Evaluarea formativă se realizează pe tot parcursul unui demers pedagogic, trebuie să fie integrată în mod constant și operativ în activitatea zilnică și are ca finalitate remedierea lacunelor în dezvoltarea educabililor.
Trei modalități de evaluare formativă, utilizate frecvent în actul educațional, specifice etapei de dezvoltare psihosocială a copilului aflat la vârsta preşcolară sunt:
1.Observarea
2.Autoevaluarea
3.Proba practica

Observarea
     Observarea sistemică a comportamentului copiilor oferă educatoarei informații privind perspectiva capacităților de acțiune și exprimare , de relaționare și interrelaționare, de comunicare și in general a tutoror competențelor lingvistice de care dispun. Această metodă pune în evidență în mod direct ceea ce celelalte metode de evaluare oferă numai indirect.
     De asemenea, această metodă oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaște progresele înregistrate în învățare ( cunoștințe, capacități), interesele și aptitudinile copiilor, precum și atitudinea lor față de activitățile de educarea limbajului din grădiniță.
     Indeplinirea sistematică a sarcinilor propuse, răspunsurile pe care le dau copiii în timpul activităților, dar și pe tot parcursul zilei,  dorința de a par-ticipa activ la întraga viață din grupă, dovedesc achizițiile copiilor in domeniul lexical si nu numai. Eficacitatea metodei crește atunci cînd observarea comportamentului este sistemică, presupunând: stabilirea obiectivelor, utilizarea unor instrumente de inregistrare si sistematizare a constatărilor precum : fișa de progres, caietul de observarea copiilor, fișe de evaluare inițială.

Autoevaluarea

Autoevaluarea permite preșcolarului evaluarea propriilor performanțe în raport cu obiectivele stabilite anterior. Autoevaluarea este metoda complementară prin care elevul contribuie la propria formare. Obiectivele elevului sunt:
- conştientizează  scopul realizării sarcinii de lucru;
- înţelege criteriile realizării sarcinii;
- găseşte metodele de rezolvare a sarcinii;
- utilizează mijloacele puse la dispoziţia sa.

Proba practica

In invatamantul prescolar probele practice sunt diversificate in functie de natura domeniului de competenta, de continuturile acesteia, de obiec-tivele didactice, de posibilitatile concrete tehnice (tehnologice) de evaluare.
In gradinita aceste probe sunt asociate activitatilor de modelaj, de constructie, pictura, gospodarie, experimentelor pentru observarea unor fe-nomene, confectionarii unor „carti“ sau albume, intocmirea unor colectii, dar si rezolvarea unor sarcini cu continut matematic, de comunicare orala sau scrisa pe baza softurilor educationale (de cele mai multe ori, exista posibilitatea tiparirii lucrarii executate de copil). Rezultatele activitatilor practice sunt expuse, constituind subiect al evaluarii educatoarei si parintilor, interevaluarii copiilor si al autoevaluarii. Rezultatele activitatilor practice ale copiilor sunt supuse in acest caz aprecierilor verbale, in functie de criterii pe care acestia trebuie sa le cunoasca anterior rezolvarii sarcinilor.