Bullying-ul vs Cyberbullying-ul
Bullying-ul este un comportament agresiv intenționat ce este menit să provoace disconfort sau chiar durere. Acesta implică un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Se manifestă într-un mod repetitiv și chiar regulat.
Bullying-ul este ceva mai mult decât un simplu conflict sau o situație de hărțuire, este un comportament intenționat ce se accentuează dacă nu este discutat, descoperit la timp sau bine gestionat. De cele mai multe ori este o dinamică de grup și astfel apar agresorul, victima și/sau martorii.
Atât în bullying cât și în cyberbullying victime pot fi copiii (în cele mai dese cazuri), dar și adulții. Se întâmplă în mod repetat, nu este să fii rău o dată sau să fii nebun sau să numești pe cineva fără gânduri. Se întâmplă intenționat nu accidental. Există un dezechilibru de putere între copii, ceea ce înseamnă că cel care agresează este fie mai puternic, fie mai mare decât ținta pe care o are. Copiii se tem istoric de traume ce nu au fost gestionate corect.
Dacă un copil a fost la rândul său victima unor contexte de viață, el își va pune această armură tocmai pentru a-și ascunde vulnerabilitatea și pentru a evita să ajungă din nou în același rol. Copiii victimă trăiesc sentimente intense de însingurare, teamă, tristețe, uneori disperare ce vine din neputința de a ieși din această situație. Dacă copiii ce cad victimă au caracteristici precum timiditatea, pasivitatea, o stimă de sine scăzută sau lipsa prietenilor, efectele bullying-ului vor fi cu atât mai mult resimțite. Majoritatea comportamentelor traumatizează tinerii și pot duce la un risc crescut de sinucidere.Este un fel de mod disfuncțional de a atrage atenția și de a obține ajutorul de care au nevoie.
Există mai multe dimensiuni ale fenomenului de bullying: bullying fizic, bullying verbal, social și cyberbullying.
Cyberbullying vine ca urmare a bullying-ului, doar că în mediul electronic, într-un mediu digital. Există cazuri online și prin telefoane mobile în care copiii se agresează reciproc. Există o mulțime de probleme care se întâmplă între copii din punct de vedere social online, dar aceste probleme pot fi sau nu de fapt hărțuire. Se transmit mesaje răutăcioase, de multe ori chiar amenințări, răspândire de zvonuri, de cele mai multe ori ireale sau pornite de la un sâmbure de adevăr, dar înflorite, spargerea unor conturi, excluderea deliberată.
Impactul consecințelor negative pe care violența asupra copiilor le generează la nivelul dezvoltării personalității acestora este resimțit în fiecare dimensiune de dezvoltare psihologică: emoțională, socială și cognitive.
Comportamentele de bullying sau de cyberbullying reprezintă unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru sănătatea și protecția copiilor, care prin caracteristicile specifice (dezechilibru de putere, regularitate, intenția de a provoca suferință fizică și / sau emoțională), devine imposibil de gestionat doar la nivelul grupului de copii.
]]>
Publicat în 22. 11. 2021 de Nicoleta Popescu
Bullying-ul vs Cyberbullying-ul
Bullying-ul este un comportament agresiv intenționat ce este menit să provoace disconfort sau chiar durere. Acesta implică un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Se manifestă într-un mod repetitiv și chiar regulat.
Bullying-ul este ceva mai mult decât un simplu conflict sau o situație de hărțuire, este un comportament intenționat ce se accentuează dacă nu este discutat, descoperit la timp sau bine gestionat. De cele mai multe ori este o dinamică de grup și astfel apar agresorul, victima și/sau martorii.
Atât în bullying cât și în cyberbullying victime pot fi copiii (în cele mai dese cazuri), dar și adulții. Se întâmplă în mod repetat, nu este să fii rău o dată sau să fii nebun sau să numești pe cineva fără gânduri. Se întâmplă intenționat nu accidental. Există un dezechilibru de putere între copii, ceea ce înseamnă că cel care agresează este fie mai puternic, fie mai mare decât ținta pe care o are. Copiii se tem istoric de traume ce nu au fost gestionate corect.
