SUBIECTUL  I 

A = 38 de puncte  

1 = 2 puncte NOTÁ, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva într-un anumit loc, în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.

2 = 2 puncte  Se citește textul cu atenție și se scrie litera corespunzătoare.

3 = 2 puncte  Un singur răspuns corect există. D  /sau/   d

4 = 2 puncte  Atenție la explicațiile din sală (literă mare vs. literă mică la răspuns.) 
                                      
5 =  6 puncte  Se citește textul cu atenție și se scrie corect / incorect cu X. Un singur răspuns corect există.

6 = 6 puncte PRECIZÁ, precizez, vb. I. T r a n z . A determina, a stabili, a arăta (ceva) în mod precis. A preciza timpul, durata unei acțiuni. ♦ R e f l . p a s . Negreșit, oamenii sînt și buni și răi, dar e necesar să se precizeze în ce împrejurări. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. Acolo, unde izbește puhoiul apelor și precizează țărmul cu o lungă linie de spumă... se mai vede o pată albă – o casă mai răzleață. GALACTION, O. I 170.

7 = 6 puncte  prezenta [At: AR (1829), 1412/10 / V: (înv) ~zin~, (frî) ~zan~ / S și: ~ese~, ~esin~ / Pzi: prezint, (înv) ~tez, prezent / E: fr  présenter] 1 vt (C. i. cereri, rapoarte, memorii) A înmâna cuiva pentru a informa, pentru a rezolva etc. 2 vt A oferi pentru a lua, pentru a servi, pentru a consuma etc. 3 vt A exprima omagii, complimente,  salutări. 4 vt A  transm00000000ite  omagii, complimente, salutări. 5 vt (Îe) A ~ arma A mânui arma după anumite reguli militare, fixând-o într-o poziție stabilită, pentru a da  onorul  unui  superior,  unei  personalități  la  o ceremonie etc. 6 vt A arăta cuiva creații, rezultate ale unei activități, pentru a aprecia, pentru a evalua. 7 vt (C. i. oameni sau creații, manifestări ale lor, spectacole etc.) A susține înaintea cuiva aspecte ori rezultate ale unei activități științifice, pentru a lua cunoștință Si: (îvr) a prezentui. 8 vt (C. i. oameni sau creații, aspecte ale realității) A descrie. 9 vt (Rar; c. i. spectacole) A reprezenta. 10 vt (Rar) A desemna ca reprezentant. 11 vt (Îvr, c. i. oameni) A face cunoștință cuiva cu altcineva. 12- 13 vtr (D. oameni) A (se) duce, din proprie inițiativă sau chemat anume, înaintea cuiva sau undeva cu un anumit scop. 14 vr (Spc) A participa la un concurs, la un examen, la o întrecere etc. 1516 vtr A(-și) spune numele, titlurile, ocupația etc. când face cunoștință cu cineva Si: a (se) recomanda, (înv) a (se) recomăndălui. 17 vr A-i veni în minte. 18 vr A-i reveni în amintire. 19 vr A avea un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare, o anumită importanță etc. 20 vt A constitui un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare. 21 vr A avea înfățișarea, reală sau aparentă, de... 22 vr A se înfățișa ca ...

8 = 6 puncte Textul argumentativ reprezintă un act de comunicare centrat pe funcția conativă, scopul urmărit fiind de a-l convinge pe receptor cu privire la validitatea punctului de vedere susținut de autor.  Într-un text argumentativ autorul apără o teză prin utilizarea unor argumente pe care le poate ilustra cu exemple. Orice text argumentativ cuprinde, de obicei, o constatare generală (care poate fi, eventual, o afirmație cu caracter general, care trebuie susținută prin demonstrație), argumentele aduse de autor în sprijinul sau împotriva constatării enunțate și o concluzie (sinteză a opiniilor exprimate). 
Sintetic, aceste componente pot fi reprezentate astfel:
Teza (ideea susținută de autor) răspunde la întrebarea „ce vrea să demonstreze autorul său?”. Ea poate fi explicită, când este enunțată foarte clar de către autor – cel mai adesea la începutul sau la finalul textului, în această ultimă situație apărând sub forma unei concluzii a ideilor exprimate pe parcursul întregului discurs, sau implicită, când se deduce din scopul general urmărit în ansamblul argumentației.
Argumentele ilustrate cu exemple  pentru a-și demonstra teza, autorul face apel la argumente pro sau contra tezei argumentate. Argumentele trebuie să fie solide, formulate clar și ordonate logic pentru a justifica teza și a convinge receptorul. În comunicarea scrisă, fiecărui argument îi corespunde un paragraf distinct. Argumentele pot fi însoțite de contraargumente, care conferă întregului discurs un plus de precizie și de viabiliate / credibilitate. Formularea argumentelor se realizează cu ajutorul unor structuri de tipul: consider că..., deoarece / fiindcă / întrucât / pentru că..., mă interesează, îmi place, îmi stârnește interesul ... deoarece etc. De asemenea, se pot utiliza structuri lexicale cu rol emfatic și persuasiv: bineînțeles, în mod sigur, în mod evident, cert este că... Exemplul permite ilustrarea unui argument al tezei. Dacă argumentul conține o referință generală, exemplul expune întotdeauna un caz particular. Exemplele pot fi reluate prin: apelul la experiența personală, preluarea unor opinii credibile, de autoritate, citarea unor surse de referință (filosofi, lingviști, critici literari etc), invocarea utilității problematicii abordate. Unele argumentări sunt foarte bine ilustrate prin contraexemple.
Concluzia rezumă demersul argumentativ. (după Vicenzo lo Casio, ,,Gramatica argumentării", Meteora Press, 2002).

