iTeach: Blog Mirela Dumitru-Savin

Un roman ce trebuie citit

Mirela Dumitru-Savin — Sat, 21 Feb 2026 16:32:50 +0200

Romanul Tatăl meu, pomanagiul. Roman epistolar îl conturează pe omul Mircea Lungu drept un narator reflexiv, critic, ironic, uneori cinic, dar care se arată înfiorat de semnele degradării lumii, omul contemporan uitând a mai trăi sub cerul albastru, fiind mereu atras de marile probleme ale omenirii – timp, moarte, iubire, identitate, creație, creator, familie, bani și, mai nou, război – în detrimentul căutării de sine, ,,Dar poți interoga pe altcineva în afară de tine însuți, prin sunet?” .
Tatăl meu, pomanagiul. Roman epistolar, scris de Mircea Lungu este un text epistolary cu accente lirice, dramatice, în care se exprimă, idei, trăiri, sentimente despre aspecte din realitatea cotidiană, dar și din trecutul autorului în legătură cu sinele, societatea, familia și nu numai, generate de cuvântul cheie al textului, pomanagiul. Tema epistolelor este cea socială, iar subtemele trimit la natură, iubirea împlinită, iubirea comodă, iubirea neîmplinită, timpul, trecutul, trecerea timpului, creația, marea, banii etc. așa cum reiese din prezența elementelor din câmpul lexical al societății (pensii, superstiții, câini, salarii, serviciu militar etc.). Sentimentele care se degajă din text sunt atât de nostalgie, regret, melancolie, veselie, exuberanță, euforie, admirație, revoltă, cât și de neliniște, detașare, ironie, cinism etc.), naratorul aflându-se în ipostaza observatorului cu accente de comentator.
Titlul acestui volum, ca de altfel, al oricărei opere literare constituie punctul de plecare în receptarea acesteia, fiind o punte de legătură între scriitor si cititor, un prim element de contact intre realitatea lectorului (cititorului) și universul ficțional al operei. Și în acest caz, are un caracter anticipativ, facilitând interpretarea semnificațiilor operei de către cititor. Din punct de vedere structural, este un titlu analitic, opac, fiind alcătuit la nivel morfologic din trei substantive comune, ,,tatăl”, ,,pomanagiul” și ,,roman”, un adjectiv pronominal posesiv, ,,meu” și un adjectiv ,,epistolar”. Asocierea acestor termeni reprezintă un indice contextual, anticipând descrierea indirectă a tatălui și încadrarea într-o taxonomie a tipului de scriitură. Din punct de vedere stilistic, este un titlu conotativ, indicând o referire ce pare a fi răutăcioasă despre propriul tată ca fiind o ,,persoană care umblă după pomană, care trăiește din pomana altora, care așteaptă să i se ofere cât mai multe avantaje materiale (nemeritate)”. În jurul acestui lexem se construiește întregul text aidoma unei pânze de paianjăn ce construiește întregul discurs narativ. Titlul ales de către narator este adecvat conținutului textual și susținut de relația dintre titlu și textul în sine, conturând ideea că are caracter rezumativ și contribuie la receptarea mai ușoară a mesajului epistolelor de către cititor.
Cartea se deschide cu un simplu, dar sugestiv titlu, unu, care trădează, prin notele de subsol, estetica autorului: ,,generația însumând rock colo, rock dincolo”, anunțând prin ,,Mi-e lehamite de-alde ca tine.” o totală libertate de exprimare, ,,să-nvețe, naibii, că dreptul de a fi pensionar și pensia în sine sunt drepturi sociale fundamentale”. Explicitarea cuvântului pomană ,,ca rădăcină a cuvântului pomanagiu” ne amintește că avem de-a face cu un narator cizelat, care caută să vadă ambele fețe dintr-o situație și nu se mulțumește cu explicații simple, ci caută substanța, ,,Pentru simplul motiv că alfabetizații deprind obiceiul de a prinde în întregime, dintr-o singură privire, imaginea.” Lumea descrisă în doi este una a bârfelor, a știrilor cu bârfe și ironii, una în plină mișcare și pentru că ,,observația și experimental au fost motorul filosofiei antice, făcând din ea nu numai doar un simplu mijloc de comunicare, ci și unul de eliberare”, iar în trei cuvintele devin ușoare, fluide, simple, cuvintele dor, te ceartă și cântă, cuvintele transgresează trăirile, detestă ceea ce deja stăpânește ,,Pentru a exista libertate, trebuie să cunoști și interdicția …”. patru trebuie parcurs drept o refacere a unei realități, ,,Nu devin pictorul din spatele oglinzii fascinate de anotimpuri nemaivăzute, sclave, precum hoțul de apă”, iar odată cu această epistolă cartea devine un spectacol în sine, o trecere prin trecutul imediat și îndepărtat, şi, în același timp, presupune o trimitere la un ideal, la faptul că acea ,,abolire a timpului nu e o nesinchisire față de viitor”. ,,Aș fi putut începe epistola de față salutându-te regulamentar, ca la armată.” – cuvintele cu care cinci se deschide anunță o întoarcere spre eșec, frică, muncă, mântuire, permisie, dorințe, mese, sacrificii, decodificare și, de ce nu, trăire a libertății căci ,,Stăteam cu creionul în aer, înțepându-l până cee ram luat la rost cu un accent părintesc, spre a înțelege că trebuia să fac puncta și nu să le fugăresc, sub forma unor prietenoase măzgălituri.”