<odd>
<entity uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" class="object" subclass="blog" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" />
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/attr/owner_uuid/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="owner_uuid" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[https://iteach.ro/export/opendd/68567/]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/attr/container_uuid/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="container_uuid" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[https://iteach.ro/export/opendd/68567/]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/attr/title/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="title" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[Respectul și cinstirea părinților și a vârstnicilor, poruncă divină]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/attr/description/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="description" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[<p>
	&nbsp;</p>
<p>
	&nbsp;</p>
<p>
	&bdquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe păm&acirc;ntul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.&rdquo; (Ieșirea 20, 12)</p>
<p>
	Respectul și cinstirea părinților și a v&acirc;rstnicilor, poruncă divină</p>
<p>
	Anunțarea temei<br />
	Azi, dragii mei, vom vorbi despre importanța și obligația noastră de a ne cinsti părinții, bunicii și pe toți v&acirc;rstnicii &icirc;n general.<br />
	Tratarea<br />
	Iubirea specială pentru părinți deschide drumul către cinstirea &ndash; adică, duioșie și respect &icirc;n același timp &ndash; destinată v&acirc;rstei bătr&acirc;ne.<br />
	Nu este vorba numai de propriul tată și de propria mamă. Este vorba de generația actuală și de generațiile care o preced. &Icirc;ngrijirea bătr&acirc;nilor implică un timp și un spațiu de conviețuire &icirc;n care pot să apară conflicte &icirc;ntre generații; sunt necesare &icirc;ngăduința, răbdarea și dragostea pentru a depăși aceste situații speciale.<br />
	,,Cinstire&rdquo; este un cuv&acirc;nt bun pentru a &icirc;ncadra acest domeniu de restituire a iubirii către persoanele aflate la v&acirc;rstă &icirc;naintată. Adică, noi am primit iubirea părinților, a bunicilor și acum noi le restituim această iubire lor, bătr&acirc;nilor, bunicilor. Astăzi, noi am redescoperit termenul &bdquo;demnitate&rdquo;, pentru a indica valoarea respectului și a &icirc;ngrijirii vieții oricui. Aici, demnitate echivalează substanțial cu cinstire: a cinsti pe tatăl și pe mama, a cinsti pe bătr&acirc;ni &icirc;nseamnă a recunoaște demnitatea pe care o au. Obligația respectului față de părinți este o condiție pentru care noi, cei tineri, putem trăi fericiți ani mulți pe păm&acirc;nt așa cum ne-a poruncit Dumnezeu prin Revelația directă supranaturală atunci, c&acirc;nd Moise a primit Tablele Legii. &bdquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe păm&acirc;ntul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.&rdquo; (Ieșirea 20, 12)<br />
	Să ne g&acirc;ndim bine la această frumoasă formă a iubirii care este cinstirea. &Icirc;nsăși &icirc;ngrijirea bolnavului, sprijinirea celui care nu este autosuficient, garanția &icirc;ntreținerii, pot să fie lipsite de cinstire. Cinstirea ajunge să lipsească atunci, c&acirc;nd grija față de cel neputincios este percepută ca o obligație, &icirc;n loc să se fie &icirc;nsoțită de delicatețe, afecțiune, duioșie și respect. Nu se poate vorbi de iubire sau cinstire c&acirc;nd slăbiciunea este reproșată, și chiar pedepsită, ca și cum ar fi o vină, sau atunci, c&acirc;nd devine un motiv pentru der&acirc;dere și agresivitate. Se poate &icirc;nt&acirc;mpla &icirc;n familie, &icirc;n casele de &icirc;ngrijire, precum și &icirc;n birouri sau &icirc;n spații și locuri diverse. Atitudinea de suficiență &ndash; și chiar de disprețuire &ndash; față de v&acirc;rsta bătr&acirc;nă, față de slăbiciunile sale și de precaritățile sale, produce lucruri oribile. Această disprețuire, care-l necinstește pe bătr&acirc;n, &icirc;n realitate ne necinstește pe noi toți și dacă eu &icirc;l necinstesc pe bătr&acirc;n mă necinstesc pe mine &icirc;nsumi.<br />
	&nbsp;&nbsp; Relaţia cu părinţii noştri după trup este una cu totul specială. Prin ei, Dumnezeu ne-a dăruit viaţă şi ne-a adus pe păm&acirc;nt. Dumnezeu &Icirc;nsuşi se numeşte cu numele de Tată. Paternitatea divină merge p&acirc;nă &icirc;ntr-acolo &icirc;nc&acirc;t cov&acirc;rşeşte pe cea biologică: &bdquo;Şi tată al vostru să nu numiţi pe păm&acirc;nt, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri&rdquo; (Matei 23, 9). Acesta nu este un &icirc;ndemn la a ne lepăda, a ne rupe cu totul de tată sau de mamă. Chiar şi cuv&acirc;ntul spus după crearea femeii, &icirc;ntărit apoi de Hristos Domnul (Cf. Matei 19, 5 şi Marcu 10, 7), cum că &bdquo;va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi am&acirc;ndoi un trup&rdquo; (Facerea 2, 24), nu e o instigare la ruperea relaţiilor cu părinţii, ci o evocare a unităţii la care sunt chemaţi bărbatul şi femeia (o unire pe care numai Dumnezeu o poate pecetlui, bine&icirc;nţeles). O dovadă e că &icirc;ntre poruncile Decalogului se află şi aceasta, cea de a cincea: &bdquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe păm&acirc;ntul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie&rdquo; (Ieşirea 10, 12).&nbsp;<br />
	&Icirc;n familie, copiii trebuie să aibă respect at&acirc;t față de părinți, c&acirc;t și față de cei mai mari. Să simtă respectul, supunerea și recunoștința față de cel mai mare ca pe o necesitate. Iar cei mai mari să aibă dragoste față de cei mai mici, să-i ajute și să-i ocrotească. Atunci c&acirc;nd cel mai mic &icirc;l respectă pe cel mai mare, iar cel mai mare &icirc;l iubește pe cel mai mic, se creează o frumoasă atmosferă familială.&nbsp;<br />
	&Icirc;n Noul Testament, &icirc;nt&acirc;lnim afirmaţii ale M&acirc;ntuitorului care ar putea sminti pe un cititor mai superficial sau neiniţiat &icirc;n viaţa creştină. Există pasaje de genul: &bdquo;Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe păm&acirc;nt; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui&rdquo; (Matei 10, 34-36); &bdquo;Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă (...) nu poate să fie ucenicul Meu&rdquo; (Luca 14, 26). Ele nu contrazic porunca de a cinsti pe părinţi, pe care Hristos o reiterează &icirc;n predicile sale. Aici aflăm o primă limită a supunerii sau a respectului datorat celor ce ne-au născut şi crescut. Orice credincios este dator a asculta mai mult de Dumnezeu dec&acirc;t de oameni (Cf. Faptele Apostolilor 5, 29). Cu alte cuvinte, nu putem invoca dragostea pentru părinţi, pentru a nu asculta de Dumnezeu sau pentru a face păcatele la care ne-ar &icirc;ndemna aceştia.<br />
	Mai există o limită a ascultării de părinţi, dincolo de cea evaluată din perspectiva relaţiei cu Dumnezeu. Odată ajuns la maturitate, pe ,, picioarele sale&rdquo;, cum se mai spune, şi mai ales dacă se căsătoreşte, omul nu mai este dator a asculta de părinţii săi aşa cum o făcea la 5 sau la 15 ani. Adică el datorează, &icirc;n continuare tot respectul şi cinstea cuvenite părinţilor, dar copiii adulţi pot impune limite, fără ca acestea să constituie &icirc;ncălcări ale poruncii divine. Spre exemplu, putem lua decizii cu privire la profesie, la modul &icirc;n care ne creştem copiii, la orice alte alegeri pe care le avem de făcut &icirc;n viaţă. Dacă părinţii ne dau un sfat, &icirc;i ascultăm, dar &icirc;ntotdeauna trebuie să răm&acirc;nă la latitudinea noastră decizia finală. Mai ales c&acirc;nd este vorba de lucruri ce privesc viaţa noastră de familie. De altfel, este recomandabil ca părinţii să evite, pe c&acirc;t posibil, a interveni &icirc;n viaţa de familie a copiilor lor căsătoriţi şi să ia aminte la cuvintele ce se rostesc la slujba cununiei, anume că &bdquo;rugăciunile părinţilor &icirc;ntăresc temeliile caselor copiilor&rdquo;. Rugăciunile sunt esenţiale, sfaturile sunt opţionale şi trebuie oferite mai ales atunci c&acirc;nd o cer copiii &icirc;n mod expres.<br />
