https://read.bookcreator.com/GXEAoTydxoUvHh3QwW4lpbROfmK2/Ux_hga1YTH6tvUj0l5pfwA

https://www.facebook.com/scoala.ro

                       Climatul afectiv pozitiv din colectivul clasei are o importanţă hotărâtoare la obţinerea performanţei superioare. Motivaţia este cea care activizează şi mobilizează energetic activitatea copilului, o orientează, direcţionează în sensul obţinerii succesului şcolar. Clasa de elevi este formată însă din individualităţi care, chiar dacă au aceleaşi nevoi, interese, aspiraţii şi cam aceeaşi vârstă, deţin trăsături de personalitate diferite, provin din medii diferite, au un „bagaj” cultural, intelectual diferit. Este important în acest sens preocuparea pentru amenajarea grupului de elevi ca mediu de învăţare. Interacţiunea elevilor în timpul liber poate influenţa în mod decisiv climatul afectiv din clasă, şi acesta la rândul său performanţele individuale (Adrian Neculau,  2005, p. 240).
                       Ca practici educative, cooperarea şi competiţia oferă avantaje şi dezavantaje. Învăţătorul are posibilitatea să opteze pentru una dintre ele sau pentru amândouă chiar, însă e dator să mediteze asupra efectelor educative, psihologice, comportamentale pe care le favorizează.
                       „Competiţia este o formă motivaţională a afirmării de sine, incluzând activitatea de afirmare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalţi pentru dobândirea unei situaţii sociale sau a superiorităţii” (Ausubel şi Robinson, apud Cosmovici şi Iacob, 2005). Privind în acest mod, competiţia este o alegere potrivită, pozitivă. Tuturor copiilor le place să intre în competiţie. Ea poate da, la un moment dat, un curs accelerat lecţiilor, poate susţine interesul şi poate activiza uneori elevii. Condiţia este însă să fie folosită doar din când în când, pe secvenţe mici şi să nu constituie un scop în sine. Prinşi într-o cursă pentru supremaţie permanentă elevii pot intra în conflict şi pot adopta comportamente agresive în cadrul colectivului. Interacţiunea din cadrul grupului scade în intensitate, elevii vor avea probleme de comunicare de pe poziţie egală, iar încrederea reciprocă va scădea. Apar sentimente de invidie şi egoism, anxietatea creşte, iar elevii vor rămâne la nivelul motivaţiei extrinseci, în care învăţatul va fi privit ca o povară şi tratat cu frica de a preîntâmpina eventualele eşecuri.
                       Elevii vor fi mânaţi de dorinţa de a dezvolta capacităţile de memorare şi reproducere de cunoştinţe, vor adopta o atitudine pasivă, de acceptare a ideilor „servite” de-a gata. În competiţie,  rolul învăţătorului este de regizor şi actor al lecţiei, impunându-şi punctele de vedere. „În calitate de ştiutor, profesorul decide obiectivele” operaţionale, conţinuturile, rolul rezervat elevilor (de vreme ce selectează metodele pe care le consideră cele mai potrivite), resursele materiale, formele de evaluare (...) este singurul care anticipează şi administrează lecţia” (Emil Stan, 2004, p. 62). Un asemenea învăţător nu are încredere de fapt în posibilităţile copilului de implicare şi interacţiune, exprimare a punctelor proprii de vedere într-un schimb cu ceilalţi, de argumentare şi înţelegere, de afirmare a propriilor valori şi atitudini. Atunci când se manifestă ca un „purtător al adevărului, el confundă autonomia elevului cu independenţa sa, iar independenţa cu libertinajul, care trebuie respins. A fi autonom înseamnă a gândi şi a acţiona prin sine însuşi. A fi independent înseamnă a gândi şi a acţiona singur în toate situaţiile. Autonomia nu înseamnă afirmarea zgomotoasă a sinelui, înseamnă aptitudinea interioară a individului de a da un sens vieţii sale. Autonomia e capacitatea de a deveni tu însuţi în interacţiune cu ceilalţi.” (Bruno Bettelheim, apud Cristine Liesse). Prin atitudinile şi comportamentele sale,  învăţătorul poate să genereze un interes mai mare pentru şcoală sau, dimpotrivă,  o respingere puternică.
                       Voi face apel la analiza tranzacţională care oferă un ansamblu de instrumente de gestionare a relaţiilor învăţătorului cu elevii săi. Fiinţa umană  se structurează în trei ansambluri distincte şi totodată suprapuse:
1) eul- Părinte, care simbolizează legile, normele regulile, valorile;
2) eul- Adult simbolizând strategiile, căutările şi soluţiile proprii;
3) eul- Copil, care simbolizează emoţiile şi sentimentele fiecăruia dintre noi.
1)  Învăţătorul – Părinte normativ
Haina de părinte normativ este necesară atât pentru învăţător, cât şi pentru
elev. Stabilind  regulile, spunând ce e pemis şi ce e interzis, învăţătorul asigură nevoia de securitate a copilului (Consinet R., apud Albu, 1998, p. 68). Învăţătorul – Părinte normativ pozitiv – stabileşte reguli juste, pe care le explică şi le respectă împreună cu elevii lui, fie că este vorba despre sarcini de învăţare, fie că este vorba despre sarcini de învăţare, fie că e vorba de respectarea unui regulament de ordine.
                       Învăţătorul – părinte critic – are tendinţa de a deveni prea exigent prin reguli multe şi rigide, pe care le fixează singur. Are tendinţa de a vâna greşelile, nu tolerează nici o abatere, insuflă elevilor nelinişte, teamă, chiar anxietate. E ironic şi descurajator pentru elevi.
                       Învăţătorul –  părinte binevoitor -  este din contră, vesel, răbdător şi atent cu elevii săi. E calm şi încurajează prin aprecieri care-l fac iubit de elevi.
                       Învăţătorul –  părinte salvator – trece dincolo de bariera încurajărilor şi dă libertate prea mare elevilor, formând o atmosferă de laissez-faire, în care copilul nici nu e încurajat, nici sancţionat. Nu va învăţa să se descurce pentru că nu ştie cum să acţioneze. Va fi o marionetă în mâna unui păpuşar.
                       Toate aceste „feţe” ale învăţătorului nu sunt totuşi de ajuns pentru că normele şi valorile nu sunt suficiente în educaţie. Se pune problema motivării elevilor.
                       2) Starea de adult raportată la capacitatea elevilor de a stăpâni cunoştinţele prin căutări proprii presupune să îi dăm libertatea de a exprima ce gândeşte, ce simte, să-şi exteriorizeze dorinţele, entuziasmul sau teama. Elevul, pentru a deveni responsabil trebuie încurajat şi înconjurat de încredere. Învăţătorul trebuie să-l determine pe elev să acţioneze prin şi pentru el. Există mai multe moduri de a-l determina,  de exemplu să citească o carte:
a) „Aş fi foarte fericită dacă ai citi cartea ...!”
b) „Dacă vei citi cartea, îţi voi pune o notă bună în catalog !”
c) „Dacă nu citeşti cartea ... nu mai ai voie în recreaţie.!”
d) „E important să citeşti cartea şi cred că poţi s-o citeşti. Te rog !”
                        Diferenţele dintre abordările enunţate sunt de crearea motivaţiei elevilor.
                        Folosind varianta a) copilul va învăţa să acţioneze pentru altcineva, nu pentru sine, iar acest lucru la un moment dat nu-i va mai conveni. Varianta b) va determina o atitudine de „culegător” de recompense, iar în cazul c) motivaţia e slabă: va fi mai simplu să renunţe la joacă temporar decât să depună un efort intelectual. Bineînţeles, că ultima, d), e cea de dorit deoarece învăţătorul recunoaşte elevul ca o fiinţă capabilă de efort pe care o apreciem deschis, arătându-i că ne încredem în ea. Folosirea unui limbaj pozitiv şi fără incertitudini (fără „nu” şi „dacă”) cultivă încrederea şi credinţa în reuşită a elevilor.
                       3) Cea de-a treia stare – starea Copil – nu e legată de vârstă. Ea simbolizează trăirile, emoţiile şi sentimentele, e domeniul dorinţelor. Autonomia elevului se va dezvolta în măsura în care va simţi că face parte din viaţa clasei lui, va interacţiona cu colegii lui. Stările Copilului sunt multiple:
o Copilul Liber – cel care creează;
o Copilul Rebel pozitiv – starea care permite exprimarea pozitivă a revoltelor;
o Copilul Supus Negativ – starea ce exprimă supunerea excesivă;
o Copilul Liber Negativ- starea ce conduce la exprimarea unei libertăţi excesive;
o Copilul Rebel Negativ – starea ce exprimă revolta distructivă.
                       Este important ca elevii să fie învăţaţi să-şi exprime emoţiile şi să le gestioneze. Dacă nu exprimăm noi sau elevii noştri emoţiile, nu înseamnă că ele nu există. Ignorându-le, vom face ca ele să ne supună şi să ne conducă. Nu le vom mai putea controla la un moment dat şi vom face deopotrivă lucruri regretabile.
                        Nici învăţătorul şi nici copiii nu experimentează numai starea Copilului Adaptat pozitiv sau Starea Copilului Liber. Cu toţii avem revolte, furii, descurajări. Exprimându-le şi conştientizându-le ne putem mobiliza pentru a merge mai departe. (Perspective interculturale III – Conferinţa Institutul Intercultural Timişoara, Lexus srl, Timişoara, 2000)
                         Învăţătorului îi revine sarcina de a-şi asuma rolul de facilitator în detrimentul celui tradiţional de „legislator”. Prea preocupat de dezvoltarea condiţiilor interne (psihologice, spirituale) ale elevului, învăţătorul uită că nu „grădinăreşte” într-o seră, ci într-un mediu viu, unde acţiunea lui implică „a crea un mediu cât mai puţin anxios, a evita un mediu artificial, străin şi ostil manifestării fireşti. Libertatea individului este legată de o educaţie făcută într-un mediu autentic, în care pulsează viaţa şi situaţiile de viaţă adevărate” (Albu, 1998,  p. 141).
