiecte cu anumite caracteristici. 3. Intranz. (Despre aparatele de radiorecepție și de telegrafie) A recepționa clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisie; a fi selectiv. ♦ A regla în așa fel un aparat de radiorecepție, încât undele apropiate ca lungime să nu deranjeze audiția. – =Cf. selectiv, selector.
6 = 6 puncte ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ Refl. A lua ființă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ Refl. A fi format, a consta din... 3. (Pop.) A strânge, a aduna; a aranja. – Din magh. alkotni.
7 = 6 puncte transcrie vt [At: GHICA, A. 38 / Pzi: ~iu / E: trans+ scrie după fr transcrire] 1 A scrie un text din nou, fără modificări Si: a copia, a trece (66). 2 A copia un text după ce a fost în prealabil corectat. Si: a trece (19). 3 A exprima în scris. 4 (Jur) A înscrie un text, o convenție etc. într-un registru special. 5 (Lin) A transpune un text dintr-un sistem de scriere în altul. 6 (Lin) A transpune un text de pe o bandă de magnetofon. 7 (Lin) A nota în scris (cu semne speciale) elementele unui grai, dialect etc. 8 A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau o anumită voce, în scopul de a fi cântată la alt instrument sau la altă voce Si: (înv) a transporta (7).
8 = 6 puncte COMPLETÁ, completez, vb. I. T r a n z . A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complectá vb. I.
TOTAL 70 de puncte
SUBIECTUL al II-lea
Conținut 12 puncte
Compunerile reprezintă o formă superioară a comunicării. Compunerea individuală presupune redactarea lucrării după un plan individual, După modul de expunere, compunerile pot fi narative sau descriptive.
O altă clasificare a compunerilor este următoarea:
1. Compuneri pe baza unor materiale de sprijin;
2. Compuneri libere;
3. Compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie specială;
4. Compuneri gramaticale.
A. Compuneri pe baza unor materiale de sprijin
1.Compuneri pe baza unor ilustraţii, tablouri, diapozitive, filme etc.
2.Compuneri pe baza unui text cunoscut.
3.Compuneri pe baza unor proverbe, zicători şi ghicitori
4.Compuneri după desene proprii
5.Compuneri pe baza observaţiilor şi impresiilor elevilor
6.Compuneri prin analogie
7.Compuneri cu început dat
8.Compuneri cu sfârşit dat
9.Compuneri cu cuvinte de sprijin
10.Compuneri cu propoziţii de sprijin
B. Compuneri libere, creatoare
C. Compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie specială
D. Compuneri gramaticale
Redactare 8 puncte Lucrările trebuie să respecte normele ortografice curente ale Academiei Române, să fie redactate cu diacritice şi fără greşeli ortografice, lexicale sau gramaticale.
TOTAL 20 de puncte
OFICIU 10 puncte
TOTAL 100 de puncte
]]>
În rândurile următoare, voi explica tipologia exercițiilor de la Evaluarea Națională și modul de evaluare (punctajul).
SUBIECTUL I
A = 38 de puncte
1 = 2 puncte NOTÁ, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva într-un anumit loc, în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.
2 = 2 puncte Se citește textul cu atenție și se scrie litera corespunzătoare.
3 = 2 puncte Un singur răspuns corect există. D /sau/ d
4 = 2 puncte Atenție la explicațiile din sală (literă mare vs. literă mică la răspuns.)
5 = 6 puncte Se citește textul cu atenție și se scrie corect / incorect cu X. Un singur răspuns corect există.
6 = 6 puncte PRECIZÁ, precizez, vb. I. T r a n z . A determina, a stabili, a arăta (ceva) în mod precis. A preciza timpul, durata unei acțiuni. ♦ R e f l . p a s . Negreșit, oamenii sînt și buni și răi, dar e necesar să se precizeze în ce împrejurări. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. Acolo, unde izbește puhoiul apelor și precizează țărmul cu o lungă linie de spumă... se mai vede o pată albă – o casă mai răzleață. GALACTION, O. I 170.