	Misiunea părinților se termină odată cu aranjarea fiilor lor. Dar și după aceasta, copiii lor le datorează respect și numai acea dragoste care li se cuvine părinților. Nu vreau să spun prin aceasta că nu trebuie să-și iubească părinții, ci mai &icirc;nt&acirc;i, &icirc;ntre ei să aibă multă dragoste, iar apoi să-și&nbsp; iubească și părinții. Să se iubească &icirc;ntre ei at&acirc;t de mult, &icirc;nc&acirc;t din belșugul dragostei lor să dea și părinților lor, &icirc;mpreună cu tot respectul și recunoștința cuvenită. Iar dragostea lor să fie nobilă, &icirc;nc&acirc;t fiecare soț să poarte grijă, c&acirc;t poate de mult, de părinții celuilalt.</p>
<p>
	Unii părinţi au tendinţa de a şantaja emoţional pe copiii lor ajunşi la v&acirc;rsta maturităţii, solicit&acirc;nd o atenţie exagerată şi dreptul de a interveni &icirc;n deciziile personale ale acestora. Acest lucru nu este sănătos şi părinţilor trebuie să li se explice, cu pace şi &icirc;n duh de rugăciune, că există anumite limite &icirc;n relaţie. Sigur, nu trebuie să se treacă &icirc;n extrema cealaltă, neglij&acirc;nd pe părinţi. M&acirc;ntuitorul atrage atenţia asupra acestui aspect unora dintre fariseii timpului său: &bdquo;Căci Moise a zis: &laquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta&raquo;, şi &laquo;cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sf&acirc;rşească&raquo;. Voi &icirc;nsă ziceţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa. Şi astfel desfiinţaţi cuv&acirc;ntul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o&rdquo; (Marcu 7, 10-13). Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu poate fi invocat ca pretext al neimplicării sau neajutorării. Porunca de a-L iubi pe El nu poate fi &icirc;mplinită dec&acirc;t prin iubirea concretă a aproapelui nostru, mai ales a celor din familie. Iar Sf&acirc;ntul Apostol Pavel ne arată că orice casnic al nostru are dreptul, cu prioritate, la a primi ajutor de la noi: &bdquo;Dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să se &icirc;nveţe să cinstească mai &icirc;nt&acirc;i casa lor şi să dea răsplătire părinţilor, pentru că lucrul acesta este bun şi primit &icirc;naintea lui Dumnezeu&rdquo; (I Timotei 5, 4).<br />
	Ca şi alte aspecte ale vieţii creştine, şi ascultarea faţă de părinţi trebuie tratată cu mult discernăm&acirc;nt. Ea nu trebuie să fie nici absolută, nici relativizată, adaptată slăbiciunilor sau patimilor noastre. Reperul absolut este Dumnezeu, iar ghid ne este iubirea practică. Libertatea joacă, de asemenea, un rol important &icirc;n relaţia cu mama sau cu tatăl biologic. Părinţii nu dau naştere şi cresc copii pentru ca aceştia, la maturitate, să le &icirc;mplinească visurile sau să le suplinească vreo lipsă. Aceasta este o pretenţie absurdă. Copiii sunt crescuţi pentru ca, la un moment dat, să se poată desprinde de părinţi şi să-şi asume &icirc;n chip liber relaţia lor cu Dumnezeu şi cu &icirc;ntreaga lume. Bucuria părinţilor trebuie să fie mare atunci c&acirc;nd văd cum copiii se &bdquo;rup&rdquo; de ei şi &icirc;şi asumă &icirc;n chip liber şi &icirc;n &icirc;ntregime statutul de fii sau fiice ale lui Dumnezeu. Dar această bucurie nu o pot avea dec&acirc;t acei părinţi care &icirc;nvaţă ei &icirc;nşişi să (re)devină copii ai singurului Tată, Cel din ceruri.</p>
<p>
	Recapitularea temei<br />
	Pe ce se fundamentează datoria cinstirii parinților?<br />
	Din ce sentiment izvorăște cinstea față de părinți și v&acirc;rstnici?<br />
	Cum este transmisă &icirc;nvățătura creștină despre acest subiect?<br />
	P&acirc;nă c&acirc;nd trebuie să-i ascultăm pe părinți?<br />
	Ce atitudine trebuie să avem față de v&acirc;rstnici, &icirc;n general?<br />
	Care sunt roadele prețuirii părinților?</p>
<p>
	Asocierea temei<br />
	Pentru a &icirc;nțelege importanța părinților &icirc;n viata tinerilor, vă propun să citim scrisoarea unei fete către mama ei care este plecată la muncă &icirc;n străinatate.</p>
<p>
	Scrisoarea unei fete către mama ei, plecată la muncă &icirc;n străinătate<br />
	Iubita mea mamă,<br />
	Mi-ai spus c&acirc;ndva că ceea ce ți-a marcat ție existența se ascunde &icirc;n frumusețea clipei &icirc;n care m-ai cunoscut. Ai &icirc;nchis str&acirc;ns ochii, ți-ai deschis larg inima și ai ascultat țipătul meu de salut către &icirc;ntreaga lume, ca pe cea mai frumoasă melodie din viața ta. Ți-au spus că ai o fetiță și ai iubit-o at&acirc;t de mult &icirc;nc&acirc;t din prima clipă, &icirc;nc&acirc;t &icirc;nt&acirc;ia &icirc;mbrățișare a fost revărsarea dragostei, tandreței și emoțiilor adunate timp de nouă luni către acel suflet mic, &icirc;nconjurat de brațele tale. M-ai lipit de pieptul tău și ai simțit cum ne circulă același s&acirc;nge prin vene, cum sunt desprinsă din carnea ta și cum inimile noastre vibrează &icirc;n același ritm.<br />
	Te-ai bucurat at&acirc;t de mult de mine, fiica ta, &icirc;ncep&acirc;nd cu prima mea suflare, primul z&acirc;mbet, prima dată c&acirc;nd m-ai alăptat, primul sărut pe creștet de la tatăl meu, primele lacrimi ale bunicilor, prima rază de lună care m-a atins &icirc;n &icirc;nt&acirc;ia noapte, prima hăinuță, primul dinte, primul cuv&acirc;nt, prima dată c&acirc;nd am m&acirc;ncat cu lingurița, primul pas. Mi-ai spus cum păstrezi aceste momente ale vieții mele &icirc;n inimă și cum &icirc;ți vei aminti mereu de ele cu aceeași dragoste.<br />
	Știu, mamă. &Icirc;ți vei aduce mereu aminte de cele pe care le-ai trăit alături de mine. &Icirc;nsă, răm&acirc;ne ceva ce tu ai uitat. Mie mi-e imposibil să-mi amintesc aceste etape. Eram prea mică, era pe vremea netimpului din viața mea. Din păcate, răm&acirc;ne o singură amintire prea trează din trecutul meu. Ziua aceea de vară, aproape ofilită, c&acirc;nd m-ai ținut str&acirc;ns &icirc;n brațe și mi-ai spus:<br />
	- Mă voi &icirc;ntoarce, iubita mea. Promit. Să fi cuminte! Te iubește mami mult! Cel mai mult pe lume...<br />
	După o oră, bunica mi-a luat ușor palma &icirc;ntr-a sa și am făcut am&acirc;ndouă cu m&acirc;na către cer, &icirc;n timp ce un avion alb săgeta azurul. Două m&acirc;ini, un singur mare dor: ea mamă, eu fiică, iar tu plecată &icirc;n străinătate, ca să ne fie nouă mai bine...<br />
	Dorul de tine, mamă, nu are &icirc;nceput și nici sf&acirc;rșit. M-am contopit cu el &icirc;n seara acelei zile de vară, c&acirc;nd locul tău &icirc;n pat a rămas liber. Și &icirc;n locul brațelor tale drăgăstoase am &icirc;nt&acirc;lnit cearșafurile albe și reci, amorțite de singurătate sub lumina lunii. De atunci &icirc;ncă, deși n-aveam dec&acirc;t trei ani și-o vară , am &icirc;nțeles că viața nu e doar așa cum &icirc;mi doresc eu să fie. Și-am pl&acirc;ns, pentru că o voiam pe mama...<br />
	Pe măsură ce lunile treceau, am &icirc;nțeles că ești departe și nu voi putea să te văd cur&acirc;nd. Mă sunai și-mi spuneai că muncești ca să &icirc;mi cumperi păpușa mare pe care mi-o doream de mult. Mă durea at&acirc;t de tare să &icirc;ți aud vocea, &icirc;nc&acirc;t nu suportam să vorbesc prea mult cu tine. &Icirc;n timp ce vorbeam, &icirc;ți auzeam lacrimile curg&acirc;nd &icirc;n telefon. Și cred că și tu, pe ale mele. Mi-a fost greu &icirc;n lipsa ta, mamă!....<br />
	N-ai fost la prima serbare de la grădiniță. Și nici la cea de Ziua Mamei. Acolo, pe scaunul gol care ar fi trebuit să fie al tău, mi-am așezat dorul de tine și l-am lăsat să-mi asculte el poezia pentru mama. C&acirc;nd ne-au spus &icirc;ntr-o primăvară să o desenăm pe mama, toți copiii s-au străduit să le iasă cel mai frumos portret. Eu, &icirc;nsă, te-am desenat cu spatele. Educatoarea m-a &icirc;ntrebat de ce nu ți-am desenat chipul, iar eu i-am răspuns că am uitat cum arăți...<br />