Dacă un copil a fost la rândul său victima unor contexte de viață, el își va pune această armură tocmai pentru a-și ascunde vulnerabilitatea și pentru a evita să ajungă din nou în același rol. Copiii victimă trăiesc sentimente intense de însingurare, teamă, tristețe, uneori disperare ce vine din neputința de a ieși din această situație. Dacă copiii ce cad victimă au caracteristici precum timiditatea, pasivitatea, o stimă de sine scăzută sau lipsa prietenilor, efectele bullying-ului vor fi cu atât mai mult resimțite. Majoritatea comportamentelor traumatizează tinerii și pot duce la un risc crescut de sinucidere.Este un fel de mod disfuncțional de a atrage atenția și de a obține ajutorul de care au nevoie.
Există mai multe dimensiuni ale fenomenului de bullying: bullying fizic, bullying verbal, social și cyberbullying.
Cyberbullying vine ca urmare a bullying-ului, doar că în mediul electronic, într-un mediu digital. Există cazuri online și prin telefoane mobile în care copiii se agresează reciproc. Există o mulțime de probleme care se întâmplă între copii din punct de vedere social online, dar aceste probleme pot fi sau nu de fapt hărțuire. Se transmit mesaje răutăcioase, de multe ori chiar amenințări, răspândire de zvonuri, de cele mai multe ori ireale sau pornite de la un sâmbure de adevăr, dar înflorite, spargerea unor conturi, excluderea deliberată.
Impactul consecințelor negative pe care violența asupra copiilor le generează la nivelul dezvoltării personalității acestora este resimțit în fiecare dimensiune de dezvoltare psihologică: emoțională, socială și cognitive.
Comportamentele de bullying sau de cyberbullying reprezintă unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru sănătatea și protecția copiilor, care prin caracteristicile specifice (dezechilibru de putere, regularitate, intenția de a provoca suferință fizică și / sau emoțională), devine imposibil de gestionat doar la nivelul grupului de copii.
]]>
Bullying-ul vs Cyberbullying-ul
Bullying-ul este un comportament agresiv intenționat ce este menit să provoace disconfort sau chiar durere. Acesta implică un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Se manifestă într-un mod repetitiv și chiar regulat.
Bullying-ul este ceva mai mult decât un simplu conflict sau o situație de hărțuire, este un comportament intenționat ce se accentuează dacă nu este discutat, descoperit la timp sau bine gestionat. De cele mai multe ori este o dinamică de grup și astfel apar agresorul, victima și/sau martorii.
Atât în bullying cât și în cyberbullying victime pot fi copiii (în cele mai dese cazuri), dar și adulții. Se întâmplă în mod repetat, nu este să fii rău o dată sau să fii nebun sau să numești pe cineva fără gânduri. Se întâmplă intenționat nu accidental. Există un dezechilibru de putere între copii, ceea ce înseamnă că cel care agresează este fie mai puternic, fie mai mare decât ținta pe care o are. Copiii se tem istoric de traume ce nu au fost gestionate corect.
Dacă un copil a fost la rândul său victima unor contexte de viață, el își va pune această armură tocmai pentru a-și ascunde vulnerabilitatea și pentru a evita să ajungă din nou în același rol. Copiii victimă trăiesc sentimente intense de însingurare, teamă, tristețe, uneori disperare ce vine din neputința de a ieși din această situație. Dacă copiii ce cad victimă au caracteristici precum timiditatea, pasivitatea, o stimă de sine scăzută sau lipsa prietenilor, efectele bullying-ului vor fi cu atât mai mult resimțite. Majoritatea comportamentelor traumatizează tinerii și pot duce la un risc crescut de sinucidere.Este un fel de mod disfuncțional de a atrage atenția și de a obține ajutorul de care au nevoie.
Există mai multe dimensiuni ale fenomenului de bullying: bullying fizic, bullying verbal, social și cyberbullying.