                       Se impune aşadar ca şcoala, învăţătorul să organizeze procesul instructiv-educativ într-o formă cât mai atractivă, eficientă pentru dezvoltarea personalităţii copilului. Cooperarea reprezintă nu numai lucrul în comun pentru îndeplinirea unor scopuri comune, ci mai presus de toate înseamnă un câştig în planul interacţiunii între elevi, generatoare de sentimente de acceptare şi simpatie. Învăţând prin cooperare, conflictele se disipă, armonia şi buna înţelegere conducând la comportamente de facilitare a succesului celorlalţi (Cosmovici, 2005). Avantajele sunt multiple şi nu numai pentru grup, ci pentru fiecare membru al acestuia: creşte stima de sine, încrederea în forţele proprii, teama este înlocuită de trăiri pozitive, flexibilitatea, onestitatea, răbdarea, capacitatea de a asculta cu atenţie, toleranţa faţă de ceilalţi, toate acestea se dezvoltă prin lucrul în comun.
                       Cercetătorii au dezvoltat mai multe teorii ale învăţării cooperative. Johnson A. si Johnson R. au elaborat următoarele principii ale învăţării prin cooperare:
                           - interdependenţa pozitivă: constă în aceea că eforturile fiecărui membru al grupului sunt necesare şi indispensabile grupului pentru a reuşi. Fiecare are două responsabilităţi: să aducă o contribuţie unică la eforturile comune datorită resurselor sau atribuţiilor derivate din sarcină şi să se asigure că fiecare membru al grupului va beneficia de această contribuţie;
                            - interacţiunea faţă în faţă: prin schimburile interpersonale directe, elevii se sprijină unii pe ceilalţi, se încurajează, se laudă, se stimulează;
                            - responsabilitatea individuală: elevii trebuie să înveţe că învăţarea prin cooperare nu e o modalitate prin care numai unii fac toată munca. În mod individual elevii pot fi responsabilizaţi prin mai multe metode cum ar fi: evaluarea creion/hârtie, examinarea la întâmplare a elevilor, înregistrarea contribuţiei personale.
                            - abilităţi interpersonale şi de grup. Printre abilităţile de care elevii au nevoie pentru a lucra cu succes cu succes în grupuri mici se numără: încrederea, capacitatea de a conduce, luarea de decizii, comunicarea şi abilităţi de management al situaţiilor de conflict.
                            - procesarea în grup: este esenţial ca elevii care lucrează în grup să discute cât de bine funcţionează grupul, aşa încât să poată face schimbări şi îmbunătăţiri.
                        Lecţiile în care am folosit învăţarea prin cooperare au necesitat investigaţii suplimentare în sensul: constituirii grupelor de elevi sub raport numeric (4-6 elevi), sub raportul tipologiei grupurilor (eterogene, omogene, ad-hoc), sub aspectul metodologiei didactice, al materialelor şi aranjării mobilierului şcolar.
                       În ceea ce priveşte tipologia grupurilor am optat pentru cele eterogene, dar gândite dinainte în folosul participării active a tuturor copiilor. Am ţinut cont de teoria inteligenţelor multiple, elaborată de Howard Gardner, conform căreia există şapte tipuri de inteligenţe: lingvistică, muzicală, spaţială, kinestezică, interpersonală, intrapersonală. Plecând de la ideea că fiecare copil e diferit şi că nu poate fi comparat „decât cu sine însuşi”, că nu există doi care să aibă acelaşi profil de inteligenţă, sarcinile distribuite fiecărui copil au fost diversificate, aşa încât fiecare elev să-şi poată aduce contribuţia în felul său, la rezolvarea acestora.
                       Felul în care elevii se raportează la realităţile conţinuturilor de învăţare sunt diferite, inteligenţa e un „potenţial bio-psihologic care procesează forme specifice de informaţii, în formule distincte” (Gardner, 2006, p. 34). Un model de aplicare a învăţării prin cooperare, ţinând cont de inteligenţele multiple, am aplicat la orele de  Educaţie civică, în cadrul unităţii de învăţare „Raporturile noastre cu ceilalţi”. Fiecare din cele patru grupuri formate din cinci copii, a primit sarcini care presupuneau abordări specifice în funcţie de abilităţile şi competenţele membrilor grupului. Un model de sarcini:
                         1) Discută cu colegii de grup şi argumentează în scris enunţul: „La casa aprinsă şi vecinul vrăjmaş aleargă s-o stingă.”
                         2) Continuă următoarele enunţuri:
                             „Un om este singur când ...”
                             „Un om este singur pentru că ...”
                             „Un om singur poate ...”
                             „Un om singur nu poate ...”
                             „Un om singur are nevoie de ...”
                             „Pentru un om singur, oamenii trebuie să ... „
                         3) Realizează un anunţ (afiş) umanitar pentru strângere de fonduri destinate sinistraţilor dintr-o zonă calamitată.
                         4) Desenează chipuri care să exprime calm, bucurie, încredere în sine, suferinţă, teamă de cei din jur.
                         5) Scrie într-un tabel exemple de situaţii obişnuite şi separat de situaţii limită, asociază fiecărei situaţii în parte: a) o culoare, b) o stare emoţională, c) un comportament.
                         Prin diversitatea exerciţiilor am urmărit să antrenez fiecare elev dintr-un grup în mod diferit: unora le place să deseneze, altora să organizeze date în tabel, alţii preferă să completeze enunţurile eliptice pentru că-şi pot reprezenta mai bine conţinutul enunţurilor, iar cei orientaţi spre expuneri argumentale, logice, coerente au explicat enunţul dat.
                       Imaginaţia şi creativitatea au fost stârnite şi efortul tuturor a dus la îndeplinirea sarcinilor. Au discutat, şi-au exprimat liber opiniile, au „forfotit” învăţând unii de la alţii. Important pentru entuziasmul lor a fost că nu existau răspunsuri prestabilite sau standard, iar obiectivele evaluării enunţate de la începutul orei au vizat modul de implicare, sinceritatea în exprimarea opiniilor şi creativitatea. Climatul în care s-a desfăşurat activitatea, în care ei au putut să exploreze variante multiple, să etaleze opinii, să se mişte, să deseneze, să scrie, să clasifice, să selecteze mi-au dat posibilitatea să observ cu uşurinţă interesele şi talentele copiilor, nemaifiind nevoie de evaluări speciale.
                       Învăţarea prin cooperare am aplicat-o şi în metoda proiectelor. La Ştiinţe ale naturii elevii au lucrat în echipe de câte patru şi au realizat o machetă a Sistemului Solar. Şi-au adus materiale dintre cele mai diverse: sârmă, plastilină, hârtie, bile de ping-pong şi au realizat lucrări plane sau chiar tridimensionale. Am lăsat libertatea de a-şi alege partenerii de echipă şi am avut surpriza ca niciun elev să nu rămână pe dinafară şi toate echipele să-şi prezinte proiectele. Chiar dacă acest mod de abordare a unei evaluări de sfârşit de unitate de învăţare nu presupune un test standard, cu itemi şi standarde de performanţă stabiliţi exact, am apreciat că niciun elev al clasei nu se află în afara cunoştinţelor despre planete, locul lor în Sistemul Solar, succesiunea lor, mărimea şi culoarea lor, ori modul de formare a zilei, nopţii, anotimpurilor pe Pământ, prin raportarea la rotirea în jurul Soarelui.
                       La lecţiile de istorie am folosit metoda învăţării în grupuri mici (sau STAD – Student Teams Achievement Divizions). Principiul a fost acela al întăririi coeziunii grupului de lucru şi al pozitivării climatului afectiv al clasei, dar şi al facilitării achiziţionării cunoştinţelor de către colegi de la colegi. Lecţiile de istorie la clasa a IV-a  „Vlad Ţepeş – apărător al legii”,  „Ştefan cel Mare, ctitor de mânăstiri” şi altele au fost predate făcând apel la această metodă. După o scurtă introducere în atmosfera şi cadrul istoric adecvat, am împărţit lecţia din manual, de exemplu: ,,Mircea cel Bătrân, principe al creştinătăţii”  în patru părţi, fragmente, iar clasa în patru grupe:
I. „Prietenii lui Mircea cel Bătrân” –cu sarcina de a prezenta personalitatea marelui voievod folosind materialele (fragmentul selectat, imaginile, citatele din manual).
II. „Sfetnicii lui Mircea cel Bătrân” – cu sarcina de a prezenta organizarea Ţării Româneşti în timpul domniei, graniţele, târgurile, Cetatea de Scaun).
III. „Oştenii lui Mircea cel Bătrân” – elevii au primit sarcina de a prezenta luptele pentru libertate ale românilor din Ţara Românească în vremea lui Mircea cel Bătrân împotriva Imperiului Otoman.
IV. „Urmaşii lui Mircea cel Bătrân” – care au avut sarcina de a prezenta colegilor din clasă sfârşitul şi importanţa domniei.
                        Această metodă a stârnit interesul elevilor şi i-a motivat pentru învăţare şi pentru obţinerea succesului grupului din care făceau parte. După citirea fragmentului stabilit, elevii l-au discutat şi s-au ascultat unul pe celălalt până când au fost convinşi că-l stăpânesc. Fiecare grup şi-a ales un „purtător de cuvânt” care a prezentat, pe rând, în ordine, desfăşurarea evenimentelor. Pe baza prezentării s-a făcut schema la tablă, iar elevii au completat individual fişa care cuprindea patru coloane reprezentând cele patru idei importante ale lecţiei. Rolul meu a fost acela de a clarifica unele noţiuni, de a le adresa întrebări pentru a testa însuşirea cunoştinţelor. Fiecare grup a fost apreciat în funcţie de progresul fiecărui membru în raport cu performanţele anterioare.
                        Indiferent de puterea de învăţare a fiecărui elev, de nivelul său intelectual, datorită cooperării în grup/echipă el se simte acceptat şi încurajat, tratat la fel cu ceilalţi, iar acestea au efect de durată asupra gradului de angajare în activitatea de învăţare, asupra imaginii de sine şi nivelului de aspiraţie.
                        Avantajele învăţării prin cooperare asupra celei prin competiţie se manifestă pe toate planurile: cognitiv, afectiv, comportamental, atitudinal.
                        „Libertatea în educaţie nu cere şi nu îndeamnă la închidere în egoismul propriu, nu presupune şi nu stimulează invidia, eliminarea celuilalt; ea se sustine, în primul rând, pe colaborare/cooperare” (Albu, 1998, p. 151).