. șase reprezintă o lume în care gândirea negativă capătă teren, dar cu toate acestea îşi afirmă existenţa ,,fragmente melodice”, aspect ce atrage atenția asupra faptului că lumea ajunge la punctul din care a plecat, folosind o sintaxă fără reguli, dar care nu prea mai are valoare într-o societate în care ,,distincția dintre adevăr și legendă” dispare. șapte favorizează întâlnirea cu bunătatea, necunoscutul și cu constrângerile, ,,natura noastră conține tot necesarul pentru contrazicerea din fiecare zi”. Această epistolă este una a subtilității și a aroganței de a avea zero așteptării de la oricine, dar este o ironie fină, pentru avizați: ,,auzi armoniile muzicuței cum te fac dintr-odată să te simți mai măreț!”. opt devine epistola sporovăielilor vesele, a soarelui și a morții în care ,,răul va câștiga dacă oamenii buni nu vor interveni.” nouă devine locul efemerului, al transferului, naratorul făcând apel la ,,deprinderile fundamentale ale memoriei”, iar zece face trimitere la România educată care lipsește cu desăvârșire, unsprezece ne amintește de găinăriile copilăriei, de jocul între vizibil și invizibil, ,,Amintește-ți că doar ce trăim e real.”. doisprezece, treisprezece și paisprezece presupun a întoarce spatele lumii, ,,Această invenție democratică numită vot a fost pervertită într-una a ipocriziei.” cincisprezece semnifică întâlnirea cu sine însuși și cu metamorfozele în timp ale propriei personae, neghiobia, dezumanizarea, eroicul și mentalitarul apar ca forme ale salvării. șaisprezece stă sub semnul lipsei de armonie a lumii și al timpului, șaptesprezece aduce cu sine entuziasmarea în fața spectacolului vieții, Ce profesie inofensivă și cititul ăsta?, iar cu optisprezece se accentuează o stare de fapt cheie în societatea românească: nimic nu se pierde, pentru ca în nouăsprezece să se puncteze ideea că ,,știința e păscută de o anumită inevitabilitate”. douăzeci, douăzeci și unu, douăzeci și doi, douăzeci și trei și douăzeci și patru prezintă microuniversuri complexe, fixate în liniaritatea discursului marca Mircea Lungu, ,,Închei, și nu pentru că nu mi-aș găsi cuvintele, ci pentru că cele scrise de mine doresc să te-ndemne la reflecție, sigur, una de felul celei făcute de Annie Ernaux în descrierea unei povești precum teatrul din trecut, un trecut încorporat în înamorare.”. Totul devine o deformare a trăirilor în fața complexității concretului. douăzeci și cinci, douăzeci și șase, douăzeci și șapte, douăzeci și opt și douăzeci și nouă transformă trăirea concretului prin raportarea la închiderea ființei prin scris, ,,Dar poți interoga pe altcineva în afară de tine însuți, prin sunet?”. treizeci aduce la lumina detașarea, treizeci și unu benzile desenate și zâmbetul neglijent ca formă de salvare, epistola finală sau discursul pentru cititor devine oglinda textului, o reflectare a propriei ființe ce nu se mai regăsește într-o societate moartă inteletual, emoțional și cultural: ,,Copilăria rămâne acel teatru al timpului de care mi-am amintit patetic, cu precizie, cu plăcere și nicidecum speculativ.”
Acest roman cultivă principiului unor trăiri contradictorii, iar ambiguitatea limbajului reiese din utilizarea unor asocieri surprinzătoare cu rol de a transfigura realitatea concretă într-o versiune artistică, a cărei interpretare critică implică reflectoarea profundă asupra ideii că copilăria fiecărui individ este o meditație ce reflectă iubire, timp, istorie etc. În plus, emoția este intelectualizată, iar toate epistolele reprezintă o chintesenţă a mesajului narativ, astfel, textul transmite sentimente contradictorii care se află în deplin acord cu stările interioare. Acest roman epistolar propune o multiplă dimensiune a ideii de conştiinţă și pentru că naratorul problematizează totul prin propria conştiinţă, apelând la diferite procedee de exprimare a gândurilor, dar având şi conştiinţa de sine a lumii care-i conţine şi a statutului de intermediar între text şi lector.
Finalul acestui roman epistolar reprezintǎ rezolvarea unei simple ecuaţii: împăcarea cu propriul eu, cu propria copilărie și acceptarea a ceea ce părea de neconceput. Totuși, finalul lui Tatăl meu, pomanagiul. Roman epistolar, de Mircea Lungu, mai pǎstreazǎ o necunoscutǎ ce se găsește între semnificat şi semnificant, simbol şi construct, formă şi conținut, etic şi estetic identitatea constitutivă a creației lirice – epice – epistolare și gazeterești a lui Mircea Lungu. Acest aspect presupune decelarea interiorului lumilor posibile construite în ale sale texte și reintegrate în lirica sa astfel încât puzzelul să fie rezolvat.