9 = 6 puncte ASOCIÁ, asociez, vb. I. R e f l . 1. (Cu sens reciproc) A se întovărăși, a se grupa (de obicei pe baza unor condiții stabilite) în vederea unui scop comun. Ajutorul acordat de S.M.T. țăranilor săraci și mijlocași care se asociază în tovărășii sau cooperative de muncă agricolă trebuie să fie însoțit de sfaturi și îndrumări practice pentru ridicarea nivelului agrotehnic. REZ. HOT. I 101. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «la», mai rar în dativ) A se alătura unei acțiuni, unei idei etc. Mă asociez propunerii făcute de tovarășul care a vorbit înaintea mea. ◊ T r a n z . Probabil că a moștenit cherestegia de la tatăl său ori de la stăpînul său care, la un moment dat, l-a asociat la afacere. IBRĂILEANU, S. 41. – Pronunțat: -ci-a.

B  = 32 de puncte  

1 = 2 puncte Se citește textul cu atenție și se scrie litera corespunzătoare.

2 = 2 puncte Un singur răspuns corect există.

3 = 2 puncte  De aceea, este mai bine a lua fiecare punct în parte și a face

4  = 2 puncte  rezolvarea pe o ciornă, apoi se va puncta răspunsul corect pe foaia de examen. D  /sau/  d. Atenție la explicațiile din sală (literă mare vs. literă mică la răspuns.) 
                                      
5 = 6 puncte  SELECTÁ, selectez, vb. I. 1. Tranz. A selecționa după un criteriu stabilit. ◊ A-și arăta preferința, a aprecia, a distinge (dintre mai mulți). 2. Tranz. A separa, în vederea izolării dintr-o mulțime de obiecte, o serie de obiecte cu anumite caracteristici. 3. Intranz. (Despre aparatele de radiorecepție și de telegrafie) A recepționa clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisie; a fi selectiv. ♦ A regla în așa fel un aparat de radiorecepție, încât undele apropiate ca lungime să nu deranjeze audiția. – =Cf. selectiv, selector.

6 = 6 puncte  ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ Refl. A lua ființă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ Refl. A fi format, a consta din... 3. (Pop.) A strânge, a aduna; a aranja. – Din magh. alkotni.

7 = 6 puncte transcrie vt [At: GHICA, A. 38 / Pzi: ~iu / E: trans+ scrie după  fr transcrire] 1 A scrie un text din nou, fără modificări Si: a copia, a trece (66). 2 A copia un text după ce a fost în prealabil corectat. Si: a trece (19). 3 A exprima în scris. 4 (Jur) A înscrie un text, o convenție etc. într-un registru special. 5 (Lin) A transpune un text dintr-un sistem de scriere în altul. 6 (Lin) A transpune un text de pe o bandă de magnetofon. 7 (Lin) A nota în scris (cu semne speciale) elementele unui grai, dialect etc. 8 A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau o anumită voce, în scopul de a fi cântată la alt instrument sau la altă voce Si: (înv) a transporta (7).

8 = 6 puncte  COMPLETÁ, completez, vb. I. T r a n z . A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complectá vb. I.

