Evaluarea formativă se realizează pe tot parcursul unui demers pedagogic, trebuie să fie integrată în mod constant și operativ în activitatea zilnică și are ca finalitate remedierea lacunelor în dezvoltarea educabililor.
Trei modalități de evaluare formativă, utilizate frecvent în actul educațional, specifice etapei de dezvoltare psihosocială a copilului aflat la vârsta preşcolară sunt:
1.Observarea
2.Autoevaluarea
3.Proba practica
Observarea
Observarea sistemică a comportamentului copiilor oferă educatoarei informații privind perspectiva capacităților de acțiune și exprimare , de relaționare și interrelaționare, de comunicare și in general a tutoror competențelor lingvistice de care dispun. Această metodă pune în evidență în mod direct ceea ce celelalte metode de evaluare oferă numai indirect.
De asemenea, această metodă oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaște progresele înregistrate în învățare ( cunoștințe, capacități), interesele și aptitudinile copiilor, precum și atitudinea lor față de activitățile de educarea limbajului din grădiniță.
Indeplinirea sistematică a sarcinilor propuse, răspunsurile pe care le dau copiii în timpul activităților, dar și pe tot parcursul zilei, dorința de a par-ticipa activ la întraga viață din grupă, dovedesc achizițiile copiilor in domeniul lexical si nu numai. Eficacitatea metodei crește atunci cînd observarea comportamentului este sistemică, presupunând: stabilirea obiectivelor, utilizarea unor instrumente de inregistrare si sistematizare a constatărilor precum : fișa de progres, caietul de observarea copiilor, fișe de evaluare inițială.
Autoevaluarea
Autoevaluarea permite preșcolarului evaluarea propriilor performanțe în raport cu obiectivele stabilite anterior. Autoevaluarea este metoda complementară prin care elevul contribuie la propria formare. Obiectivele elevului sunt:
- conştientizează scopul realizării sarcinii de lucru;
- înţelege criteriile realizării sarcinii;
- găseşte metodele de rezolvare a sarcinii;
- utilizează mijloacele puse la dispoziţia sa.
Proba practica
In invatamantul prescolar probele practice sunt diversificate in functie de natura domeniului de competenta, de continuturile acesteia, de obiec-tivele didactice, de posibilitatile concrete tehnice (tehnologice) de evaluare.
In gradinita aceste probe sunt asociate activitatilor de modelaj, de constructie, pictura, gospodarie, experimentelor pentru observarea unor fe-nomene, confectionarii unor „carti“ sau albume, intocmirea unor colectii, dar si rezolvarea unor sarcini cu continut matematic, de comunicare orala sau scrisa pe baza softurilor educationale (de cele mai multe ori, exista posibilitatea tiparirii lucrarii executate de copil). Rezultatele activitatilor practice sunt expuse, constituind subiect al evaluarii educatoarei si parintilor, interevaluarii copiilor si al autoevaluarii. Rezultatele activitatilor practice ale copiilor sunt supuse in acest caz aprecierilor verbale, in functie de criterii pe care acestia trebuie sa le cunoasca anterior rezolvarii sarcinilor.
]]>
Publicat în 18. 11. 2021 de Nicoleta Rîșnoveanu
| Etichetat cu: #evaluare, #probapractica, #observarea, #autoevaluarea
Categorie: sistem de învăţământ
Evaluarea formativă se realizează pe tot parcursul unui demers pedagogic, trebuie să fie integrată în mod constant și operativ în activitatea zilnică și are ca finalitate remedierea lacunelor în dezvoltarea educabililor.
Trei modalități de evaluare formativă, utilizate frecvent în actul educațional, specifice etapei de dezvoltare psihosocială a copilului aflat la vârsta preşcolară sunt:
1.Observarea
2.Autoevaluarea
3.Proba practica
Observarea
Observarea sistemică a comportamentului copiilor oferă educatoarei informații privind perspectiva capacităților de acțiune și exprimare , de relaționare și interrelaționare, de comunicare și in general a tutoror competențelor lingvistice de care dispun. Această metodă pune în evidență în mod direct ceea ce celelalte metode de evaluare oferă numai indirect.
De asemenea, această metodă oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaște progresele înregistrate în învățare ( cunoștințe, capacități), interesele și aptitudinile copiilor, precum și atitudinea lor față de activitățile de educarea limbajului din grădiniță.
Indeplinirea sistematică a sarcinilor propuse, răspunsurile pe care le dau copiii în timpul activităților, dar și pe tot parcursul zilei, dorința de a par-ticipa activ la întraga viață din grupă, dovedesc achizițiile copiilor in domeniul lexical si nu numai. Eficacitatea metodei crește atunci cînd observarea comportamentului este sistemică, presupunând: stabilirea obiectivelor, utilizarea unor instrumente de inregistrare si sistematizare a constatărilor precum : fișa de progres, caietul de observarea copiilor, fișe de evaluare inițială.
Autoevaluarea
Autoevaluarea permite preșcolarului evaluarea propriilor performanțe în raport cu obiectivele stabilite anterior. Autoevaluarea este metoda complementară prin care elevul contribuie la propria formare. Obiectivele elevului sunt:
- conştientizează scopul realizării sarcinii de lucru;
- înţelege criteriile realizării sarcinii;
- găseşte metodele de rezolvare a sarcinii;
- utilizează mijloacele puse la dispoziţia sa.
Proba practica
In invatamantul prescolar probele practice sunt diversificate in functie de natura domeniului de competenta, de continuturile acesteia, de obiec-tivele didactice, de posibilitatile concrete tehnice (tehnologice) de evaluare.
In gradinita aceste probe sunt asociate activitatilor de modelaj, de constructie, pictura, gospodarie, experimentelor pentru observarea unor fe-nomene, confectionarii unor „carti“ sau albume, intocmirea unor colectii, dar si rezolvarea unor sarcini cu continut matematic, de comunicare orala sau scrisa pe baza softurilor educationale (de cele mai multe ori, exista posibilitatea tiparirii lucrarii executate de copil). Rezultatele activitatilor practice sunt expuse, constituind subiect al evaluarii educatoarei si parintilor, interevaluarii copiilor si al autoevaluarii. Rezultatele activitatilor practice ale copiilor sunt supuse in acest caz aprecierilor verbale, in functie de criterii pe care acestia trebuie sa le cunoasca anterior rezolvarii sarcinilor.
]]>
Evaluarea formativă se realizează pe tot parcursul unui demers pedagogic, trebuie să fie integrată în mod constant și operativ în activitatea zilnică și are ca finalitate remedierea lacunelor în dezvoltarea educabililor.
Trei modalități de evaluare formativă, utilizate frecvent în actul educațional, specifice etapei de dezvoltare psihosocială a copilului aflat la vârsta preşcolară sunt:
1.Observarea
2.Autoevaluarea
3.Proba practica
Observarea
Observarea sistemică a comportamentului copiilor oferă educatoarei informații privind perspectiva capacităților de acțiune și exprimare , de relaționare și interrelaționare, de comunicare și in general a tutoror competențelor lingvistice de care dispun. Această metodă pune în evidență în mod direct ceea ce celelalte metode de evaluare oferă numai indirect.
De asemenea, această metodă oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaște progresele înregistrate în învățare ( cunoștințe, capacități), interesele și aptitudinile copiilor, precum și atitudinea lor față de activitățile de educarea limbajului din grădiniță.
Indeplinirea sistematică a sarcinilor propuse, răspunsurile pe care le dau copiii în timpul activităților, dar și pe tot parcursul zilei, dorința de a par-ticipa activ la întraga viață din grupă, dovedesc achizițiile copiilor in domeniul lexical si nu numai. Eficacitatea metodei crește atunci cînd observarea comportamentului este sistemică, presupunând: stabilirea obiectivelor, utilizarea unor instrumente de inregistrare si sistematizare a constatărilor precum : fișa de progres, caietul de observarea copiilor, fișe de evaluare inițială.
Autoevaluarea
Autoevaluarea permite preșcolarului evaluarea propriilor performanțe în raport cu obiectivele stabilite anterior. Autoevaluarea este metoda complementară prin care elevul contribuie la propria formare. Obiectivele elevului sunt:
- conştientizează scopul realizării sarcinii de lucru;
- înţelege criteriile realizării sarcinii;
- găseşte metodele de rezolvare a sarcinii;
- utilizează mijloacele puse la dispoziţia sa.
Proba practica
In invatamantul prescolar probele practice sunt diversificate in functie de natura domeniului de competenta, de continuturile acesteia, de obiec-tivele didactice, de posibilitatile concrete tehnice (tehnologice) de evaluare.
In gradinita aceste probe sunt asociate activitatilor de modelaj, de constructie, pictura, gospodarie, experimentelor pentru observarea unor fe-nomene, confectionarii unor „carti“ sau albume, intocmirea unor colectii, dar si rezolvarea unor sarcini cu continut matematic, de comunicare orala sau scrisa pe baza softurilor educationale (de cele mai multe ori, exista posibilitatea tiparirii lucrarii executate de copil). Rezultatele activitatilor practice sunt expuse, constituind subiect al evaluarii educatoarei si parintilor, interevaluarii copiilor si al autoevaluarii. Rezultatele activitatilor practice ale copiilor sunt supuse in acest caz aprecierilor verbale, in functie de criterii pe care acestia trebuie sa le cunoasca anterior rezolvarii sarcinilor.
]]>
Publicat în 18. 11. 2021 de Nicoleta Rîșnoveanu
| Etichetat cu: #evaluare, #probapractica, #observarea, #autoevaluarea
Categorie: sistem de învăţământ
Evaluarea formativă se realizează pe tot parcursul unui demers pedagogic, trebuie să fie integrată în mod constant și operativ în activitatea zilnică și are ca finalitate remedierea lacunelor în dezvoltarea educabililor.
Trei modalități de evaluare formativă, utilizate frecvent în actul educațional, specifice etapei de dezvoltare psihosocială a copilului aflat la vârsta preşcolară sunt:
1.Observarea
2.Autoevaluarea
3.Proba practica
Observarea
Observarea sistemică a comportamentului copiilor oferă educatoarei informații privind perspectiva capacităților de acțiune și exprimare , de relaționare și interrelaționare, de comunicare și in general a tutoror competențelor lingvistice de care dispun. Această metodă pune în evidență în mod direct ceea ce celelalte metode de evaluare oferă numai indirect.
De asemenea, această metodă oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaște progresele înregistrate în învățare ( cunoștințe, capacități), interesele și aptitudinile copiilor, precum și atitudinea lor față de activitățile de educarea limbajului din grădiniță.
