Curiozitatea şi interesul personal sunt trăsături definitorii pentru învăţarea eficientă. Procesul învăţării poate fi definit ca tendinţă individuală naturală de a îndeplinii obiective personale semnificative. Este un proces de descoperire şi construire a sensului , având la bază informaţia şi experienţa filtrate în mod unic de percepţia, gândirea şi afectele fiecărui elev.
Învăţarea devine un proces activ, în care elevul este constant implicat în rezolvarea unei sarcini de lucru.
Unul din obiectivele învăţării active este acela de a promova acel tip de activităţi care să solicite „capacitatea de a gândi şi aceea de a evalua informaţia, astfel încât elevii să aibă prilejul de a exersa abilitatea de a formula şi rezolva probleme”( National Center for Research on Teacher Learning, 1993)
Învăţarea în medii colaborative online ofera elevilor posibilitatea de a-şi construii propria învăţare prin implicare activă şi experienţă directă.
McCombs si Whisler (1997) apreciază că “elevul tinde să construiască sensuri şi reprezentări pe baza cunoştinţelor acumulate, indiferent de calitatea şi de cantitatea informaţiei existente”
”Un cadru didactic adept al socio-constructivismului social înţelege faptul că nivelul de înţelegere al copiilor determină ceea ce pot învăţa în viitor. Acceptarea şi conştientizarea de către profesor a nivelului de înţelegere a elevului reprezintă informaţia de care educatorul are nevoie pentru a construi sau pentru a oferi sprijin temporar elevilor în ceea ce priveşte învăţarea şi motivarea” (Wood, Brunner, & Ross)
Mediul online oferă posibilitatea interacţionării cu alte culturi, personalităţi, tipologii. Învăţarea este facilitată de interacţiuni sociale şi de comunicarea cu ceilalţi indivizi în cadrul unui mediu instrucţional flexibil, eterogen şi adaptativ. Pentru a sublinia ideea de diversitate socială şi culturală, modelul e-twinning promovează ideea de implicare civică, de comunicare şi de toleranţă, care accentuează importanţa de a dezvolta abilităţile interpersonale şi interacţiunile pozitive ale elevilor.
Comunicarea presupune intracţiuni între studenţi sau între cadrul didactic si elevi. Învatarea în colaborare reprezintă o strategie didactică care permite majorităţii elevilor să comunice unii cu ceilalţi în procesul de învăţare, si chiar să se ajute unii pe alţii. Comunicarea implică colaborarea celor care lucrează într-o societate democratică.
Toleranţa este acel element care demonstrează şi educă în spiritul “necesităţii de a fi prietenos, cooperant, aprobator, afectuos şi dispus să comunice”
Atunci când discutăm de implicarea civilă , se accentuează o “strategie importantă care să îi ajute pe copii să creeze o identitate colectivă, un sentiment al apartenenţei la un grup, şi nu la un grup de individualităţi eterogene”
Învăţarea şi aprecierea propriei persoane sunt stimulate când individul dezvoltă relaţii bazate pe respect şi consideraţie cu alţi indivizi care le recunosc potenţialul, care le apreciază sincer talentele unice şi care îi acceptă ca indivizi. Acceptarea socială favorizează instruirea interactivă deoarece “în societate, cei cu un nivel de gândire profundă devin exemplu de gândire creatoare şi critică, astfel demonstrând novicilor calităţi care altfel nu sunt detectabile din exterior”
Pe măsură ce societatea avansează din punct de vedere tehnologic, este nevoie ca şcolile să înţeleagă şi să anticipeze schimbările produse în domeniul tehnologiei şi impactul acesteia asupra modului de învăţare al elevilor.
De la şcolile elementare şi până la campusurile universitare, calculatoarele au fost incorporate în programele educaţionale, oferindu-le elevilor o mai mare libertate, flexibilitate si individualitate în clasă. Pe lângă acestea, calculatoarele ofera sansa unei explorari independente, a unei pregătiri profesionale şi a unei învăţări în colaborare.
Afinitatea naturală dintre elevii şi internet a dat naştere mai multor proiecte având ca subiect elevii, iniţiate de elevi şi conduse tot de aceştia (Doepner et al., 1997).
