Consilierea remedială
Acest tip de consiliere constă în sprijinirea, îndrumarea clienţilor pentru a se adapta la o varietate de procese şi situaţii de viaţă precum munca, relaţiile interpersonale şi convieţuirea în comunitate“ (Ion Al. Dumitru, 2008, p. 97). Presupune activităţi oferite grupurilor cu un anumit specific sociocultural (minoritari, marginali, persoane care trăiesc la limita sărăciei, cu nivel de cultură redus), persoanelor cu diverse tipuri de nevoi speciale în educaţie (cu deficienţe fizice sau mentale, infirmităţi, deviante  comportamentală) şi persoanelor instituţionalizate.
Urmăreşte includerea acestor persoane/ grupuri în societate, prin dezvoltarea la nivelul comunităţii a atitudinii nediscriminatorii, de acceptare a diversităţii şi a respectului faţă de identitatea culturală şi etnică. Se face simţit acest tip de consiliere cu atât mai mult, cu cât legislaţia prevede cuprinderea tuturor copiilor de 3–6 ani în învăţământul preşcolar, dar realitatea dovedeşte că în cazul copiilor de etnie romă,la nivelul ţării, frecventarea de către aceştia a grădiniţei este de numai 20%. (date oferite de Institutul Naţional de Statistică).
Acest tip de consiliere are succes la nivelul grădiniţei numai în condiţiile în care la nivelul acesteia sunt iniţiate şi dezvoltate proiecte cu impact la nivelul comunităţii. Presupune activităţi complexe, în echipă (educatoare, părinţi, specialişti, mediatori şcolari, manageri ai unităţii, reprezentanţi ai comunităţii care implică identificarea nevoilor copiilor până la măsurarea rezultatelor obţinute în urma activităţilor remediale. Dintre activităţile recomandate, precizăm depistarea copiilor preşcolari prin efectuarea recensământului, stabilirea unor întâlniri cu părinţii care urmează să-şi înscrie copiii la grădiniţă, prelucrarea legislaţiei referitoare la învăţământul incluziv, dezvoltarea interesului pentru educaţie în rândul comunităţilor minoritare aflate în situaţie de risc, consilierea părinţilor în privinţa pregătirii actelor necesare înscrierii copilului la grădiniţă, participarea la secvenţe didactice demonstrative pentru copii şi părinţi, organizarea şi dotarea unor spaţii de documentare pentru comunitate. Pentru începerea anului şcolar, consilierul poate îndruma educatoarele să întocmească grile de observaţie privind nivelul de dezvoltare cognitivă, afectivă, psihomotorie şi comportamentală a copiilor  aflaţi în situaţie de risc, prin identificarea dificultăţilor comportamentale, socioemoţionale şi de învăţare ale copiilor.
De asemenea, sunt necesare, ca practici incluzive, dezvoltarea unor proiecte şi programe
educaţionale adaptate cerinţelor specifice grupurilor ţintă. De exemplu: grădiniţe estivale,
grădiniţa de weekend, Şcoala Părinţilor, şcoli de vară/ iarnă pentru cadrele didactice, părinţi de succes, Zilele Bunicilor, festivalul interculturalităţii, târgul prăjiturilor de casă, curriculum adaptat copiilor cu CES, strategii educaţionale moderne etc.

Bibiografie: .
JIGAU, M. Ghidul Consiliere şi Orientare. Bucureşti, 2000.
SILVAŞ, A. Managementul carierei. Târgu-Mureş: Universitatea „Petru Maior”, 2009.
JIGĂU, M. (coord), BOTNARIUC, P., CHIRU, M. şi al. Consilierea carierei adulţilor. Bucureşti, 2003.