Cyberbullying vine ca urmare a bullying-ului, doar că în mediul electronic, într-un mediu digital. Există cazuri online și prin telefoane mobile în care copiii se agresează reciproc. Există o mulțime de probleme care se întâmplă între copii din punct de vedere social online, dar aceste probleme pot fi sau nu de fapt hărțuire. Se transmit mesaje răutăcioase, de multe ori chiar amenințări, răspândire de zvonuri, de cele mai multe ori ireale sau pornite de la un sâmbure de adevăr, dar înflorite, spargerea unor conturi, excluderea deliberată.
Impactul consecințelor negative pe care violența asupra copiilor le generează la nivelul dezvoltării personalității acestora este resimțit în fiecare dimensiune de dezvoltare psihologică: emoțională, socială și cognitive.
Comportamentele de bullying sau de cyberbullying reprezintă unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru sănătatea și protecția copiilor, care prin caracteristicile specifice (dezechilibru de putere, regularitate, intenția de a provoca suferință fizică și / sau emoțională), devine imposibil de gestionat doar la nivelul grupului de copii.
]]>
Publicat în 22. 11. 2021 de Nicoleta Popescu
Bullying-ul vs Cyberbullying-ul
Bullying-ul este un comportament agresiv intenționat ce este menit să provoace disconfort sau chiar durere. Acesta implică un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Se manifestă într-un mod repetitiv și chiar regulat.
Bullying-ul este ceva mai mult decât un simplu conflict sau o situație de hărțuire, este un comportament intenționat ce se accentuează dacă nu este discutat, descoperit la timp sau bine gestionat. De cele mai multe ori este o dinamică de grup și astfel apar agresorul, victima și/sau martorii.
Atât în bullying cât și în cyberbullying victime pot fi copiii (în cele mai dese cazuri), dar și adulții. Se întâmplă în mod repetat, nu este să fii rău o dată sau să fii nebun sau să numești pe cineva fără gânduri. Se întâmplă intenționat nu accidental. Există un dezechilibru de putere între copii, ceea ce înseamnă că cel care agresează este fie mai puternic, fie mai mare decât ținta pe care o are. Copiii se tem istoric de traume ce nu au fost gestionate corect.
Dacă un copil a fost la rândul său victima unor contexte de viață, el își va pune această armură tocmai pentru a-și ascunde vulnerabilitatea și pentru a evita să ajungă din nou în același rol. Copiii victimă trăiesc sentimente intense de însingurare, teamă, tristețe, uneori disperare ce vine din neputința de a ieși din această situație. Dacă copiii ce cad victimă au caracteristici precum timiditatea, pasivitatea, o stimă de sine scăzută sau lipsa prietenilor, efectele bullying-ului vor fi cu atât mai mult resimțite. Majoritatea comportamentelor traumatizează tinerii și pot duce la un risc crescut de sinucidere.Este un fel de mod disfuncțional de a atrage atenția și de a obține ajutorul de care au nevoie.
Există mai multe dimensiuni ale fenomenului de bullying: bullying fizic, bullying verbal, social și cyberbullying.
Cyberbullying vine ca urmare a bullying-ului, doar că în mediul electronic, într-un mediu digital. Există cazuri online și prin telefoane mobile în care copiii se agresează reciproc. Există o mulțime de probleme care se întâmplă între copii din punct de vedere social online, dar aceste probleme pot fi sau nu de fapt hărțuire. Se transmit mesaje răutăcioase, de multe ori chiar amenințări, răspândire de zvonuri, de cele mai multe ori ireale sau pornite de la un sâmbure de adevăr, dar înflorite, spargerea unor conturi, excluderea deliberată.
Impactul consecințelor negative pe care violența asupra copiilor le generează la nivelul dezvoltării personalității acestora este resimțit în fiecare dimensiune de dezvoltare psihologică: emoțională, socială și cognitive.
Comportamentele de bullying sau de cyberbullying reprezintă unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru sănătatea și protecția copiilor, care prin caracteristicile specifice (dezechilibru de putere, regularitate, intenția de a provoca suferință fizică și / sau emoțională), devine imposibil de gestionat doar la nivelul grupului de copii.
]]>
Basmul - De la origini și până în prezent
“ A fost odată, ca niciodată….” sau “Dincolo de șapte munți și de șapte râuri …” (în cehă), “A fost, oare ce-a fost, sau poate n-a fost, în vremuri și epoci întunecate.”(în arabă).
