STAREA DE BINE LA ȘCOALĂ

           „Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” (Maya Angelou)
           Starea de bine a profesorilor și a elevilor a devenit un obiectiv pentru responsabilii educației. De cele mai multe ori, când vorbim despre starea de bine ne gândim, în primul rând, la starea de bine a elevilor și mai puțin la starea de bine a profesorilor. Conceptul de wellbeing în educație nu este ușor de operaționalizat, deoarece calitatea vieții școlare depinde de mai mulți factori, și anume: dezvoltarea emoțională a elevului, dezvoltarea psihologică a acestuia (încrederea), comportamentul pe care îl are elevul în societate (empatia).
           Mediul școlar, joacă un rol important în starea de bine socială, emoțională și de comportament al elevului. Un mediu sigur, lipsit de bullying, prietenos, în care se pune un accent mai mare pe zâmbete, salutări, muzică în școală, pe crearea unor spații mai deschise și mai colorate, postere contribuie la instalarea unei atmosfere mai binevoitoare. (Gutman and Feinstein, 2008). Ce îmbunătățiri putem aduce școlii pentru ca elevul să simtă că aparține acelui mediu:
- Crearea unui mediu de învățare sigur și plăcut; Copiii învață cel mai bine atunci când se simt conectați, apreciați și în siguranță
- Suport emoțional și psihologic: Prezența unui consilier școlar care poate oferi suport psihologic și sesiuni de consiliere pentru elevii care se confruntă cu probleme emoționale sau de adaptare poate face o mare diferență. De exemplu, un elev care are acces la consiliere în momente de stres academic va putea gestiona mai bine presiunile școlare.
- Activități extracurriculare:
   - Oferirea de activități extracurriculare diverse, cum ar fi cluburi de lectură, sporturi, muzică și arte, poate ajuta elevii să își dezvolte talentele și să își găsească pasiuni. De exemplu, un elev care participă la un club de teatru poate dezvolta abilități de comunicare și încredere în sine.
   - Amenajarea curții pe diverse centre ( sport, relaxare, grădinărit);
   - Desfășurarea activităților outdoor;
   - Evitarea supraaglomerării vizuale și supraîncărcarea claselor cu materiale;
- Învățare adaptată nevoilor individuale:
Implementarea unor metode de învățare personalizate, cum ar fi planuri de învățare individualizate și folosirea tehnologiei pentru adaptarea materialelor de studiu, poate ajuta fiecare elev să progreseze în ritmul propriu. De exemplu, un elev cu dificultăți de învățare care beneficiază de materiale suplimentare și deși de sprijin individualizat va avea șanse mai mari de succes academic.
- Relații pozitive cu profesorii și colegii: Crearea unui mediu în care profesorii sunt accesibili și deschiși pentru discuții și unde se promovează colaborarea între elevi poate contribui la starea de bine. De exemplu, un profesor care își începe orele cu discuții deschise despre starea de bine a elevilor poate crea un mediu de învățare mai relaxat și colaborativ.
        Starea de bine a profesorului este esențială pentru crearea unui mediu educațional pozitiv și productiv fiind interconectată cu cea a elevului. Aceasta poate fi influențată de mai mulți factori, inclusiv mediul de lucru, suportul colegial, echilibrul între viața personală și profesională, și dezvoltarea profesională continuă.
Iată câteva aspecte importante, însoțite de exemple:
1. Mediul de lucru pozitiv: - Școlile care asigură un mediu de lucru curat, bine echipat și estetic plăcut contribuie la starea de bine a profesorilor. De exemplu, o școală care oferă săli de clasă bine iluminate, cu echipamente moderne și zone de relaxare pentru pauze poate îmbunătăți semnificativ moralul profesorilor.
2. Suportul colegial și al conducerii: - O cultură de sprijin între colegi, unde profesorii se ajută reciproc și discută deschis provocările și succesele lor, poate crește sentimentul de apartenență și reducerea stresului. O școală unde există întâlniri regulate pentru schimb de experiențe și soluționarea problemelor comune poate exemplifica acest aspect.
3. Echilibrul între viața personală și profesională: - Profesorii care au un program de lucru flexibil și sunt încurajați să își ia zile libere când au nevoie se pot simți mai puțin stresați și mai motivați. De exemplu, școlile care permit lucrul de acasă pentru anumite sarcini administrative sau organizarea unor zile dedicate sănătății mintale pot ajuta la menținerea echilibrului.
4. Dezvoltarea profesională continuă: - Oportunitățile de formare continuă, cum ar fi cursurile de perfecționare, workshop-uri și conferințe, pot ajuta profesorii să se simtă valorizați și să își îmbunătățească abilitățile. De exemplu, un profesor care participă la un seminar despre noile tehnologii în educație poate să se simtă mai încrezător și mai entuziasmat să implementeze metode inovatoare în clasă.
5. Recunoașterea și aprecierea muncii: - Recunoașterea eforturilor și realizărilor profesorilor prin premii, mențiuni în cadrul școlii sau simple mulțumiri poate îmbunătăți starea de bine. De exemplu, un profesor care este recunoscut pentru contribuțiile sale la dezvoltarea unui proiect educațional inovativ poate simți o creștere a satisfacției profesionale.
6. Implicarea în deciziile școlii: - Profesorii care au oportunitatea de a-și exprima opiniile și de a participa la luarea deciziilor se pot simți mai implicați și mai respectați. De exemplu, un profesor care face parte din consiliul de administrație al școlii și contribuie la elaborarea politicilor educaționale poate avea un sentiment crescut de responsabilitate și apartenență.
Investirea în starea de bine atât a elevilor cât și a profesorilor nu doar că îmbunătățește calitatea vieții acestora, dar are și un impact direct asupra performanțelor elevilor și a atmosferei generale din instituția de învățământ.

Bibliografie
1. Hattie, J. (2009). Visible Learning: A Synthesis of Over 800 Meta-Analyses Relating to Achievement. Routledge.
2. Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Self-Determination Theory and the Facilitation of Intrinsic Motivation, Social Development, and Well-Being. American Psychologist, 55(1), 68-78.
3. Jennings, P. A., & Greenberg, M. T. (2009). The Prosocial Classroom: Teacher Social and Emotional Competence in Relation to Student and Classroom Outcomes. Review of Educational Research, 79(1), 491-525.
4. Day, C., & Gu, Q. (2010). The New Lives of Teachers. Routledge.
5. Durlak, J. A., Weissberg, R. P., Dymnicki, A. B., Taylor, R. D., & Schellinger, K. B. (2011). The Impact of Enhancing Students’ Social and Emotional Learning: A Meta-Analysis of School-Based Universal Interventions. Child Development, 82(1), 405-432.