	Mamă, aveam at&acirc;t de mare nevoie să-ți ating fața, brațele, părul, să cresc &icirc;n mirosul tău... N-ai fost cu mine &icirc;n prima zi de școală, și nici de ziua mea, &icirc;n fiecare an. Pe mine nu m-a așteptat niciodată mama mea să ies de la ore și să mergem acasă, cum &icirc;i așteptau mamele pe ceilalți copii. Eu nu am pictat, n-am c&acirc;ntat, n-am dansat și nu am alergat prin ploaie cu mama mea. Pe mine nu m-a ținut mama de m&acirc;nă &icirc;n momentele grele și n-a fost l&acirc;ngă mine să-mi șteargă lacrimile. Am crescut cu un gol imens, pe care nu-l va umple nimeni vreodată. Lipsa ta, mamă, &icirc;n floarea copilăriei, și-a pus amprenta asupra vieții mele...<br />
	Dar, să nu crezi că te condamn. Dimpotrivă, &icirc;ți mulțumesc, pentru că ai făcut totul spre binele meu. Acolo, &icirc;n țara aceea &icirc;ndepărtată. Ai muncit din greu pentru a-mi asigura viitorul. Pe de altă parte, &icirc;nsă, m&acirc;inile tale, tocite prea devreme de munca &icirc;nzecită, au uitat cum e să gătești pentru fiica ta, sau cum e să o pieptăni. Sau să o m&acirc;ng&acirc;i. Te-ai privat de bucuria de a-mi fi alături &icirc;n copilărie, pentru a ne putea bucura &icirc;mpreună de un viitor fără griji. Aș fi preferat să n-am nimic din toate acestea, dar să fiu săracă l&acirc;ngă mama. Să trăim &icirc;mpreună, să ne sprijinim una pe cealaltă. Știu, mamă, că ție ți-a fost tare greu departe de mine. Și tu ai pl&acirc;ns, mult mai mult dec&acirc;t mine, de dor. Și știu că uneori le-ai fi lăsat pe toate, doar ca să te &icirc;ntorci acasă, la familia ta. Dar te-ai g&acirc;ndit la viitor și ai muncit &icirc;n continuare. Of, viitorul ăsta care mi-a furat mama!...<br />
	Prea mulți oameni trăiesc pentru viitor, uit&acirc;nd să se bucure de prezent. Dacă prezentul meu ai fi fost tu, un prezent continuu, m-aș fi bucurat de tine, mamă, cum se bucură ceasul de timp, stelelde de noapte și zmeul de v&acirc;nt. Mi-e dor de tine, mamă, ne&icirc;ncetat! Mi-e dor de privirea ta frumoasă, de ochii tăi care mi-au vegheat atent primii ani din viață. Mi-e dor să-mi afund capul &icirc;n părul tău și să &icirc;mi umplu plăm&acirc;nii de mirosul tău. Dar știu că va veni și ziua &icirc;ntoarcerii. Ziua &icirc;n care vei veni definitiv acasă și vom fi fericite &icirc;mpreună.&nbsp; Și atunci, mă voi transforma din copilul trist &icirc;ntr-un copil cu adevărat fericit. Mamă, te iubesc și mi-e dor de tine! Am nevoie să trăiesc sub privirea ta, să fi alături de mine. Aștept cu at&acirc;t de multă ardoare ziua c&acirc;nd te vei &icirc;ntoarce acasă! Tu ești soarele meu. Ce păcat că eu sunt luna...<br />
	Hai să ne unim odată pentru totdeauna &icirc;ntr-o eclipsă totală de...dor!<br />
	Cu iubire, fiica ta,<br />
	Maria-Teodora-Lăcrămioara Rotărescu (14 ani)<br />
	Pogoanele, Buzău.</p>
<p>
	Generalizarea și aplicarea<br />
	După toate cele prezentate, &icirc;nțelegem că respectul, cinstea și grija fată de părinți și v&acirc;rstnici &icirc;n general sunt o obligație morală pe care noi, tinerii, o avem față de ei.<br />
	&Icirc;nsuși M&acirc;ntuitorul pe Cruce fiind Răstignit ne oferă un exemplu de purtare de grija pentru părinți atunci c&acirc;nd o lasă pe Fecioara Maria, mama Sa, &icirc;n grija Apostolului Său iubit.. &bdquo;Deci Iisus, văz&acirc;nd pe mama Sa şi pe ucenicul pe care &Icirc;l iubea st&acirc;nd alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.&rdquo; (Ioan 19, 26-27)</p>
<p>
	&nbsp;</p>
<p>
	<br />
	Bibliografie:<br />
	1. Biblia sau Sf&acirc;nta Scriptură, ed. Institutului Biblic și de Misiune al BOR, 1997<br />
	2. Ps Sebastian, Pilde Vechi &amp; Pilde Noi, vol I, Ed. Episcopiei Slatinei și Romanaților, Slatina 2020<br />
	3. Cuviosul Paisie Aghioritul &ndash; Cuvinte duhovnicesti IV &ndash; Viața de familie, ed. Evanghelisimos, București 2023<br />
	4. Cuviosul Paisie Aghioritul &ndash; Cuvinte duhovnicesti I &ndash; Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, ed. Evanghelisimos, București 2023<br />
	5. Papa Francisc, World Day for Grandparents and the Elderly, 2022, traducere de pr. Mihai Pătrașcu, Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro<br />
	6. Pr Constantin Sturzu - P&acirc;nă c&acirc;nd suntem datori a asculta de părinţii noştri?, doxologia.ro<br />
	7. Cuviosul Paisie Aghioritul &ndash; Cuvinte duhovnicesti IV &ndash; Viața de familie, ed. Evanghelisimos, București 2023, pag.143</p>
<p>
	&nbsp;</p>]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/volatile/renderedentity/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="renderedentity" type="volatile" ><![CDATA[
	<div class="contentWrapper singleview">
	<div class="blog_post">
	<h1><a href="https://iteach.ro/pg/blog/ovidiu.nicut/read/132717/respectul-si-cinstirea-parintilor-si-a-varstnicilor-porunca-divina">Respectul și cinstirea părinților și a vârstnicilor, poruncă divină</a></h1>
		<!-- display the user icon -->

        <span class="detalii-autor-stiri">

Publicat în <strong>19. 06. 2023</strong> de <strong> <a href="https://iteach.ro/pg/profile/ovidiu.nicut">Ovidiu George Nicuț</strong></a>    
        
        	<!-- display tags -->
				<span class="tags"> | <strong>Etichetat cu</strong>: respectul și cinstirea părinților și a v&acirc;rstnicilor, poruncă divină</span><span  class="categories" style="width:300px !important;"><br /> <strong>Categorie</strong>: <a href="https://iteach.ro/search?tagtype=universal_categories&tag=cultur%C4%83+%E2%80%93+societate+%E2%80%93+educa%C5%A3ie">cultură – societate – educaţie</a></span><br/></span>
			<div class="clearfloat"></div>
            	
			<div class="blog_post_body">

			<!-- display the actual blog post -->
				<div class="blogtext_original">
<div id="social-btn">

<!-- AddThis Button BEGIN -->
<div class="addthis_toolbox addthis_default_style">
<a class="addthis_button_facebook_like" fb:like:layout="button_count"></a>
<a class="addthis_button_tweet" tw:via="iteachro"></a>
<a class="addthis_button_google_plusone" g:plusone:size="medium"></a> 
</div>
<script type="text/javascript" src="http://s7.addthis.com/js/300/addthis_widget.js#pubid=ra-505616923394f66e"></script>
<!-- AddThis Button END -->
</div> <div class="block dashed-social"></div><p>
	&nbsp;</p>
<p>
	&nbsp;</p>
<p>
	&bdquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe păm&acirc;ntul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.&rdquo; (Ieșirea 20, 12)</p>
<p>
	Respectul și cinstirea părinților și a v&acirc;rstnicilor, poruncă divină</p>
<p>
	Anunțarea temei<br />
	Azi, dragii mei, vom vorbi despre importanța și obligația noastră de a ne cinsti părinții, bunicii și pe toți v&acirc;rstnicii &icirc;n general.<br />
	Tratarea<br />
	Iubirea specială pentru părinți deschide drumul către cinstirea &ndash; adică, duioșie și respect &icirc;n același timp &ndash; destinată v&acirc;rstei bătr&acirc;ne.<br />
	Nu este vorba numai de propriul tată și de propria mamă. Este vorba de generația actuală și de generațiile care o preced. &Icirc;ngrijirea bătr&acirc;nilor implică un timp și un spațiu de conviețuire &icirc;n care pot să apară conflicte &icirc;ntre generații; sunt necesare &icirc;ngăduința, răbdarea și dragostea pentru a depăși aceste situații speciale.<br />
	,,Cinstire&rdquo; este un cuv&acirc;nt bun pentru a &icirc;ncadra acest domeniu de restituire a iubirii către persoanele aflate la v&acirc;rstă &icirc;naintată. Adică, noi am primit iubirea părinților, a bunicilor și acum noi le restituim această iubire lor, bătr&acirc;nilor, bunicilor. Astăzi, noi am redescoperit termenul &bdquo;demnitate&rdquo;, pentru a indica valoarea respectului și a &icirc;ngrijirii vieții oricui. Aici, demnitate echivalează substanțial cu cinstire: a cinsti pe tatăl și pe mama, a cinsti pe bătr&acirc;ni &icirc;nseamnă a recunoaște demnitatea pe care o au. Obligația respectului față de părinți este o condiție pentru care noi, cei tineri, putem trăi fericiți ani mulți pe păm&acirc;nt așa cum ne-a poruncit Dumnezeu prin Revelația directă supranaturală atunci, c&acirc;nd Moise a primit Tablele Legii. &bdquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe păm&acirc;ntul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.&rdquo; (Ieșirea 20, 12)<br />