7 = 6 puncte prezenta [At: AR (1829), 1412/10 / V: (înv) ~zin~, (frî) ~zan~ / S și: ~ese~, ~esin~ / Pzi: prezint, (înv) ~tez, prezent / E: fr présenter] 1 vt (C. i. cereri, rapoarte, memorii) A înmâna cuiva pentru a informa, pentru a rezolva etc. 2 vt A oferi pentru a lua, pentru a servi, pentru a consuma etc. 3 vt A exprima omagii, complimente, salutări. 4 vt A transm00000000ite omagii, complimente, salutări. 5 vt (Îe) A ~ arma A mânui arma după anumite reguli militare, fixând-o într-o poziție stabilită, pentru a da onorul unui superior, unei personalități la o ceremonie etc. 6 vt A arăta cuiva creații, rezultate ale unei activități, pentru a aprecia, pentru a evalua. 7 vt (C. i. oameni sau creații, manifestări ale lor, spectacole etc.) A susține înaintea cuiva aspecte ori rezultate ale unei activități științifice, pentru a lua cunoștință Si: (îvr) a prezentui. 8 vt (C. i. oameni sau creații, aspecte ale realității) A descrie. 9 vt (Rar; c. i. spectacole) A reprezenta. 10 vt (Rar) A desemna ca reprezentant. 11 vt (Îvr, c. i. oameni) A face cunoștință cuiva cu altcineva. 12- 13 vtr (D. oameni) A (se) duce, din proprie inițiativă sau chemat anume, înaintea cuiva sau undeva cu un anumit scop. 14 vr (Spc) A participa la un concurs, la un examen, la o întrecere etc. 1516 vtr A(-și) spune numele, titlurile, ocupația etc. când face cunoștință cu cineva Si: a (se) recomanda, (înv) a (se) recomăndălui. 17 vr A-i veni în minte. 18 vr A-i reveni în amintire. 19 vr A avea un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare, o anumită importanță etc. 20 vt A constitui un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare. 21 vr A avea înfățișarea, reală sau aparentă, de... 22 vr A se înfățișa ca ...
8 = 6 puncte Textul argumentativ reprezintă un act de comunicare centrat pe funcția conativă, scopul urmărit fiind de a-l convinge pe receptor cu privire la validitatea punctului de vedere susținut de autor. Într-un text argumentativ autorul apără o teză prin utilizarea unor argumente pe care le poate ilustra cu exemple. Orice text argumentativ cuprinde, de obicei, o constatare generală (care poate fi, eventual, o afirmație cu caracter general, care trebuie susținută prin demonstrație), argumentele aduse de autor în sprijinul sau împotriva constatării enunțate și o concluzie (sinteză a opiniilor exprimate).
Sintetic, aceste componente pot fi reprezentate astfel:
Teza (ideea susținută de autor) răspunde la întrebarea „ce vrea să demonstreze autorul său?”. Ea poate fi explicită, când este enunțată foarte clar de către autor – cel mai adesea la începutul sau la finalul textului, în această ultimă situație apărând sub forma unei concluzii a ideilor exprimate pe parcursul întregului discurs, sau implicită, când se deduce din scopul general urmărit în ansamblul argumentației.
Argumentele ilustrate cu exemple pentru a-și demonstra teza, autorul face apel la argumente pro sau contra tezei argumentate. Argumentele trebuie să fie solide, formulate clar și ordonate logic pentru a justifica teza și a convinge receptorul. În comunicarea scrisă, fiecărui argument îi corespunde un paragraf distinct. Argumentele pot fi însoțite de contraargumente, care conferă întregului discurs un plus de precizie și de viabiliate / credibilitate. Formularea argumentelor se realizează cu ajutorul unor structuri de tipul: consider că..., deoarece / fiindcă / întrucât / pentru că..., mă interesează, îmi place, îmi stârnește interesul ... deoarece etc. De asemenea, se pot utiliza structuri lexicale cu rol emfatic și persuasiv: bineînțeles, în mod sigur, în mod evident, cert este că... Exemplul permite ilustrarea unui argument al tezei. Dacă argumentul conține o referință generală, exemplul expune întotdeauna un caz particular. Exemplele pot fi reluate prin: apelul la experiența personală, preluarea unor opinii credibile, de autoritate, citarea unor surse de referință (filosofi, lingviști, critici literari etc), invocarea utilității problematicii abordate. Unele argumentări sunt foarte bine ilustrate prin contraexemple.