Așa cum ne sunt relatate și pe Wikipedia- Basmul numit și poveste, este alături de povestire, snoavă și legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate, răspândită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.
Clasificarea basmelor:
a) după caracteristicile personajelor, specificul și tematica acțiunii, predominanța elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viață
• fantastice
• animaliere
• nuvelistice
b) dupa autor:
• populare
• culte
Cine nu îndrăgește basmele lui Vladimir Colin, Petre Ispirescu, Ion Creangă, ale lui Jacob și Wilhelm Grimm, Charles Perrault sau Hans Christian Andersen? Sau cine nu a auzit măcar o dată una dintre variantele lui “Făt Frumos”, “Cenusăreasa”, “Scufița Rosie” sau “Albă ca Zăpada”?
Basmele pe care noi le-am ascultat, citit sau auzit există în zeci de versiuni în țări diferite ca și context, dar cu elemente comune. Au o origine ambiguă și cu variante locale. De-a lungul anilor au fost rafinate, cu multe detalii specifice și bine definite de-a lungul sutelor de ani în care s-au spus. Au fost adaptate vremurilor, acele adevăruri și preocupări fundamentale care vor fi relevante pentru oamenii de pretutindeni în orice eră.
Nu știm unde și când au apărut poveștile, dar ne imaginăm niște oameni care stau în jurul uni foc de tabără și au spus povești. Ca să transmită înțelepciunea ancenstrală și pentru amuzament. Aceste povești au fost transmise din generație în generație de mult timp. Așa că au fost preluate și transmise aproape concomitent și de aici variațiile multiple. De exemplu dacă la noi apare lupul în padure pândind-o pe Scufița Roșie, la chinezi este un tigru, iar la africani este un căpcăun.
Când vorbim de basme folosim termenul pentru a ne gândi la lucruri nerealist de frumoase.
Albă ca Zăpada este basmul-filmul cu cele mai mari încasări din istorie și a fost primul film de animație realizat în Tehnicolor multiplan. Cel mai vechi basm a fost “Fierarul și Diavolul”(spus în Epoca Bronzului-o evoluție dramatică a civilizației) și anume cu 5 500 de ani înainte de inventarea tiparului, cu 4 000 de ani înainte de apariția hârtiei, cu 2 000 de ani înainte de prima poveste scrisă - Epopeea lui Ghilgameș. Toate basmele conțin mister și magie, forțele binelui și ale răului, nu are loc de nuanțe. Ele tind să aibă aceeași structură. Se definesc eroul și lumea acestora ( Făt Frumos, Cenușăreasa, Ileana Cosânzeana, Zâne, Prinți etc.), apar personajele negative și înfăptuiesc ceva malefic, (Vrăjitoare, Mame vitrege, Căpcăuni, Zmei…), apoi apare eroul cu un plan și primește ajutor magic. Se luptă scapă, primesc recompensa.
Basmele au supraviețuit mii de ani cu un motiv, pentru că ne ajută să analizăm problemele fundamentale pentru experiența umană.
Așadar ca o concluzie - Basmul este o pledoarie pentru valorile etern umane, pentru bine și frumos, de aceea se adresează tuturor vârstelor, dar mai ales copilăriei. Prin repetarea unor elemente de structură compozițională, prin lirianitatea personajelor, devine un excepțional material literar accesibil celor mai mici vârste.
Și cum putem încheia? Evident nu cu “Sfârșit!”, “End!” sau “Fin!” ci cu…“Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!” sau “Și au trăit fericiți și îndestulați! Sau “Fericiți până la capătul zilelor.” sau “Fericiți și în lux până în zilele noastre.” sau
“Am încălecat pe-o șa
Și am spus povestea așa!”.
Bibliografie
Stoica, C., Vasilescu, E., - Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică, București
Wikipedia - https://ro.wikipedia.org/wiki/Basm
]]>
Publicat în 07. 11. 2021 de Nicoleta Popescu
Categorie: cultură – societate – educaţie
Basmul - De la origini și până în prezent
“ A fost odată, ca niciodată….” sau “Dincolo de șapte munți și de șapte râuri …” (în cehă), “A fost, oare ce-a fost, sau poate n-a fost, în vremuri și epoci întunecate.”(în arabă).