Indeplinirea sistematică a sarcinilor propuse, răspunsurile pe care le dau copiii în timpul activităților, dar și pe tot parcursul zilei, dorința de a par-ticipa activ la întraga viață din grupă, dovedesc achizițiile copiilor in domeniul lexical si nu numai. Eficacitatea metodei crește atunci cînd observarea comportamentului este sistemică, presupunând: stabilirea obiectivelor, utilizarea unor instrumente de inregistrare si sistematizare a constatărilor precum : fișa de progres, caietul de observarea copiilor, fișe de evaluare inițială.
Autoevaluarea
Autoevaluarea permite preșcolarului evaluarea propriilor performanțe în raport cu obiectivele stabilite anterior. Autoevaluarea este metoda complementară prin care elevul contribuie la propria formare. Obiectivele elevului sunt:
- conştientizează scopul realizării sarcinii de lucru;
- înţelege criteriile realizării sarcinii;
- găseşte metodele de rezolvare a sarcinii;
- utilizează mijloacele puse la dispoziţia sa.
Proba practica
In invatamantul prescolar probele practice sunt diversificate in functie de natura domeniului de competenta, de continuturile acesteia, de obiec-tivele didactice, de posibilitatile concrete tehnice (tehnologice) de evaluare.
In gradinita aceste probe sunt asociate activitatilor de modelaj, de constructie, pictura, gospodarie, experimentelor pentru observarea unor fe-nomene, confectionarii unor „carti“ sau albume, intocmirea unor colectii, dar si rezolvarea unor sarcini cu continut matematic, de comunicare orala sau scrisa pe baza softurilor educationale (de cele mai multe ori, exista posibilitatea tiparirii lucrarii executate de copil). Rezultatele activitatilor practice sunt expuse, constituind subiect al evaluarii educatoarei si parintilor, interevaluarii copiilor si al autoevaluarii. Rezultatele activitatilor practice ale copiilor sunt supuse in acest caz aprecierilor verbale, in functie de criterii pe care acestia trebuie sa le cunoasca anterior rezolvarii sarcinilor.
]]>
Instrument de monitorizare/evaluare
Domeniul de dezvoltare: Dezvoltare socio-emoțională
Aspect specific: : Acceptarea și respectarea diversității
Reper: Copilul ar trebui să fie capabil sã recunoascã, să aprecieze și să respecte asemănările și deosebirile dintre oameni.
Nr. crt.1. Indicatori comportamentali 2.Tehnici/Metode de evaluare 3. Sugestii de activități
1.Indicatori comportamentali
Se joacă în prezența altor copii diferiți din punct de vedere al genului, limbii vorbite, etniei sau cu cerințe educative speciale
2.Metode -Observarea
3.Sugestii: Se va observa copilul atât în cadrul activităților de joc liber, dar și în timpul activităților liber alese cu cine allege să se joace, și se va facilita interacțiunea acestuia cu copii din medii diferite, în context variate
Metoda : EXERCITIUL
Metoda: DEMONSTRATIA
3.Sugestii de activitati:
1.ŞTIINŢĂ: Copiii vor avea ca sarcină să aşeze bulinele colorate pe conturul mingii (roşii, galbene, albastre și verzi). Voi urmări ca bulinele să fie așezate una lângă alta, numai pe contur și pe întreaga suprafață a acestuia.
2.CONSTRUCŢII: Copiii vor primi jocuri de construcții - lego, pe care îmbinându-le le voi solicita să construiască cadouri pentru Mickey Mouse, musafirul nostru special.
3.JOC DE ROL: Copiii se vor juca “de-a gospodinele” trebuind să pregătească o salată pentru masa de prânz, unde să o servească împreunnă cu Mickey Mouse. Fiecare copil va primi o bonetă pentru bucătar şi îşi va spăla mâinile înainte şi după realizarea sarcinii de lucru.
1.indicatori Comportamentali
. Se interesează de alți copii sau adulți din anturaj (pune întrebări simple Unde este x?)
2.Metoda : Observarea-
Se va observa în timpul activităților de dezvoltare personală dacă pun întrebări despre alți colegi din grupă.
Lectura dupa imagini: In timpul activităților de educarea limbajului copiii raspund la intrebari dupa . Întâlnirea de dimineață: Salutul, prezenta, calendarul Naturii.
Copiii lumii- Educarea limbajului
Indicatori comportamentali. Remarcă diferențe de gen între el/ea și ceilalți.
2.Metoda-Observarea
1.Indicatori comportamentaliSe va observa modul în care ei se descriu, cum își percep propriile caracteristici identitare și prin comparație cu alți copii.
Exercitiul
Joc exercițiu ,,Acesta sunt eu!,,
Joc de masă Fetite /baieti din diferite tari
]]>
Publicat în 17. 11. 2021 de Nicoleta Rîșnoveanu
| Etichetat cu: #indicatoricomportamentali, #metodede evaluare, #sugestiideactivitati
Instrument de monitorizare/evaluare
Domeniul de dezvoltare: Dezvoltare socio-emoțională
Aspect specific: : Acceptarea și respectarea diversității
Reper: Copilul ar trebui să fie capabil sã recunoascã, să aprecieze și să respecte asemănările și deosebirile dintre oameni.
Nr. crt.1. Indicatori comportamentali 2.Tehnici/Metode de evaluare 3. Sugestii de activități
1.Indicatori comportamentali
Se joacă în prezența altor copii diferiți din punct de vedere al genului, limbii vorbite, etniei sau cu cerințe educative speciale
2.Metode -Observarea
3.Sugestii: Se va observa copilul atât în cadrul activităților de joc liber, dar și în timpul activităților liber alese cu cine allege să se joace, și se va facilita interacțiunea acestuia cu copii din medii diferite, în context variate
Metoda : EXERCITIUL
Metoda: DEMONSTRATIA
3.Sugestii de activitati:
1.ŞTIINŢĂ: Copiii vor avea ca sarcină să aşeze bulinele colorate pe conturul mingii (roşii, galbene, albastre și verzi). Voi urmări ca bulinele să fie așezate una lângă alta, numai pe contur și pe întreaga suprafață a acestuia.
2.CONSTRUCŢII: Copiii vor primi jocuri de construcții - lego, pe care îmbinându-le le voi solicita să construiască cadouri pentru Mickey Mouse, musafirul nostru special.
3.JOC DE ROL: Copiii se vor juca “de-a gospodinele” trebuind să pregătească o salată pentru masa de prânz, unde să o servească împreunnă cu Mickey Mouse. Fiecare copil va primi o bonetă pentru bucătar şi îşi va spăla mâinile înainte şi după realizarea sarcinii de lucru.
1.indicatori Comportamentali
. Se interesează de alți copii sau adulți din anturaj (pune întrebări simple Unde este x?)
2.Metoda : Observarea-
Se va observa în timpul activităților de dezvoltare personală dacă pun întrebări despre alți colegi din grupă.
Lectura dupa imagini: In timpul activităților de educarea limbajului copiii raspund la intrebari dupa . Întâlnirea de dimineață: Salutul, prezenta, calendarul Naturii.
Copiii lumii- Educarea limbajului
Indicatori comportamentali. Remarcă diferențe de gen între el/ea și ceilalți.
2.Metoda-Observarea
1.Indicatori comportamentaliSe va observa modul în care ei se descriu, cum își percep propriile caracteristici identitare și prin comparație cu alți copii.
Exercitiul
Joc exercițiu ,,Acesta sunt eu!,,
Joc de masă Fetite /baieti din diferite tari
]]>
Instrument de monitorizare/evaluare
Domeniul de dezvoltare: Dezvoltare socio-emoțională
Aspect specific: : Acceptarea și respectarea diversității
Reper: Copilul ar trebui să fie capabil sã recunoascã, să aprecieze și să respecte asemănările și deosebirile dintre oameni.
Nr. crt.1. Indicatori comportamentali 2.Tehnici/Metode de evaluare 3. Sugestii de activități
1.Indicatori comportamentali
Se joacă în prezența altor copii diferiți din punct de vedere al genului, limbii vorbite, etniei sau cu cerințe educative speciale
2.Metode -Observarea
3.Sugestii: Se va observa copilul atât în cadrul activităților de joc liber, dar și în timpul activităților liber alese cu cine allege să se joace, și se va facilita interacțiunea acestuia cu copii din medii diferite, în context variate
Metoda : EXERCITIUL
Metoda: DEMONSTRATIA
3.Sugestii de activitati:
1.ŞTIINŢĂ: Copiii vor avea ca sarcină să aşeze bulinele colorate pe conturul mingii (roşii, galbene, albastre și verzi). Voi urmări ca bulinele să fie așezate una lângă alta, numai pe contur și pe întreaga suprafață a acestuia.
2.CONSTRUCŢII: Copiii vor primi jocuri de construcții - lego, pe care îmbinându-le le voi solicita să construiască cadouri pentru Mickey Mouse, musafirul nostru special.
3.JOC DE ROL: Copiii se vor juca “de-a gospodinele” trebuind să pregătească o salată pentru masa de prânz, unde să o servească împreunnă cu Mickey Mouse. Fiecare copil va primi o bonetă pentru bucătar şi îşi va spăla mâinile înainte şi după realizarea sarcinii de lucru.
1.indicatori Comportamentali
. Se interesează de alți copii sau adulți din anturaj (pune întrebări simple Unde este x?)
2.Metoda : Observarea-
Se va observa în timpul activităților de dezvoltare personală dacă pun întrebări despre alți colegi din grupă.
Lectura dupa imagini: In timpul activităților de educarea limbajului copiii raspund la intrebari dupa . Întâlnirea de dimineață: Salutul, prezenta, calendarul Naturii.
Copiii lumii- Educarea limbajului
Indicatori comportamentali. Remarcă diferențe de gen între el/ea și ceilalți.
2.Metoda-Observarea
1.Indicatori comportamentaliSe va observa modul în care ei se descriu, cum își percep propriile caracteristici identitare și prin comparație cu alți copii.
Exercitiul
Joc exercițiu ,,Acesta sunt eu!,,
Joc de masă Fetite /baieti din diferite tari
]]>
Publicat în 17. 11. 2021 de Nicoleta Rîșnoveanu
| Etichetat cu: #indicatoricomportamentali, #metodede evaluare, #sugestiideactivitati
Instrument de monitorizare/evaluare
Domeniul de dezvoltare: Dezvoltare socio-emoțională
Aspect specific: : Acceptarea și respectarea diversității
Reper: Copilul ar trebui să fie capabil sã recunoascã, să aprecieze și să respecte asemănările și deosebirile dintre oameni.