Concluzia rezumă demersul argumentativ. (după Vicenzo lo Casio, ,,Gramatica argumentării", Meteora Press, 2002).
9 = 6 puncte ASOCIÁ, asociez, vb. I. R e f l . 1. (Cu sens reciproc) A se întovărăși, a se grupa (de obicei pe baza unor condiții stabilite) în vederea unui scop comun. Ajutorul acordat de S.M.T. țăranilor săraci și mijlocași care se asociază în tovărășii sau cooperative de muncă agricolă trebuie să fie însoțit de sfaturi și îndrumări practice pentru ridicarea nivelului agrotehnic. REZ. HOT. I 101. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «la», mai rar în dativ) A se alătura unei acțiuni, unei idei etc. Mă asociez propunerii făcute de tovarășul care a vorbit înaintea mea. ◊ T r a n z . Probabil că a moștenit cherestegia de la tatăl său ori de la stăpînul său care, la un moment dat, l-a asociat la afacere. IBRĂILEANU, S. 41. – Pronunțat: -ci-a.
B = 32 de puncte
1 = 2 puncte Se citește textul cu atenție și se scrie litera corespunzătoare.
2 = 2 puncte Un singur răspuns corect există.
3 = 2 puncte De aceea, este mai bine a lua fiecare punct în parte și a face
4 = 2 puncte rezolvarea pe o ciornă, apoi se va puncta răspunsul corect pe foaia de examen. D /sau/ d. Atenție la explicațiile din sală (literă mare vs. literă mică la răspuns.)
5 = 6 puncte SELECTÁ, selectez, vb. I. 1. Tranz. A selecționa după un criteriu stabilit. ◊ A-și arăta preferința, a aprecia, a distinge (dintre mai mulți). 2. Tranz. A separa, în vederea izolării dintr-o mulțime de obiecte, o serie de obiecte cu anumite caracteristici. 3. Intranz. (Despre aparatele de radiorecepție și de telegrafie) A recepționa clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisie; a fi selectiv. ♦ A regla în așa fel un aparat de radiorecepție, încât undele apropiate ca lungime să nu deranjeze audiția. – =Cf. selectiv, selector.
6 = 6 puncte ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ Refl. A lua ființă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ Refl. A fi format, a consta din... 3. (Pop.) A strânge, a aduna; a aranja. – Din magh. alkotni.
7 = 6 puncte transcrie vt [At: GHICA, A. 38 / Pzi: ~iu / E: trans+ scrie după fr transcrire] 1 A scrie un text din nou, fără modificări Si: a copia, a trece (66). 2 A copia un text după ce a fost în prealabil corectat. Si: a trece (19). 3 A exprima în scris. 4 (Jur) A înscrie un text, o convenție etc. într-un registru special. 5 (Lin) A transpune un text dintr-un sistem de scriere în altul. 6 (Lin) A transpune un text de pe o bandă de magnetofon. 7 (Lin) A nota în scris (cu semne speciale) elementele unui grai, dialect etc. 8 A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau o anumită voce, în scopul de a fi cântată la alt instrument sau la altă voce Si: (înv) a transporta (7).
8 = 6 puncte COMPLETÁ, completez, vb. I. T r a n z . A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complectá vb. I.