            Am formulat concluziile:
            Filtrarea este o metodă de separare a substantelor dintr-un amestec cu ajutorul unui filtru- strecurătoare, hârtie de filtru.
             Decantarea este procedeul de separare a componentelor unui amestec neomogen prin depunerea uneia dintre ele.
            
             Pentru cristalizare, care este un proces de durată, am făcut apel la experiența de viață a elevilor, plecând de la întrebarea: ,, Amintiți-vă, ce rămâne pe piele după ce ieșiți din apa mării?” Ca procesul să fie pe deplin înțeles, elevii au primit ca sarcină realizarea unui experiment acasă, de înregistrat un scurt video cu  acesta si explicatiile corespunzătoare, conform fișei primite:

                 
         
                 Folosirea experimentului  a adus un plus de atractivitate și interactivitate demersului on line, a integrat și elevii cu probleme de adaptare, a implicat verificarea tuturor elevilor într-un interval de timp limitat,  am putut acorda feed back imediat, intervenind în diferite situații. Cu ajutorul acestei  metode  elevii mei au  ,,învățat practicând”. “Elevul se dezvoltă prin exerciţiile pe care le face, şi nu prin acelea care se fac în faţa lui” (I. Cerghit).
                  Experimentul are o deosebită valoare formativă, dezvoltă curiozitatea de a se întreba și de a explora, spiritul investigator, capacitatea de a experimenta, de a gândi critic, ştiinţific, cunoştinţele astfel dobândite sunt mai durabile şi se transformă mai uşor în convingeri ştiinţifice.
                 

Posibilitate de integrare Modul in care se realizeaza
intradisciplinaritate “operaţia care constă în a conjuga două sau mai multe conţinuturi interdependente aparţinând aceluiaşi domeniu de studiu, în vederea rezolvării unei probleme, studierii unei teme sau dezvoltării abilităţilor” (“Dictionnaire actuelle de l’education”, Guerin, 1993
multidisciplinaritate „juxtapunerea disciplinelor diverse, uneori fără relaţii aparente între ele”. Este o punte de legatura solida intre intradisciplinaritate si „ predarea tematica”, respectiv pluridisciplinaritate. Predarea acestor continuturi apatinatoare unor discipline anume beneficiaza si de resursele altor discipline, care, in asemenea contexte aduc un plus de valoare „argumentativa si persuasiva”. Cadrul didactic va face apel la literatura (Alba ca Zapada si cei Sapte Pitici), muzica( se va canta melodia), educatie fizica (Dansul Piticilor) etc.
pluridisciplinaritate “juxtapunere a disciplinelor mai mult sau mai puţin înrudite. Fiecare disciplină este studiată în funcţie de o sinteză finală de studiat”. Predarea în maniera pluridisciplinară porneşte de la o temă, o situaţie sau o problemă care ţine de mai multe discipline în acelaşi timp.
interdisciplinaritate “interacţiune existentă între două sau mai multe discipline, care să poată să meargă de la simpla comunicare de idei până la integrarea conceptelor fundamentale privind epistemologia, terminologia, metodologia, procedeele, datele şi orientarea cercetării”.
transdisciplinaritate privește - așa cum indică prefixul trans - ceea ce se află în același timp și între discipline, și înăuntrul diverselor discipline, și dincolo de orice disciplină. Finalitatea ei este înțelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea cunoașterii.