Nr. crt.1. Indicatori comportamentali 2.Tehnici/Metode de evaluare 3. Sugestii de activități
1.Indicatori comportamentali
Se joacă în prezența altor copii diferiți din punct de vedere al genului, limbii vorbite, etniei sau cu cerințe educative speciale
2.Metode -Observarea
3.Sugestii: Se va observa copilul atât în cadrul activităților de joc liber, dar și în timpul activităților liber alese cu cine allege să se joace, și se va facilita interacțiunea acestuia cu copii din medii diferite, în context variate
Metoda : EXERCITIUL
Metoda: DEMONSTRATIA
3.Sugestii de activitati:
1.ŞTIINŢĂ: Copiii vor avea ca sarcină să aşeze bulinele colorate pe conturul mingii (roşii, galbene, albastre și verzi). Voi urmări ca bulinele să fie așezate una lângă alta, numai pe contur și pe întreaga suprafață a acestuia.
2.CONSTRUCŢII: Copiii vor primi jocuri de construcții - lego, pe care îmbinându-le le voi solicita să construiască cadouri pentru Mickey Mouse, musafirul nostru special.
3.JOC DE ROL: Copiii se vor juca “de-a gospodinele” trebuind să pregătească o salată pentru masa de prânz, unde să o servească împreunnă cu Mickey Mouse. Fiecare copil va primi o bonetă pentru bucătar şi îşi va spăla mâinile înainte şi după realizarea sarcinii de lucru.
1.indicatori Comportamentali
. Se interesează de alți copii sau adulți din anturaj (pune întrebări simple Unde este x?)
2.Metoda : Observarea-
Se va observa în timpul activităților de dezvoltare personală dacă pun întrebări despre alți colegi din grupă.
Lectura dupa imagini: In timpul activităților de educarea limbajului copiii raspund la intrebari dupa . Întâlnirea de dimineață: Salutul, prezenta, calendarul Naturii.
Copiii lumii- Educarea limbajului
Indicatori comportamentali. Remarcă diferențe de gen între el/ea și ceilalți.
2.Metoda-Observarea
1.Indicatori comportamentaliSe va observa modul în care ei se descriu, cum își percep propriile caracteristici identitare și prin comparație cu alți copii.
Exercitiul
Joc exercițiu ,,Acesta sunt eu!,,
Joc de masă Fetite /baieti din diferite tari
]]>
Instrumente web pentru educatie
Web site-ul este un instrument nou, deosebit de puternic, care facilitează procesul de învăţare. Web-ul asigură elevilor şi cadrelor didactice acces la informaţiile ştiinţifice actuale incluse în baze de date, muzee, biblioteci online, etc. Elevii experimentează în direct explorări ştiinţifice şi interacţionează cu cercetători din teren, care pot să le ofere explicaţii şi să îi ghideze în propriile lor căutări. Învăţătorii/profesorii şi elevii pot comunica idei şi pot schimba resurse prin e-mail, chat şi video-conferinţe. Cadrele didactice pot organiza excursii virtuale în centrele de cercetare, muzee de ştiinţe sau de artă, locuri pe care, în lipsa Internetului, elevii nu le-ar putea cunoaşte. Web-ul constituie totodată locul în care elevii îşi pot publica lucrările lor online pentru ca alţi elevi sau profesori să le citească şi să le răspundă.
Cu ajutorul resurselor on-line se poate învăţa de acasă fără a mai fi nevoie de deplasarea către o instituţie de învăţământ şi fără a depinde de un anumit program. Cu ajutorul unei conexiuni la Internet se pot căuta mai multe cursuri dintr-un anumit domeniu având astfel acces la mai multe opinii (spre deosebire de modalitatea clasică de predare în care aveam prezentată doar opinia profesorului de curs). Educaţia cu ajutorul calculatorului se numeşte CBT (Computer Based Training).
Câteva dintre cele mai folosite aplicaţii în acest domeniu sunt: Programe de procesare de text şi calcul tabelar; Programe de prezentare sau desen; Aplicaţii de pregătire pe computer; Baze de date; Organizarea orarului; Aplicaţii de E-mail, Navigare pe web etc.
Resursele web contribuie decisiv la schimbarea tipului de predare, dintr-un un model static, în care elevul este un simplu “receptor” pentru ceea ce predă profesorul, într-unul dinamic, în care procesul de predare-învăţare se ghidează după elev iar acesta este atras să caute pe cont propriu noi surse de cunoaştere.
Cele mai populare tipuri de instrumente Web utilizate in educație:
-Wiki-uri. Un wiki este o colecţie de pagini Web proiectat pentru a permite oricui accesul liber pentru a adăuga sau schimba conţinutul, utilizând un limbaj de marcare simplificat. Wiki-urile sunt adesea utilizate pentru a crea situri colaborative,crescând puterea siturilor comunităţilor.
Exemplu: Wikipedia
Wikipedia este o enciclopedie deschisă, operată de fundaţia nonprofit Wikimedia. Numele său este o combinaţie a cuvintelor wiki (tehnologie pentru crearea
siturilor colaborative) şi encyclopedia
–Bloguri şi microbloguri. Un blog (sau web log) este un site Web, menţinut în mod obişnuit de către un singur individ, companii sau alte instituţii (ex: cele educaţionale), conţinând intrări şi comentarii. Intrările sunt descrieri ale unor evenimente, incluzând text şi alte materiale, aşa cum sunt imaginile şi secvenţele video.
–Reţele sociale (social networks). Un serviciu de tip social network este un software pentru construirea online a unor reţele sociale pentru comunităţi care au activităţi comune pe Web sau sunt interesaţi în exploatarea intereselor şi activităţile altora.
Exemplu: Facebook
Facebook este un site de tip social network lansat în februarie 2004. Accesul este gratuit, permiţând utilizatorilor crearea unor reţele sociale, ca de exemplu cea a unei şcoli.
Servicii pentru partajarea conţinutului audio/video (video sharing). Un serviciu Web de găzduire video, cunoscut şi ca serviciude partajare video, permite indivizilor să încarce videoclipuri pe un site Web. Serviciul va stoca videoclipul pe serverul său şi îl va afişa într-un format care să permită şi altor vizitatori să îl vizioneze.
Exemplu: YouTube
YouTube este un site de video sharing unde utilizatorii pot încărca, vizualiza şi partaja clipuri video. YouTube a fost creat în februarie 2005 de către trei foşti angajaţi PayPal.
–Servicii pentru partajarea prezentărilor (slide sharing). Un astfel de site implementează cele mai comune şabloane de Web 2.0 design şi interacţiune. Ca şi alte servicii de tip social sharing, utilizatorii pot adauga conţinut,marcaje şi comentarii.
Exemplu: Slideshare
Slideshare oferă posibilitatea încărcării, marcării şi partajării unor tipuri de documente (documente Word, PDF-uri, prezentări).
Bibliografie: https://www.elearning.ro/utilizarea-resurselor-web-pentru-educatie
]]>
Publicat în 09. 11. 2021 de Nicoleta Rîșnoveanu
| Etichetat cu: #instrumenteweb; #retelesociale;
Categorie: abordări teoretice
Instrumente web pentru educatie
Web site-ul este un instrument nou, deosebit de puternic, care facilitează procesul de învăţare. Web-ul asigură elevilor şi cadrelor didactice acces la informaţiile ştiinţifice actuale incluse în baze de date, muzee, biblioteci online, etc. Elevii experimentează în direct explorări ştiinţifice şi interacţionează cu cercetători din teren, care pot să le ofere explicaţii şi să îi ghideze în propriile lor căutări. Învăţătorii/profesorii şi elevii pot comunica idei şi pot schimba resurse prin e-mail, chat şi video-conferinţe. Cadrele didactice pot organiza excursii virtuale în centrele de cercetare, muzee de ştiinţe sau de artă, locuri pe care, în lipsa Internetului, elevii nu le-ar putea cunoaşte. Web-ul constituie totodată locul în care elevii îşi pot publica lucrările lor online pentru ca alţi elevi sau profesori să le citească şi să le răspundă.
Cu ajutorul resurselor on-line se poate învăţa de acasă fără a mai fi nevoie de deplasarea către o instituţie de învăţământ şi fără a depinde de un anumit program. Cu ajutorul unei conexiuni la Internet se pot căuta mai multe cursuri dintr-un anumit domeniu având astfel acces la mai multe opinii (spre deosebire de modalitatea clasică de predare în care aveam prezentată doar opinia profesorului de curs). Educaţia cu ajutorul calculatorului se numeşte CBT (Computer Based Training).
Câteva dintre cele mai folosite aplicaţii în acest domeniu sunt: Programe de procesare de text şi calcul tabelar; Programe de prezentare sau desen; Aplicaţii de pregătire pe computer; Baze de date; Organizarea orarului; Aplicaţii de E-mail, Navigare pe web etc.
Resursele web contribuie decisiv la schimbarea tipului de predare, dintr-un un model static, în care elevul este un simplu “receptor” pentru ceea ce predă profesorul, într-unul dinamic, în care procesul de predare-învăţare se ghidează după elev iar acesta este atras să caute pe cont propriu noi surse de cunoaştere.
Cele mai populare tipuri de instrumente Web utilizate in educație:
-Wiki-uri. Un wiki este o colecţie de pagini Web proiectat pentru a permite oricui accesul liber pentru a adăuga sau schimba conţinutul, utilizând un limbaj de marcare simplificat. Wiki-urile sunt adesea utilizate pentru a crea situri colaborative,crescând puterea siturilor comunităţilor.
Exemplu: Wikipedia
Wikipedia este o enciclopedie deschisă, operată de fundaţia nonprofit Wikimedia. Numele său este o combinaţie a cuvintelor wiki (tehnologie pentru crearea
siturilor colaborative) şi encyclopedia
–Bloguri şi microbloguri. Un blog (sau web log) este un site Web, menţinut în mod obişnuit de către un singur individ, companii sau alte instituţii (ex: cele educaţionale), conţinând intrări şi comentarii. Intrările sunt descrieri ale unor evenimente, incluzând text şi alte materiale, aşa cum sunt imaginile şi secvenţele video.
–Reţele sociale (social networks). Un serviciu de tip social network este un software pentru construirea online a unor reţele sociale pentru comunităţi care au activităţi comune pe Web sau sunt interesaţi în exploatarea intereselor şi activităţile altora.