TOTAL 70 de puncte
SUBIECTUL al II-lea
Conținut 12 puncte
Compunerile reprezintă o formă superioară a comunicării. Compunerea individuală presupune redactarea lucrării după un plan individual, După modul de expunere, compunerile pot fi narative sau descriptive.
O altă clasificare a compunerilor este următoarea:
1. Compuneri pe baza unor materiale de sprijin;
2. Compuneri libere;
3. Compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie specială;
4. Compuneri gramaticale.
A. Compuneri pe baza unor materiale de sprijin
1.Compuneri pe baza unor ilustraţii, tablouri, diapozitive, filme etc.
2.Compuneri pe baza unui text cunoscut.
3.Compuneri pe baza unor proverbe, zicători şi ghicitori
4.Compuneri după desene proprii
5.Compuneri pe baza observaţiilor şi impresiilor elevilor
6.Compuneri prin analogie
7.Compuneri cu început dat
8.Compuneri cu sfârşit dat
9.Compuneri cu cuvinte de sprijin
10.Compuneri cu propoziţii de sprijin
B. Compuneri libere, creatoare
C. Compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie specială
D. Compuneri gramaticale
Redactare 8 puncte Lucrările trebuie să respecte normele ortografice curente ale Academiei Române, să fie redactate cu diacritice şi fără greşeli ortografice, lexicale sau gramaticale.
TOTAL 20 de puncte
OFICIU 10 puncte
TOTAL 100 de puncte
]]>
Publicat în 03. 06. 2023 de Mirela Dumitru-Savin
| Etichetat cu: evaluarea națională
În rândurile următoare, voi explica tipologia exercițiilor de la Evaluarea Națională și modul de evaluare (punctajul).
SUBIECTUL I
A = 38 de puncte
1 = 2 puncte NOTÁ, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva într-un anumit loc, în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.
2 = 2 puncte Se citește textul cu atenție și se scrie litera corespunzătoare.
3 = 2 puncte Un singur răspuns corect există. D /sau/ d
4 = 2 puncte Atenție la explicațiile din sală (literă mare vs. literă mică la răspuns.)
5 = 6 puncte Se citește textul cu atenție și se scrie corect / incorect cu X. Un singur răspuns corect există.
6 = 6 puncte PRECIZÁ, precizez, vb. I. T r a n z . A determina, a stabili, a arăta (ceva) în mod precis. A preciza timpul, durata unei acțiuni. ♦ R e f l . p a s . Negreșit, oamenii sînt și buni și răi, dar e necesar să se precizeze în ce împrejurări. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. Acolo, unde izbește puhoiul apelor și precizează țărmul cu o lungă linie de spumă... se mai vede o pată albă – o casă mai răzleață. GALACTION, O. I 170.
7 = 6 puncte prezenta [At: AR (1829), 1412/10 / V: (înv) ~zin~, (frî) ~zan~ / S și: ~ese~, ~esin~ / Pzi: prezint, (înv) ~tez, prezent / E: fr présenter] 1 vt (C. i. cereri, rapoarte, memorii) A înmâna cuiva pentru a informa, pentru a rezolva etc. 2 vt A oferi pentru a lua, pentru a servi, pentru a consuma etc. 3 vt A exprima omagii, complimente, salutări. 4 vt A transm00000000ite omagii, complimente, salutări. 5 vt (Îe) A ~ arma A mânui arma după anumite reguli militare, fixând-o într-o poziție stabilită, pentru a da onorul unui superior, unei personalități la o ceremonie etc. 6 vt A arăta cuiva creații, rezultate ale unei activități, pentru a aprecia, pentru a evalua. 7 vt (C. i. oameni sau creații, manifestări ale lor, spectacole etc.) A susține înaintea cuiva aspecte ori rezultate ale unei activități științifice, pentru a lua cunoștință Si: (îvr) a prezentui. 8 vt (C. i. oameni sau creații, aspecte ale realității) A descrie. 9 vt (Rar; c. i. spectacole) A reprezenta. 10 vt (Rar) A desemna ca reprezentant. 11 vt (Îvr, c. i. oameni) A face cunoștință cuiva cu altcineva. 12- 13 vtr (D. oameni) A (se) duce, din proprie inițiativă sau chemat anume, înaintea cuiva sau undeva cu un anumit scop. 14 vr (Spc) A participa la un concurs, la un examen, la o întrecere etc. 1516 vtr A(-și) spune numele, titlurile, ocupația etc. când face cunoștință cu cineva Si: a (se) recomanda, (înv) a (se) recomăndălui. 17 vr A-i veni în minte. 18 vr A-i reveni în amintire. 19 vr A avea un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare, o anumită importanță etc. 20 vt A constitui un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare. 21 vr A avea înfățișarea, reală sau aparentă, de... 22 vr A se înfățișa ca ...