Limbaj publicistic şi pragmatică referenţială

Mirela Dumitru-Savin — Sat, 21 Feb 2026 14:53:25 +0200

În această perioadă, problemele limbii cunosc în ţara noastră o atenţie şi un interes deosebit. Ca urmare a acestui fapt, lucrarea de faţă nu prezintă o descriere a timpurilor verbale utilizate în articolul “Trampa şi ecranul”, apărut în “Academia Caţavencu”, numărul 11/22-28 martie 2006, ci prezintă o încercare de interpretare a unui articol jurnalistic; interpretare ce a impus o selecţie riguroasă a instrumentelor de analiză şi / sau cercetare.
În analiza celor treisprezece fragmente nu se urmăreşte ilustrarea timpurilor în detaliu, ci per ansamblu.
Pentru a discuta strict elementele care ne interesează, trebuie să avem în vedere şi:
- câteva observaţii legate de ortografie şi fonetică
(atent la forma îngrijită a cuvintelor sale, autorul a plecat de la utilizarea corectă a normelor ortografice, chiar dacă utilizarea acestora oscilează de-a lungul articolului, de exemplu: “Aşa ar fi normal, după o viaţă petrecută împreună în sufrajărie”; în legătură cu ortografia, trebuie menţionat faptul că autorul articolului foloseşte o punctuaţie care se evidenţiază prin tentaţia de reducere la stictul necesar);
- observaţii lexicale
(vocabularul se caracterizează prin bogăţie şi varietate; observăm că predomină lexemele legate într-un fel sau altul de structura de suprafaţă a verbelor – de exemplu verbele didactice de tipul “am observat”, “am auzit” etc. / autorul de text se foloseşte şi de o altă sferă semantică, cea care ţine de utilizarea cuvintelor la sensul figurat pentru a spori dublul înţeles al textului: vezi cel de-al doilea fragment);
- observaţii gramaticale
(autorul cunoaşte în profunzime structura limbii române, de aici şi caracteristicile fundamentale ale textului de faţă: accesibilitatea şi coerenţa).
Din punctul de vedere al enunţării, textele de faţă par a fi concluziile unui dialog la care noi nu avem acces. Enunţarea presupune mai multe categorii de indici:
- indici de persoană ( raportul eu-individual care produce enunţarea şi tu-individual, prezent în ea ca alocutor);
- formele numite tradiţional pronume personale, pronume demonstrative apar ca o clasa de indivizi lingvistici, de forme ce trimit exclusiv la “indivizi” (persoane, momente, locuri etc.); aceşti indizi lingvistici sunt produşi de acest eveniment individual, pe care-l numim “semel nativ” (sunt generaţi de fiecare dată când e preferată o enunţare);
- întreaga paradigmă a formelor temporale, determinante faţă de Ego, centru al enunţării (“timpurile” verbale a căror formă axială “prezentul” coincide cu momentul enunţării), prezentul este sursa timpului; prezentul formal explicitează prezentul inerent enunţării .
Benveniste afirmă că posedăm o experienţă pură a timpului, procurată doar de către limbaj. Experienţa lingvistică a timpului este fragilă, instituind o temporalitate privată.
În primul rând rând, avem distincţia timp cronic, timp fizic şi timp lingvistic; distincţie care devine relevantă prin considerarea celor trei timpuri împreună:

