Consilierea la distanţă
În mod tradiţional, consilierea se realizează în mod direct. În prezent, cercetări recente subliniază
importanţa formelor de consiliere la distanţă: prin telefon, fax, scrisori, e-mail, on-line, chat, forum de discuţii, pagini WEB etc. „OECD a recomandat ca serviciile de orientare profesională să integreze cât mai rapid consilierea la distanţă, respectiv consilierea electronică, în serviciile de consiliere standard.“ (M. Chiru, M. Jigău, 2004).
Este eligibilă consilierea la distanţă pentru activitatea din grădiniţă? Da, cu certitudine, mai ales pentru părinţi, cadre didactice, resursele umane implicate în educarea şi dezvoltarea copiilor. A face consiliere şi altfel decât faţă în faţă înseamnă a deschide noi căi pentru comunicare. Acest tip de consiliere “mai special” utilizează strategii specifice care solicită din partea consilierului participarea la cursuri de formare şi dezvoltare profesională.).
Argumente pentru consilierea la distanţă:
- este o formă complementară la consilierea directă;
- reprezintă o formă de contact iniţial pentru consilierea directă (anunţurile, stabilirea programului);
- oferă o alternativă pentru clienţi, atunci când aceştia nu au timp sau au o problemă relativ simplă, pentru care solicită informaţii sau sugestii (părinţi care au programul de lucru prelungit);
-furnizează oportunităţi rapide pentru nevoile de informare şi formare ale clienţilor (educatori,
Consilierea în grădiniţă… start pentru viaţă 25
părinţi, personal administrativ);
-răspunde unei mai mari accesibilităţi a persoanelor cu cerinţe educative speciale sau aflate la distanţă (părinţi care au copii supradotaţi şi/ sau talentaţi, părinţi care muncesc în străinătate, părinţi care au copii cu sindrom Down, părinţi cu dizabilităţi motorii, părinţi divorţaţi);
- facilitează transferul imediat al informaţiei (răspunsuri la întrebarea unui părinte: De ce plânge la prânz copilul meu?);
-clarifică solicitările clienţilor (răspunsuri cu date clare transmise prin telefon sau prin e-mail: La cine pot să apelez pentru a veni în întâmpinarea copilului meu care are dificultăţi de vorbire?);
• se economisesc timp şi bani;
• încurajează participarea prin păstrarea anonimatului parţial.
Desigur că există reticenţe faţă de implementarea activităţilor de consiliere la distanţă, dar ele se practică, mai mult sau mai puţin formal. Într-o convorbire telefonică sau într-un schimb de mesaje pe Internet, persoanele implicate în consiliere,comunică mult mai exigent şi chiar mai confortabil, deoarece răspunsurile sunt pregătite şi documentate. Absenţa comunicării
nonverbale solicită o atenţie sporită, o formulare mai clară şi mai precisă a sarcinilor, întrebărilor, cerinţelor, răspunsurilor, care să elimine eventualele interpretări greşite. Reflectarea
asupra problemelor puse în discuţie, consultarea literaturii de specialitate, a cazuisticii, a reţelei conferă calitate activităţii de consiliere. Printre obstacolele consilierii la distanţă se numără:
existenţa unei atitudini ostile faţă de comunicarea la distanţă (telefon, on-line), lipsa abilităţilor de comunicare, prezenţa unor clienţi „dificili“: cu deficienţe de văz, auz, cu nivel scăzut de
educaţie şi statut socioeconomic precar, părinţi alcoolici, aflaţi în situaţie de şomaj, minorităţi, mame singure, mame abuzate, părinţi cu probleme psihice (de exemplu: depresii, tentative de
suicid), părinţi cu responsabilităţi profesionale (de exemplu: manageri, directori, preşedinţi executivi), lipsa Internetului, a telefonului etc.
În consilierea la distanţă se derulează paşi asemănători consilierii obişnuite: stabilirea contactului, crearea relaţiei şi atmosferei de încredere, identificarea obiectivelor solicitării, clarificarea problemei, elaborarea şi aplicarea strategiilor de intervenţie, evaluarea eficienţei procesului.

Bibiografie: .
JIGAU, M. Ghidul Consiliere şi Orientare. Bucureşti, 2000.
SILVAŞ, A. Managementul carierei. Târgu-Mureş: Universitatea „Petru Maior”, 2009.
JIGĂU, M. (coord), BOTNARIUC, P., CHIRU, M. şi al. Consilierea carierei adulţilor. Bucureşti, 2003.