TOTAL  70 de puncte  
 

SUBIECTUL al II-lea

Conținut 12 puncte

Compunerile reprezintă o formă superioară a comunicării.  Compunerea individuală presupune redactarea lucrării după un plan individual, După modul de expunere, compunerile pot fi narative sau descriptive.

O altă clasificare a compunerilor este următoarea:

1. Compuneri pe baza unor materiale de sprijin;

2. Compuneri libere;

3. Compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie specială;

4. Compuneri gramaticale.

A.    Compuneri pe baza unor materiale de sprijin

1.Compuneri pe baza unor ilustraţii, tablouri, diapozitive, filme etc.

2.Compuneri pe baza unui text cunoscut.

3.Compuneri pe baza unor proverbe, zicători şi ghicitori

4.Compuneri după desene proprii

5.Compuneri pe baza observaţiilor şi impresiilor elevilor

6.Compuneri prin analogie

7.Compuneri cu început dat

8.Compuneri cu sfârşit dat

9.Compuneri cu cuvinte de sprijin  

10.Compuneri cu propoziţii de sprijin

B.     Compuneri libere, creatoare

C.    Compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie specială

D.    Compuneri gramaticale

Redactare   8 puncte  Lucrările trebuie să respecte normele ortografice curente ale Academiei Române, să fie redactate cu diacritice şi fără greşeli ortografice, lexicale sau gramaticale.

TOTAL  20 de puncte  

OFICIU  10 puncte  
TOTAL  100 de puncte 

Paradoxal, acest subiect presupune imaginație și câteva concepte bine definite. Apelând la bagajul deja acumulat în ciclul gimnazial, peste care s-au depozitat ale informații relevate, orice elev de clasa a XII a ar putea rezolva cerința / ele de la subiectul al II lea fără apelul la șablon.

Legat de ,,Comentarea ideii poetice prin evidențierea relației cu textul și mijloacele artistice", menționez următoarele:

Idee poetică = Conform Dicționarului limbii române ideea este:

1. Orice formă a cunoașterii logice și: concept, noțiune.

2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepție, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată.

3. Concepție de bază care determină conținutul unei opere literare, artistice sau științifice;

Mijloace artistice = în momentul în care transmiți un mesaj ai nevoie de un mod pentru a transmite mesajul, mijloacele artistice se referă la cum și prin ce anume transmite poetul ideea, mijloacele artistice cuprind totalitatea elementelor ce ar putea accentua starea, de a înfrumuseța, de a da o notă aparte poeziei precum: figurile de stil, imaginile artistice (auditive, vizuale, olfactive, cromatice etc).

Exercițiu:

Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind prezența elementelor specifice genului liric.

,,Ce înger mântuie,-n ev, roza
din coloritul nul, mai știu.
Dincolo, ritul nu-l mai știu:

ce înger mântuie nevroza
când lacrimile,-n harpe, trec
un sânge ca de nalbe terne?
Un sânge cade-n alb, - eterne,
când lacrimile-n har, petrec?"

(,,Ce înger mântuie", de Șerban Foarță)

MESAJUL UNUI TEXT LIRIC

Izvorul de inspiraţie = punctul de plecare al operei, elementul autobiografic sau mitic care generează ideea poetică.

Tema = aspectul general al vieţii, oglindit în opera literară.

Motivele literare = constituenţi ai temei (părţi componente).

Strat imagistic = elementele de expresivitate artistică (procedee artistice).

Strat eufonic = elementele eufonice/ figurile de sunet (aliteraţia şi asonanţa) sau termenii care generează muzicalitatea versurilor.

Strat stilistico-gramatical = valorile artistice ale părţilor de vorbire (e.g.: substantivele pot intra în componenţa metaforelor, adjectivele pot crea epitete…).

Mesajul unui textul liric:

1. mesaj =/= text argumentativ (nu trebuie alcătuit sub forma unui text argumentativ);
2. există patru repere:
a) precizarea mesajului textului:

• identificarea ideii de ansamblu din text care are legătură cu viața;
• înțelegerea sensului ascuns al cuvintelor;
• tema poeziei.

b) precizarea și prezentarea a două elemente componente ale peisajului;

c) numirea și interpretarea a două figuri de stil diferite (și, dacă se poate, a unei imagini artistice, rolul semnelor de punctuație și de ortografie  - dacă sprijină figura de stil interpretată etc.);

d) menționarea unei emoții/a unui sentiment transmis (și justificarea alegerii - dacă se cere).