TIMP CRONIC TIMP FIZIC TIMP LINGVISTIC

reprezintă experienţa obiectivă

datorită experienţei comune avute de

interlocutori a timpului cronic

Formulele temporale sunt determinate de raportul faţă de centrul de enunţare, în acest caz imaginar. Ăşa cum se afirmă mai sus, prezentul este sursa timpului: “Poate / te / întrebi şi tu, Berti, de ce în ultimele zece zile /mă / tot vezi seara pe la câte o televiziune…” deoarece omul nu dispune de nici un alt mijolc de a trăi “prezentul” şi de a-l actualiza.
În al doilea rând, emiţătorul de text (autorul) se serveşte de limbă pentru a influenţa cumva comportamentul alocutorului (lectorilor), pentru acest lucru emiţătorul servindu-se de un aparat de funcţii enunţate mai devreme.
Orice enunţ se caracterizează prin accentuarea relaţiei discursive cu partenerul care poate fi real, imaginar, individual şi/ saau colectiv (în acest caz imaginar-colectiv).

Tipuri de enunţuri:
ENUNŢURI

CONSTATATIVE PERFORMATIVE

Explicite Implicite
Verbe performative
(a declara, a permite, a ordona) sunt reuşite/ nereuşite

Conform tipologiei lui Austin, enunţurile constative sunt cele care domină deoarece acestea descriu nişte evenimente reale (aproape toate) fiind deci susceptibile de a primi o valoare de adevăr; de exemplu: n-am făcut armata, n-am învăţat limbajul Morse, ştiu doar/ să cer.
Enunţurile performative implică realizarea practică a acţiunii exprimate prin verbe din propoziţia regentă. Nu au caracter descriptiv, neputând fi calificate drept adevărate sau false, ci doar reuşite/ nereuşite: “ Trebuie doar să promită că nu mai comentează în viaţa lui un meci de fotbal.”

ACTE NEREUŞITE

            INSUCCES                               ABUZ
Ce efort inutil: de ce au folosit Slobodan Miloşevici va fi
calculatorul când mult mai simplu     înmormântat fără familie
era să le demachieze?
“Au folosit” arată că acţiunea s-a întâmplat într-un timp trecut, nedeterminat, existând posibilitatea ca efectele acţiunii să mai dureze încă, dar numai în teorie, pe când “va fi Inmormântat” arată o acţiune care se va întâmpla în viitor, alături, înainte sau după o acţiune viitoare, în acest caz avem de-a face cu exprimarea unei posibilităţ (fără familie), ceea ce este caracteristic prezumtivului.
Timpul reprezintă o categorie gramaticală universală; caracterizată, ca şi persoana, verbul în toate limbile care cunosc această clasă lexico-gramaticală. Conţinutul să categorial are natură deictică şi sintactică; îşi are originea în raportul dintre temporalitatea procesului de comunicare lingvistică şi temporalitatea acţiunii: verb- obiect al comunicării.
Timpul gramatical este expresia lingvistică a timpului noţional.
Dubla natura a timpului gramatical se reflectă în dezvoltarea a două categorii de timpuri, sub aspect semantic:
Timpuri absolute                 /vs./                               Timpuri relative

