Istoricii bisericeÅŸti Eusebiu de Cezareea ÅŸi LactanÅ£iu afirmă că înaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului), din 28 octombrie 312, contra lui MaxenÅ£iu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripÅ£ia "prin acest semn vei învinge". Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale crucea creÅŸtină, ca semn protector în lupte. Constantin a câÅŸtigat bătălia, iar dovadă a credinÅ£ei sale în ajutorul divin este inscripÅ£ia de pe Arcul lui Constantin din Roma, păstrată până astăzi, prin care el mărturiseÅŸte că a câÅŸtigat lupta "prin inspiraÅ£ie divină".

În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan, prin care creÅŸtinismul devine "religie permisă", alături de altele din imperiu. El ia totodată măsuri în favoarea Bisericii creÅŸtine, înlătură din legile penale pedepsele contrare creÅŸtinismului, îmbunătăţeÅŸte tratamentul în închisori, uÅŸurează eliberarea sclavilor acordând episcopilor ÅŸi preoÅ£ilor dreptul de a-i declara liberi în biserici. Protejează prin lege pe săraci, orfani ÅŸi văduve, modifică legislaÅ£ia privind căsătoria, îngreunează divorÅ£ul ÅŸi pedepseÅŸte adulterul.

De asemenea, el a atribuit Bisericii creÅŸtine casele imperiale de judecată (basilikos oikia), care vor purta în continuare numele de bazilici. Încă din anul 317, a început să bată monedă cu monograme creÅŸtine.

Împăratul Constantin cel Mare a declarat, în 321, duminica, sărbătoarea săptămânală a creÅŸtinilor, drept zi de odihnă în imperiu, zi în care ÅŸi soldaÅ£ii asistau la slujbă.

Împăratul ÅŸi familia sa au sprijinit repararea bisericilor, dar au ajutat ÅŸi la construirea altora mai mari ÅŸi mai frumoase la Ierusalim, Roma, Antiohia, Nicomidia, Tyr etc. Totodată, împăratul Constantin cel Mare a construit o nouă capitală - inaugurată la 11 mai 330 -, transformând oraÅŸul Bizantium în oraÅŸul Constantinopol, care timp de o mie de ani va fi capitala creÅŸtină a Imperiului Roman. Aici a construit numeroase lăcaÅŸuri de cult printre care Biserica SfinÅ£iilor Apostoli.

Din dorinÅ£a de a ajuta Biserica, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, împotriva ereziei lui Arie. Sub influenÅ£a Sfântului Atanasie cel Mare, Sinodul a proclamat învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut" (Simbolul credinÅ£ei sau Crezul).

Sfântul Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, ÅŸi a fost înmormântat în Biserica SfinÅ£ii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.

CiteÈ™te È™i: Sfântul Vasile, păzitorul de duhuri rele, sărbătorit în prima zi a anului

Cine a fost Elena?
Originară, probabil, din Drepanum (numit după aceea Helenopolis), din Golful Nicomidia, se presupune că era fiica unui hangiu. O legendă ulterioară, menÅ£ionată de Geoffrey of Monmouth, spune că era fiica regelui Coel, care a căsătorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita războaiele dintre britanici ÅŸi Roma. Constantius Chlorus a divorÅ£at de ea, în jurul anului 292, pentru a se căsători cu fiica vitregă a lui Maximian, Teodora. Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi împărat al Imperiului Roman ÅŸi, ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezenţă importantă la curtea imperială.

Potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta Elena a primit botezul în anul 313. Sfânta împărăteasă a fost o creÅŸtină foarte evlavioasă sprijinind ridicarea a numeroase lăcaÅŸuri de cult, printre care Biserica Învierii Domnului zidită lângă Sfântul Mormânt, biserica din Ghetsimani, precum ÅŸi alte 18 lăcaÅŸuri de cult. De asemenea, Sfânta Elena a mers la Ierusalim, unde a găsit crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Sfânta Cruce a fost mai apoi înălÅ£ată solemn în văzul poporului creÅŸtin de episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfânta Împărăteasă a murit la Roma, în anul 327.

CiteÈ™te È™i: CALENDARUL zilelor libere legale în 2020. Câte vor fi în timpul săptămânii

TradiÅ£ii ÅŸi obiceiuri în ziua sfinÅ£ilor Constantin ÅŸi Elena

În România există o serie de obiceiuri ÅŸi superstiÈ›ii în această zi. Din bătrâni se spune că aceia care vor munci pământul în această zi vor avea parte de o invazie a păsărilor dăunătoare.

În această zi nu se lucrează ogoarele, nu se dă cu sapa, nu se plivesc ierburile. Mai mult, în alte zone se spune că aceasta este ziua în care păsările îÅŸi învaţă puii să zboare.

În calendarul popular, sărbătoarea Sf. Constantin È™i Elena este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor. În această zi, era interzis să se muncească, iar prin odihna de la muncile câmpului, se credea că recoltele nu vor fi mâncate de păsări. Ziua de Constantinul Puilor era ultima zi în care se mai semănau porumbul, ovăzul ÅŸi meiul.

În popor se spune că tot ce se seamănă după această zi se usucă. Este ziua în care păstorii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele ÅŸi pe cine vor angaja să le păzească pe timpul păşunatului. Se măsoară ÅŸi se înseamnă pe răboj laptele de la oile fiecăruia.

De SfinÈ›ii Constantin È™i Elena femeile dau cu tămâie È™i stropesc cu aghiasmă pentru a alunga duhurile rele È™i necurate.

Pentru sănătate È™i bunăstare, în ziua praznicului, unul dintre membrii familiei este bine să ducă la biserică trei bujori îmbobociÈ›i, flori de lămâiță, dulciuri făcute în casă È™i pâine.

La multi ani binecuvantati tuturor sarbatoritilor!

Biibliografie: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/sfintii-constantin-si-elena-sarbatoriti-de-ortodocsi-pe-21-