Exemplu: Facebook
Facebook este un site de tip social network lansat în februarie 2004. Accesul este gratuit, permiţând utilizatorilor crearea unor reţele sociale, ca de exemplu cea a unei şcoli.
Servicii pentru partajarea conţinutului audio/video (video sharing). Un serviciu Web de găzduire video, cunoscut şi ca serviciude partajare video, permite indivizilor să încarce videoclipuri pe un site Web. Serviciul va stoca videoclipul pe serverul său şi îl va afişa într-un format care să permită şi altor vizitatori să îl vizioneze.
Exemplu: YouTube
YouTube este un site de video sharing unde utilizatorii pot încărca, vizualiza şi partaja clipuri video. YouTube a fost creat în februarie 2005 de către trei foşti angajaţi PayPal.
–Servicii pentru partajarea prezentărilor (slide sharing). Un astfel de site implementează cele mai comune şabloane de Web 2.0 design şi interacţiune. Ca şi alte servicii de tip social sharing, utilizatorii pot adauga conţinut,marcaje şi comentarii.
Exemplu: Slideshare
Slideshare oferă posibilitatea încărcării, marcării şi partajării unor tipuri de documente (documente Word, PDF-uri, prezentări).
Bibliografie: https://www.elearning.ro/utilizarea-resurselor-web-pentru-educatie
]]>
Instrumente web pentru educatie
Web site-ul este un instrument nou, deosebit de puternic, care facilitează procesul de învăţare. Web-ul asigură elevilor şi cadrelor didactice acces la informaţiile ştiinţifice actuale incluse în baze de date, muzee, biblioteci online, etc. Elevii experimentează în direct explorări ştiinţifice şi interacţionează cu cercetători din teren, care pot să le ofere explicaţii şi să îi ghideze în propriile lor căutări. Învăţătorii/profesorii şi elevii pot comunica idei şi pot schimba resurse prin e-mail, chat şi video-conferinţe. Cadrele didactice pot organiza excursii virtuale în centrele de cercetare, muzee de ştiinţe sau de artă, locuri pe care, în lipsa Internetului, elevii nu le-ar putea cunoaşte. Web-ul constituie totodată locul în care elevii îşi pot publica lucrările lor online pentru ca alţi elevi sau profesori să le citească şi să le răspundă.
Cu ajutorul resurselor on-line se poate învăţa de acasă fără a mai fi nevoie de deplasarea către o instituţie de învăţământ şi fără a depinde de un anumit program. Cu ajutorul unei conexiuni la Internet se pot căuta mai multe cursuri dintr-un anumit domeniu având astfel acces la mai multe opinii (spre deosebire de modalitatea clasică de predare în care aveam prezentată doar opinia profesorului de curs). Educaţia cu ajutorul calculatorului se numeşte CBT (Computer Based Training).
Câteva dintre cele mai folosite aplicaţii în acest domeniu sunt: Programe de procesare de text şi calcul tabelar; Programe de prezentare sau desen; Aplicaţii de pregătire pe computer; Baze de date; Organizarea orarului; Aplicaţii de E-mail, Navigare pe web etc.
Resursele web contribuie decisiv la schimbarea tipului de predare, dintr-un un model static, în care elevul este un simplu “receptor” pentru ceea ce predă profesorul, într-unul dinamic, în care procesul de predare-învăţare se ghidează după elev iar acesta este atras să caute pe cont propriu noi surse de cunoaştere.
Cele mai populare tipuri de instrumente Web utilizate in educație:
-Wiki-uri. Un wiki este o colecţie de pagini Web proiectat pentru a permite oricui accesul liber pentru a adăuga sau schimba conţinutul, utilizând un limbaj de marcare simplificat. Wiki-urile sunt adesea utilizate pentru a crea situri colaborative,crescând puterea siturilor comunităţilor.
Exemplu: Wikipedia
Wikipedia este o enciclopedie deschisă, operată de fundaţia nonprofit Wikimedia. Numele său este o combinaţie a cuvintelor wiki (tehnologie pentru crearea
siturilor colaborative) şi encyclopedia
–Bloguri şi microbloguri. Un blog (sau web log) este un site Web, menţinut în mod obişnuit de către un singur individ, companii sau alte instituţii (ex: cele educaţionale), conţinând intrări şi comentarii. Intrările sunt descrieri ale unor evenimente, incluzând text şi alte materiale, aşa cum sunt imaginile şi secvenţele video.
–Reţele sociale (social networks). Un serviciu de tip social network este un software pentru construirea online a unor reţele sociale pentru comunităţi care au activităţi comune pe Web sau sunt interesaţi în exploatarea intereselor şi activităţile altora.
Exemplu: Facebook
Facebook este un site de tip social network lansat în februarie 2004. Accesul este gratuit, permiţând utilizatorilor crearea unor reţele sociale, ca de exemplu cea a unei şcoli.
Servicii pentru partajarea conţinutului audio/video (video sharing). Un serviciu Web de găzduire video, cunoscut şi ca serviciude partajare video, permite indivizilor să încarce videoclipuri pe un site Web. Serviciul va stoca videoclipul pe serverul său şi îl va afişa într-un format care să permită şi altor vizitatori să îl vizioneze.
Exemplu: YouTube
YouTube este un site de video sharing unde utilizatorii pot încărca, vizualiza şi partaja clipuri video. YouTube a fost creat în februarie 2005 de către trei foşti angajaţi PayPal.
–Servicii pentru partajarea prezentărilor (slide sharing). Un astfel de site implementează cele mai comune şabloane de Web 2.0 design şi interacţiune. Ca şi alte servicii de tip social sharing, utilizatorii pot adauga conţinut,marcaje şi comentarii.
Exemplu: Slideshare
Slideshare oferă posibilitatea încărcării, marcării şi partajării unor tipuri de documente (documente Word, PDF-uri, prezentări).
Bibliografie: https://www.elearning.ro/utilizarea-resurselor-web-pentru-educatie
]]>
Publicat în 09. 11. 2021 de Nicoleta Rîșnoveanu
| Etichetat cu: #instrumenteweb; #retelesociale;
Categorie: abordări teoretice
Instrumente web pentru educatie
Web site-ul este un instrument nou, deosebit de puternic, care facilitează procesul de învăţare. Web-ul asigură elevilor şi cadrelor didactice acces la informaţiile ştiinţifice actuale incluse în baze de date, muzee, biblioteci online, etc. Elevii experimentează în direct explorări ştiinţifice şi interacţionează cu cercetători din teren, care pot să le ofere explicaţii şi să îi ghideze în propriile lor căutări. Învăţătorii/profesorii şi elevii pot comunica idei şi pot schimba resurse prin e-mail, chat şi video-conferinţe. Cadrele didactice pot organiza excursii virtuale în centrele de cercetare, muzee de ştiinţe sau de artă, locuri pe care, în lipsa Internetului, elevii nu le-ar putea cunoaşte. Web-ul constituie totodată locul în care elevii îşi pot publica lucrările lor online pentru ca alţi elevi sau profesori să le citească şi să le răspundă.
Cu ajutorul resurselor on-line se poate învăţa de acasă fără a mai fi nevoie de deplasarea către o instituţie de învăţământ şi fără a depinde de un anumit program. Cu ajutorul unei conexiuni la Internet se pot căuta mai multe cursuri dintr-un anumit domeniu având astfel acces la mai multe opinii (spre deosebire de modalitatea clasică de predare în care aveam prezentată doar opinia profesorului de curs). Educaţia cu ajutorul calculatorului se numeşte CBT (Computer Based Training).
Câteva dintre cele mai folosite aplicaţii în acest domeniu sunt: Programe de procesare de text şi calcul tabelar; Programe de prezentare sau desen; Aplicaţii de pregătire pe computer; Baze de date; Organizarea orarului; Aplicaţii de E-mail, Navigare pe web etc.
Resursele web contribuie decisiv la schimbarea tipului de predare, dintr-un un model static, în care elevul este un simplu “receptor” pentru ceea ce predă profesorul, într-unul dinamic, în care procesul de predare-învăţare se ghidează după elev iar acesta este atras să caute pe cont propriu noi surse de cunoaştere.
Cele mai populare tipuri de instrumente Web utilizate in educație:
-Wiki-uri. Un wiki este o colecţie de pagini Web proiectat pentru a permite oricui accesul liber pentru a adăuga sau schimba conţinutul, utilizând un limbaj de marcare simplificat. Wiki-urile sunt adesea utilizate pentru a crea situri colaborative,crescând puterea siturilor comunităţilor.
Exemplu: Wikipedia
Wikipedia este o enciclopedie deschisă, operată de fundaţia nonprofit Wikimedia. Numele său este o combinaţie a cuvintelor wiki (tehnologie pentru crearea
siturilor colaborative) şi encyclopedia
–Bloguri şi microbloguri. Un blog (sau web log) este un site Web, menţinut în mod obişnuit de către un singur individ, companii sau alte instituţii (ex: cele educaţionale), conţinând intrări şi comentarii. Intrările sunt descrieri ale unor evenimente, incluzând text şi alte materiale, aşa cum sunt imaginile şi secvenţele video.
–Reţele sociale (social networks). Un serviciu de tip social network este un software pentru construirea online a unor reţele sociale pentru comunităţi care au activităţi comune pe Web sau sunt interesaţi în exploatarea intereselor şi activităţile altora.
Exemplu: Facebook
Facebook este un site de tip social network lansat în februarie 2004. Accesul este gratuit, permiţând utilizatorilor crearea unor reţele sociale, ca de exemplu cea a unei şcoli.
Servicii pentru partajarea conţinutului audio/video (video sharing). Un serviciu Web de găzduire video, cunoscut şi ca serviciude partajare video, permite indivizilor să încarce videoclipuri pe un site Web. Serviciul va stoca videoclipul pe serverul său şi îl va afişa într-un format care să permită şi altor vizitatori să îl vizioneze.
Exemplu: YouTube
YouTube este un site de video sharing unde utilizatorii pot încărca, vizualiza şi partaja clipuri video. YouTube a fost creat în februarie 2005 de către trei foşti angajaţi PayPal.
–Servicii pentru partajarea prezentărilor (slide sharing). Un astfel de site implementează cele mai comune şabloane de Web 2.0 design şi interacţiune. Ca şi alte servicii de tip social sharing, utilizatorii pot adauga conţinut,marcaje şi comentarii.
Exemplu: Slideshare
Slideshare oferă posibilitatea încărcării, marcării şi partajării unor tipuri de documente (documente Word, PDF-uri, prezentări).