8 = 6 puncte Textul argumentativ reprezintă un act de comunicare centrat pe funcția conativă, scopul urmărit fiind de a-l convinge pe receptor cu privire la validitatea punctului de vedere susținut de autor. Într-un text argumentativ autorul apără o teză prin utilizarea unor argumente pe care le poate ilustra cu exemple. Orice text argumentativ cuprinde, de obicei, o constatare generală (care poate fi, eventual, o afirmație cu caracter general, care trebuie susținută prin demonstrație), argumentele aduse de autor în sprijinul sau împotriva constatării enunțate și o concluzie (sinteză a opiniilor exprimate).
Sintetic, aceste componente pot fi reprezentate astfel:
Teza (ideea susținută de autor) răspunde la întrebarea „ce vrea să demonstreze autorul său?”. Ea poate fi explicită, când este enunțată foarte clar de către autor – cel mai adesea la începutul sau la finalul textului, în această ultimă situație apărând sub forma unei concluzii a ideilor exprimate pe parcursul întregului discurs, sau implicită, când se deduce din scopul general urmărit în ansamblul argumentației.
Argumentele ilustrate cu exemple pentru a-și demonstra teza, autorul face apel la argumente pro sau contra tezei argumentate. Argumentele trebuie să fie solide, formulate clar și ordonate logic pentru a justifica teza și a convinge receptorul. În comunicarea scrisă, fiecărui argument îi corespunde un paragraf distinct. Argumentele pot fi însoțite de contraargumente, care conferă întregului discurs un plus de precizie și de viabiliate / credibilitate. Formularea argumentelor se realizează cu ajutorul unor structuri de tipul: consider că..., deoarece / fiindcă / întrucât / pentru că..., mă interesează, îmi place, îmi stârnește interesul ... deoarece etc. De asemenea, se pot utiliza structuri lexicale cu rol emfatic și persuasiv: bineînțeles, în mod sigur, în mod evident, cert este că... Exemplul permite ilustrarea unui argument al tezei. Dacă argumentul conține o referință generală, exemplul expune întotdeauna un caz particular. Exemplele pot fi reluate prin: apelul la experiența personală, preluarea unor opinii credibile, de autoritate, citarea unor surse de referință (filosofi, lingviști, critici literari etc), invocarea utilității problematicii abordate. Unele argumentări sunt foarte bine ilustrate prin contraexemple.
Concluzia rezumă demersul argumentativ. (după Vicenzo lo Casio, ,,Gramatica argumentării", Meteora Press, 2002).
9 = 6 puncte ASOCIÁ, asociez, vb. I. R e f l . 1. (Cu sens reciproc) A se întovărăși, a se grupa (de obicei pe baza unor condiții stabilite) în vederea unui scop comun. Ajutorul acordat de S.M.T. țăranilor săraci și mijlocași care se asociază în tovărășii sau cooperative de muncă agricolă trebuie să fie însoțit de sfaturi și îndrumări practice pentru ridicarea nivelului agrotehnic. REZ. HOT. I 101. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «la», mai rar în dativ) A se alătura unei acțiuni, unei idei etc. Mă asociez propunerii făcute de tovarășul care a vorbit înaintea mea. ◊ T r a n z . Probabil că a moștenit cherestegia de la tatăl său ori de la stăpînul său care, la un moment dat, l-a asociat la afacere. IBRĂILEANU, S. 41. – Pronunțat: -ci-a.