                 Toate modalitatile de integrare a continuturilor  au avantaje si dezavantaje si nivelurile la care acestea se realizeaza  sunt conditionate de o multitudine de factori, de natura obiectiva dar si subiectiva. În dorinţa noastră de a fi moderni însă, de a inova practica şcolară, trebuie prudenţă, întrucât echilibrul între extreme (diferenţiere pe discipline sau integrare totală) se pare că este soluţia cea mai eficientă.  Se impune, însă, ca şi în plan teoretic să stăpânim conceptele, pentru a nu pretinde că predăm interdisciplinar, când de fapt realizam altceva.
Particularităţi ale învăţării integrate:
 interacţiunea obiectelor de studiu;
 centrarea pe activităţi integrate de tipul proiectelor;
 relaţii între concepte, fenomene şi procese din domenii diferite;
 corelarea rezultatelor învăţării cu situaţiile din viaţa cotidiană;
 unităţile tematice, conceptele sau problemele ca principii organizatoare ale curriculumului;
 flexibilitatea în gestionarea timpului şcolar şi în gruparea elevilor;
 rezolvarea de „probleme” – cea mai importantă forţă motrice a integrării, datorită relevanţei sale practice.
Caracteristici definitorii ale activităţii integrate:
• Finalităţile activităţii integrate sunt selectate din listele de obiective-cadru şi de referinţă ale domeniilor experienţiale, iar obiectivele operaţionale vor constitui un set unitar şi restrâns de patru-cinci obiective, cu referire directă la experienţele de învăţare vizate.
• Conţinuturile abordate sunt selectate şi abordate în strânsă relaţie cu nucleul de integrare curriculară (tema săptămânii, tema anuală de studiu…).
• Fiecare din situaţiile de învăţare proiectate şi desfăşurate în cadrul activităţii integrate contribuie la explicitarea, analiza, rezolvarea temei activităţii.
Paşi în proiectarea unei teme interdisciplinare:
• planificarea timpului;
• colectarea/ mobilizarea resurselor necesare;  proiectarea activităţilor de învăţare şi planificarea (ce facem, de ce facem, cu cine, cum, când şi unde, care sunt rezultatele).
                Principiile de organizare a curriculum-ului integrat au in vedere unitatile tematice, conceptele sau problemele dar si o flexibilitate in gestionarea timpului şcolar şi in gruparea elevilor.
                 Cele mai relevante dimensiuni ale acestor teme integrate sunt regasite in urmatoarele concepte:
• Proiectele: copiii/elevii participă, împreună cu profesorii, la elaborarea şi derularea unor proiecte integrate.
Predarea în echipă (team teaching): pentru a găsi răspunsuri cât mai complete la întrebări semnificative şi cu un grad ridicat de complexitate, profesorii lucrează împreună.
• Învăţarea prin cooperare: pentru a descoperi răspunsuri adecvate la întrebări, elevii să se plaseze în orizontul unor scopuri mai largi, cu caracter social şi învaţă să lucreze cu ceilalţi, să aibă încredere că produsul comun este mai valoros decât rezultatele muncii separate.
• Învăţarea activă: pentru a răspunde la întrebări, copiii/elevii caută informaţii şi în afara clasei (mass-media, biblioteci, instituţii din comunitatea locală, persoane resursă etc.) şi sunt implicaţi activ în toate etapele proiectului.
• Implicarea comunităţii: întrebările la care se caută un răspuns sunt mai largi şi de interes general, membri ai comunităţii (părinţi, autorităţi publice, simpli cetăţeni) vor fi implicaţi în diverse activităţi / etape ale proiectului.

                  Pe parcursul scolaritatii elevul este pus  in situatia sa exploreze intr-o mare de informatii digitale. Pentru aceasta el trebuie să conştientizeze importanţa învăţării prin cercetare, importanţa realizării conexiunilor între diferite discipline.  Accentul pus pe creativitate, flexibilitate, adaptabilitate, interdisciplinaritate, transdisciplinaritate îi va pregăti, cu siguranţă,  pentru învăţarea de-a lungul întregii vieţi necesară pentru a se putea adapta  societăţii informatizate a viitorului.
                  Pentru educarea creativităţii elevilor  e necesara cel putin o conditie  si anume aceea ca profesorii sa fie ei insisi creativi, si asta zi de zi.
                Cum încurajăm creativitatea copiilor?
               Trecerea de la grădiniţă la şcoala este trăită într-un mod dramatic de către acestia.: acomodarea în bancă, să răspundă când este întrebat, să se supună autorităţii, să respecte regulile specifice mediului şcolar. Relaţia cu profesorul este diferită decât cea cu părintele. Introducerea clasei pregătitoare are ca rol tocmai pregătirea acestuia pentru schimbările ce le presupune mediul şcolar. Strategiile adoptate pentru educaţia copiilor de 6-7 ani promovează o educaţie individualizată, cu accentuate valențe formative, în funcţie de ritmul propriu de dezvoltare al fiecărui copil, de cerinţe, de capacităţi şi de nevoile sale, în parteneriat cu familia, şcoala şi alte instituţii sociale. Curiozitatea este nevoia de a şti, dorinţa de a cunoaşte în amănunt ceva nou său neobişnuit. Ea trezeşte dorinţa de a explora lumea. Şcolarii mici posedă o creativitate naivă şi efervescentă. Pe măsura dezvoltării operaţiilor mintale şi a capacităţii logice, aceştia vor înţelege realitatea obiectivă şi naivitatea fanteziei înregistrează o scădere bruscă. La aceasta contribuie şi sistemul de cerinţe şcolare, focalizate predilect spre o abordare logică, ca şi sistemul de evaluare care descurajează şi sancţionează modalităţile neuzuale de rezolvare a problemelor. Cercetătorii demonstrează că, cu cât se oferă mai mult copilului posibilitatea de a fi spontan şi independent, cu atât mai creativ va fi el mai târziu.
                În contextul unei modernizări de ansamblu a învăţământului se pune problema dezvoltării creativităţii în procesul instructiv-educativ. Astfel, apare tot mai des ideea înlăturării barierelor care stau în calea formării unui comportament creativ la elevi, încă din clasele primare şi chiar din grădiniţă. Metodologia didactică modernă are în vedere aceste aspecte, însă din păcate nu este utilizată întotdeauna pe motive de cantonare în metodele tradiţionale de instrucţie şi educaţie  sau din cauza neajunsurilor la nivel de resurse materiale.
              Activităţile trebuie să fie stimulative, provocatoare, interesante, plăcute, chiar amuzante. Copiilor le face o deosebită plăcere să participe la aceste activităţi, iar rezultatele sunt deosebite. Cu minim de efort, dar ceva bunăvoinţă şi o migăloasă proiectare a activităţilor, toate categoriile de activităţi pot deveni în orice moment un teren propice dezvoltării gândirii creatoare.
La nivelul claselor I – IV , în structura metodelor activ-participative ( brainstorming-ul, cubul, metoda celor şase pălării, chindogu, diagramele why-why, diagramele Ishikawa etc), îşi găsesc cu maximă eficienţă locul, jocurile didactice, care constituie o punte de legătură între joc ca tip de activitate dominantă în care este integrat copilul în perioada preşcolară, şi activitatea specifică şcolii – învăţarea. Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral personalitatea copilului.
Considerarea jocului didactic ca metodă de stimulare şi dezvoltare a creativităţii se argumentează prin capacităţile de antrenare în joc a factorilor intelectuali şi non intelectuali evidenţiaţi în cercetările de până acum.
Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la modificarea creatoare a deprinderilor şi cunoştinţelor achiziţionate la realizarea transferurilor între acestea, la dobândirea prin mijloace proprii de noi cunoştinţe. Ele angajează întreaga personalitate a copilului constituind adevărate mijloace de evidenţiere a capacităţilor creatoare, dar şi metode de stimulare a potenţialului creativ al copilului, referindu-se la creativitatea de tip şcolar, manifestată de elev în procesul de învăţământ, dar care pregăteşte şi anticipează creaţiile pe diferite coordonate.
A se juca şi a învăţa sunt activităţi care se îmbină perfect. Principiul aplicat în jocurile educative şi didactice este acela al transferului de energie. Un interes care nu poate exercita decât o acţiune minimă sau nulă asupra comportamentului copilului este înlocuit cu un interes imediat şi puternic.
Ideea folosirii jocului în ativităţile educative nu este nouă. Şi Platon în Republica recomanda: “ Faceţi în aşa fel încât copiii să se instruiască jucându-se. Veţi avea prilejul de a cunoaşte înclinaţiile fiecăruia.”
            Vom prezenta în continuare câteva exemple de jocuri didactice care vizează dezvoltarea creativităţii elevilor din ciclul primar:
A) “Ştafeta povestirii” – dintr-un coşuleţ în care sunt amestecate diferite bileţele fiecare elev va extrage un cartonaş pe care se află scris un număr. Cel care are numărul 1 începe să creeze o povestire pe care o va întrerupe după câteva fraze, ultimul cuvânt fiind “şi”, “atunci” sau “când”. Povestirea este continuată de copilul care are numărul 2 şi aşa mai departe. Toţi copiii din clasă au ocazia să creeze, să-şi imagineze continuarea acţiunii, punându-şi astfel în valoare potenţialul creator. Se poate sugera copiilor să orienteze povestirea spre o anumită latură: comică sau tristă, fantastică sau realistă etc.
B) Jocurile de combinare – sunt deosebit de distractive şi de eficiente pentru dezvoltarea independenţei şi originalităţii gândirii elevilor. De exemplu, combinarea unui personaj dintr-o lectură cu un alt personaj dintr-o altă lectură, combinarea mai multor poveşti într-una singură, combinarea unor cuvinte pentru a obţine o poveste, combinarea unor propoziţii aparent fără nici o legătură în aşa fel încât să formeze un text etc.
C) “Ghiceşte urmarea” – constă în audierea unei poveşti care este întreruptă la un moment dat de clinchetul unui clopoţel. Copiii trebuie să-şi imagineze întâmplările, continuând povestea. Acest joc, pe lângă faptul că dezvoltă imaginaţia elevilor, activizează şi gândirea acestora, îi oferă supleţe şi mobilitate, dezvoltă atenţia şi perspicacitatea. De asemenea este eficient în formarea deprinderilor elevilor de a asculta.
D) Jocul cuvintelor magice – este un joc care îi pune pe elevi în diferite situaţii de a descoperi şi a crea propriile adevăruri. Cuvintele magice provoacă gândirea critică, interesul pentru rezolvarea problemelor, iamginaţia, cinstea şi responsabilitatea, elemente ce trebuie să devină esenţa educaţiei pentru elevii noştri. Aceştia vor fi aşezaţi în cerc sau în semicerc, jos, pe covoraş, sau pe scaune. În centru se află o cutie cu cartonaşe, pe fiecare cartonaş fiind scris un cuvânt: hărnicie, ajutor, respect, credinţă etc. Elevul ia din cutie câte un cartonaş, îl citeşte, se gândeşte câteva momente, apoi începe să discute despre sensul cuvântului, despre ceea ce îi sugerează. Este un joc care stimulează gândirea, creativitatea verbală, răspunzând şi nevoii elevului de a-şi exteriorize observaţiile, gândurile, sentimentele în mod liber, fără complexe sau teama de a greşi, anulându-se timiditatea.
E) Interviu cu un personaj – este un joc deosebit de agreat de elevi. Un elev este reporterul, iar altul este un personaj dintr-o povestire. Se poartă o discuţie imaginară, în care se combină elemente din poveste cu elemente din realitate.
F) “Steaua enigmelor” – în mijlocul unei stele se află scris titlul unui capitol sau al unei unităţi de învăţare. În vârful fiecărui colţ de stea sunt scrise, cu o culoare, modalităţile de realizare şi obiectivele unităţii de învăţare. Cu altă culoare sunt scrise sarcini, întrebări pentru fiecare problemă pusă în discuţie. Elevii formează cinci grupe, fiecare grupă alegându-şi un colţ de stea, cu sarcina care i se potriveşte şi la care cred că vor putea răspunde cât mai elaborat sau cât mai original.
G)” Cine ştie cuvinte noi”?- Se împart elevii în grupe , după bănci . Se împarte şi tabla cu cretă colorată .  Învăţătorul pronunţă un sunet corespunzător unei litere , cerând elevilor să se gândească şi să spună cuvinte care încep cu sunetul dat . Se cer mereu cuvinte noi , frumoase , alese   Elevul care-l spune trebuie să şi îl explice – cu ajutorul învăţătorului – şi primeşte câte un punct pe tablă .  Câştigă rândul de bănci cu mai multe puncte .
            H ) Exercitii creative 
1. Bucata de hartie   Fiecare   scolar primeste mai multe bucati de hrtie din care trebuie sa confectioneze cat mai multe modele si cat mai diversificate( toamna se pot distribui copiilor frunze uscate)
2. Ce faci cand?  Fiecare copil primeste mai multe cartonase pe care sunt  desenate  cate un chip ce exprima o emotie la care trebuie sa vina cu cat mai multe solutii inedite. Spre exemplu: Ce faci cand esti trist? Ce faci cand esti nemultumit/ te simti singur/ ti-e frica?
3. Intrebuintari neobisnuite   Copiii sut invitati sa gaseasca cat mai multe intrebuintari inedite pentru : o umbrela, un con de brad, o ghinda, o scoica, o rigla etc.
4. Inventii inutile  Consta in enumerarea a cat mai multe inventii inutile, de exemplu: pasta de dinti pentru elefanti, ochelari de soare pentru cartite, trotineta pentru pesti etc
5. Imposibilitati  Consta in enumerarea a cat mai multe imposibilitati: sa dai cu capul de o planeta, sa crosetezi cu panza de paianjen, sa vorbesti cu soarele etc.
6. Enumerari pe diferite criterii   Copiii trebuie sa denumeasca cat mai multe obiecte rosii si tari ori galbene si moi sau verzi si patrate etc
7. Povesti inedite    Crearea unor povesti inedite pe diverse teme: Ce gandesc pisicile despre oameni? Ce crede despre luna un soricel?
8. Cum scap de aici?     Acest exercitiu vizeaza originalitatea copilului si consta in prezentarea unei situatii potential periculoase din care acesta trebuie sa iasa intr-un mod original. Spre exemplu, se da situatia: ,,Ai cazut intr-o groapa in jungla. Ce vei face? „ sau ,, Ai alunecat pe o coaja de banana si ai caut intr-o baltoaca. Ce faci in continuare?”
9.  Gandeste si explica:   Explica cum arata o floare cuiva care nu a vazut si nici nu a auzit de ea inainte.Cum ar fi viata fara televizor si calculator? Prezinta ce ai face in timpul petrecut fara tv si pc.Ce fel de supa ati manca la desert? Spune o reteta pentru supa desert. Ti-ar placea sa traiesti intr-o casa in copac? Ce ti-ar lipsi acolo? etc