Bibliografie: https://www.elearning.ro/utilizarea-resurselor-web-pentru-educatie
]]>
Jocul cu fenomenele naturii crează un spaţiu de joacă al propriilor idei, ce permite confruntarea realităţii. Copiii ating în timpul jocului limitele capacităţii lor de experimentare, riscând şi provocând noi cunoştinţe. Jocul nu trebuie să fie stabilit riguros, ci să decurgă de la sine, fiindcă doar în aceste condiţii copilul poate să înţeleagă ce este de înţeles. Copilul descoperă prin gândire şi înţelegere. La preşcolari, gândirea înseamnă mişcare, iar înţelegerea – asociere. Astfel, jocul devine divergent şi creativ: orice acţiune devine o ipoteză, o întrebare adresată lumii şi sinelui.
• Chipul nostru – cu toţii ne asemănăm. Avem ochi, nas, gură, urechi, elemente care ne dau unicitate. Pentru a descoperi că suntem la fel, dar totuşi diferiţi, putem propune copiilor jocuri precum Chipul meu, Mâini curajoase, Picioare preţioase, Schelet uimitor.
• Oglinda – obiect de atracţie al micilor exploratori, obiect ce ajută la descoperirea liniilor, a simetriei şi a reflexiei. Jocuri ca Desenează în oglindă, Jumătate-jumătate, Oglindă oglinjoară vin în sprijinul cadrelor didactice ce îţi propun iniţierea copiilor în activităţi de acest gen.
• Reflexia luminii – fenomen care atrage şi inspiră gândirea celui mic. Prin joc, explicarea acestui fenomen devine mai uşoară, accesibilă preşcolarilor avizi de cunoaştere.
Spune ce ai gustat?
Scopul: .
Identificarea si valorificarea unor caracteristici ale fructelor.
Sarcina didactica:
Recunoasterea si numirea fructelor feliate prin exersarea analizatorilor tactil, olfactiv, gustativ.
Regulile jocului:Copiii servesc din platou o bucatica din fructele feliate, gusta pe rand si ghicesc carui fruct apartine.
Material didactic: Un platou pe care se afla mai multe bucati de fructe, un castron.
Desfasurarea jocului: Copii sunt asezati in jurul mesei. Pe masa se afla un platou cu bucati din fructe feliate. Pe rand, copiii vin si servesc din platou o bucatica dintr-un fruct. Gusta din ea si ghicesc carui fruct apartine. Copiii care ghicesc fructul caruia apartine bucata, utilizand analizatorii tactil, olfactiv si gustativ primesc toata bucata si o mananca in timp ce copiii recita versurile: ,,Ai ghicit, ai ghicit/Mananca bucata fericit! ”Copiii care nu ghicesc fructul caruia apartine bucata o asaza in castron, in timp ce copiii recita versurile: ,,N-ai ghicit, n-ai ghicit/Asaza bucata in castron, caci nu o vei primi!”. Jocul continua pana vor gusta toti copiii din fructele feliate in platou.
Jocul se poate derula si prin utilizarea legumelor.
Strategiile didactice utilizate de cadrul didactic trebuie să dezvolte posibilităţile promovării şi percepţiei, a observării şi interpretării cunoaşterii, a rezolvării problemelor determinate de noile informaţii. Confruntarea copiilor cu fenomenele naturii şi jocul cu natura reprezintă analiza constructivă a problemei. Abordarea integrativă din multi-perspectivă a problemei corespunde premiselor educaţiei şi devine o funcţie didactică cheie.
Bibliografie
Lespezeanu, M. (2007). Tradițional și modern în învățământul preșcolar – o metodică a activităților instructic-educative. București: Colecția Didactica Esențial;
Oprea, C. L. (2009). Strategii didactice interactive. București: Editura Didactică și Pedagogică; .***(2012).
]]>
Publicat în 05. 11. 2021 de Nicoleta Rîșnoveanu
| Etichetat cu: #stiinte, #cunoastere, #curiozitate, #prescolari
Categorie: abordări teoretice
Jocul cu fenomenele naturii crează un spaţiu de joacă al propriilor idei, ce permite confruntarea realităţii. Copiii ating în timpul jocului limitele capacităţii lor de experimentare, riscând şi provocând noi cunoştinţe. Jocul nu trebuie să fie stabilit riguros, ci să decurgă de la sine, fiindcă doar în aceste condiţii copilul poate să înţeleagă ce este de înţeles. Copilul descoperă prin gândire şi înţelegere. La preşcolari, gândirea înseamnă mişcare, iar înţelegerea – asociere. Astfel, jocul devine divergent şi creativ: orice acţiune devine o ipoteză, o întrebare adresată lumii şi sinelui.
• Chipul nostru – cu toţii ne asemănăm. Avem ochi, nas, gură, urechi, elemente care ne dau unicitate. Pentru a descoperi că suntem la fel, dar totuşi diferiţi, putem propune copiilor jocuri precum Chipul meu, Mâini curajoase, Picioare preţioase, Schelet uimitor.
• Oglinda – obiect de atracţie al micilor exploratori, obiect ce ajută la descoperirea liniilor, a simetriei şi a reflexiei. Jocuri ca Desenează în oglindă, Jumătate-jumătate, Oglindă oglinjoară vin în sprijinul cadrelor didactice ce îţi propun iniţierea copiilor în activităţi de acest gen.
• Reflexia luminii – fenomen care atrage şi inspiră gândirea celui mic. Prin joc, explicarea acestui fenomen devine mai uşoară, accesibilă preşcolarilor avizi de cunoaştere.
Spune ce ai gustat?
Scopul: .
Identificarea si valorificarea unor caracteristici ale fructelor.
Sarcina didactica:
Recunoasterea si numirea fructelor feliate prin exersarea analizatorilor tactil, olfactiv, gustativ.
Regulile jocului:Copiii servesc din platou o bucatica din fructele feliate, gusta pe rand si ghicesc carui fruct apartine.
Material didactic: Un platou pe care se afla mai multe bucati de fructe, un castron.
Desfasurarea jocului: Copii sunt asezati in jurul mesei. Pe masa se afla un platou cu bucati din fructe feliate. Pe rand, copiii vin si servesc din platou o bucatica dintr-un fruct. Gusta din ea si ghicesc carui fruct apartine. Copiii care ghicesc fructul caruia apartine bucata, utilizand analizatorii tactil, olfactiv si gustativ primesc toata bucata si o mananca in timp ce copiii recita versurile: ,,Ai ghicit, ai ghicit/Mananca bucata fericit! ”Copiii care nu ghicesc fructul caruia apartine bucata o asaza in castron, in timp ce copiii recita versurile: ,,N-ai ghicit, n-ai ghicit/Asaza bucata in castron, caci nu o vei primi!”. Jocul continua pana vor gusta toti copiii din fructele feliate in platou.
Jocul se poate derula si prin utilizarea legumelor.
Strategiile didactice utilizate de cadrul didactic trebuie să dezvolte posibilităţile promovării şi percepţiei, a observării şi interpretării cunoaşterii, a rezolvării problemelor determinate de noile informaţii. Confruntarea copiilor cu fenomenele naturii şi jocul cu natura reprezintă analiza constructivă a problemei. Abordarea integrativă din multi-perspectivă a problemei corespunde premiselor educaţiei şi devine o funcţie didactică cheie.
Bibliografie
Lespezeanu, M. (2007). Tradițional și modern în învățământul preșcolar – o metodică a activităților instructic-educative. București: Colecția Didactica Esențial;
Oprea, C. L. (2009). Strategii didactice interactive. București: Editura Didactică și Pedagogică; .***(2012).
]]>
Jocul cu fenomenele naturii crează un spaţiu de joacă al propriilor idei, ce permite confruntarea realităţii. Copiii ating în timpul jocului limitele capacităţii lor de experimentare, riscând şi provocând noi cunoştinţe. Jocul nu trebuie să fie stabilit riguros, ci să decurgă de la sine, fiindcă doar în aceste condiţii copilul poate să înţeleagă ce este de înţeles. Copilul descoperă prin gândire şi înţelegere. La preşcolari, gândirea înseamnă mişcare, iar înţelegerea – asociere. Astfel, jocul devine divergent şi creativ: orice acţiune devine o ipoteză, o întrebare adresată lumii şi sinelui.
• Chipul nostru – cu toţii ne asemănăm. Avem ochi, nas, gură, urechi, elemente care ne dau unicitate. Pentru a descoperi că suntem la fel, dar totuşi diferiţi, putem propune copiilor jocuri precum Chipul meu, Mâini curajoase, Picioare preţioase, Schelet uimitor.
• Oglinda – obiect de atracţie al micilor exploratori, obiect ce ajută la descoperirea liniilor, a simetriei şi a reflexiei. Jocuri ca Desenează în oglindă, Jumătate-jumătate, Oglindă oglinjoară vin în sprijinul cadrelor didactice ce îţi propun iniţierea copiilor în activităţi de acest gen.
• Reflexia luminii – fenomen care atrage şi inspiră gândirea celui mic. Prin joc, explicarea acestui fenomen devine mai uşoară, accesibilă preşcolarilor avizi de cunoaştere.
Spune ce ai gustat?
Scopul: .
Identificarea si valorificarea unor caracteristici ale fructelor.
Sarcina didactica:
Recunoasterea si numirea fructelor feliate prin exersarea analizatorilor tactil, olfactiv, gustativ.
Regulile jocului:Copiii servesc din platou o bucatica din fructele feliate, gusta pe rand si ghicesc carui fruct apartine.
Material didactic: Un platou pe care se afla mai multe bucati de fructe, un castron.
Desfasurarea jocului: Copii sunt asezati in jurul mesei. Pe masa se afla un platou cu bucati din fructe feliate. Pe rand, copiii vin si servesc din platou o bucatica dintr-un fruct. Gusta din ea si ghicesc carui fruct apartine. Copiii care ghicesc fructul caruia apartine bucata, utilizand analizatorii tactil, olfactiv si gustativ primesc toata bucata si o mananca in timp ce copiii recita versurile: ,,Ai ghicit, ai ghicit/Mananca bucata fericit! ”Copiii care nu ghicesc fructul caruia apartine bucata o asaza in castron, in timp ce copiii recita versurile: ,,N-ai ghicit, n-ai ghicit/Asaza bucata in castron, caci nu o vei primi!”. Jocul continua pana vor gusta toti copiii din fructele feliate in platou.
Jocul se poate derula si prin utilizarea legumelor.