	Să ne g&acirc;ndim bine la această frumoasă formă a iubirii care este cinstirea. &Icirc;nsăși &icirc;ngrijirea bolnavului, sprijinirea celui care nu este autosuficient, garanția &icirc;ntreținerii, pot să fie lipsite de cinstire. Cinstirea ajunge să lipsească atunci, c&acirc;nd grija față de cel neputincios este percepută ca o obligație, &icirc;n loc să se fie &icirc;nsoțită de delicatețe, afecțiune, duioșie și respect. Nu se poate vorbi de iubire sau cinstire c&acirc;nd slăbiciunea este reproșată, și chiar pedepsită, ca și cum ar fi o vină, sau atunci, c&acirc;nd devine un motiv pentru der&acirc;dere și agresivitate. Se poate &icirc;nt&acirc;mpla &icirc;n familie, &icirc;n casele de &icirc;ngrijire, precum și &icirc;n birouri sau &icirc;n spații și locuri diverse. Atitudinea de suficiență &ndash; și chiar de disprețuire &ndash; față de v&acirc;rsta bătr&acirc;nă, față de slăbiciunile sale și de precaritățile sale, produce lucruri oribile. Această disprețuire, care-l necinstește pe bătr&acirc;n, &icirc;n realitate ne necinstește pe noi toți și dacă eu &icirc;l necinstesc pe bătr&acirc;n mă necinstesc pe mine &icirc;nsumi.<br />
	&nbsp;&nbsp; Relaţia cu părinţii noştri după trup este una cu totul specială. Prin ei, Dumnezeu ne-a dăruit viaţă şi ne-a adus pe păm&acirc;nt. Dumnezeu &Icirc;nsuşi se numeşte cu numele de Tată. Paternitatea divină merge p&acirc;nă &icirc;ntr-acolo &icirc;nc&acirc;t cov&acirc;rşeşte pe cea biologică: &bdquo;Şi tată al vostru să nu numiţi pe păm&acirc;nt, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri&rdquo; (Matei 23, 9). Acesta nu este un &icirc;ndemn la a ne lepăda, a ne rupe cu totul de tată sau de mamă. Chiar şi cuv&acirc;ntul spus după crearea femeii, &icirc;ntărit apoi de Hristos Domnul (Cf. Matei 19, 5 şi Marcu 10, 7), cum că &bdquo;va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi am&acirc;ndoi un trup&rdquo; (Facerea 2, 24), nu e o instigare la ruperea relaţiilor cu părinţii, ci o evocare a unităţii la care sunt chemaţi bărbatul şi femeia (o unire pe care numai Dumnezeu o poate pecetlui, bine&icirc;nţeles). O dovadă e că &icirc;ntre poruncile Decalogului se află şi aceasta, cea de a cincea: &bdquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe păm&acirc;ntul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie&rdquo; (Ieşirea 10, 12).&nbsp;<br />
	&Icirc;n familie, copiii trebuie să aibă respect at&acirc;t față de părinți, c&acirc;t și față de cei mai mari. Să simtă respectul, supunerea și recunoștința față de cel mai mare ca pe o necesitate. Iar cei mai mari să aibă dragoste față de cei mai mici, să-i ajute și să-i ocrotească. Atunci c&acirc;nd cel mai mic &icirc;l respectă pe cel mai mare, iar cel mai mare &icirc;l iubește pe cel mai mic, se creează o frumoasă atmosferă familială.&nbsp;<br />
	&Icirc;n Noul Testament, &icirc;nt&acirc;lnim afirmaţii ale M&acirc;ntuitorului care ar putea sminti pe un cititor mai superficial sau neiniţiat &icirc;n viaţa creştină. Există pasaje de genul: &bdquo;Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe păm&acirc;nt; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui&rdquo; (Matei 10, 34-36); &bdquo;Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă (...) nu poate să fie ucenicul Meu&rdquo; (Luca 14, 26). Ele nu contrazic porunca de a cinsti pe părinţi, pe care Hristos o reiterează &icirc;n predicile sale. Aici aflăm o primă limită a supunerii sau a respectului datorat celor ce ne-au născut şi crescut. Orice credincios este dator a asculta mai mult de Dumnezeu dec&acirc;t de oameni (Cf. Faptele Apostolilor 5, 29). Cu alte cuvinte, nu putem invoca dragostea pentru părinţi, pentru a nu asculta de Dumnezeu sau pentru a face păcatele la care ne-ar &icirc;ndemna aceştia.<br />
	Mai există o limită a ascultării de părinţi, dincolo de cea evaluată din perspectiva relaţiei cu Dumnezeu. Odată ajuns la maturitate, pe ,, picioarele sale&rdquo;, cum se mai spune, şi mai ales dacă se căsătoreşte, omul nu mai este dator a asculta de părinţii săi aşa cum o făcea la 5 sau la 15 ani. Adică el datorează, &icirc;n continuare tot respectul şi cinstea cuvenite părinţilor, dar copiii adulţi pot impune limite, fără ca acestea să constituie &icirc;ncălcări ale poruncii divine. Spre exemplu, putem lua decizii cu privire la profesie, la modul &icirc;n care ne creştem copiii, la orice alte alegeri pe care le avem de făcut &icirc;n viaţă. Dacă părinţii ne dau un sfat, &icirc;i ascultăm, dar &icirc;ntotdeauna trebuie să răm&acirc;nă la latitudinea noastră decizia finală. Mai ales c&acirc;nd este vorba de lucruri ce privesc viaţa noastră de familie. De altfel, este recomandabil ca părinţii să evite, pe c&acirc;t posibil, a interveni &icirc;n viaţa de familie a copiilor lor căsătoriţi şi să ia aminte la cuvintele ce se rostesc la slujba cununiei, anume că &bdquo;rugăciunile părinţilor &icirc;ntăresc temeliile caselor copiilor&rdquo;. Rugăciunile sunt esenţiale, sfaturile sunt opţionale şi trebuie oferite mai ales atunci c&acirc;nd o cer copiii &icirc;n mod expres.<br />
	Misiunea părinților se termină odată cu aranjarea fiilor lor. Dar și după aceasta, copiii lor le datorează respect și numai acea dragoste care li se cuvine părinților. Nu vreau să spun prin aceasta că nu trebuie să-și iubească părinții, ci mai &icirc;nt&acirc;i, &icirc;ntre ei să aibă multă dragoste, iar apoi să-și&nbsp; iubească și părinții. Să se iubească &icirc;ntre ei at&acirc;t de mult, &icirc;nc&acirc;t din belșugul dragostei lor să dea și părinților lor, &icirc;mpreună cu tot respectul și recunoștința cuvenită. Iar dragostea lor să fie nobilă, &icirc;nc&acirc;t fiecare soț să poarte grijă, c&acirc;t poate de mult, de părinții celuilalt.</p>
<p>
	Unii părinţi au tendinţa de a şantaja emoţional pe copiii lor ajunşi la v&acirc;rsta maturităţii, solicit&acirc;nd o atenţie exagerată şi dreptul de a interveni &icirc;n deciziile personale ale acestora. Acest lucru nu este sănătos şi părinţilor trebuie să li se explice, cu pace şi &icirc;n duh de rugăciune, că există anumite limite &icirc;n relaţie. Sigur, nu trebuie să se treacă &icirc;n extrema cealaltă, neglij&acirc;nd pe părinţi. M&acirc;ntuitorul atrage atenţia asupra acestui aspect unora dintre fariseii timpului său: &bdquo;Căci Moise a zis: &laquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta&raquo;, şi &laquo;cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sf&acirc;rşească&raquo;. Voi &icirc;nsă ziceţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa. Şi astfel desfiinţaţi cuv&acirc;ntul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o&rdquo; (Marcu 7, 10-13). Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu poate fi invocat ca pretext al neimplicării sau neajutorării. Porunca de a-L iubi pe El nu poate fi &icirc;mplinită dec&acirc;t prin iubirea concretă a aproapelui nostru, mai ales a celor din familie. Iar Sf&acirc;ntul Apostol Pavel ne arată că orice casnic al nostru are dreptul, cu prioritate, la a primi ajutor de la noi: &bdquo;Dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să se &icirc;nveţe să cinstească mai &icirc;nt&acirc;i casa lor şi să dea răsplătire părinţilor, pentru că lucrul acesta este bun şi primit &icirc;naintea lui Dumnezeu&rdquo; (I Timotei 5, 4).<br />
	Ca şi alte aspecte ale vieţii creştine, şi ascultarea faţă de părinţi trebuie tratată cu mult discernăm&acirc;nt. Ea nu trebuie să fie nici absolută, nici relativizată, adaptată slăbiciunilor sau patimilor noastre. Reperul absolut este Dumnezeu, iar ghid ne este iubirea practică. Libertatea joacă, de asemenea, un rol important &icirc;n relaţia cu mama sau cu tatăl biologic. Părinţii nu dau naştere şi cresc copii pentru ca aceştia, la maturitate, să le &icirc;mplinească visurile sau să le suplinească vreo lipsă. Aceasta este o pretenţie absurdă. Copiii sunt crescuţi pentru ca, la un moment dat, să se poată desprinde de părinţi şi să-şi asume &icirc;n chip liber relaţia lor cu Dumnezeu şi cu &icirc;ntreaga lume. Bucuria părinţilor trebuie să fie mare atunci c&acirc;nd văd cum copiii se &bdquo;rup&rdquo; de ei şi &icirc;şi asumă &icirc;n chip liber şi &icirc;n &icirc;ntregime statutul de fii sau fiice ale lui Dumnezeu. Dar această bucurie nu o pot avea dec&acirc;t acei părinţi care &icirc;nvaţă ei &icirc;nşişi să (re)devină copii ai singurului Tată, Cel din ceruri.</p>