  I) Jocul comparaţiilor  Se alege un cuvânt în funcţie de tema abordată şi se cere să se găsească un             termen de comparaţie (ex.: ,,Furnica este ca.......” ). Se încurajează copiii să găsească comparaţii cât mai interesante, una, două, chiar mai multe. Comparaţiile pot fi  dintre cele mai variate: ,,o grăunţă mică’’, o bucătăreasă harnică’’, ,,un piticot’’, ,,o sămânţă de mac’’, ,,o firimitură’’, ,,un robot care munceşte neîncetat’’.
  J) Lucruri şi numere   Copiii stau aşezaţi în semicerc . Invatatoarea  strigă un număr şi indică un copil. Copilul trebuie să răspundă imediat, cu un cuvânt sau cu o propoziţie asociată cu numărul. Nereuşitele fiecăruia sunt notate. La trei nereuşite sau mai puţine, copilul este eliminat. Exemple de asocieri:1- nas, gura. mama, tata....7 – zilele săptămânii, piticii din poveste ;2 – urechi, ochi, mâini, picioare; 5- degete de la o mana, zile lucratoare  etc.

K) Întrebări rapide  Copiii stau aşezaţi în cerc. Conducătorul jocului stă în centru şi aruncă o minge oricărui copil din cerc, în timp ce îi adresează o întrebare dintr-o temă aleasă de educatoare. Dacă copilul răspunde la întrebare până când conducătorul jocului numără până la 10 îi va lua locul în centrul cercului şi va pune o altă întrebare. Dacă nu ştie răspunsul, va fi eliminat din joc.

L)Cuvântul interzis  Acest joc care se poate desfăşura cu toată grupa sau în perechi. Se cere copiilor ca la întrebările conducătorului de joc să răspundă în aşa fel încât să nu folosească cuvântul ales - interzis. Exemplu: cuvântul interzis este ,,primăvara”.
Întrebare: - Când se topeşte zăpada?
Răspuns: - În anotimpul când înfloresc ghioceii.
Întrebare: - Când înfloresc ghioceii?
Răspuns: - Când se apropie Ziua de 8 Martie.
Întrebare: - Când vin păsările călătoare?
Răspuns: - Atunci când înfloresc pomii.

M) Lanţul   Primul jucător spune un cuvânt, iar următorul jucător trebuie să spună un alt cuvânt care începe cu ultimul sunet al primului cuvânt. Cel de-al treilea jucător trebuie să spună un cuvânt care începe cu ultimul sunet al cuvântului anterior. Sunt eliminaţi jucătorii care nu găsesc cuvântul potrivit.

N) Cuvântul îşi caută rudele   Pornind de la un cuvânt dat, copiii vor găsi cuvinte înrudite cu acestea.Pădure: pădurice, pădurar, pădureţ  Copil: copilăros, copilăire, copilaş

O) Piramida ,,Interpreteaza roluri” 1. se construieste pe podea o piramida plana, din patrate de culori diferite, pe care vor sta sase copii, protagonisti ai activitatii;2. un copil va face o scurta relatare a textului de baza; 3.doi copii vor prezenta un mic dialog 4. trei copii vor reda prin mimica anumite stari traite de personaje.
„Elevul viitorului va fi un explorator”- spune Marshall McLuhan. Pentru aceasta el trebuie să conştientizeze importanţa învăţării prin cercetare, importanţa realizării conexiunilor între diferite discipline.  Accentul pus pe creativitate, flexibilitate, adaptabilitate, interdisciplinaritate, transdisciplinaritate îi va pregăti, cu siguranţă,  pentru învăţarea de-a lungul întregii vieţi necesară pentru a se putea adapta  societăţii informatizate a viitorului.