Așa cum ne sunt relatate și pe Wikipedia- Basmul numit și poveste, este alături de povestire, snoavă și legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate, răspândită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.
Clasificarea basmelor:
a) după caracteristicile personajelor, specificul și tematica acțiunii, predominanța elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viață
• fantastice
• animaliere
• nuvelistice
b) dupa autor:
• populare
• culte
Cine nu îndrăgește basmele lui Vladimir Colin, Petre Ispirescu, Ion Creangă, ale lui Jacob și Wilhelm Grimm, Charles Perrault sau Hans Christian Andersen? Sau cine nu a auzit măcar o dată una dintre variantele lui “Făt Frumos”, “Cenusăreasa”, “Scufița Rosie” sau “Albă ca Zăpada”?
Basmele pe care noi le-am ascultat, citit sau auzit există în zeci de versiuni în țări diferite ca și context, dar cu elemente comune. Au o origine ambiguă și cu variante locale. De-a lungul anilor au fost rafinate, cu multe detalii specifice și bine definite de-a lungul sutelor de ani în care s-au spus. Au fost adaptate vremurilor, acele adevăruri și preocupări fundamentale care vor fi relevante pentru oamenii de pretutindeni în orice eră.
Nu știm unde și când au apărut poveștile, dar ne imaginăm niște oameni care stau în jurul uni foc de tabără și au spus povești. Ca să transmită înțelepciunea ancenstrală și pentru amuzament. Aceste povești au fost transmise din generație în generație de mult timp. Așa că au fost preluate și transmise aproape concomitent și de aici variațiile multiple. De exemplu dacă la noi apare lupul în padure pândind-o pe Scufița Roșie, la chinezi este un tigru, iar la africani este un căpcăun.
Când vorbim de basme folosim termenul pentru a ne gândi la lucruri nerealist de frumoase.
Albă ca Zăpada este basmul-filmul cu cele mai mari încasări din istorie și a fost primul film de animație realizat în Tehnicolor multiplan. Cel mai vechi basm a fost “Fierarul și Diavolul”(spus în Epoca Bronzului-o evoluție dramatică a civilizației) și anume cu 5 500 de ani înainte de inventarea tiparului, cu 4 000 de ani înainte de apariția hârtiei, cu 2 000 de ani înainte de prima poveste scrisă - Epopeea lui Ghilgameș. Toate basmele conțin mister și magie, forțele binelui și ale răului, nu are loc de nuanțe. Ele tind să aibă aceeași structură. Se definesc eroul și lumea acestora ( Făt Frumos, Cenușăreasa, Ileana Cosânzeana, Zâne, Prinți etc.), apar personajele negative și înfăptuiesc ceva malefic, (Vrăjitoare, Mame vitrege, Căpcăuni, Zmei…), apoi apare eroul cu un plan și primește ajutor magic. Se luptă scapă, primesc recompensa.
Basmele au supraviețuit mii de ani cu un motiv, pentru că ne ajută să analizăm problemele fundamentale pentru experiența umană.
Așadar ca o concluzie - Basmul este o pledoarie pentru valorile etern umane, pentru bine și frumos, de aceea se adresează tuturor vârstelor, dar mai ales copilăriei. Prin repetarea unor elemente de structură compozițională, prin lirianitatea personajelor, devine un excepțional material literar accesibil celor mai mici vârste.
Și cum putem încheia? Evident nu cu “Sfârșit!”, “End!” sau “Fin!” ci cu…“Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!” sau “Și au trăit fericiți și îndestulați! Sau “Fericiți până la capătul zilelor.” sau “Fericiți și în lux până în zilele noastre.” sau
“Am încălecat pe-o șa
Și am spus povestea așa!”.
Bibliografie
Stoica, C., Vasilescu, E., - Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică, București
Wikipedia - https://ro.wikipedia.org/wiki/Basm
]]>
Basmul - De la origini și până în prezent
“ A fost odată, ca niciodată….” sau “Dincolo de șapte munți și de șapte râuri …” (în cehă), “A fost, oare ce-a fost, sau poate n-a fost, în vremuri și epoci întunecate.”(în arabă).