B = 32 de puncte
1 = 2 puncte Se citește textul cu atenție și se scrie litera corespunzătoare.
2 = 2 puncte Un singur răspuns corect există.
3 = 2 puncte De aceea, este mai bine a lua fiecare punct în parte și a face
4 = 2 puncte rezolvarea pe o ciornă, apoi se va puncta răspunsul corect pe foaia de examen. D /sau/ d. Atenție la explicațiile din sală (literă mare vs. literă mică la răspuns.)
5 = 6 puncte SELECTÁ, selectez, vb. I. 1. Tranz. A selecționa după un criteriu stabilit. ◊ A-și arăta preferința, a aprecia, a distinge (dintre mai mulți). 2. Tranz. A separa, în vederea izolării dintr-o mulțime de obiecte, o serie de obiecte cu anumite caracteristici. 3. Intranz. (Despre aparatele de radiorecepție și de telegrafie) A recepționa clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisie; a fi selectiv. ♦ A regla în așa fel un aparat de radiorecepție, încât undele apropiate ca lungime să nu deranjeze audiția. – =Cf. selectiv, selector.
6 = 6 puncte ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ Refl. A lua ființă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ Refl. A fi format, a consta din... 3. (Pop.) A strânge, a aduna; a aranja. – Din magh. alkotni.
7 = 6 puncte transcrie vt [At: GHICA, A. 38 / Pzi: ~iu / E: trans+ scrie după fr transcrire] 1 A scrie un text din nou, fără modificări Si: a copia, a trece (66). 2 A copia un text după ce a fost în prealabil corectat. Si: a trece (19). 3 A exprima în scris. 4 (Jur) A înscrie un text, o convenție etc. într-un registru special. 5 (Lin) A transpune un text dintr-un sistem de scriere în altul. 6 (Lin) A transpune un text de pe o bandă de magnetofon. 7 (Lin) A nota în scris (cu semne speciale) elementele unui grai, dialect etc. 8 A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau o anumită voce, în scopul de a fi cântată la alt instrument sau la altă voce Si: (înv) a transporta (7).
8 = 6 puncte COMPLETÁ, completez, vb. I. T r a n z . A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complectá vb. I.
TOTAL 70 de puncte
SUBIECTUL al II-lea
Conținut 12 puncte
Compunerile reprezintă o formă superioară a comunicării. Compunerea individuală presupune redactarea lucrării după un plan individual, După modul de expunere, compunerile pot fi narative sau descriptive.
O altă clasificare a compunerilor este următoarea:
1. Compuneri pe baza unor materiale de sprijin;
2. Compuneri libere;
3. Compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie specială;
4. Compuneri gramaticale.
A. Compuneri pe baza unor materiale de sprijin
1.Compuneri pe baza unor ilustraţii, tablouri, diapozitive, filme etc.
2.Compuneri pe baza unui text cunoscut.
3.Compuneri pe baza unor proverbe, zicători şi ghicitori
4.Compuneri după desene proprii
5.Compuneri pe baza observaţiilor şi impresiilor elevilor
6.Compuneri prin analogie
7.Compuneri cu început dat
8.Compuneri cu sfârşit dat
9.Compuneri cu cuvinte de sprijin
10.Compuneri cu propoziţii de sprijin
B. Compuneri libere, creatoare
C. Compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie specială
D. Compuneri gramaticale
Redactare 8 puncte Lucrările trebuie să respecte normele ortografice curente ale Academiei Române, să fie redactate cu diacritice şi fără greşeli ortografice, lexicale sau gramaticale.