<p>
	Recapitularea temei<br />
	Pe ce se fundamentează datoria cinstirii parinților?<br />
	Din ce sentiment izvorăște cinstea față de părinți și v&acirc;rstnici?<br />
	Cum este transmisă &icirc;nvățătura creștină despre acest subiect?<br />
	P&acirc;nă c&acirc;nd trebuie să-i ascultăm pe părinți?<br />
	Ce atitudine trebuie să avem față de v&acirc;rstnici, &icirc;n general?<br />
	Care sunt roadele prețuirii părinților?</p>
<p>
	Asocierea temei<br />
	Pentru a &icirc;nțelege importanța părinților &icirc;n viata tinerilor, vă propun să citim scrisoarea unei fete către mama ei care este plecată la muncă &icirc;n străinatate.</p>
<p>
	Scrisoarea unei fete către mama ei, plecată la muncă &icirc;n străinătate<br />
	Iubita mea mamă,<br />
	Mi-ai spus c&acirc;ndva că ceea ce ți-a marcat ție existența se ascunde &icirc;n frumusețea clipei &icirc;n care m-ai cunoscut. Ai &icirc;nchis str&acirc;ns ochii, ți-ai deschis larg inima și ai ascultat țipătul meu de salut către &icirc;ntreaga lume, ca pe cea mai frumoasă melodie din viața ta. Ți-au spus că ai o fetiță și ai iubit-o at&acirc;t de mult &icirc;nc&acirc;t din prima clipă, &icirc;nc&acirc;t &icirc;nt&acirc;ia &icirc;mbrățișare a fost revărsarea dragostei, tandreței și emoțiilor adunate timp de nouă luni către acel suflet mic, &icirc;nconjurat de brațele tale. M-ai lipit de pieptul tău și ai simțit cum ne circulă același s&acirc;nge prin vene, cum sunt desprinsă din carnea ta și cum inimile noastre vibrează &icirc;n același ritm.<br />
	Te-ai bucurat at&acirc;t de mult de mine, fiica ta, &icirc;ncep&acirc;nd cu prima mea suflare, primul z&acirc;mbet, prima dată c&acirc;nd m-ai alăptat, primul sărut pe creștet de la tatăl meu, primele lacrimi ale bunicilor, prima rază de lună care m-a atins &icirc;n &icirc;nt&acirc;ia noapte, prima hăinuță, primul dinte, primul cuv&acirc;nt, prima dată c&acirc;nd am m&acirc;ncat cu lingurița, primul pas. Mi-ai spus cum păstrezi aceste momente ale vieții mele &icirc;n inimă și cum &icirc;ți vei aminti mereu de ele cu aceeași dragoste.<br />
	Știu, mamă. &Icirc;ți vei aduce mereu aminte de cele pe care le-ai trăit alături de mine. &Icirc;nsă, răm&acirc;ne ceva ce tu ai uitat. Mie mi-e imposibil să-mi amintesc aceste etape. Eram prea mică, era pe vremea netimpului din viața mea. Din păcate, răm&acirc;ne o singură amintire prea trează din trecutul meu. Ziua aceea de vară, aproape ofilită, c&acirc;nd m-ai ținut str&acirc;ns &icirc;n brațe și mi-ai spus:<br />
	- Mă voi &icirc;ntoarce, iubita mea. Promit. Să fi cuminte! Te iubește mami mult! Cel mai mult pe lume...<br />
	După o oră, bunica mi-a luat ușor palma &icirc;ntr-a sa și am făcut am&acirc;ndouă cu m&acirc;na către cer, &icirc;n timp ce un avion alb săgeta azurul. Două m&acirc;ini, un singur mare dor: ea mamă, eu fiică, iar tu plecată &icirc;n străinătate, ca să ne fie nouă mai bine...<br />
	Dorul de tine, mamă, nu are &icirc;nceput și nici sf&acirc;rșit. M-am contopit cu el &icirc;n seara acelei zile de vară, c&acirc;nd locul tău &icirc;n pat a rămas liber. Și &icirc;n locul brațelor tale drăgăstoase am &icirc;nt&acirc;lnit cearșafurile albe și reci, amorțite de singurătate sub lumina lunii. De atunci &icirc;ncă, deși n-aveam dec&acirc;t trei ani și-o vară , am &icirc;nțeles că viața nu e doar așa cum &icirc;mi doresc eu să fie. Și-am pl&acirc;ns, pentru că o voiam pe mama...<br />
	Pe măsură ce lunile treceau, am &icirc;nțeles că ești departe și nu voi putea să te văd cur&acirc;nd. Mă sunai și-mi spuneai că muncești ca să &icirc;mi cumperi păpușa mare pe care mi-o doream de mult. Mă durea at&acirc;t de tare să &icirc;ți aud vocea, &icirc;nc&acirc;t nu suportam să vorbesc prea mult cu tine. &Icirc;n timp ce vorbeam, &icirc;ți auzeam lacrimile curg&acirc;nd &icirc;n telefon. Și cred că și tu, pe ale mele. Mi-a fost greu &icirc;n lipsa ta, mamă!....<br />
	N-ai fost la prima serbare de la grădiniță. Și nici la cea de Ziua Mamei. Acolo, pe scaunul gol care ar fi trebuit să fie al tău, mi-am așezat dorul de tine și l-am lăsat să-mi asculte el poezia pentru mama. C&acirc;nd ne-au spus &icirc;ntr-o primăvară să o desenăm pe mama, toți copiii s-au străduit să le iasă cel mai frumos portret. Eu, &icirc;nsă, te-am desenat cu spatele. Educatoarea m-a &icirc;ntrebat de ce nu ți-am desenat chipul, iar eu i-am răspuns că am uitat cum arăți...<br />
	Mamă, aveam at&acirc;t de mare nevoie să-ți ating fața, brațele, părul, să cresc &icirc;n mirosul tău... N-ai fost cu mine &icirc;n prima zi de școală, și nici de ziua mea, &icirc;n fiecare an. Pe mine nu m-a așteptat niciodată mama mea să ies de la ore și să mergem acasă, cum &icirc;i așteptau mamele pe ceilalți copii. Eu nu am pictat, n-am c&acirc;ntat, n-am dansat și nu am alergat prin ploaie cu mama mea. Pe mine nu m-a ținut mama de m&acirc;nă &icirc;n momentele grele și n-a fost l&acirc;ngă mine să-mi șteargă lacrimile. Am crescut cu un gol imens, pe care nu-l va umple nimeni vreodată. Lipsa ta, mamă, &icirc;n floarea copilăriei, și-a pus amprenta asupra vieții mele...<br />
	Dar, să nu crezi că te condamn. Dimpotrivă, &icirc;ți mulțumesc, pentru că ai făcut totul spre binele meu. Acolo, &icirc;n țara aceea &icirc;ndepărtată. Ai muncit din greu pentru a-mi asigura viitorul. Pe de altă parte, &icirc;nsă, m&acirc;inile tale, tocite prea devreme de munca &icirc;nzecită, au uitat cum e să gătești pentru fiica ta, sau cum e să o pieptăni. Sau să o m&acirc;ng&acirc;i. Te-ai privat de bucuria de a-mi fi alături &icirc;n copilărie, pentru a ne putea bucura &icirc;mpreună de un viitor fără griji. Aș fi preferat să n-am nimic din toate acestea, dar să fiu săracă l&acirc;ngă mama. Să trăim &icirc;mpreună, să ne sprijinim una pe cealaltă. Știu, mamă, că ție ți-a fost tare greu departe de mine. Și tu ai pl&acirc;ns, mult mai mult dec&acirc;t mine, de dor. Și știu că uneori le-ai fi lăsat pe toate, doar ca să te &icirc;ntorci acasă, la familia ta. Dar te-ai g&acirc;ndit la viitor și ai muncit &icirc;n continuare. Of, viitorul ăsta care mi-a furat mama!...<br />
	Prea mulți oameni trăiesc pentru viitor, uit&acirc;nd să se bucure de prezent. Dacă prezentul meu ai fi fost tu, un prezent continuu, m-aș fi bucurat de tine, mamă, cum se bucură ceasul de timp, stelelde de noapte și zmeul de v&acirc;nt. Mi-e dor de tine, mamă, ne&icirc;ncetat! Mi-e dor de privirea ta frumoasă, de ochii tăi care mi-au vegheat atent primii ani din viață. Mi-e dor să-mi afund capul &icirc;n părul tău și să &icirc;mi umplu plăm&acirc;nii de mirosul tău. Dar știu că va veni și ziua &icirc;ntoarcerii. Ziua &icirc;n care vei veni definitiv acasă și vom fi fericite &icirc;mpreună.&nbsp; Și atunci, mă voi transforma din copilul trist &icirc;ntr-un copil cu adevărat fericit. Mamă, te iubesc și mi-e dor de tine! Am nevoie să trăiesc sub privirea ta, să fi alături de mine. Aștept cu at&acirc;t de multă ardoare ziua c&acirc;nd te vei &icirc;ntoarce acasă! Tu ești soarele meu. Ce păcat că eu sunt luna...<br />
	Hai să ne unim odată pentru totdeauna &icirc;ntr-o eclipsă totală de...dor!<br />
	Cu iubire, fiica ta,<br />
	Maria-Teodora-Lăcrămioara Rotărescu (14 ani)<br />
	Pogoanele, Buzău.</p>
<p>
	Generalizarea și aplicarea<br />
	După toate cele prezentate, &icirc;nțelegem că respectul, cinstea și grija fată de părinți și v&acirc;rstnici &icirc;n general sunt o obligație morală pe care noi, tinerii, o avem față de ei.<br />
	&Icirc;nsuși M&acirc;ntuitorul pe Cruce fiind Răstignit ne oferă un exemplu de purtare de grija pentru părinți atunci c&acirc;nd o lasă pe Fecioara Maria, mama Sa, &icirc;n grija Apostolului Său iubit.. &bdquo;Deci Iisus, văz&acirc;nd pe mama Sa şi pe ucenicul pe care &Icirc;l iubea st&acirc;nd alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.&rdquo; (Ioan 19, 26-27)</p>