Așa cum ne sunt relatate și pe Wikipedia- Basmul numit și poveste, este alături de povestire, snoavă și legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate, răspândită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.
Clasificarea basmelor:
a) după caracteristicile personajelor, specificul și tematica acțiunii, predominanța elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viață
• fantastice
• animaliere
• nuvelistice
b) dupa autor:
• populare
• culte
Cine nu îndrăgește basmele lui Vladimir Colin, Petre Ispirescu, Ion Creangă, ale lui Jacob și Wilhelm Grimm, Charles Perrault sau Hans Christian Andersen? Sau cine nu a auzit măcar o dată una dintre variantele lui “Făt Frumos”, “Cenusăreasa”, “Scufița Rosie” sau “Albă ca Zăpada”?
Basmele pe care noi le-am ascultat, citit sau auzit există în zeci de versiuni în țări diferite ca și context, dar cu elemente comune. Au o origine ambiguă și cu variante locale. De-a lungul anilor au fost rafinate, cu multe detalii specifice și bine definite de-a lungul sutelor de ani în care s-au spus. Au fost adaptate vremurilor, acele adevăruri și preocupări fundamentale care vor fi relevante pentru oamenii de pretutindeni în orice eră.
Nu știm unde și când au apărut poveștile, dar ne imaginăm niște oameni care stau în jurul uni foc de tabără și au spus povești. Ca să transmită înțelepciunea ancenstrală și pentru amuzament. Aceste povești au fost transmise din generație în generație de mult timp. Așa că au fost preluate și transmise aproape concomitent și de aici variațiile multiple. De exemplu dacă la noi apare lupul în padure pândind-o pe Scufița Roșie, la chinezi este un tigru, iar la africani este un căpcăun.
Când vorbim de basme folosim termenul pentru a ne gândi la lucruri nerealist de frumoase.
Albă ca Zăpada este basmul-filmul cu cele mai mari încasări din istorie și a fost primul film de animație realizat în Tehnicolor multiplan. Cel mai vechi basm a fost “Fierarul și Diavolul”(spus în Epoca Bronzului-o evoluție dramatică a civilizației) și anume cu 5 500 de ani înainte de inventarea tiparului, cu 4 000 de ani înainte de apariția hârtiei, cu 2 000 de ani înainte de prima poveste scrisă - Epopeea lui Ghilgameș. Toate basmele conțin mister și magie, forțele binelui și ale răului, nu are loc de nuanțe. Ele tind să aibă aceeași structură. Se definesc eroul și lumea acestora ( Făt Frumos, Cenușăreasa, Ileana Cosânzeana, Zâne, Prinți etc.), apar personajele negative și înfăptuiesc ceva malefic, (Vrăjitoare, Mame vitrege, Căpcăuni, Zmei…), apoi apare eroul cu un plan și primește ajutor magic. Se luptă scapă, primesc recompensa.
Basmele au supraviețuit mii de ani cu un motiv, pentru că ne ajută să analizăm problemele fundamentale pentru experiența umană.
Așadar ca o concluzie - Basmul este o pledoarie pentru valorile etern umane, pentru bine și frumos, de aceea se adresează tuturor vârstelor, dar mai ales copilăriei. Prin repetarea unor elemente de structură compozițională, prin lirianitatea personajelor, devine un excepțional material literar accesibil celor mai mici vârste.
Și cum putem încheia? Evident nu cu “Sfârșit!”, “End!” sau “Fin!” ci cu…“Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!” sau “Și au trăit fericiți și îndestulați! Sau “Fericiți până la capătul zilelor.” sau “Fericiți și în lux până în zilele noastre.” sau
“Am încălecat pe-o șa
Și am spus povestea așa!”.