Prezent
(ştiu)   perfect     viitor simplu                   mai mult ca perfect          viitor anterior
                                  ----                                  ----                              (va fi înmormântat)
compus           simplu
(n-am făcut)        ---

raportarea directă a acţiunii verbului raportarea la un alt timp verbal din
la momentul vorbirii (n-am făcut… structura sintactică a enunţului (ar trebui să
n-am învăţat) se îngroape)
Aspectul se dezvoltă ca expresie lingvistică a modului specific de desfăşurare în timp a acţiunii verbale în interiorul raportului enunţ-enunţare . Identificăm în textul abordat că, pe de o parte “acţiunea” este reprezentată ca încheiată (perfectivă-am auzit, am văzut, m-am gândit…), şi pe de altă parte fără raportare la durata enunţării (imperfect- scăpărau, ascultam, era…).
Dacă luăm ca exemplu un verb aflat la gerunziu (de exemplu: “fugind”), acesta exprimă o acţiune întâmplată în trecut, acţiune care se îndeplineşte în strânsă relaţie cu o altă acţiune exprimată de un verb la mod finit arătându-se modul în care se îndeplineşte acţiunea, mijlocul prin care acţiunea vine îndeplinită şi circumstanţa acţiunii.
În textul de faţă gerunziul se combină cu irealitatea, lectorul neavând certitudinea realizării/ nonrealizării ei: “fugind de-I scăpărau flecurile”, “I-am văzut trasmiţând… prin glonţi”. Verbele la gerunziu pot avea şi rol de a provoca, de a crea un scenariu pentru ceilalţi (“fugind de-i scăpărau flecurile…” cu explicaţia “vâjiind un tinerel”).
În continuare urmează o difereţiere a timpurilor indicativ şi conjunctiv.
Indicativul reprezintă certitudinea şi realitatea, detaşarea obiectivă, în timp ce conjunctivul ne oferă ipoteze şi prezumţii, deci irealitaea, vorbitorul neavând certitudinea realizării/ nonrealizării acţiunii: “ştiu doar să cer ospătarului mai mult sos.”.
Acţiunea de a şti, de fi conştient de faptul că tu ştii nu presupune cererea sau faptul că eu ştiu nu presupune îndeplinirea cererii.
Informaţiile din aceste fragmente sunt prezentate ca nişte presupoziţii; eu presupun că voi sunteţi de acord (“era mai uşor să le demachieze”). Folosirea indicativului în general, a indicativului prezent în particular, marchează obişnuinţa introducându-ne într-un univers obişnuit, real, cert şi obiectiv, în timp ce conjunctivul marchează cuplul posibilitate/ imposibilitate, prin dubii, nesiguranţă sau ipoteze.

Aşa cum eroul din basme are nevoie de adjuvanţi, aşa şi timpul are nevoie de “ajuvanţi”: subiectiveme , deixis şi modalizatori. La nivelul textului avem trei axe: una a discursului ca text (fapt de limbaj), una a diegezei (lumea creată prin limbaj) şi a actului de a produce textul (a nara= a enunţa). Cele trei axe oferă coerenţă temporală atât pentru semnificat (histoire), cât şi pentru semnificant (recite), dar şi pentru actul narării (narrare/ narration). Din perspectiva coerenţei temporale timpul nu respectă ordinea cronologică a evenimentelor, avem un singur narator/ autor de text şi o singură perspectivă. Pentru punerea în relief se foloseşte imperfectul, iar pentru retrospecţie perfectul compus, în timp ce pentru prospecţie se preferă condiţionalul, prezentul menţinându-ne pe axa discursului.

