Achizițiile cognitive în perioada antepreșcolară
Rîșnoveanu (Lapoviță) Nicoleta
         Ca să-si mențina un echilibru fiziologic si psihologic, copilul trebuie sa atinga un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.
Pentru copii, independența se considera și atunci cand nevoile sunt indeplinite cu ajutorul altor persoane  in funcție de faza de creștere și de dezvoltare a copilului.
Originea acestei dependente este o lipsa de forța,(când copilul nu poate), lipsă de voință, (când nu vrea), lipsa de cunoaștere (cand nu stie cum sa actioneze pentru satisfacerea nevoilor fundamentale).  Atunci cand o nevoie fundamentale este nesatisfacuta din cauza unei surse de dificultate, apar una sau mai multe manifestari de dependența.  Acestea sunt semne observabile ale unei anumite incapacitați a persoanei de a raspunde prin el insuși la aceasta nevoie. Dupa nastere, copiii învața cum să-si foloseasca simțurile pentru a explora lumea din jurul lor. Pentru ca mai tarziu, să se foloseasca de imaginație, memorie, gandire și atentie. Dar la varsta de 3-6 ani, obiecte miscatoare și vorbarețe alcatuiesc universul copilului. Prin intermediul lor, comunica și se dezvolta. În primii ani, dezvoltare mentala a copilului este remarcabila. Pâna la vârsta de doi ani, cunoștintele bebelușului despre lume sunt limitate la percepțiile sale senzoriale și activitatile motorii. Limbajul se dezvolta în acelasi timp cu gândirea.
Relația cu părinții este cea mai importantă sursă de încredere și siguranță a copilului. Este nevoie să îi arătăm afecțiune și empatie atunci când trece prin diverse stări emoționale. Copilul este încurajat să aștepte să îi vină rândul. Un copil  antepreșcolar cu abilități cognitive dezvoltate este un copil care va reuși să de descurce în majoritatea situațiilor de învățare cu care se confruntă, care deține uneltele necesare pentru a depăși obstacole și a devein în timp, un adult responsabil,independent și echilibrat. Toate abilitațile cognitive ale copiilor se dezvoltă atunci când aceștia se joacă, explorează lumea din jur și învață lucruri noi. Atentia se dezvolta gradual. Dezvoltarea atentiei asigura posibilitatea efectuarii oricarei activitati. Atentia involuntara este manifestata de curiozitatea prescolarului, iar atentia voluntara este strans legata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza activitatea inceputa.
Dezvoltarea emoțională a copilului începe cu primul țipăt de plans și va continua întreaga lui viață. Datorită ei, un copil va putea să exploreze, să găsească soluții pentru rezolvarea problemelor.
Procesul dezvoltării cognitive este susținut  de o dezvoltare a creierului, încă din primii ani de viață și până la adolescență.
Primul stadiu al dezvoltării cognitive, care durează de la naștere până la vârsta de 2 ani, se numește stadiul inteligenței senzoriomotorii. Acesta se caracterizează prin:
• Copilul învață să înțeleagă mișcările și senzațiile
• Copilul învață să asculte, să observe, să apuce
• Începe să înțeleagă relația cauză-efect, dar și consecințele acțiunilor sale
• Copilul începe să se rostogolească, să meargă de-a bușilea și să înțeleagă limbajul
• Treptat, se va familiariza cu conceptul de permanență a obiectelor (faptul că ele există chiar dacă nu pot fi văzute la un moment dat)
• Copilul se va obișnui să identifice obiecte și ființe din jur, să recunoască faptul că sunt diferite de el și le va putea identifica prin nume
Având în vedere etapele prin care un copil va trece în cadrul acestor stadii ale dezvoltării cognitive, vei putea să-l ajuți să progreseze mai rapid implicându-l inclusiv în activități ludice, Emoțiile stau la baza comportamentelor și deciziilor noastre și ne pot influența gândurile și raționamentele.Așadar, sunt esențiale pentru evoluția și existența noastră.
De  aceea, este important să îl sprijinim pe copil în mod adecvat pentru a-l ajuta în legătura cu viața emoțională. Nu este benefic pentru copii să fie protejați de emoțiile negative. În situațiile în care părinții nu sunt prezenți pentru a rezolva problemele în locul copiilor, acestia se vor confrunta cu panica și frica intensă în fața dificultăților. Iar când sunt protejați excesiv de emoțiile dificile, copiii  nu au ocazia să își dezvolte empatia. Empatia îi ajută pe copii nu doar să se adapteze social,  ci să contribuie pozitiv în jocuri, mai tarziu școala, societate.

Bibliografie : didactic.ro