“Dacă noile tehnologii sunt implementate pentru a-i ajuta pe elevi să dobândească o mai mare responsabilitate în învăţare, o mai mare încredere în sine şi independentă, acestea devin compatibile cu practicile acceptate în problemele care ţin de contextul educaţional.” Arthur Chickering (Doepner et al., 1997)
Curiozitatea şi interesul personal sunt trăsături definitorii pentru învăţarea eficientă. Procesul învăţării poate fi definit ca tendinţă individuală naturală de a îndeplinii obiective personale semnificative. Este un proces de descoperire şi construire a sensului , având la bază informaţia şi experienţa filtrate în mod unic de percepţia, gândirea şi afectele fiecărui elev.
Învăţarea devine un proces activ, în care elevul este constant implicat în rezolvarea unei sarcini de lucru.
Unul din obiectivele învăţării active este acela de a promova acel tip de activităţi care să solicite „capacitatea de a gândi şi aceea de a evalua informaţia, astfel încât elevii să aibă prilejul de a exersa abilitatea de a formula şi rezolva probleme”( National Center for Research on Teacher Learning, 1993)
Învăţarea în medii colaborative online ofera elevilor posibilitatea de a-şi construii propria învăţare prin implicare activă şi experienţă directă.
McCombs si Whisler (1997) apreciază că “elevul tinde să construiască sensuri şi reprezentări pe baza cunoştinţelor acumulate, indiferent de calitatea şi de cantitatea informaţiei existente”
”Un cadru didactic adept al socio-constructivismului social înţelege faptul că nivelul de înţelegere al copiilor determină ceea ce pot învăţa în viitor. Acceptarea şi conştientizarea de către profesor a nivelului de înţelegere a elevului reprezintă informaţia de care educatorul are nevoie pentru a construi sau pentru a oferi sprijin temporar elevilor în ceea ce priveşte învăţarea şi motivarea” (Wood, Brunner, & Ross)
Mediul online oferă posibilitatea interacţionării cu alte culturi, personalităţi, tipologii. Învăţarea este facilitată de interacţiuni sociale şi de comunicarea cu ceilalţi indivizi în cadrul unui mediu instrucţional flexibil, eterogen şi adaptativ. Pentru a sublinia ideea de diversitate socială şi culturală, modelul e-twinning promovează ideea de implicare civică, de comunicare şi de toleranţă, care accentuează importanţa de a dezvolta abilităţile interpersonale şi interacţiunile pozitive ale elevilor.
Comunicarea presupune intracţiuni între studenţi sau între cadrul didactic si elevi. Învatarea în colaborare reprezintă o strategie didactică care permite majorităţii elevilor să comunice unii cu ceilalţi în procesul de învăţare, si chiar să se ajute unii pe alţii. Comunicarea implică colaborarea celor care lucrează într-o societate democratică.
Toleranţa este acel element care demonstrează şi educă în spiritul “necesităţii de a fi prietenos, cooperant, aprobator, afectuos şi dispus să comunice”
Atunci când discutăm de implicarea civilă , se accentuează o “strategie importantă care să îi ajute pe copii să creeze o identitate colectivă, un sentiment al apartenenţei la un grup, şi nu la un grup de individualităţi eterogene”
Învăţarea şi aprecierea propriei persoane sunt stimulate când individul dezvoltă relaţii bazate pe respect şi consideraţie cu alţi indivizi care le recunosc potenţialul, care le apreciază sincer talentele unice şi care îi acceptă ca indivizi. Acceptarea socială favorizează instruirea interactivă deoarece “în societate, cei cu un nivel de gândire profundă devin exemplu de gândire creatoare şi critică, astfel demonstrând novicilor calităţi care altfel nu sunt detectabile din exterior”
Pe măsură ce societatea avansează din punct de vedere tehnologic, este nevoie ca şcolile să înţeleagă şi să anticipeze schimbările produse în domeniul tehnologiei şi impactul acesteia asupra modului de învăţare al elevilor.
De la şcolile elementare şi până la campusurile universitare, calculatoarele au fost incorporate în programele educaţionale, oferindu-le elevilor o mai mare libertate, flexibilitate si individualitate în clasă. Pe lângă acestea, calculatoarele ofera sansa unei explorari independente, a unei pregătiri profesionale şi a unei învăţări în colaborare.
Afinitatea naturală dintre elevii şi internet a dat naştere mai multor proiecte având ca subiect elevii, iniţiate de elevi şi conduse tot de aceştia (Doepner et al., 1997).
“Dacă noile tehnologii sunt implementate pentru a-i ajuta pe elevi să dobândească o mai mare responsabilitate în învăţare, o mai mare încredere în sine şi independentă, acestea devin compatibile cu practicile acceptate în problemele care ţin de contextul educaţional.” Arthur Chickering (Doepner et al., 1997)