În Creta, în peştera muntelui Ida, copilul a crescut. Gheea ia chemat pe cureţi, semizei războinici, care făceau gălăgie astfel încât plânsetele copilului sâ nu se audă, a chemat două nimfe: Ida şi Adrasteea şi o capră fermecată Amalteea, care îl hrănea cu lapte. Jucându-se Zeus cu Amalteea o dată a rămas în mâini cu unul din coarne. Amalteea a hotărât ca acest corn (cornul abundenţei –simbolul belşugului) să fie veşnic plin cu fructe. Zeus se înălţa într-un an câţi alţii în 25 de ani. Pe când era copil, Zeus, un cârd de albe porumbiţe zilnic îi aduceau ambrozie (hrană pentru zei), iar vultur nectar. Când Zeus a ajuns stăpân pe vultur l-a pus lângă tronul lui, iar pe porumbiţe le-a hărăzit să fie simbol  al  iubirii şi blândeţei şi să tragă carul din petale de flori albe de trandafiri al Afroditei. Pe Amalteea după moarte a pus-o pe bolta cerească, este constelaţia Caprei, din pielea ei zeiţa Atena şi-a făcut pavăza care îi apără trupul.
Cronos era sprijinit de titani, de aceea Zeus a trebuit să-şi caute un aliat în lupta sa de înlăturare a lui Cronos. Aliatul şi l-a găsit în zeiţa Metis, fiica lui Ocean. Prefăcându-se îndrăgostit, spunându-I că o să o ia de soţie Metis ia preparat o licoare prin care Cronos ia dat afară din gâtlejul uriaş pe Hestia, Demetra, Hera, Hades şi Poseidon. Zeus cu ajutorul fraţilor îi eliberează din Tartar pe ciclopi şi hecantohiri care jură să fie credincioşi noilor zei. Ciclopii i-au făurit lui Zeus fulgere, tunete, trăsnet; lui Poseidon o furcă cu trei dinţi, dacă zeul izbea pământul cu furca acesta se cutremura şi apele ieşeau din văi, lui Hades o cască pe cască pe care atunci când şi-o punea  pe cap devenea nevăzut. Zeii îşi aleg ca loc de luptă muntele Olimp, pe creasta cea mai îndrăzneaţă. Zeus cere să i se facă palat.

Lupta dintre  zei şi titani a durat zece ani, şi s-a încheiat cu victoria zeilor şi închiderea în Tartar a titanilor, poarta de strajă fiind puşi hecatonhirii.

***
MOIRA - fiica haosului şi a nopţii reprezenta destinul dinainte stabilit al fiecărei fiinţe.                                                                                                                Elinii credeau că la naştere soarta era împărţită de trei surori ursitoare, parce: CLOTO: desfăşura firul vieţii; LAHESIS: împărţea bucuriile şi nenorocirile; ATROPOS: tăia firul vieţii cu un foarfece.