Bibliografie generală

1. Adam, Jean-Michel, Le style dans la langue, PUF, 1994
2. Benveniste Èmile, Probleme de lingvistică generală, două volume,Ed. Universitas, Bucureşti, 2000
3. Bidu- Vrânceanu, Angele, Călăraşi, Cristina, Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Mancaş, Mihaela, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Ed. Nemira, f.l., 2001
4. Ionescu, Emil, Manual de lingvistică generală, Ediţia a treia, Ed. All, Bucureşti, 1999
5. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Naraţiune şi dialog în proza românească. Elemente de pragmatică a textului literar, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1991
6. Moeschler, Jacques, Reboul, Anne, Dicţionar enciclopedic de pragmatică, Ed. Echinox, Cluj, 1999
7. Gramatica Limbii Române, Enunţul, volumul al doilea, Ed. Academiei, Bucureşti, 2006

LECTURĂ SUPLIMENTARĂ LA CLASA A XI A

Mirela Dumitru-Savin — Fri, 05 Sep 2025 17:39:50 +0300

LECTURĂ SUPLIMENTARĂ LA CLASA A XI A

UMANISM DANTE ALIGHIERI
DOSOFTEI
GRIGORE URECHE

ILUMINISM IMMANUEL KANT
ION BUDAI DELEANU
ANTON PANN

CERINȚE

UMANISM

DANTE ALIGHIERI Despre Divina Commedia - conținutul 5 citate din critica literară Ce ți-a plăcut / nu ți-a plăcut și de ce?

DOSOFTEI Câteva poezii 5 citate din critica literară Ce ți-a plăcut / nu ți-a plăcut și de ce?

GRIGORE URECHE Letopisețul Țării Moldovei 5 citate din critica literară Ce ți-a plăcut / nu ți-a plăcut și de ce?

ILUMINISM

IMMANUEL KANT Despre filosofia sa 5 citate din critica literară Ce ți-a plăcut / nu ți-a plăcut și de ce?

ION BUDAI DELEANU Țiganiada – rezumatul pe cânturi 5 citate din critica literară Ce ți-a plăcut / nu ți-a plăcut și de ce?

ANTON PANN Despre opera sa, la modul general 5 citate din critica literară Ce ți-a plăcut / nu ți-a plăcut și de ce?

Analiza scenariilor didactice

Mirela Dumitru-Savin — Tue, 17 Jun 2025 17:49:24 +0300

Analiza scenariilor didactice
Scop: Înțelegerea aplicării competențelor digitale în scenarii concrete.
Activitate:
Citiți următorul scenariu: „Profesorul X folosește o platformă educațională pentru a încărca materialele de curs. Elevii participă la o lecție online și completează un test interactiv. Profesorul oferă feedback în timp real folosind instrumente digitale.”
Sarcină: Analizați scenariul răspunzând la întrebările:
o Ce competențe digitale a folosit profesorul?
o Cum poate îmbunătăți acest proces?
o Ce alte instrumente sau metode ar putea fi utilizate?