<p>
	&nbsp;</p>
<p>
	<br />
	Bibliografie:<br />
	1. Biblia sau Sf&acirc;nta Scriptură, ed. Institutului Biblic și de Misiune al BOR, 1997<br />
	2. Ps Sebastian, Pilde Vechi &amp; Pilde Noi, vol I, Ed. Episcopiei Slatinei și Romanaților, Slatina 2020<br />
	3. Cuviosul Paisie Aghioritul &ndash; Cuvinte duhovnicesti IV &ndash; Viața de familie, ed. Evanghelisimos, București 2023<br />
	4. Cuviosul Paisie Aghioritul &ndash; Cuvinte duhovnicesti I &ndash; Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, ed. Evanghelisimos, București 2023<br />
	5. Papa Francisc, World Day for Grandparents and the Elderly, 2022, traducere de pr. Mihai Pătrașcu, Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro<br />
	6. Pr Constantin Sturzu - P&acirc;nă c&acirc;nd suntem datori a asculta de părinţii noştri?, doxologia.ro<br />
	7. Cuviosul Paisie Aghioritul &ndash; Cuvinte duhovnicesti IV &ndash; Viața de familie, ed. Evanghelisimos, București 2023, pag.143</p>
<p>
	&nbsp;</p></div>                
			</div><div class="clearfloat"></div>	
            <div class="dashed-blog"></div>		
			<!-- display edit options if it is the blog post owner -->
			<p class="options">
						</p>
		</div>
		</div>

<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea">Laureta Speranța Banea</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/laureta.banea/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/laureta.banea/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea" class="icon" >
    <span id="small46474"></span>
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1515349464&username=laureta.banea&size=small" border="0"  title="Laureta Speranța Banea"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Relaţia cu părinţii noştri după trup este una cu totul specială.</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea">Laureta Speranța Banea</a> acum 1188 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->
<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea">Laureta Speranța Banea</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/laureta.banea/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/laureta.banea/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea" class="icon" >
    <span id="small46474"></span>
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1515349464&username=laureta.banea&size=small" border="0"  title="Laureta Speranța Banea"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Succes vă doresc!</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea">Laureta Speranța Banea</a> acum 1188 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->
<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi">Liliana Pricopi</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/liliana.pricopi/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/liliana.pricopi/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi" class="icon" >
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1626812964&username=liliana.pricopi&size=small" border="0"  title="Liliana Pricopi"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Așa este, cinstirea părinților este o poruncă biblică.Doamne ajută la fiecare să fie cât mai aproape de părinți până la final</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi">Liliana Pricopi</a> acum 1188 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->
<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi">Liliana Pricopi</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/liliana.pricopi/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/liliana.pricopi/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi" class="icon" >
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1626812964&username=liliana.pricopi&size=small" border="0"  title="Liliana Pricopi"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Așa este, cinstirea părinților este o poruncă biblică.Doamne ajută la fiecare să fie cât mai aproape de părinți până la final</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi">Liliana Pricopi</a> acum 1188 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->
<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/mariana.ivan1">Mariana Ivan</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/mariana.ivan1">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/mariana.ivan1/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/mariana.ivan1/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/mariana.ivan1" class="icon" >
    <span id="small122492"></span>
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1783788483&username=mariana.ivan1&size=small" border="0"  title="Mariana Ivan"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Foarte frumoasă scrisoare, mi-au dat lacrimile. Așa sunt vremurile acum...<br />
Felicitări!</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/mariana.ivan1">Mariana Ivan</a> acum 1188 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->
<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/marina.oancea">Marina Adelina Oancea</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/marina.oancea">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/marina.oancea/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/marina.oancea/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/marina.oancea" class="icon" >
    <span id="small44161"></span>
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1612028650&username=marina.oancea&size=small" border="0"  title="Marina Adelina Oancea"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Felicitări!</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/marina.oancea">Marina Adelina Oancea</a> acum 1187 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->
<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/simona.campeanu">Simona Câmpeanu</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/simona.campeanu">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/simona.campeanu/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/simona.campeanu/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/simona.campeanu" class="icon" >
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1779877050&username=simona.campeanu&size=small" border="0"  title="Simona C&acirc;mpeanu"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Frumos subiect adus in discutie: respectul</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/simona.campeanu">Simona Câmpeanu</a> acum 1142 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->

]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/245438/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/46474/" published="Tue, 20 Jun 2023 14:37:37 +0300" ><![CDATA[Relaţia cu părinţii noştri după trup este una cu totul specială.]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/245439/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/46474/" published="Tue, 20 Jun 2023 14:38:18 +0300" ><![CDATA[Succes vă doresc!]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/245552/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/67531/" published="Tue, 20 Jun 2023 22:04:36 +0300" ><![CDATA[Așa este, cinstirea părinților este o poruncă biblică.Doamne ajută la fiecare să fie cât mai aproape de părinți până la final]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/245553/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/67531/" published="Tue, 20 Jun 2023 22:04:36 +0300" ><![CDATA[Așa este, cinstirea părinților este o poruncă biblică.Doamne ajută la fiecare să fie cât mai aproape de părinți până la final]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/245562/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/122492/" published="Tue, 20 Jun 2023 22:16:41 +0300" ><![CDATA[Foarte frumoasă scrisoare, mi-au dat lacrimile. Așa sunt vremurile acum... 