Strategiile didactice utilizate de cadrul didactic trebuie să dezvolte posibilităţile promovării şi percepţiei, a observării şi interpretării cunoaşterii, a rezolvării problemelor determinate de noile informaţii. Confruntarea copiilor cu fenomenele naturii şi jocul cu natura reprezintă analiza constructivă a problemei. Abordarea integrativă din multi-perspectivă a problemei corespunde premiselor educaţiei şi devine o funcţie didactică cheie.
Bibliografie
Lespezeanu, M. (2007). Tradițional și modern în învățământul preșcolar – o metodică a activităților instructic-educative. București: Colecția Didactica Esențial;
Oprea, C. L. (2009). Strategii didactice interactive. București: Editura Didactică și Pedagogică; .***(2012).
]]>
Publicat în 05. 11. 2021 de Nicoleta Rîșnoveanu
| Etichetat cu: #stiinte, #cunoastere, #curiozitate, #prescolari
Categorie: abordări teoretice
Jocul cu fenomenele naturii crează un spaţiu de joacă al propriilor idei, ce permite confruntarea realităţii. Copiii ating în timpul jocului limitele capacităţii lor de experimentare, riscând şi provocând noi cunoştinţe. Jocul nu trebuie să fie stabilit riguros, ci să decurgă de la sine, fiindcă doar în aceste condiţii copilul poate să înţeleagă ce este de înţeles. Copilul descoperă prin gândire şi înţelegere. La preşcolari, gândirea înseamnă mişcare, iar înţelegerea – asociere. Astfel, jocul devine divergent şi creativ: orice acţiune devine o ipoteză, o întrebare adresată lumii şi sinelui.
• Chipul nostru – cu toţii ne asemănăm. Avem ochi, nas, gură, urechi, elemente care ne dau unicitate. Pentru a descoperi că suntem la fel, dar totuşi diferiţi, putem propune copiilor jocuri precum Chipul meu, Mâini curajoase, Picioare preţioase, Schelet uimitor.
• Oglinda – obiect de atracţie al micilor exploratori, obiect ce ajută la descoperirea liniilor, a simetriei şi a reflexiei. Jocuri ca Desenează în oglindă, Jumătate-jumătate, Oglindă oglinjoară vin în sprijinul cadrelor didactice ce îţi propun iniţierea copiilor în activităţi de acest gen.
• Reflexia luminii – fenomen care atrage şi inspiră gândirea celui mic. Prin joc, explicarea acestui fenomen devine mai uşoară, accesibilă preşcolarilor avizi de cunoaştere.
Spune ce ai gustat?
Scopul: .
Identificarea si valorificarea unor caracteristici ale fructelor.
Sarcina didactica:
Recunoasterea si numirea fructelor feliate prin exersarea analizatorilor tactil, olfactiv, gustativ.
Regulile jocului:Copiii servesc din platou o bucatica din fructele feliate, gusta pe rand si ghicesc carui fruct apartine.
Material didactic: Un platou pe care se afla mai multe bucati de fructe, un castron.
Desfasurarea jocului: Copii sunt asezati in jurul mesei. Pe masa se afla un platou cu bucati din fructe feliate. Pe rand, copiii vin si servesc din platou o bucatica dintr-un fruct. Gusta din ea si ghicesc carui fruct apartine. Copiii care ghicesc fructul caruia apartine bucata, utilizand analizatorii tactil, olfactiv si gustativ primesc toata bucata si o mananca in timp ce copiii recita versurile: ,,Ai ghicit, ai ghicit/Mananca bucata fericit! ”Copiii care nu ghicesc fructul caruia apartine bucata o asaza in castron, in timp ce copiii recita versurile: ,,N-ai ghicit, n-ai ghicit/Asaza bucata in castron, caci nu o vei primi!”. Jocul continua pana vor gusta toti copiii din fructele feliate in platou.
Jocul se poate derula si prin utilizarea legumelor.
Strategiile didactice utilizate de cadrul didactic trebuie să dezvolte posibilităţile promovării şi percepţiei, a observării şi interpretării cunoaşterii, a rezolvării problemelor determinate de noile informaţii. Confruntarea copiilor cu fenomenele naturii şi jocul cu natura reprezintă analiza constructivă a problemei. Abordarea integrativă din multi-perspectivă a problemei corespunde premiselor educaţiei şi devine o funcţie didactică cheie.
Bibliografie
Lespezeanu, M. (2007). Tradițional și modern în învățământul preșcolar – o metodică a activităților instructic-educative. București: Colecția Didactica Esențial;
Oprea, C. L. (2009). Strategii didactice interactive. București: Editura Didactică și Pedagogică; .***(2012).
]]>
,,EXPERIMENTUL ESTE CALEA SPRE REUŞITĂ.’’ EINSTEIN
Din punct de vedere al participării sau al implicării copiilor în efectuarea experimentului, acestea se pot desfăşura: • demonstrativ – experimentul este efectuat de către educator, iar elevii asistă la desfăşurarea sa, pe grupe de 2-3 copii – experimentul se produce într-un timp scurt, sarcinile fiind împărţite pentru a se asigura astfel participarea tuturor, chiar dacă activitatea lor s-ar desfăşura pe diferite planuri (unii fac experimentul, alţii desenează, alţii scriu observaţiile etc.) • individual – preşcolarii sunt antrenaţi în mod egal, lucrează concomitent cu educatorul, sau fiecare copil lucrează independent; • frontal (forma combinată) – experimentul este efectuat de fiecare dintre copii, în acelaşi timp şi în acelaşi ritm, pe aceeaşi temă, sub îndrumarea directă a cadrului didactic; necesită aparatură pentru fiecare copil, dar are un efect instructiv sporit.
ETAPELE UNUI EXPERIMENT 1. Observarea unor fapte; 2. Elaborarea ipotezelor (pe baza analizei şi relaţionării faptelor); 3. Experimentarea propriu-zisă (provocarea fenomenului în condiţii determinate pentru a verifica ipotezele elaborate anterior); 4. Prelucrarea datelor obţinute (formularea unei concluzii).
Conturul umbrelor -experiment
În timpul activității am discutat despre: • Ce este umbra? Cum apare? Ce culoare au umbrele? • Ce simțim dacă atingem o umbră? • Cum se schimbă umbrele pe parcursul zilei? De ce? • Umbrele ne arată doar conturul obiectelor. Putem observa și alte trăsături (de ex. culoarea obiectelor, nasturii de la haină etc.)? Mara a a realizat conturul. Am observat și poziția soarelui.
Mai târziu am revenit și David s-a așezat în aceeași poziție. Am constatat că umbra se mutase și avea o altă formă (mai scurtă). De ce? Și soarele își schimbase poziția pe cer.
]]>
Publicat în 03. 11. 2021 de Nicoleta Rîșnoveanu
| Etichetat cu: #experiment; #
Categorie: experienţe pedagogice
,,EXPERIMENTUL ESTE CALEA SPRE REUŞITĂ.’’ EINSTEIN
Din punct de vedere al participării sau al implicării copiilor în efectuarea experimentului, acestea se pot desfăşura: • demonstrativ – experimentul este efectuat de către educator, iar elevii asistă la desfăşurarea sa, pe grupe de 2-3 copii – experimentul se produce într-un timp scurt, sarcinile fiind împărţite pentru a se asigura astfel participarea tuturor, chiar dacă activitatea lor s-ar desfăşura pe diferite planuri (unii fac experimentul, alţii desenează, alţii scriu observaţiile etc.) • individual – preşcolarii sunt antrenaţi în mod egal, lucrează concomitent cu educatorul, sau fiecare copil lucrează independent; • frontal (forma combinată) – experimentul este efectuat de fiecare dintre copii, în acelaşi timp şi în acelaşi ritm, pe aceeaşi temă, sub îndrumarea directă a cadrului didactic; necesită aparatură pentru fiecare copil, dar are un efect instructiv sporit.
ETAPELE UNUI EXPERIMENT 1. Observarea unor fapte; 2. Elaborarea ipotezelor (pe baza analizei şi relaţionării faptelor); 3. Experimentarea propriu-zisă (provocarea fenomenului în condiţii determinate pentru a verifica ipotezele elaborate anterior); 4. Prelucrarea datelor obţinute (formularea unei concluzii).
Conturul umbrelor -experiment
În timpul activității am discutat despre: • Ce este umbra? Cum apare? Ce culoare au umbrele? • Ce simțim dacă atingem o umbră? • Cum se schimbă umbrele pe parcursul zilei? De ce? • Umbrele ne arată doar conturul obiectelor. Putem observa și alte trăsături (de ex. culoarea obiectelor, nasturii de la haină etc.)? Mara a a realizat conturul. Am observat și poziția soarelui.
Mai târziu am revenit și David s-a așezat în aceeași poziție. Am constatat că umbra se mutase și avea o altă formă (mai scurtă). De ce? Și soarele își schimbase poziția pe cer.
]]>
,,EXPERIMENTUL ESTE CALEA SPRE REUŞITĂ.’’ EINSTEIN
Din punct de vedere al participării sau al implicării copiilor în efectuarea experimentului, acestea se pot desfăşura: • demonstrativ – experimentul este efectuat de către educator, iar elevii asistă la desfăşurarea sa, pe grupe de 2-3 copii – experimentul se produce într-un timp scurt, sarcinile fiind împărţite pentru a se asigura astfel participarea tuturor, chiar dacă activitatea lor s-ar desfăşura pe diferite planuri (unii fac experimentul, alţii desenează, alţii scriu observaţiile etc.) • individual – preşcolarii sunt antrenaţi în mod egal, lucrează concomitent cu educatorul, sau fiecare copil lucrează independent; • frontal (forma combinată) – experimentul este efectuat de fiecare dintre copii, în acelaşi timp şi în acelaşi ritm, pe aceeaşi temă, sub îndrumarea directă a cadrului didactic; necesită aparatură pentru fiecare copil, dar are un efect instructiv sporit.
ETAPELE UNUI EXPERIMENT 1. Observarea unor fapte; 2. Elaborarea ipotezelor (pe baza analizei şi relaţionării faptelor); 3. Experimentarea propriu-zisă (provocarea fenomenului în condiţii determinate pentru a verifica ipotezele elaborate anterior); 4. Prelucrarea datelor obţinute (formularea unei concluzii).
Conturul umbrelor -experiment
În timpul activității am discutat despre: • Ce este umbra? Cum apare? Ce culoare au umbrele? • Ce simțim dacă atingem o umbră? • Cum se schimbă umbrele pe parcursul zilei? De ce? • Umbrele ne arată doar conturul obiectelor. Putem observa și alte trăsături (de ex. culoarea obiectelor, nasturii de la haină etc.)? Mara a a realizat conturul. Am observat și poziția soarelui.