TOTAL 20 de puncte
OFICIU 10 puncte
TOTAL 100 de puncte
]]>
https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=131967]]>
Publicat în 02. 06. 2023 de Mirela Dumitru-Savin
| Etichetat cu: ideea poetică // mesajul textul liric
]]>
https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=131967]]>
Publicat în 02. 06. 2023 de Mirela Dumitru-Savin
| Etichetat cu: ideea poetică // mesajul textul liric
]]>
Dacă tot discutăm despre mesaj la clasa a VIII-a, cred că, din păcate, elevii din clasele terminale, de cele mai multe ori, preferă șablonul atunci când vine vorba despre subiectul al II-lea.
Paradoxal, acest subiect presupune imaginație și câteva concepte bine definite. Apelând la bagajul deja acumulat în ciclul gimnazial, peste care s-au depozitat ale informații relevate, orice elev de clasa a XII a ar putea rezolva cerința / ele de la subiectul al II lea fără apelul la șablon.
Legat de ,,Comentarea ideii poetice prin evidențierea relației cu textul și mijloacele artistice", menționez următoarele:
Idee poetică = Conform Dicționarului limbii române ideea este:
1. Orice formă a cunoașterii logice și: concept, noțiune.
2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepție, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată.
3. Concepție de bază care determină conținutul unei opere literare, artistice sau științifice;
Mijloace artistice = în momentul în care transmiți un mesaj ai nevoie de un mod pentru a transmite mesajul, mijloacele artistice se referă la cum și prin ce anume transmite poetul ideea, mijloacele artistice cuprind totalitatea elementelor ce ar putea accentua starea, de a înfrumuseța, de a da o notă aparte poeziei precum: figurile de stil, imaginile artistice (auditive, vizuale, olfactive, cromatice etc).
Exercițiu:
Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind prezența elementelor specifice genului liric.
,,Ce înger mântuie,-n ev, roza
din coloritul nul, mai știu.
Dincolo, ritul nu-l mai știu:
ce înger mântuie nevroza
când lacrimile,-n harpe, trec
un sânge ca de nalbe terne?
Un sânge cade-n alb, - eterne,
când lacrimile-n har, petrec?"
(,,Ce înger mântuie", de Șerban Foarță)
]]>
Publicat în 02. 06. 2023 de Mirela Dumitru-Savin
| Etichetat cu: bacalaureat // subiectul al ii lea // ideea poetică - mijloace artistice
Dacă tot discutăm despre mesaj la clasa a VIII-a, cred că, din păcate, elevii din clasele terminale, de cele mai multe ori, preferă șablonul atunci când vine vorba despre subiectul al II-lea.
Paradoxal, acest subiect presupune imaginație și câteva concepte bine definite. Apelând la bagajul deja acumulat în ciclul gimnazial, peste care s-au depozitat ale informații relevate, orice elev de clasa a XII a ar putea rezolva cerința / ele de la subiectul al II lea fără apelul la șablon.
Legat de ,,Comentarea ideii poetice prin evidențierea relației cu textul și mijloacele artistice", menționez următoarele:
Idee poetică = Conform Dicționarului limbii române ideea este:
1. Orice formă a cunoașterii logice și: concept, noțiune.
2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepție, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată.
3. Concepție de bază care determină conținutul unei opere literare, artistice sau științifice;
Mijloace artistice = în momentul în care transmiți un mesaj ai nevoie de un mod pentru a transmite mesajul, mijloacele artistice se referă la cum și prin ce anume transmite poetul ideea, mijloacele artistice cuprind totalitatea elementelor ce ar putea accentua starea, de a înfrumuseța, de a da o notă aparte poeziei precum: figurile de stil, imaginile artistice (auditive, vizuale, olfactive, cromatice etc).
Exercițiu:
Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind prezența elementelor specifice genului liric.
,,Ce înger mântuie,-n ev, roza
din coloritul nul, mai știu.
Dincolo, ritul nu-l mai știu:
ce înger mântuie nevroza
când lacrimile,-n harpe, trec
un sânge ca de nalbe terne?