Bibliografie:
1.Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competentelor cheie la şcolarii mici-program de formare continuă de tip blended lerning” pentru cadrele didactice din învăţământul primar- beneficiar Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, 2012, p.7, 17
2. Anton Ilica, Pavel Moş, Ana Moş, Adina Ardelean, Alina Ardelean. - Didactica limbii române şi a lecturii- Îndrumări metodice pentru profesorii din învăţământul primar-, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad, 2007.
3. Amabile, Teresa M., „Creativitatea ca mod de viaţă “(Ghid pentru profesori şi părinţi), Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997;
4. Clinciu, A., „Creativitatea “în vol.: Pregătirea psihologică, pedagogică şi metodică a profesorilor, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2001;
5. Ionescu, Miron, Instrucţie şi educaţie, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003
 

                    ,,Eroul din familia mea" este numele   proiectului pe care l-am derulat cu elevii clasei a III- a A, din Școala Gimnaziala ,,Andrei Mureșanu” Ploiești.  Acest proiect  a unit copii, părinți și  bunici  în rememorarea unor perioade și fapte de viață deosebite petrecute în famiile lor. Motivatia  a fost simplă, născută din necesitatea de a ști cine sunt. Am simțit nevoia să-i fac pe elevii mei să dea o semnificație proprie cuvîntului ,,erou”, cuvânt nu prea folosit și parcă golit de sens pentru ei, întâlnit doar în poezii ori imnuri și de multe ori greu de înțeles. 
               Avem nevoie de eroi! Eroi care au trăit în familiile noastre, care au clădit familiile noastre. Eroii  sunt  oamenii care și-au trăit viața pentru binele mai multora dintre noi, care au crezut în idealuri comune și au dăruit ceea ce aveau mai de preț: viața si tinerețea, cei mai frumoși ani! Am explicat elevilor mei că ,,Eroul din familia mea” poate fi tatăl, care are grija de familia lui, bunicul  care a servit comunitatea în care a trăit ori străbunicul care a luptat pe front și a fost  prizonier în Siberia.... Suntem mândri de toți!
               Avem nevoie de eroi ,,pentru că nu mai ştim şi nici nu mai vrem să aflăm nimic din trecutul glorios, ascuns sub praful indiferenţei noastre. Pentru că nici noi şi nici copiii noştri nu vom şti, la vreme de nevoie, să închinăm o rugăciune strămoşilor. Rupţi de trecut, ne vom pierde treptat identitatea, vom uita cine suntem şi care este menirea noastră pe acest pământ".
                Avem nevoie de eroi ca sa stim cine suntem si cine vrem sa devenim!
                Va prezint câteva imagini și fragmente din proiectele elevilor mei:

                    
,,Nicolae M. Nicolae, strabunicul meu, s-a nascut intr-o familie saraca, in 27 martie 1916. La varsta de 20 de ani a fost incorporat in armata. Erau vremuri tulburi, in anul 1936. Adolescentul sarac si muncitor a devenit soldat, a fost antrenat sa devina un luptator curajos. Dupa 3 ani, cand ar fi trebuit sa revina acasa, a izbucnit al II-lea Razboi Mondial. Atunci, bravul soldat a plecat pe front sa-si apere tara. A fost curajos, a luptat cu inamicii, a indurat frig, foame, dor de casa, a invatat ce inseamna gloantele adevarate si a marsaluit prin ploi. “ A fost soldat in Garda Maresalului Antonescu si-a luptat pentru tara asta, copile!”, imi spunea bunicul.
In 1944 s-a intors acasa, plecase un copil si se intorsese un luptator. Ducea cu el si rana din mana facuta de un glont inamic. Niciodata n-a mai putut tine in acea palma felia de paine, dar a fost mereu mandru ca si-a aparat tara.
A muncit apoi sa-si ingrijeasca cei 3 copii, ani la rand parcurgand pe jos drumul catre sonda, mereu alta, peste alta padure. A fost maistru sondor.
Mi s-a spus ca a fost un om cinstit, un om de cuvant. A muncit din greu si nu s-a plans niciodata, doar trecuse printr-un razboi cu arma in mana. Mai tarziu, cand a avut nepoti, a devenit bunicul de la gura sobei, care depana povesti despre bravii soldati, despre curaj si onoare. Pentru mama, nepoata lui, erau povesti, pentru el era propria poveste. Tot mama mi-a spus cum stabunicul o ajuta la matematica. ,,Era un taran destept, cu o minte ascutita si cu mare drag de carte. Ziua ma ajuta cu socotitul si ma provoca cu tot felul de probleme. Seara, stateam la gura sobei, bunica punea in cuptor placinta, iar bunicul ma ruga sa-i citesc. Ii placeau snoavele, imi amintesc si acum cartea :,,De-ale lui Pacala”. Si mereu radea in hohote si-mi spunea : “ Citesti atat de frumos,nu te opri”.
Peste ani, inainte de a pleca de pe aceasta lume i-a spus mamei :“Sa nu renunti niciodata sa lupti pentru ca tu esti soldatelul meu viteaz !”
Astazi stiu ca mama imi spune acelasi lucru pentru ca povestea eroului merge mai departe si poate ca sunt o parte din el, din cinstea, curajul, puterea si bunatatea lui. Si poate ca sunt “ soldatelul viteaz “ al strabunicului meu, eroul pe care il port in suflet.- Antonia Miclea
   Această scriere este despre străbunicul meu. Se numea ALEXANDRU AVRAM, un bărbat slăbuţ, dar foarte priceput în ale gospodăriei, harnic, drept şi respectuos.  Povestea mea se întoarce în timp, la vremea pe când stăbunicul a fost plecat în război.  Era telegrafist, a fost în linia întâi a frotului, în munţii Caucaz, îndurând geruri năprasnice şi ploi reci ca de plumb, alături de camarazii săi de arme. În răgazul scurt dintre lupte, i-a scris poezii străbunicii mele şi bunicului meu, care pe atunci era doar un copil.
Ceea ce m-a impresionat la povestea stăbunicului este că la rugămintea unuia dintre colegi a înmânat darul trimis de acesta soţiei şi părinţilor, trecând liniile frontului până în ţară.
Fapta bună şi cinstea i-au fost răsplătite de către Dumnezeu prin eliberarea din ghearele nemilosului război fără a fi atins măcar de vreun glonţ şi prin întoarcerea acasă, la familie, pe pământurile natale.  Gheorghe Corina

 Nascut in anul 1929 strabunicul meu, pe nume Dabija Andrei isi povestea trairile din cel de al doilea Razboi Mondial cu un simt al umorului deosebit. Era un om uscativ,cu parul castaniu si ochii albastri.
Strabunicul meu povestea copiilor săi că în timpul celui de al doilea Razboi Mondial a fost rănit la un picior,intr-o situație amuzantă dar destul de dureroasă.
Când nemții au tras cu arma , acesta a fost rănit usor,dar rămase cu destule cicatrici care să-i amintească mereu acele clipe de tortură. Străbunicul meu este eroul din familia mea, un om blând si iubitor,el își iubea țara și a  luptat pentru bunăstarea ei și pentru dreptate.  EL ESTE EROUL FAMILIEI MELE!  Dabija Alessia

 PETRU SURUGIU (1922-1998)
- In 1943 a fost luat prizonier in Batalia de la Kursk (cea mai mare bătălie de tancuri).
- Inchis în Lagărul de Prizonieri de la Stalingrad (lagăr de munci agricole).
- Eliberat in 1945, la finalul războiului.
- Ajuns in România a fost decorat de Partidul Liberal și a primit 5 hectare de pământ pentru curaj și vitejie
Petru Surugiu a trăit 76 de ani, în comuna Păstraveni,  judetul Neamt. A avut 4 copii și a fost un tată bun și un bunic minunat pentru mama mea.   Luca Lakatos