Mai târziu am revenit și David s-a așezat în aceeași poziție. Am constatat că umbra se mutase și avea o altă formă (mai scurtă). De ce? Și soarele își schimbase poziția pe cer.
]]>
Publicat în 03. 11. 2021 de Nicoleta Rîșnoveanu
| Etichetat cu: #experiment; #
Categorie: experienţe pedagogice
,,EXPERIMENTUL ESTE CALEA SPRE REUŞITĂ.’’ EINSTEIN
Din punct de vedere al participării sau al implicării copiilor în efectuarea experimentului, acestea se pot desfăşura: • demonstrativ – experimentul este efectuat de către educator, iar elevii asistă la desfăşurarea sa, pe grupe de 2-3 copii – experimentul se produce într-un timp scurt, sarcinile fiind împărţite pentru a se asigura astfel participarea tuturor, chiar dacă activitatea lor s-ar desfăşura pe diferite planuri (unii fac experimentul, alţii desenează, alţii scriu observaţiile etc.) • individual – preşcolarii sunt antrenaţi în mod egal, lucrează concomitent cu educatorul, sau fiecare copil lucrează independent; • frontal (forma combinată) – experimentul este efectuat de fiecare dintre copii, în acelaşi timp şi în acelaşi ritm, pe aceeaşi temă, sub îndrumarea directă a cadrului didactic; necesită aparatură pentru fiecare copil, dar are un efect instructiv sporit.
ETAPELE UNUI EXPERIMENT 1. Observarea unor fapte; 2. Elaborarea ipotezelor (pe baza analizei şi relaţionării faptelor); 3. Experimentarea propriu-zisă (provocarea fenomenului în condiţii determinate pentru a verifica ipotezele elaborate anterior); 4. Prelucrarea datelor obţinute (formularea unei concluzii).
Conturul umbrelor -experiment
În timpul activității am discutat despre: • Ce este umbra? Cum apare? Ce culoare au umbrele? • Ce simțim dacă atingem o umbră? • Cum se schimbă umbrele pe parcursul zilei? De ce? • Umbrele ne arată doar conturul obiectelor. Putem observa și alte trăsături (de ex. culoarea obiectelor, nasturii de la haină etc.)? Mara a a realizat conturul. Am observat și poziția soarelui.
Mai târziu am revenit și David s-a așezat în aceeași poziție. Am constatat că umbra se mutase și avea o altă formă (mai scurtă). De ce? Și soarele își schimbase poziția pe cer.
]]>
Achizițiile cognitive în perioada antepreșcolară
Rîșnoveanu (Lapoviță) Nicoleta
Ca să-si mențina un echilibru fiziologic si psihologic, copilul trebuie sa atinga un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.
Pentru copii, independența se considera și atunci cand nevoile sunt indeplinite cu ajutorul altor persoane in funcție de faza de creștere și de dezvoltare a copilului.
Originea acestei dependente este o lipsa de forța,(când copilul nu poate), lipsă de voință, (când nu vrea), lipsa de cunoaștere (cand nu stie cum sa actioneze pentru satisfacerea nevoilor fundamentale). Atunci cand o nevoie fundamentale este nesatisfacuta din cauza unei surse de dificultate, apar una sau mai multe manifestari de dependența. Acestea sunt semne observabile ale unei anumite incapacitați a persoanei de a raspunde prin el insuși la aceasta nevoie. Dupa nastere, copiii învața cum să-si foloseasca simțurile pentru a explora lumea din jurul lor. Pentru ca mai tarziu, să se foloseasca de imaginație, memorie, gandire și atentie. Dar la varsta de 3-6 ani, obiecte miscatoare și vorbarețe alcatuiesc universul copilului. Prin intermediul lor, comunica și se dezvolta. În primii ani, dezvoltare mentala a copilului este remarcabila. Pâna la vârsta de doi ani, cunoștintele bebelușului despre lume sunt limitate la percepțiile sale senzoriale și activitatile motorii. Limbajul se dezvolta în acelasi timp cu gândirea.
Relația cu părinții este cea mai importantă sursă de încredere și siguranță a copilului. Este nevoie să îi arătăm afecțiune și empatie atunci când trece prin diverse stări emoționale. Copilul este încurajat să aștepte să îi vină rândul. Un copil antepreșcolar cu abilități cognitive dezvoltate este un copil care va reuși să de descurce în majoritatea situațiilor de învățare cu care se confruntă, care deține uneltele necesare pentru a depăși obstacole și a devein în timp, un adult responsabil,independent și echilibrat. Toate abilitațile cognitive ale copiilor se dezvoltă atunci când aceștia se joacă, explorează lumea din jur și învață lucruri noi. Atentia se dezvolta gradual. Dezvoltarea atentiei asigura posibilitatea efectuarii oricarei activitati. Atentia involuntara este manifestata de curiozitatea prescolarului, iar atentia voluntara este strans legata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza activitatea inceputa.
Dezvoltarea emoțională a copilului începe cu primul țipăt de plans și va continua întreaga lui viață. Datorită ei, un copil va putea să exploreze, să găsească soluții pentru rezolvarea problemelor.
Procesul dezvoltării cognitive este susținut de o dezvoltare a creierului, încă din primii ani de viață și până la adolescență.
Primul stadiu al dezvoltării cognitive, care durează de la naștere până la vârsta de 2 ani, se numește stadiul inteligenței senzoriomotorii. Acesta se caracterizează prin:
• Copilul învață să înțeleagă mișcările și senzațiile
• Copilul învață să asculte, să observe, să apuce
• Începe să înțeleagă relația cauză-efect, dar și consecințele acțiunilor sale
• Copilul începe să se rostogolească, să meargă de-a bușilea și să înțeleagă limbajul
• Treptat, se va familiariza cu conceptul de permanență a obiectelor (faptul că ele există chiar dacă nu pot fi văzute la un moment dat)
• Copilul se va obișnui să identifice obiecte și ființe din jur, să recunoască faptul că sunt diferite de el și le va putea identifica prin nume
Având în vedere etapele prin care un copil va trece în cadrul acestor stadii ale dezvoltării cognitive, vei putea să-l ajuți să progreseze mai rapid implicându-l inclusiv în activități ludice, Emoțiile stau la baza comportamentelor și deciziilor noastre și ne pot influența gândurile și raționamentele.Așadar, sunt esențiale pentru evoluția și existența noastră.
De aceea, este important să îl sprijinim pe copil în mod adecvat pentru a-l ajuta în legătura cu viața emoțională. Nu este benefic pentru copii să fie protejați de emoțiile negative. În situațiile în care părinții nu sunt prezenți pentru a rezolva problemele în locul copiilor, acestia se vor confrunta cu panica și frica intensă în fața dificultăților. Iar când sunt protejați excesiv de emoțiile dificile, copiii nu au ocazia să își dezvolte empatia. Empatia îi ajută pe copii nu doar să se adapteze social, ci să contribuie pozitiv în jocuri, mai tarziu școala, societate.
Bibliografie : didactic.ro
]]>
Publicat în 01. 11. 2021 de Nicoleta Rîșnoveanu
| Etichetat cu: #antreprescolaritate, achizitiicognitive, #dezvoltare
Categorie: abordări teoretice
Achizițiile cognitive în perioada antepreșcolară
Rîșnoveanu (Lapoviță) Nicoleta
Ca să-si mențina un echilibru fiziologic si psihologic, copilul trebuie sa atinga un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.
Pentru copii, independența se considera și atunci cand nevoile sunt indeplinite cu ajutorul altor persoane in funcție de faza de creștere și de dezvoltare a copilului.
Originea acestei dependente este o lipsa de forța,(când copilul nu poate), lipsă de voință, (când nu vrea), lipsa de cunoaștere (cand nu stie cum sa actioneze pentru satisfacerea nevoilor fundamentale). Atunci cand o nevoie fundamentale este nesatisfacuta din cauza unei surse de dificultate, apar una sau mai multe manifestari de dependența. Acestea sunt semne observabile ale unei anumite incapacitați a persoanei de a raspunde prin el insuși la aceasta nevoie. Dupa nastere, copiii învața cum să-si foloseasca simțurile pentru a explora lumea din jurul lor. Pentru ca mai tarziu, să se foloseasca de imaginație, memorie, gandire și atentie. Dar la varsta de 3-6 ani, obiecte miscatoare și vorbarețe alcatuiesc universul copilului. Prin intermediul lor, comunica și se dezvolta. În primii ani, dezvoltare mentala a copilului este remarcabila. Pâna la vârsta de doi ani, cunoștintele bebelușului despre lume sunt limitate la percepțiile sale senzoriale și activitatile motorii. Limbajul se dezvolta în acelasi timp cu gândirea.
Relația cu părinții este cea mai importantă sursă de încredere și siguranță a copilului. Este nevoie să îi arătăm afecțiune și empatie atunci când trece prin diverse stări emoționale. Copilul este încurajat să aștepte să îi vină rândul. Un copil antepreșcolar cu abilități cognitive dezvoltate este un copil care va reuși să de descurce în majoritatea situațiilor de învățare cu care se confruntă, care deține uneltele necesare pentru a depăși obstacole și a devein în timp, un adult responsabil,independent și echilibrat. Toate abilitațile cognitive ale copiilor se dezvoltă atunci când aceștia se joacă, explorează lumea din jur și învață lucruri noi. Atentia se dezvolta gradual. Dezvoltarea atentiei asigura posibilitatea efectuarii oricarei activitati. Atentia involuntara este manifestata de curiozitatea prescolarului, iar atentia voluntara este strans legata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza activitatea inceputa.
Dezvoltarea emoțională a copilului începe cu primul țipăt de plans și va continua întreaga lui viață. Datorită ei, un copil va putea să exploreze, să găsească soluții pentru rezolvarea problemelor.
Procesul dezvoltării cognitive este susținut de o dezvoltare a creierului, încă din primii ani de viață și până la adolescență.