✅ 1. Ce competențe digitale a folosit profesorul?
Profesorul X demonstrează următoarele competențe digitale:
• Gestionarea resurselor digitale: Încărcarea materialelor de curs pe o platformă educațională (ex: Google Classroom, Moodle, Teams).
• Folosirea tehnologiei pentru predare: Organizarea unei lecții online, ceea ce implică cunoștințe de utilizare a platformelor video (Zoom, Google Meet etc.).
• Crearea și utilizarea instrumentelor de evaluare digitală: Aplicarea unui test interactiv (Google Forms, Kahoot, Quizizz etc.).
• Feedback digital: Oferirea de comentarii și corectări în timp real, prin chat, comentarii sau instrumente de notare integrate.
🔧 2. Cum poate îmbunătăți acest proces?
Pentru a îmbunătăți eficiența și impactul activității, profesorul poate:
• Diversifica materialele: Includerea de videoclipuri explicative, hărți mentale, podcasturi sau simulări interactive pentru a capta mai bine atenția elevilor.
• Încuraja participarea activă: Utilizarea sondajelor live, întrebărilor deschise și activităților colaborative (ex: Jamboard, Padlet).
• Personaliza feedback-ul: Adaptarea comentariilor pentru fiecare elev, pentru a sprijini învățarea diferențiată.
• Monitorizarea progresului: Folosirea unor platforme care oferă rapoarte detaliate despre activitatea și performanța elevilor.
💡 3. Ce alte instrumente sau metode ar putea fi utilizate?
Alte instrumente digitale utile:
• Edpuzzle – pentru lecții video interactive cu întrebări integrate.
• Nearpod – pentru lecții dinamice și evaluări în timp real.
• Canva for Education – pentru creare de prezentări vizuale și proiecte creative.
• ClassDojo – pentru implicarea părinților și urmărirea comportamentului elevilor.
• Flip (fost Flipgrid) – pentru răspunsuri video scurte de la elevi.
Metode didactice complementare:
• Învățarea prin proiecte (PBL) – folosind tehnologia pentru documentare și prezentare.
• Gamificarea – integrarea unor elemente de joc pentru a crește motivația (ex: premii digitale, niveluri).
• Învățare hibridă – combinarea lecțiilor față-în-față cu activități online asincrone.

Integrarea platformelor educaționale

Mirela Dumitru-Savin — Tue, 17 Jun 2025 17:47:17 +0300

Integrarea platformelor educaționale
Scop: Utilizarea practică a platformelor precum Google Classroom, Microsoft Teams, Moodle etc.
Exercițiu: Configurați un curs online pentru clasa dvs. Introduceți materiale, teme și un test de evaluare.
Task: Realizați un ghid pentru elevi despre cum să acceseze cursul și să rezolve sarcinile.

📚 Model de ghid pentru elevi, adaptat pentru integrarea unei platforme educaționale (exemplu: Google Classroom), util în contextul școlii online sau hibrid. Acest exemplu poate fi adaptat cu ușurință și pentru Microsoft Teams sau Moodle.

🧭 Ghid pentru elevi – Cum să accesezi cursul online și să îndeplinești sarcinile
🛠️ Platformă folosită: Google Classroom
1. Accesarea platformei
1. Deschide un browser (Google Chrome recomandat).
2. Mergi la: https://classroom.google.com
3. Conectează-te cu adresa ta de email școlară (ex: nume.elev@școală.ro).
4. Apasă pe simbolul „+” din colțul din dreapta sus → Alege „Înscrie-te la un curs”.
5. Introdu codul de curs primit de la profesor și apasă „Înscrie-te”.
2. Navigarea în cadrul cursului
După ce intri în curs:
• Flux – pentru anunțuri și discuții generale.
• Teme – pentru materiale de studiu, teme, teste etc.
• Persoane – pentru a vedea colegii și profesorii cursului.
3. Vizualizarea materialelor
1. Intră în secțiunea Teme.
2. Selectează capitolul sau tema (ex: „Lecția 1 – Ecuații”).
3. Aici vei găsi:
o Fișiere PDF, documente Word, prezentări etc.
o Clipuri video explicative sau linkuri utile.
4. Rezolvarea temelor
1. Selectează tema atribuită (ex: „Tema 1 – Rezolvă exercițiile”).
2. Citește cerința cu atenție.
3. Deschide fișierul de lucru atașat (dacă este cazul) sau creează un document nou.
4. După finalizare, apasă pe „Adaugă sau creează” și încarcă fișierul cu răspunsurile tale.
5. Apasă „Predă” (sau „Trimite”) pentru a trimite tema profesorului.
5. Susținerea unui test de evaluare
1. Accesează tema marcată ca Test / Quiz.
2. Apasă pe linkul formularului Google Forms.
3. Completează răspunsurile cu atenție.
4. La final, apasă „Trimite”.
5. Verifică dacă ai primit confirmarea trimiterii testului.
6. Verificarea feedback-ului
• Intră în secțiunea Teme și selectează sarcina finalizată.
• Vei vedea punctajul (dacă e cazul) și comentariile profesorului.
• Poți adresa întrebări sau cere clarificări prin secțiunea de comentarii private.
✅ Sfaturi utile
• Verifică platforma zilnic pentru actualizări.
• Respectă termenele-limită.
• Anunță profesorul dacă întâmpini probleme tehnice.