Un sânge cade-n alb, - eterne,
când lacrimile-n har, petrec?"
(,,Ce înger mântuie", de Șerban Foarță)
]]>
Dacă tot discutăm despre mesaj la clasa a VIII-a, cred că, din păcate, elevii din clasele terminale, de cele mai multe ori, preferă șablonul atunci când vine vorba despre subiectul al II-lea.
Paradoxal, acest subiect presupune imaginație și câteva concepte bine definite. Apelând la bagajul deja acumulat în ciclul gimnazial, peste care s-au depozitat ale informații relevate, orice elev de clasa a XII a ar putea rezolva cerința / ele de la subiectul al II lea fără apelul la șablon.
Legat de ,,Comentarea ideii poetice prin evidențierea relației cu textul și mijloacele artistice", menționez următoarele:
Idee poetică = Conform Dicționarului limbii române ideea este:
1. Orice formă a cunoașterii logice și: concept, noțiune.
2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepție, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată.
3. Concepție de bază care determină conținutul unei opere literare, artistice sau științifice;
Mijloace artistice = în momentul în care transmiți un mesaj ai nevoie de un mod pentru a transmite mesajul, mijloacele artistice se referă la cum și prin ce anume transmite poetul ideea, mijloacele artistice cuprind totalitatea elementelor ce ar putea accentua starea, de a înfrumuseța, de a da o notă aparte poeziei precum: figurile de stil, imaginile artistice (auditive, vizuale, olfactive, cromatice etc).
Exercițiu:
Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind prezența elementelor specifice genului liric.
,,Ce înger mântuie,-n ev, roza
din coloritul nul, mai știu.
Dincolo, ritul nu-l mai știu:
ce înger mântuie nevroza
când lacrimile,-n harpe, trec
un sânge ca de nalbe terne?
Un sânge cade-n alb, - eterne,
când lacrimile-n har, petrec?"
(,,Ce înger mântuie", de Șerban Foarță)
]]>
Publicat în 02. 06. 2023 de Mirela Dumitru-Savin
| Etichetat cu: bacalaureat // subiectul al ii lea // ideea poetică - mijloace artistice
Dacă tot discutăm despre mesaj la clasa a VIII-a, cred că, din păcate, elevii din clasele terminale, de cele mai multe ori, preferă șablonul atunci când vine vorba despre subiectul al II-lea.
Paradoxal, acest subiect presupune imaginație și câteva concepte bine definite. Apelând la bagajul deja acumulat în ciclul gimnazial, peste care s-au depozitat ale informații relevate, orice elev de clasa a XII a ar putea rezolva cerința / ele de la subiectul al II lea fără apelul la șablon.
Legat de ,,Comentarea ideii poetice prin evidențierea relației cu textul și mijloacele artistice", menționez următoarele:
Idee poetică = Conform Dicționarului limbii române ideea este:
1. Orice formă a cunoașterii logice și: concept, noțiune.
2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepție, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată.
3. Concepție de bază care determină conținutul unei opere literare, artistice sau științifice;
Mijloace artistice = în momentul în care transmiți un mesaj ai nevoie de un mod pentru a transmite mesajul, mijloacele artistice se referă la cum și prin ce anume transmite poetul ideea, mijloacele artistice cuprind totalitatea elementelor ce ar putea accentua starea, de a înfrumuseța, de a da o notă aparte poeziei precum: figurile de stil, imaginile artistice (auditive, vizuale, olfactive, cromatice etc).
Exercițiu:
Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind prezența elementelor specifice genului liric.
,,Ce înger mântuie,-n ev, roza
din coloritul nul, mai știu.
Dincolo, ritul nu-l mai știu:
ce înger mântuie nevroza
când lacrimile,-n harpe, trec
un sânge ca de nalbe terne?
Un sânge cade-n alb, - eterne,
când lacrimile-n har, petrec?"
(,,Ce înger mântuie", de Șerban Foarță)
]]>