Bibliografie
Stoica, C., Vasilescu, E., - Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică, București
Wikipedia - https://ro.wikipedia.org/wiki/Basm
]]>
Publicat în 07. 11. 2021 de Nicoleta Popescu
Categorie: cultură – societate – educaţie
Basmul - De la origini și până în prezent
“ A fost odată, ca niciodată….” sau “Dincolo de șapte munți și de șapte râuri …” (în cehă), “A fost, oare ce-a fost, sau poate n-a fost, în vremuri și epoci întunecate.”(în arabă).
Așa cum ne sunt relatate și pe Wikipedia- Basmul numit și poveste, este alături de povestire, snoavă și legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate, răspândită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.
Clasificarea basmelor:
a) după caracteristicile personajelor, specificul și tematica acțiunii, predominanța elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viață
• fantastice
• animaliere
• nuvelistice
b) dupa autor:
• populare
• culte
Cine nu îndrăgește basmele lui Vladimir Colin, Petre Ispirescu, Ion Creangă, ale lui Jacob și Wilhelm Grimm, Charles Perrault sau Hans Christian Andersen? Sau cine nu a auzit măcar o dată una dintre variantele lui “Făt Frumos”, “Cenusăreasa”, “Scufița Rosie” sau “Albă ca Zăpada”?
Basmele pe care noi le-am ascultat, citit sau auzit există în zeci de versiuni în țări diferite ca și context, dar cu elemente comune. Au o origine ambiguă și cu variante locale. De-a lungul anilor au fost rafinate, cu multe detalii specifice și bine definite de-a lungul sutelor de ani în care s-au spus. Au fost adaptate vremurilor, acele adevăruri și preocupări fundamentale care vor fi relevante pentru oamenii de pretutindeni în orice eră.
Nu știm unde și când au apărut poveștile, dar ne imaginăm niște oameni care stau în jurul uni foc de tabără și au spus povești. Ca să transmită înțelepciunea ancenstrală și pentru amuzament. Aceste povești au fost transmise din generație în generație de mult timp. Așa că au fost preluate și transmise aproape concomitent și de aici variațiile multiple. De exemplu dacă la noi apare lupul în padure pândind-o pe Scufița Roșie, la chinezi este un tigru, iar la africani este un căpcăun.
Când vorbim de basme folosim termenul pentru a ne gândi la lucruri nerealist de frumoase.
Albă ca Zăpada este basmul-filmul cu cele mai mari încasări din istorie și a fost primul film de animație realizat în Tehnicolor multiplan. Cel mai vechi basm a fost “Fierarul și Diavolul”(spus în Epoca Bronzului-o evoluție dramatică a civilizației) și anume cu 5 500 de ani înainte de inventarea tiparului, cu 4 000 de ani înainte de apariția hârtiei, cu 2 000 de ani înainte de prima poveste scrisă - Epopeea lui Ghilgameș. Toate basmele conțin mister și magie, forțele binelui și ale răului, nu are loc de nuanțe. Ele tind să aibă aceeași structură. Se definesc eroul și lumea acestora ( Făt Frumos, Cenușăreasa, Ileana Cosânzeana, Zâne, Prinți etc.), apar personajele negative și înfăptuiesc ceva malefic, (Vrăjitoare, Mame vitrege, Căpcăuni, Zmei…), apoi apare eroul cu un plan și primește ajutor magic. Se luptă scapă, primesc recompensa.
Basmele au supraviețuit mii de ani cu un motiv, pentru că ne ajută să analizăm problemele fundamentale pentru experiența umană.
Așadar ca o concluzie - Basmul este o pledoarie pentru valorile etern umane, pentru bine și frumos, de aceea se adresează tuturor vârstelor, dar mai ales copilăriei. Prin repetarea unor elemente de structură compozițională, prin lirianitatea personajelor, devine un excepțional material literar accesibil celor mai mici vârste.
Și cum putem încheia? Evident nu cu “Sfârșit!”, “End!” sau “Fin!” ci cu…“Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!” sau “Și au trăit fericiți și îndestulați! Sau “Fericiți până la capătul zilelor.” sau “Fericiți și în lux până în zilele noastre.” sau
“Am încălecat pe-o șa
Și am spus povestea așa!”.
Bibliografie
Stoica, C., Vasilescu, E., - Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică, București
Wikipedia - https://ro.wikipedia.org/wiki/Basm
]]>