BLOG DE FAMILIE

Mirela Dumitru-Savin — Tue, 31 Oct 2023 20:01:14 +0200

Am un coleg minunat, ROȘIORU MĂDĂLIN, profesor de franceză care are un blog fantastic .... https://rosioru.ro/

Acolo o veți găsi și pe Mirela, un dascăl fenomenal, pasionat de istorie ...

Este un blog care merită a fi descoperit.

P.S. Mădălin este un fin traducător ..... multe premii naționale și internaționale.

Mirela are lecții de istorie atractive, în pas cu tehnologia ....

Sunt un real model de oameni pasionați de ceea ce fac.

Ce-mi place la acest blog?

Scrie sus, blog de familie -didactic și creativ.

Merită descoperit!

Inivitație la redescoperire

Mirela Dumitru-Savin — Tue, 10 Oct 2023 19:46:40 +0300

Zilele acestea mă întreb despre rolul educației antrepreșscolare .... Am descoperit un site, ... https://stefancristina.ro/personal-blog/

Merită citit!

Tema - trecerea ireversibilă a timpului (o fotografie personală / reprezentativă)

Mirela Dumitru-Savin — Thu, 28 Sep 2023 20:04:41 +0300

Tema concretă a unui copil care a vrut să surprindă altfel ideea de joacă ....

Mirela Dumitru-Savin — Thu, 28 Sep 2023 19:55:30 +0300

Care sunt sarcinile concrete ale profesorului in timpul orei?

Mirela Dumitru-Savin — Mon, 04 Sep 2023 13:17:52 +0300

În învăţământ, nu oricine poate îndeplini cerinţele complexului act educativ. În persoana sa, autenticul profesor trebuie să însumeze calităţi subtile de psiholog, pedagog, didactician şi metodist, inventiv şi infatigabil.
Activitatea educativ-formativă, de care răspunzător este pedagogul, se întemeiază pe cunoaşterea devenirii fiinţei umane, mai precis pe cunoaşterea ipostazelor acestei fiinţe, de la aceea de ins până la aceea de persoană, apoi de personalitate şi de personaj.
La clasă, profesorul nu realizează numai predarea-învăţarea-evaluarea, ci şi relaţionează cu elevii, influenţându-le comportamentul de învăţare, intervine în direcţionarea evoluţiei lor generale.
Sarcinile concrete ale profesorului în timpul orei sunt următoarele: să adapteze metodele de predare şi materialele educaţionale pentru a veni în întâmpinarea nevoilor, abilităţilor şi intereselor diferite ale elevilor; să observe şi să evalueze munca elevilor, să determine progresul acestora şi să facă sugestii de îmbunătăţire a progresului; să planifice şi să conducă activităţi în care să existe un bun echilibru între instruire, demonstraţie şi aplicaţii care să le ofere elevilor posibilitatea să observe, să îşi adreseze întrebări şi să investigheze; să planifice şi să conducă activităţi de învăţare individuală şi pe grupe, utilizând o varietate de metode de predare-învăţare (e.g: prelegeri interactive, discuţii, demonstraţii); să înregistreze cu acurateţe rezultatele obţinute de elevi; să pregătească materialele pentru activităţile planificate; să stabilească obiective clare pentru fiecare lecţie, unitate de învăţare, proiect şi să comunice aceste obiective elevilor; să realizeze lecţii, ateliere de lucru şi demonstraţii pentru a-i învăţa pe elevi principii, tehnici sau metode de lucru pentru a dobândi competenţe de a utiliza limba oficială, competenţe de viaţă şi competenţe necesare pe piaţa muncii; să pregătescă elevii pentru a-şi continua educaţia şi să-i încurajeze să exploreze oportunităţi de a învăţa şi de a persevera în rezolvarea sarcinilor de lucru provocatoare; să stabilească şi să urmărească respectarea regulilor de comportament şi să menţină o atmosferă de lucru eficientă pe perioada desfăşurării activităţilor.