Dezvoltarea socio-emoționala a copilului de vârstă timpurie
Prof.Rîșnoveanu Nicoleta
Dezvoltarea sociala și emoționala reprezintă fundamentul relaţiilor şi interacţiunilor care dau semnificaţie experienţelor copiilor de acasă, de la grădiniţă, din comunitate , influenţează semnificativ succesul copiilor în viaţă şi la şcoală
Copii stabilesc interactiuni cu parintii, cu adultii, cu alti copii, cu alte persoane din familie. 
Exprimarea şi înţelegerea propriilor emoţii şi a emoţiilor celorlalţi de la emoţiile primare (bucurie, frică, furie,tristete) la cele mai complexe (mîndrie, ruşine, vină) constituie competenţe specifice domeniului emoţional.  
La fel de importantă în dezvoltarea emoţională este încrederea în sine, convingerea că poate face ceea ce îşi propune, independenţa şi responsabilitatea personală.  
Competenţele emoţionale se dezvoltă în mare măsură prin practicile de socializare utilizate de către părinţi şi educatoare ( discuţii despre emoţii, atitudinea faţă de conflicte, exprimarea / inhibarea manifestărilor emoţionale etc.) Mai mult, competenţele emoţionale influenţează dezvoltarea competenţelor sociale, deoarece în lipsa acestora nu s-ar putea vorbi de iniţierea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi.  
Interacţiunile cu copiii de vârstă apropiată
Copilul ar trebui să fie capabil să stabilească relaţii pozitive şi de respect cu copiii de aceeaşi vârstă sau de vârstă apropiată; - Copilul ar trebui să poată manifesta empatie faţă de copiii cu care interacţionează. Interacţiunile cu adulţii -Copilul ar trebui să fie capabil să stabilească relaţii pozitive cu adulţii; - Copilul ar trebui să fie capabil să manifeste încredere şi respect în comunicarea cu adulţii din anturajul său. Interacţiune în grup -Copilul ar trebui să demonstreze abilităţi de cooperare . Respectarea diversităţii -Copilul ar trebui să fie capabil să recunoască asemănările şi deosebirile dintre oameni; -Copilul ar trebui să fie capabil să manifeste respect faţă de deosebirile dintre oameni.  

STRATEGII DE DEZVOLTARE A COMPETENŢELOR SOCIO - EMOŢIONALE ÎN RELAŢIA EDUCATOR – COPIL- PĂRINTE

Obţineţi informaţii despre activităţile preferate şi preocupările copilului .  
Ascultaţi ceea ce spun copiii şi încurajaţi-i să vorbească despre ei înşişi.  
Transmiteţi mesaje verbale şi non – verbale consistente .  
Participaţi la jocurile copiilor .
Oferiţi copiilor libertatea de a alege jocurile şi descrieţi acţiunile lor . 
Traim intr-o lume in care ne confruntam cu o multime de probleme,in care stresul isi pune amprenta nu doar asupra adultilor,ci chiar si asupra tinerei ge-neratii si mai grav ,asupra copiilor.
Astfel rolul nostru, al educatorilor trebuie sa fie si mai pregnant, fiind nevoiți să găsim resurse diverse pentru a-i putea salva pe acești copii de evaluarea globala negativa, de gandirea iraționala, de emoții disfuncționale și de comportamente dezaprobative.
Comportamentul social și emotiile prescolarilor se dezvolta odata cu fiecare etapa de vârsta și potrivit temperamentului fiecarui copil.Chiar din primele clipe ale vieții copiii intra în interacțiune cu părintii, cu fratii, cu alti membrii ai familiei –adulți sau copii. Apoi experiențele se multiplica cu cele de la gradinița și din comunitate, de felul în care acestea sunt percepute depinzând în mod semnificativ succesul copiilor la școala și în viața.
Specificul domeniului socio-emoțional este dat de strânsa legatura care exista între planul social și cel emoțional. Ambele dimensiuni se completeaza reciproc și sunt interdependente. Interacțiunile sociale reusite fac posibila dezvoltarea unei imagini de sine pozitive și a autocontrolului.

Dezvoltarea abilitaților emoționale
Abilitați emoționale înseamna:
-a intelege
- a exprima
-a regla emoțiile
De ce este importanta dezvoltarea abilitatilor emoționale ale copiilor?
Pentru că ajuta la formarea și menținerea relațiilor cu ceilalți.
Pentru ca ajuta copiii sa se adapteze la gradinița si la școala.
Pentru ca previne apariția problemelor emoționale și de comportament.
Organizaţi diferite sectoare de joc şi puneţi copiilor la dispoziţie cât mai multe jucării .  Studiile arata ca prescolarii pot fi surprinzator de pricepuți în gestionarea abilitaților emoționale.
Exemplu: Ei pot întelege emoțiile exprimate de copiii de aceași varsta cu ei în timpul unui contact social, ceea ce îi ajuta în rezolvarea conflictelor. Apoi preșcolarii sunt capabili de implicare empatică în emoțiile celorlalti și își pot regla propriile emoții în diferite situații sociale ,pentru a minimaliza efectele nesănatoase ale emoțiilor negative și pentru a împărtași emoțiile pozitive cu ceilalți.
În faza în care copiii învață despre emoții, dar înca nu le știu denumirea, cu ajutorul întrebarilor de genul : ¨ Cum te simți? ¨ , ¨Ce simți cand vezi acest lucru?¨ îi incurajăm să explice, atât cât poate fiecare , felul în care el se simte.
În cadrul unor jocuri de mima in care folosim expresiile faciale ale emoțiilor de baza, copiii se pot familiariza cu denumirea acestora: tristete, fericire, furie, frica, încantare. În toate etapele unei zile trebuie sa Îi incurajam pe copii sa utilizeze cuvinte și expresii ce denumesc stări emotionale. Când observam că un copil traiește o emotie puternica, însistam să explice ceea ce simte : ¨ Cum te simți fiindca e ziua ta? ¨ sau ¨Cum te simți când colegul te jignește?¨. Copiii vor învata astfel că este normal să experimenteze diverse emotii și să vorbeasca despre ele. Foarte importantă este încurajarea lor, întarirea pozitiva atunci cand au facut fața unei situații frustrante ( s-a impiedicat si a cazut, dar a reusit sa nu plangă).
De asemenea în activitatile artistice ( pictura, desen) copiii pot exprima sentimente prin însăsi lucrarile realizate, dar important este ca ei sa fie capabili sa exprime și verbal aceste sentimente. Și să nu uitam nici o clipa ca atunci cand adulții sunt calzi, receptivi și expresivi, copiii se simt mai liberi să isi exprime emotiile. Pentru formarea imaginii pozitive trebuie apreciate eforturile copiilor in orice situatie. Faptele bune, gesturile frumoase nu pot fi trecute cu vederea. Copilul trebuie lăudat permanent, lucru pe care și parintii trebuie sa il facă. Numai asa va castiga încredere în propriile forte și se va implica în activitați și relații noi.

Specificul domeniului socio-emoțional este dat de strânsa legatura care exista între planul social și cel emoțional. Ambele dimensiuni se completeaza reciproc și sunt interdependente. Interacțiunile sociale reusite fac posibila dezvoltarea unei imagini de sine pozitive și a autocontrolului.

.

BIOGRAFIE: 
Baban Adriana, „Consiliere educationala ”Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2011;
Botis Adina, Loredana Mihalca, „Ghid pentru cadrele didactice din invatamantul prescolar”, 2007;