Felicitări!]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/245697/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/44161/" published="Wed, 21 Jun 2023 13:46:47 +0300" ><![CDATA[Felicitări!]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/260369/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/115106/" published="Sat, 05 Aug 2023 20:03:34 +0300" ><![CDATA[Frumos subiect adus in discutie: respectul]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/metadata/3415957/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="universal_categories" type="metadata" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/68567/" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[cultură – societate – educaţie]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/metadata/3415958/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="tags" type="metadata" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/68567/" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[respectul și cinstirea părinților și a vârstnicilor]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/metadata/3415959/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="tags" type="metadata" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/68567/" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[poruncă divină]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/metadata/3415960/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="comments_on" type="metadata" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/68567/" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[on]]></metadata>
<entity uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" class="object" subclass="blog" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" />
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/attr/owner_uuid/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="owner_uuid" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[https://iteach.ro/export/opendd/68567/]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/attr/container_uuid/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="container_uuid" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[https://iteach.ro/export/opendd/68567/]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/attr/title/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="title" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[Respectul și cinstirea părinților și a vârstnicilor, poruncă divină]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/attr/description/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="description" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[<p>
	&nbsp;</p>
<p>
	&nbsp;</p>
<p>
	&bdquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe păm&acirc;ntul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.&rdquo; (Ieșirea 20, 12)</p>
<p>
	Respectul și cinstirea părinților și a v&acirc;rstnicilor, poruncă divină</p>
<p>
	Anunțarea temei<br />
	Azi, dragii mei, vom vorbi despre importanța și obligația noastră de a ne cinsti părinții, bunicii și pe toți v&acirc;rstnicii &icirc;n general.<br />
	Tratarea<br />
	Iubirea specială pentru părinți deschide drumul către cinstirea &ndash; adică, duioșie și respect &icirc;n același timp &ndash; destinată v&acirc;rstei bătr&acirc;ne.<br />
	Nu este vorba numai de propriul tată și de propria mamă. Este vorba de generația actuală și de generațiile care o preced. &Icirc;ngrijirea bătr&acirc;nilor implică un timp și un spațiu de conviețuire &icirc;n care pot să apară conflicte &icirc;ntre generații; sunt necesare &icirc;ngăduința, răbdarea și dragostea pentru a depăși aceste situații speciale.<br />
	,,Cinstire&rdquo; este un cuv&acirc;nt bun pentru a &icirc;ncadra acest domeniu de restituire a iubirii către persoanele aflate la v&acirc;rstă &icirc;naintată. Adică, noi am primit iubirea părinților, a bunicilor și acum noi le restituim această iubire lor, bătr&acirc;nilor, bunicilor. Astăzi, noi am redescoperit termenul &bdquo;demnitate&rdquo;, pentru a indica valoarea respectului și a &icirc;ngrijirii vieții oricui. Aici, demnitate echivalează substanțial cu cinstire: a cinsti pe tatăl și pe mama, a cinsti pe bătr&acirc;ni &icirc;nseamnă a recunoaște demnitatea pe care o au. Obligația respectului față de părinți este o condiție pentru care noi, cei tineri, putem trăi fericiți ani mulți pe păm&acirc;nt așa cum ne-a poruncit Dumnezeu prin Revelația directă supranaturală atunci, c&acirc;nd Moise a primit Tablele Legii. &bdquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe păm&acirc;ntul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.&rdquo; (Ieșirea 20, 12)<br />
	Să ne g&acirc;ndim bine la această frumoasă formă a iubirii care este cinstirea. &Icirc;nsăși &icirc;ngrijirea bolnavului, sprijinirea celui care nu este autosuficient, garanția &icirc;ntreținerii, pot să fie lipsite de cinstire. Cinstirea ajunge să lipsească atunci, c&acirc;nd grija față de cel neputincios este percepută ca o obligație, &icirc;n loc să se fie &icirc;nsoțită de delicatețe, afecțiune, duioșie și respect. Nu se poate vorbi de iubire sau cinstire c&acirc;nd slăbiciunea este reproșată, și chiar pedepsită, ca și cum ar fi o vină, sau atunci, c&acirc;nd devine un motiv pentru der&acirc;dere și agresivitate. Se poate &icirc;nt&acirc;mpla &icirc;n familie, &icirc;n casele de &icirc;ngrijire, precum și &icirc;n birouri sau &icirc;n spații și locuri diverse. Atitudinea de suficiență &ndash; și chiar de disprețuire &ndash; față de v&acirc;rsta bătr&acirc;nă, față de slăbiciunile sale și de precaritățile sale, produce lucruri oribile. Această disprețuire, care-l necinstește pe bătr&acirc;n, &icirc;n realitate ne necinstește pe noi toți și dacă eu &icirc;l necinstesc pe bătr&acirc;n mă necinstesc pe mine &icirc;nsumi.<br />
	&nbsp;&nbsp; Relaţia cu părinţii noştri după trup este una cu totul specială. Prin ei, Dumnezeu ne-a dăruit viaţă şi ne-a adus pe păm&acirc;nt. Dumnezeu &Icirc;nsuşi se numeşte cu numele de Tată. Paternitatea divină merge p&acirc;nă &icirc;ntr-acolo &icirc;nc&acirc;t cov&acirc;rşeşte pe cea biologică: &bdquo;Şi tată al vostru să nu numiţi pe păm&acirc;nt, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri&rdquo; (Matei 23, 9). Acesta nu este un &icirc;ndemn la a ne lepăda, a ne rupe cu totul de tată sau de mamă. Chiar şi cuv&acirc;ntul spus după crearea femeii, &icirc;ntărit apoi de Hristos Domnul (Cf. Matei 19, 5 şi Marcu 10, 7), cum că &bdquo;va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi am&acirc;ndoi un trup&rdquo; (Facerea 2, 24), nu e o instigare la ruperea relaţiilor cu părinţii, ci o evocare a unităţii la care sunt chemaţi bărbatul şi femeia (o unire pe care numai Dumnezeu o poate pecetlui, bine&icirc;nţeles). O dovadă e că &icirc;ntre poruncile Decalogului se află şi aceasta, cea de a cincea: &bdquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe păm&acirc;ntul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie&rdquo; (Ieşirea 10, 12).&nbsp;<br />
	&Icirc;n familie, copiii trebuie să aibă respect at&acirc;t față de părinți, c&acirc;t și față de cei mai mari. Să simtă respectul, supunerea și recunoștința față de cel mai mare ca pe o necesitate. Iar cei mai mari să aibă dragoste față de cei mai mici, să-i ajute și să-i ocrotească. Atunci c&acirc;nd cel mai mic &icirc;l respectă pe cel mai mare, iar cel mai mare &icirc;l iubește pe cel mai mic, se creează o frumoasă atmosferă familială.&nbsp;<br />
	&Icirc;n Noul Testament, &icirc;nt&acirc;lnim afirmaţii ale M&acirc;ntuitorului care ar putea sminti pe un cititor mai superficial sau neiniţiat &icirc;n viaţa creştină. Există pasaje de genul: &bdquo;Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe păm&acirc;nt; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui&rdquo; (Matei 10, 34-36); &bdquo;Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă (...) nu poate să fie ucenicul Meu&rdquo; (Luca 14, 26). Ele nu contrazic porunca de a cinsti pe părinţi, pe care Hristos o reiterează &icirc;n predicile sale. Aici aflăm o primă limită a supunerii sau a respectului datorat celor ce ne-au născut şi crescut. Orice credincios este dator a asculta mai mult de Dumnezeu dec&acirc;t de oameni (Cf. Faptele Apostolilor 5, 29). Cu alte cuvinte, nu putem invoca dragostea pentru părinţi, pentru a nu asculta de Dumnezeu sau pentru a face păcatele la care ne-ar &icirc;ndemna aceştia.<br />