         Eroul familiei mele este străbunicul meu, Burtica Petre . El s-a naăscut într-un sătuc mic din Comuna Albesti-Paleologu, numit Vadu Părului, în  data de 19 aprilie 1912 și a decedat in anul 1975, pe data de 8 septembrie.
A fost căsătorit și a avut opt copii pe care i-a crescut cu ajutorul meseriei sale de cojocar.  De asemenea se ocupa si cu agricultura, ocupatia de baza a țăranului roman. Stagiul militar l-a facut la Sfântul Gheoghe, la Vânatori de Munte de la data de 05.04.1935 până la data de 15.04.1937. Deși nici bunica mea nu își mai aduce aminte ce îi povestea mama sa din timpul războiului , mi-a spus că străbunicul meu a luat parte le cel de-al doilea război mondial în care a luptat vitejește pentru apărarea țării .
         Chiar dacă nu l-am cunoscut, eu îl consider pe străbunicul meu erou, pentru că a fost un om curajos și a luptat pentru România de astăzi ! Florea Dragoș Sebastian

 In familia mea a fost o persoană care a luptat în cel de-al doilea război mondial.Este vorba de bunicul lui tati, adică străbunicul meu.  Il cheama Dogaru Costel si avea 21 de ani când a plecat in război.El trebuia să aducă mâncare pe front ostașilor. Intr-o zi, în timp ce mergea cu mâncarea, a fost împușcat în plămân.El a stat trei ani în spital și s-a recuperat foarte greu, cu ajutorul unor ceaiuri pe care i le aducea mama sa. Cu toate acestea,după ce s-a terminat războiul,și-a făcut o familie. A avut doi copii și trei nepoti pe care i-a crescut cu drag. Era cel mai bun prieten al lor,se juca cu ei, le povestea întamplări de pe front si le făcea tot felul de jucării. Tata își amintește cu drag de o pereche de schiuri pe care i le-a cioplit sau de sabia pe care i-a făcut-o.El a trăit până la 74 de ani și astăzi toată lumea își amintește cu dragoste despre tataie Costel.

 Străbunicul meu din partea tatălui, DUMITRU NICOLAE, s-a născut în anul 1910 și a murit în anul 1998, la vârsta de 88 de ani. A locuit în comuna Munteni Buzău, județul Ialomița.
El a luptat în Al Doilea Război Mondial (1939-1945). În anul 1941 se afla în Ucraina, luând parte la bătălia de la Odessa (în fosta Uniune Sovietică). Era sergent și lupta în linia întâi de apărare. În momentul în care și-a îndemnat camarazii la luptă, a ridicat mâna deasupra capului și a rostit „Înainte!’’, a fost împușcat și rănit la brațul drept.
Pentru faptele sale de vitejie în slujba țării, străbunicul meu a fost decorat cu medalii și a primit drepturi ca și veteran de război. Grigore Sibel

 Astăzi vreau să vă povestesc despre eroul din familia noastră, străbunicul din partea tatălui meu.
S-a numit Mihailescu Gheorghe și a fost soldat fruntaș în Al II-lea Război Mondial. A făcut parte din Contingentul 1916, care a devenit combatant in 1942 sub comanda Regimentului 32 Infanterie, Divizia 13 – Ploiesti.
Străbunicul meu și bravii sai camarazi de arme au purtat luptele pentru eliberarea Basarabiei, de la cotul Donului si până la Odessa. La 2 Septembrie 1944, trupele militare rusești i-au dezarmat și au fost închiși în lagărele de la Bacău și Buhuși, ca prizonieri de război. Ulterior, străbunicul meu si o parte din colegii săi au fost trimiși în lagărul de detenție si muncă silnică din Siberia –RUSIA. Acasă, familia lui a fost anuntată că străbunicul împreună cu jumătate din soldații Diviziei 13 au murit pe Frontul de Est.
Familia a început să îi cinstească memoria în slujbele de pomenire a morților.
In tot acest timp străbunicul a îndurat condițiile nemiloase din Siberia: lipsa hranei, lipsa hainelor groase la temperaturi de -40° Celsius si conditiile grele de munca forțată.
Dupa 7 ani de chin in lagărul sovietic, străbunicul meu a fost eliberat si s-a întors acasă.
Pentru familie a fost o mare sărbatoare,neștiind ca el încă traieste și abia l-au recunoscut.
Din păcate, eu nu l-am cunoscut,  dar străbunicul l-a crescut pe tatăl meu și a murit în anul 1993.
Pentru faptele lor, merită să cinstim memoria eroilor noștri!  Maria Alexandrescu

 Străbunicul meu, Dumitru Radu 1918-1989, a  luptat în al doilea razboi  mondial. El a apărat țara noastră cu arma în mână. Intr-o zi în timpul unui bombardament a fost lovit de o schijă in braț. A reușit sa scape cu viață și să se întoarca cu bine la familie.   Sunt mândră de străbunicul meu fiindcă a fost un om curajos și a iubit țara și pământul strămoșesc. Pentru mine el este un erou! Popovici Stefania

             Era o zi ploioasă de vara. Neavând ce face afară ma uitam pe niste poze de famile. Intr-o poză l-am vazut pe tata cu mine în brate si doi bătrâni.
Pe batrână am recunoscut-o ca fiind mama lui tataie, însă pe bătrân nu îl cunoșteam. Intrebându-l pe tata cine este bătrânul, am aflat ca era bunicul lui, deci străbunicul meu. L-am rugat să imi povestească cate ceva despre străbunicul meu.
            Am aflat că se numea Prisecariu Ioan, nascut in august 1917 și decedat în iulie 2010 . Tot atunci mi s-a spus că bunicul participase ca soldat la al doilea razboi mondial.
           Tata mi-a mai spus că bunicul a luptat alături de armata germană ajungând cu linia frontului până la Stalingrad în Siberia.Odată cu întoarcerea armelor împotriva nemților straăbunicul a luptat alături de armata rusească ajungând până în Munții Tatra, în Cehoslovacia. Rusia a dat ordin ca din Munții Tatra, armata română să se retraga pe teritoriul tării sale, ocazie cu care străbunicul a fost lăsat la vatră.
       Dovadă a vitejiei și curajului demonstrate pe câmpul de lupta bunicul a fost decorat atât de nemți cât si de ruși, tata promițndu-mi că imi va arăta cele două decorații si livretul militar când vom merge la țară.
      Străbunicul  meu reprezintă un erou pentru mine și mă mândresc cu asta.  Prisecariu David

 Eroul familiei mele, este unchiul meu. El este un jandarm deosebit, a luptat în trupele de intervenție, ,,Mascati”. De-a lungul carierei sale, a ajutat la arestarea unor infractori periculoși. A fost decorat pentru merite deosebite. Acum eroul meul meu, de care sunt mandru, lupta alaturi de colegii săi la micșorarea infracțiunilor. El este Marius, Eroul meu! Cârstocea Alessandro
                           

 Eroul din familia mea este bunica mea.Numele ei este Vornicu Estera. Are 58 de ani.Este șofer internațional de tir. Vine în țară o data la 3 luni și stă două săptămâni.Este plecată prin țări ca: Olanda, Belgia, Italia, Spania, Germania, Franta, Ungaria, Austria etc.Transportă diferite tipuri de mărfuri, printre care și mărfuri periculoase.  Chițu Ștefan

 Dragi copii, vă prezint eroul din familia mea.
Este un tip scund, dar voinic. Are păr șaten, ochi căprui și barbă stufoasă ca de Moș Crăciun. Pentru mine este cel mai bun sfătuitor. Cred că a moștenit această înțelepciune de la tatăl său și a cules-o din multele cărți citite. Dar știți ce îmi place cel mai mult la el? Este un tip extrem de haios și de glumeț. Este tatăl meu! Sunt mândru de el și mi-aș dori să-i semăn! Costin Petru Codrin

 Eroul din familia mea este chiar tatăl meu. El este medic veterinar.
Animalele pe care le salvează el sunt foarte mari. V-ati gândit despre ce animale vorbesc? Dacă nu știti, vă spun eu. Ele sunt vacile, taurii, vitelusii. Vacile sunt mamifere. Ele fac lapte pentru a-și hrani viteii. Dar pentru a produce lapte trebuie hrănite corespunzător, trebuie îngrijite și tratate când sunt bolnave, ele trebuie ajutate atunci când aduc pe lume vițelusi.  Denis Draghici

 Eroul meu este tata.
L-am ales pe tata pentru că: este alături de mine, îmi explică când îi pun întrebări, m-a luat cu el la serviciu, unde am avut ocazia să mă plimb cu utilajele.Sunt mândru de tatăl meu pentru că mă ascultă de fiecare dată şi încearcă să fie lângă mine în tot ceea ce fac. Tatăl meu are un caracter foarte puternic, este curajos şi sufletist. Deşi mi-ar face plăcere să petrec mai mult timp cu el, acest lucru nu este posibil din cauza serviciului său. Chiar dacă este puţin mai sever decât mama, niciodată nu m-a certat mai mult decât era cazul. Tatăl meu mă iubeşte foarte mult şi se asigură că nu-mi lipseşte nimic. El se bucură să mă vadă fericit şi mulţumit.Nu ştiu câţi copii pot afirma ca mine că au cel mai bun tată. Este exact aşa cum îmi doresc. Opferman Christian