REZUMATUL 

Pentru a realiza corect un rezumat, este nevoie a respecta câteva reguli, printre care:

• Etape ale realizării rezumatului:

1. citiţi textul integral, cu atenţie;
2. identificaţi fragmentele textului;
3. identificaţi elementele de legătură dintre aceste fragmente;
4. subliniaţi indicii de timp şi de loc din text;
5. realizaţi planul simplu de idei;
6. alcătuiţi un scurt text în care fiecare idee începe cu alineat.

• Reguli:

1. respectaţi succesiunea întâmplărilor;
2. relataţi la persoana a III-a;
3. utilizaţi timpurile verbale adecvate (prezent sau perfect compus);
4. transformaţi vorbirea directă în vorbire indirectă;
5. evitaţi repetiţiile;
6. excludeţi figurile de stil;
7. redaţi textul în propriile cuvinte;
8. răspundeţi la întrebările Cine? / Ce face? / Când? / Unde? / De ce?;
9. nu răspundeţi la întrebările Unde? Cu cine? În ce scop?;
10. nu utilizaţi termeni precum „autorul”, „naratorul”, „personajul”.

JURNALUL 

• în partea dreaptă, sus, data;
• în mijlocul foii, formula: „Dragă jurnalule," / ,,Dragă prientene,’’ etc.;
• enunțul din introducere ar trebui să ilustreze relația de apropiere dintre elevi și jurnal (relatează evenimentele în ordinea cronologică);
• să respecte firul narativ ca la narațiune, introducând secvențele cerute; 
• încheierea trebuie să ilustreze legătura apropiată;
• în partea dreaptă jos, formula de încheiere „Confidentul tău...’’ / Cu respect, ....." / ,,Cu prietenie, ......" / ,,Pe mâine, ....".

SCRISOAREA

• în partea dreaptă, sus, data și localitatea;
• în mijlocul foii, formula de adresare: „Dragii mei...," / ,,Draga mea..., "/ ,,Dragă...,” etc.;
• enunțul din introducere ar trebui să ilustreze relația de apropiere dintre emițător (persoana care scrie) și receptor (persoana căreia i se scrie)
• relatarea evenimentelor se face în ordinea cronologică;
• o propoziție de încheiere;
• în partea dreaptă, jos, formula de încheiere: „Cu drag, ... " / ,,Cu amiciție, ....." / ,,Cu respect, ....”;
• să nu uite să țină cont de numele, data, localitatea etc. cerute.

E-MAILUL

De la: adresa de mail dată în cerință (e.g. andreeaene@gmail.com);

Către: adresa de mail dată în cerință (e.g. ioanapopescu@gmail.com);

Subiectul: ..... (în funcție de cerință);

Dragă ...,;

Relatarea evenimentelor (se respectă tiparul narativ);

La final, în partea dreaptă („Te salut, .../Cu respect, ...”).

Dacă este mail pentru cineva cunoscut, de regulă, se folosește  persoana I, a II a.

Dacă este mail către o instituție, întotdeauna, se folosește persoana a III-a și formulări de adresare specifice (,,Stimată ....., "/ ,,Stimate ......," - în introducere // ,,Cu aleasă considerație, ...." / ,,Cu respect, ..." - la final)

,,Cu limbaj, limbaj de cartier îți rup căpățâna/ Sunt tot deasupra ta și voi fi totdeauna (...) / Pentru că nu taci, pentru că m-ataci / Tot ce-am învățat am învățat pe stradă (...) /Că tot ce contează pentru mine / Este să-i reprezint pe ai mei în fața celor ca tine /Deci, domnule, ține-ți nasul la tine în oale /Știu că suntem pentru tine o problemă socială /Înainte să termin îți zic înc-o dată eject /Cu limbaj de cartier, în efect direct.” - BUG Mafia - feat Cheloo, Limbaj de cartier

Arta de cartier = tendinţa unui generații de a fi protagonistul propriei opere, de a reprezenta viaţa şi realitatea așa cum le percepe, de a reactualiza istoria.   

 /vs./

Arta de cartier = băiat de cartier = cool guy = băiat de bani gata

SUBIECT /VS./ OBIECT 

 1. SUBIECT:

priveşte lumea interioară dar nu specifică că este el/ ea sau că este propria istorie;
consideră că tot ceea ce scrie este verosimil;
e.g. BUG Mafia, Paraziții etc.

2. OBIECT
- eu scriu, eu sunt acela care suferă;
- e.g. Animal X, Smiley, Alex, Don Baxter