Primul stadiu al dezvoltării cognitive, care durează de la naștere până la vârsta de 2 ani, se numește stadiul inteligenței senzoriomotorii. Acesta se caracterizează prin:
• Copilul învață să înțeleagă mișcările și senzațiile
• Copilul învață să asculte, să observe, să apuce
• Începe să înțeleagă relația cauză-efect, dar și consecințele acțiunilor sale
• Copilul începe să se rostogolească, să meargă de-a bușilea și să înțeleagă limbajul
• Treptat, se va familiariza cu conceptul de permanență a obiectelor (faptul că ele există chiar dacă nu pot fi văzute la un moment dat)
• Copilul se va obișnui să identifice obiecte și ființe din jur, să recunoască faptul că sunt diferite de el și le va putea identifica prin nume
Având în vedere etapele prin care un copil va trece în cadrul acestor stadii ale dezvoltării cognitive, vei putea să-l ajuți să progreseze mai rapid implicându-l inclusiv în activități ludice, Emoțiile stau la baza comportamentelor și deciziilor noastre și ne pot influența gândurile și raționamentele.Așadar, sunt esențiale pentru evoluția și existența noastră.
De aceea, este important să îl sprijinim pe copil în mod adecvat pentru a-l ajuta în legătura cu viața emoțională. Nu este benefic pentru copii să fie protejați de emoțiile negative. În situațiile în care părinții nu sunt prezenți pentru a rezolva problemele în locul copiilor, acestia se vor confrunta cu panica și frica intensă în fața dificultăților. Iar când sunt protejați excesiv de emoțiile dificile, copiii nu au ocazia să își dezvolte empatia. Empatia îi ajută pe copii nu doar să se adapteze social, ci să contribuie pozitiv în jocuri, mai tarziu școala, societate.
Bibliografie : didactic.ro
]]>
Achizițiile cognitive în perioada antepreșcolară
Rîșnoveanu (Lapoviță) Nicoleta
Ca să-si mențina un echilibru fiziologic si psihologic, copilul trebuie sa atinga un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.
Pentru copii, independența se considera și atunci cand nevoile sunt indeplinite cu ajutorul altor persoane in funcție de faza de creștere și de dezvoltare a copilului.
Originea acestei dependente este o lipsa de forța,(când copilul nu poate), lipsă de voință, (când nu vrea), lipsa de cunoaștere (cand nu stie cum sa actioneze pentru satisfacerea nevoilor fundamentale). Atunci cand o nevoie fundamentale este nesatisfacuta din cauza unei surse de dificultate, apar una sau mai multe manifestari de dependența. Acestea sunt semne observabile ale unei anumite incapacitați a persoanei de a raspunde prin el insuși la aceasta nevoie. Dupa nastere, copiii învața cum să-si foloseasca simțurile pentru a explora lumea din jurul lor. Pentru ca mai tarziu, să se foloseasca de imaginație, memorie, gandire și atentie. Dar la varsta de 3-6 ani, obiecte miscatoare și vorbarețe alcatuiesc universul copilului. Prin intermediul lor, comunica și se dezvolta. În primii ani, dezvoltare mentala a copilului este remarcabila. Pâna la vârsta de doi ani, cunoștintele bebelușului despre lume sunt limitate la percepțiile sale senzoriale și activitatile motorii. Limbajul se dezvolta în acelasi timp cu gândirea.
Relația cu părinții este cea mai importantă sursă de încredere și siguranță a copilului. Este nevoie să îi arătăm afecțiune și empatie atunci când trece prin diverse stări emoționale. Copilul este încurajat să aștepte să îi vină rândul. Un copil antepreșcolar cu abilități cognitive dezvoltate este un copil care va reuși să de descurce în majoritatea situațiilor de învățare cu care se confruntă, care deține uneltele necesare pentru a depăși obstacole și a devein în timp, un adult responsabil,independent și echilibrat. Toate abilitațile cognitive ale copiilor se dezvoltă atunci când aceștia se joacă, explorează lumea din jur și învață lucruri noi. Atentia se dezvolta gradual. Dezvoltarea atentiei asigura posibilitatea efectuarii oricarei activitati. Atentia involuntara este manifestata de curiozitatea prescolarului, iar atentia voluntara este strans legata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza activitatea inceputa.
Dezvoltarea emoțională a copilului începe cu primul țipăt de plans și va continua întreaga lui viață. Datorită ei, un copil va putea să exploreze, să găsească soluții pentru rezolvarea problemelor.
Procesul dezvoltării cognitive este susținut de o dezvoltare a creierului, încă din primii ani de viață și până la adolescență.
Primul stadiu al dezvoltării cognitive, care durează de la naștere până la vârsta de 2 ani, se numește stadiul inteligenței senzoriomotorii. Acesta se caracterizează prin:
• Copilul învață să înțeleagă mișcările și senzațiile
• Copilul învață să asculte, să observe, să apuce
• Începe să înțeleagă relația cauză-efect, dar și consecințele acțiunilor sale
• Copilul începe să se rostogolească, să meargă de-a bușilea și să înțeleagă limbajul
• Treptat, se va familiariza cu conceptul de permanență a obiectelor (faptul că ele există chiar dacă nu pot fi văzute la un moment dat)
• Copilul se va obișnui să identifice obiecte și ființe din jur, să recunoască faptul că sunt diferite de el și le va putea identifica prin nume
Având în vedere etapele prin care un copil va trece în cadrul acestor stadii ale dezvoltării cognitive, vei putea să-l ajuți să progreseze mai rapid implicându-l inclusiv în activități ludice, Emoțiile stau la baza comportamentelor și deciziilor noastre și ne pot influența gândurile și raționamentele.Așadar, sunt esențiale pentru evoluția și existența noastră.
De aceea, este important să îl sprijinim pe copil în mod adecvat pentru a-l ajuta în legătura cu viața emoțională. Nu este benefic pentru copii să fie protejați de emoțiile negative. În situațiile în care părinții nu sunt prezenți pentru a rezolva problemele în locul copiilor, acestia se vor confrunta cu panica și frica intensă în fața dificultăților. Iar când sunt protejați excesiv de emoțiile dificile, copiii nu au ocazia să își dezvolte empatia. Empatia îi ajută pe copii nu doar să se adapteze social, ci să contribuie pozitiv în jocuri, mai tarziu școala, societate.
Bibliografie : didactic.ro
]]>
Publicat în 01. 11. 2021 de Nicoleta Rîșnoveanu
| Etichetat cu: #antreprescolaritate, achizitiicognitive, #dezvoltare
Categorie: abordări teoretice
Achizițiile cognitive în perioada antepreșcolară
Rîșnoveanu (Lapoviță) Nicoleta
Ca să-si mențina un echilibru fiziologic si psihologic, copilul trebuie sa atinga un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.
Pentru copii, independența se considera și atunci cand nevoile sunt indeplinite cu ajutorul altor persoane in funcție de faza de creștere și de dezvoltare a copilului.
Originea acestei dependente este o lipsa de forța,(când copilul nu poate), lipsă de voință, (când nu vrea), lipsa de cunoaștere (cand nu stie cum sa actioneze pentru satisfacerea nevoilor fundamentale). Atunci cand o nevoie fundamentale este nesatisfacuta din cauza unei surse de dificultate, apar una sau mai multe manifestari de dependența. Acestea sunt semne observabile ale unei anumite incapacitați a persoanei de a raspunde prin el insuși la aceasta nevoie. Dupa nastere, copiii învața cum să-si foloseasca simțurile pentru a explora lumea din jurul lor. Pentru ca mai tarziu, să se foloseasca de imaginație, memorie, gandire și atentie. Dar la varsta de 3-6 ani, obiecte miscatoare și vorbarețe alcatuiesc universul copilului. Prin intermediul lor, comunica și se dezvolta. În primii ani, dezvoltare mentala a copilului este remarcabila. Pâna la vârsta de doi ani, cunoștintele bebelușului despre lume sunt limitate la percepțiile sale senzoriale și activitatile motorii. Limbajul se dezvolta în acelasi timp cu gândirea.
Relația cu părinții este cea mai importantă sursă de încredere și siguranță a copilului. Este nevoie să îi arătăm afecțiune și empatie atunci când trece prin diverse stări emoționale. Copilul este încurajat să aștepte să îi vină rândul. Un copil antepreșcolar cu abilități cognitive dezvoltate este un copil care va reuși să de descurce în majoritatea situațiilor de învățare cu care se confruntă, care deține uneltele necesare pentru a depăși obstacole și a devein în timp, un adult responsabil,independent și echilibrat. Toate abilitațile cognitive ale copiilor se dezvoltă atunci când aceștia se joacă, explorează lumea din jur și învață lucruri noi. Atentia se dezvolta gradual. Dezvoltarea atentiei asigura posibilitatea efectuarii oricarei activitati. Atentia involuntara este manifestata de curiozitatea prescolarului, iar atentia voluntara este strans legata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza activitatea inceputa.
Dezvoltarea emoțională a copilului începe cu primul țipăt de plans și va continua întreaga lui viață. Datorită ei, un copil va putea să exploreze, să găsească soluții pentru rezolvarea problemelor.
Procesul dezvoltării cognitive este susținut de o dezvoltare a creierului, încă din primii ani de viață și până la adolescență.
Primul stadiu al dezvoltării cognitive, care durează de la naștere până la vârsta de 2 ani, se numește stadiul inteligenței senzoriomotorii. Acesta se caracterizează prin:
• Copilul învață să înțeleagă mișcările și senzațiile
• Copilul învață să asculte, să observe, să apuce
• Începe să înțeleagă relația cauză-efect, dar și consecințele acțiunilor sale
• Copilul începe să se rostogolească, să meargă de-a bușilea și să înțeleagă limbajul
• Treptat, se va familiariza cu conceptul de permanență a obiectelor (faptul că ele există chiar dacă nu pot fi văzute la un moment dat)
• Copilul se va obișnui să identifice obiecte și ființe din jur, să recunoască faptul că sunt diferite de el și le va putea identifica prin nume
Având în vedere etapele prin care un copil va trece în cadrul acestor stadii ale dezvoltării cognitive, vei putea să-l ajuți să progreseze mai rapid implicându-l inclusiv în activități ludice, Emoțiile stau la baza comportamentelor și deciziilor noastre și ne pot influența gândurile și raționamentele.Așadar, sunt esențiale pentru evoluția și existența noastră.
De aceea, este important să îl sprijinim pe copil în mod adecvat pentru a-l ajuta în legătura cu viața emoțională. Nu este benefic pentru copii să fie protejați de emoțiile negative. În situațiile în care părinții nu sunt prezenți pentru a rezolva problemele în locul copiilor, acestia se vor confrunta cu panica și frica intensă în fața dificultăților. Iar când sunt protejați excesiv de emoțiile dificile, copiii nu au ocazia să își dezvolte empatia. Empatia îi ajută pe copii nu doar să se adapteze social, ci să contribuie pozitiv în jocuri, mai tarziu școala, societate.
Bibliografie : didactic.ro
]]>