 Pe strabunicul meu îl chema Radulescu Alexe. S-a născut in data de 15 februarie 1921 în Ploiesti. La vârsta de 18 ani, în anul 1939 s-a înrolat in armata româna pentru a lupta impotriva rușilor, în cel de-al doilea război mondial.
Intr-una din ambuscade a fost luat prizonier și dus în lagăr. Acolo a fost ținut închis o perioadă de 3 ani. Condițiile din lagăr au fost foarte grele, nu primeau hrană suficientă iar iernile erau groaznice pentru că nu aveau haine potrivite.
      La sfârsitul războiului, toți prizonierii au fost eliberați, iar drumul de câteva sute de kilometri până acasă l-au parcurs pe jos, fericiti că au scăpat cu viata. Intâlnirea cu familia a fost una cu bucurie.
     Sunt mândru că am avut asa un străbunic și mi-ar fi plăcut sa-l cunosc pentru a afla direct de la el prin ce întâmplari a trecut. "  Vasile Vlad  și Radulescu David

A

       Prima a apărut în cea dintâi zi de zoom. Eram atât de mulțumită de mine ca învâțasem să folosesc această platformă, după ce participasem la un webinar și exersasem  tot  weekendul  făcând multe simulări! Dar iată că luni dimineată când le-am spus copiilor să își descarce aplicația pe telefoane și îi instruiam cum să  procedeze, o mămică a fost foarte revoltată că trebuie să stea pe ,,atâtea platforme' si că ,,cine si când  i-a învățat să le folosească?, cu toate ca eu tocmai asta încercam să fac. Cel mai rău a fost că și-a exprimat nemulțumirea pe grupul de Wathapp al copiilor și toți cei mici au citit cum sunt luată ,,în balon". Ce e si mai rău e că respectiva mămică este cadru didactic....și a recidivat.. 

     Următoarele probleme  au fost cele impuse de interacțiunea în noul mediu. Cum procedăm când intrăm în meet, când trebuie să vorbim, să tăcem, să scriem, să ridicăm mâna, să fim atenți, să nu sorbim din pahar, să nu mâncâm, să nu ne certăm cu frații, să nu-i auzim pe părinți când țipă sau scapă din mâini oale etc. Așa că primele lecții au fost cele de management al ,,școlii de acasă". Am discutat despre punctualitate, salut, respect, interventii, politețe, civilitate, amabilitate.Le-am discutat, le-am scris pe padlet, le-am repetat in fiecare zi și  încetul cu incetul le-am internalizat.

     Cel mai important lucru, in acele zile când nu ieșeam din case, mi s-a părut să avem cu toții o preocupare, să ne continuăm treburile/orele  ca și cum am fi mers la scoala. Rutinele sunt foarte importante în viața copiilor și nu numai a lor. Munca după un program ne  ordonează timpul și viata, ne  dă sentimentul stabilității și normalității. Așadar am hotărât că un program zilnic e foarte important. Nu mai stiu cum am ajuns, în pelegrinările mele pe Facebook în acele zile, să descopăr pe Khan Academy un model de orar pentru un program de studiu la distanta. Mi s-a părut a fi o idee ineresanta să le dau copiilor după modelul acela un astfel de program, derulat pe parcursul unei zile intregi, cu explicatii, cu motivatii, cu idei de petrecere a timpului liber și de relaxare. Programul/ orarul Scolii de Acasa arată așa:

    ORA            ACTIVITATEA

8- 9   Mic dejun 
Pregătiți-vă pentru o zi minunată!
Și nu uitati, schimbati-va de pijama! 
9- 9:40 Dupa o noapte odihnitoare, mintea noastra e ,,ascutita” , asa ca incepem cu ceva provocator- o problema atractiva, un test interesant, o discutie de planificare a zilei. Acum va fi anuntat programul zilei, insa orarul de la scoala  ramane valabil in cea mai mare parte.
Daca vei primi o fisa cu exercitii, te rog sa le rezolvi chiar  daca ti se par foarte usoare. In caz ca vei termina mai repede, vei avea o pauza mai mare.
Dacă ai  lipsuri, poate dura ceva mai mult, dar e bine pentru tine! Aceasta este șansa ta de a completa aceste lacune, care altfel te-ar putea tine pe loc.

Daca vei  avea vointa si rabdare, iti  vei  imbunatati abilitatile matematice si vei  fi mai increzatoor in tine. Vei vedea lumea in moduri noi si interesante!

9:40- 10 Pauza de joaca- nu pe telefon! Sari coarda, fa gimnastica, creeaza un parcurs aplicativ in holul casei, cum faceam  in pauze la scoala! E mai usor pentru cei care stati la casa:  jucati-va in curte sau in gradina!

10- 10:40
zoom Tocmai am invatat sa folosim platforma zoom! Vom exersa pe ea, verificand tema si facand exercitii noi. E o ocazie foarte buna sa ne vedem si sa interactionam.  In functie de orar Mate/LLR ori alta disciplina
10.40-  11.00 Citesti  in liniste din cartea preferata!

11- 11.40
zoom In functie de orar Mate/LLR ori alta disciplina

                                 GATA! AM TERMINAT!
URMEAZA PROGRAMUL DE VOIE. ITI  DAU CATEVA IDEI, MAI JOS!
12- 13  Pranzul
Poti asculta povesti audio  https://archive.org/details/5SaptaminiInBalon_201306- /    https://www.povesti-pentru-copii.com/povesti-audio/playlist.html-/  https://www.mybuni.com/ 

13- 14 Hobby
Daca esti pasionat de programare poti accesa un program usor, cum ar fi 
Code.org Express course ( pentru începători).
Khan Academy computer programming, (pentru nivel incepator si intermediar)
Ambele sunt in limba engleza, dar foarte intuitive. Vei avea ocazia sa exersezi si engleza!
Programarea calculatoarelor este mult mai distractivă și mai creativă decât probabil
ți-ai imaginat vreodată. Ambele resurse încep prin crearea de desene animate și animații distractive și singur  poti crea jocuri distractive pe care tu si prietenii tăi le puteti  juca.

14- 20  Daca ai vreo tema, fa-o acum, nu lasa pe mai tarziu!
Relaxeaza-te, joaca-te, fa-ti  ordine in biblioteca, in dulapul cu haine, in birou!
Picteaza, bricoleaza, ajuta-ti  parintii in gospodarie!
Petrece timpul cu fratii, surorile si parintii vostri!
Invata ceva nou!

20- 21 Stinge  lumina, e timpul pentru somn! Maine incepe alta aventura!  

Si de aatunci programul s-a desfășurat zilnic intre orele 9 si 11:40, cu prelungiri în unele zile când elevii mei voiau sa ne  uităm la fotografiile făcute de-a lungul anilor în timpul activităților școlare și extrașcolare.

Am învățat să folosesc foarte multe instrumente digitale pentru proiectarea activităților on line. Mi-am împărțit timpul între activitătile sincron, asincron, mixte, webinarii, conceput exercitii, scheme, cărticele digitale, explorarea unor site-uri, toate pentru a oferi suport didactic adecvat orelor la distanta. 

 În afară de plusul pe care l-am simțit pentru pregătirea mea ca profesor, am reușit acum, la final de ciclu primar( căci suntem clasa a IV-a!), să-mi cunosc foarte bine elevii și, mai ales, pe părinții lor. Acum s-a văzut  cum sunt părinții cu adevărat, cum știu să își crească copiii, cum se respectă unii pe alții, câtă atenție dau școlii, cât preț pun pe învățătură...!

În ultimele zile, acum cand am început numărătoarea inversă până la finalul anului școlar, am început să obosim. E ca atunci când, după ce am mâncat prea mult din prăjitura preferată, avem sentimentul de prea plin și avem nevoie să luăm o pauză. 

Imi doresc ca, la tomnă, la întoarcerea la școală,  fiecare copil să poata avea un calculator sau măcar o tabletă, ca să nu mai fie nevoiti să citească sau să scrie de pe telefon... Emoțiile legate de terminarea unui ciclu de cinci ani în aceste conditii, le ascund cât mai adânc deocamdată ...