	Mai există o limită a ascultării de părinţi, dincolo de cea evaluată din perspectiva relaţiei cu Dumnezeu. Odată ajuns la maturitate, pe ,, picioarele sale&rdquo;, cum se mai spune, şi mai ales dacă se căsătoreşte, omul nu mai este dator a asculta de părinţii săi aşa cum o făcea la 5 sau la 15 ani. Adică el datorează, &icirc;n continuare tot respectul şi cinstea cuvenite părinţilor, dar copiii adulţi pot impune limite, fără ca acestea să constituie &icirc;ncălcări ale poruncii divine. Spre exemplu, putem lua decizii cu privire la profesie, la modul &icirc;n care ne creştem copiii, la orice alte alegeri pe care le avem de făcut &icirc;n viaţă. Dacă părinţii ne dau un sfat, &icirc;i ascultăm, dar &icirc;ntotdeauna trebuie să răm&acirc;nă la latitudinea noastră decizia finală. Mai ales c&acirc;nd este vorba de lucruri ce privesc viaţa noastră de familie. De altfel, este recomandabil ca părinţii să evite, pe c&acirc;t posibil, a interveni &icirc;n viaţa de familie a copiilor lor căsătoriţi şi să ia aminte la cuvintele ce se rostesc la slujba cununiei, anume că &bdquo;rugăciunile părinţilor &icirc;ntăresc temeliile caselor copiilor&rdquo;. Rugăciunile sunt esenţiale, sfaturile sunt opţionale şi trebuie oferite mai ales atunci c&acirc;nd o cer copiii &icirc;n mod expres.<br />
	Misiunea părinților se termină odată cu aranjarea fiilor lor. Dar și după aceasta, copiii lor le datorează respect și numai acea dragoste care li se cuvine părinților. Nu vreau să spun prin aceasta că nu trebuie să-și iubească părinții, ci mai &icirc;nt&acirc;i, &icirc;ntre ei să aibă multă dragoste, iar apoi să-și&nbsp; iubească și părinții. Să se iubească &icirc;ntre ei at&acirc;t de mult, &icirc;nc&acirc;t din belșugul dragostei lor să dea și părinților lor, &icirc;mpreună cu tot respectul și recunoștința cuvenită. Iar dragostea lor să fie nobilă, &icirc;nc&acirc;t fiecare soț să poarte grijă, c&acirc;t poate de mult, de părinții celuilalt.</p>
<p>
	Unii părinţi au tendinţa de a şantaja emoţional pe copiii lor ajunşi la v&acirc;rsta maturităţii, solicit&acirc;nd o atenţie exagerată şi dreptul de a interveni &icirc;n deciziile personale ale acestora. Acest lucru nu este sănătos şi părinţilor trebuie să li se explice, cu pace şi &icirc;n duh de rugăciune, că există anumite limite &icirc;n relaţie. Sigur, nu trebuie să se treacă &icirc;n extrema cealaltă, neglij&acirc;nd pe părinţi. M&acirc;ntuitorul atrage atenţia asupra acestui aspect unora dintre fariseii timpului său: &bdquo;Căci Moise a zis: &laquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta&raquo;, şi &laquo;cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sf&acirc;rşească&raquo;. Voi &icirc;nsă ziceţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa. Şi astfel desfiinţaţi cuv&acirc;ntul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o&rdquo; (Marcu 7, 10-13). Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu poate fi invocat ca pretext al neimplicării sau neajutorării. Porunca de a-L iubi pe El nu poate fi &icirc;mplinită dec&acirc;t prin iubirea concretă a aproapelui nostru, mai ales a celor din familie. Iar Sf&acirc;ntul Apostol Pavel ne arată că orice casnic al nostru are dreptul, cu prioritate, la a primi ajutor de la noi: &bdquo;Dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să se &icirc;nveţe să cinstească mai &icirc;nt&acirc;i casa lor şi să dea răsplătire părinţilor, pentru că lucrul acesta este bun şi primit &icirc;naintea lui Dumnezeu&rdquo; (I Timotei 5, 4).<br />
	Ca şi alte aspecte ale vieţii creştine, şi ascultarea faţă de părinţi trebuie tratată cu mult discernăm&acirc;nt. Ea nu trebuie să fie nici absolută, nici relativizată, adaptată slăbiciunilor sau patimilor noastre. Reperul absolut este Dumnezeu, iar ghid ne este iubirea practică. Libertatea joacă, de asemenea, un rol important &icirc;n relaţia cu mama sau cu tatăl biologic. Părinţii nu dau naştere şi cresc copii pentru ca aceştia, la maturitate, să le &icirc;mplinească visurile sau să le suplinească vreo lipsă. Aceasta este o pretenţie absurdă. Copiii sunt crescuţi pentru ca, la un moment dat, să se poată desprinde de părinţi şi să-şi asume &icirc;n chip liber relaţia lor cu Dumnezeu şi cu &icirc;ntreaga lume. Bucuria părinţilor trebuie să fie mare atunci c&acirc;nd văd cum copiii se &bdquo;rup&rdquo; de ei şi &icirc;şi asumă &icirc;n chip liber şi &icirc;n &icirc;ntregime statutul de fii sau fiice ale lui Dumnezeu. Dar această bucurie nu o pot avea dec&acirc;t acei părinţi care &icirc;nvaţă ei &icirc;nşişi să (re)devină copii ai singurului Tată, Cel din ceruri.</p>
<p>
	Recapitularea temei<br />
	Pe ce se fundamentează datoria cinstirii parinților?<br />
	Din ce sentiment izvorăște cinstea față de părinți și v&acirc;rstnici?<br />
	Cum este transmisă &icirc;nvățătura creștină despre acest subiect?<br />
	P&acirc;nă c&acirc;nd trebuie să-i ascultăm pe părinți?<br />
	Ce atitudine trebuie să avem față de v&acirc;rstnici, &icirc;n general?<br />
	Care sunt roadele prețuirii părinților?</p>
<p>
	Asocierea temei<br />
	Pentru a &icirc;nțelege importanța părinților &icirc;n viata tinerilor, vă propun să citim scrisoarea unei fete către mama ei care este plecată la muncă &icirc;n străinatate.</p>
<p>
	Scrisoarea unei fete către mama ei, plecată la muncă &icirc;n străinătate<br />
	Iubita mea mamă,<br />
	Mi-ai spus c&acirc;ndva că ceea ce ți-a marcat ție existența se ascunde &icirc;n frumusețea clipei &icirc;n care m-ai cunoscut. Ai &icirc;nchis str&acirc;ns ochii, ți-ai deschis larg inima și ai ascultat țipătul meu de salut către &icirc;ntreaga lume, ca pe cea mai frumoasă melodie din viața ta. Ți-au spus că ai o fetiță și ai iubit-o at&acirc;t de mult &icirc;nc&acirc;t din prima clipă, &icirc;nc&acirc;t &icirc;nt&acirc;ia &icirc;mbrățișare a fost revărsarea dragostei, tandreței și emoțiilor adunate timp de nouă luni către acel suflet mic, &icirc;nconjurat de brațele tale. M-ai lipit de pieptul tău și ai simțit cum ne circulă același s&acirc;nge prin vene, cum sunt desprinsă din carnea ta și cum inimile noastre vibrează &icirc;n același ritm.<br />
	Te-ai bucurat at&acirc;t de mult de mine, fiica ta, &icirc;ncep&acirc;nd cu prima mea suflare, primul z&acirc;mbet, prima dată c&acirc;nd m-ai alăptat, primul sărut pe creștet de la tatăl meu, primele lacrimi ale bunicilor, prima rază de lună care m-a atins &icirc;n &icirc;nt&acirc;ia noapte, prima hăinuță, primul dinte, primul cuv&acirc;nt, prima dată c&acirc;nd am m&acirc;ncat cu lingurița, primul pas. Mi-ai spus cum păstrezi aceste momente ale vieții mele &icirc;n inimă și cum &icirc;ți vei aminti mereu de ele cu aceeași dragoste.<br />
	Știu, mamă. &Icirc;ți vei aduce mereu aminte de cele pe care le-ai trăit alături de mine. &Icirc;nsă, răm&acirc;ne ceva ce tu ai uitat. Mie mi-e imposibil să-mi amintesc aceste etape. Eram prea mică, era pe vremea netimpului din viața mea. Din păcate, răm&acirc;ne o singură amintire prea trează din trecutul meu. Ziua aceea de vară, aproape ofilită, c&acirc;nd m-ai ținut str&acirc;ns &icirc;n brațe și mi-ai spus:<br />
	- Mă voi &icirc;ntoarce, iubita mea. Promit. Să fi cuminte! Te iubește mami mult! Cel mai mult pe lume...<br />
	După o oră, bunica mi-a luat ușor palma &icirc;ntr-a sa și am făcut am&acirc;ndouă cu m&acirc;na către cer, &icirc;n timp ce un avion alb săgeta azurul. Două m&acirc;ini, un singur mare dor: ea mamă, eu fiică, iar tu plecată &icirc;n străinătate, ca să ne fie nouă mai bine...<br />
	Dorul de tine, mamă, nu are &icirc;nceput și nici sf&acirc;rșit. M-am contopit cu el &icirc;n seara acelei zile de vară, c&acirc;nd locul tău &icirc;n pat a rămas liber. Și &icirc;n locul brațelor tale drăgăstoase am &icirc;nt&acirc;lnit cearșafurile albe și reci, amorțite de singurătate sub lumina lunii. De atunci &icirc;ncă, deși n-aveam dec&acirc;t trei ani și-o vară , am &icirc;nțeles că viața nu e doar așa cum &icirc;mi doresc eu să fie. Și-am pl&acirc;ns, pentru că o voiam pe mama...<br />
	Pe măsură ce lunile treceau, am &icirc;nțeles că ești departe și nu voi putea să te văd cur&acirc;nd. Mă sunai și-mi spuneai că muncești ca să &icirc;mi cumperi păpușa mare pe care mi-o doream de mult. Mă durea at&acirc;t de tare să &icirc;ți aud vocea, &icirc;nc&acirc;t nu suportam să vorbesc prea mult cu tine. &Icirc;n timp ce vorbeam, &icirc;ți auzeam lacrimile curg&acirc;nd &icirc;n telefon. Și cred că și tu, pe ale mele. Mi-a fost greu &icirc;n lipsa ta, mamă!....<br />
	N-ai fost la prima serbare de la grădiniță. Și nici la cea de Ziua Mamei. Acolo, pe scaunul gol care ar fi trebuit să fie al tău, mi-am așezat dorul de tine și l-am lăsat să-mi asculte el poezia pentru mama. C&acirc;nd ne-au spus &icirc;ntr-o primăvară să o desenăm pe mama, toți copiii s-au străduit să le iasă cel mai frumos portret. Eu, &icirc;nsă, te-am desenat cu spatele. Educatoarea m-a &icirc;ntrebat de ce nu ți-am desenat chipul, iar eu i-am răspuns că am uitat cum arăți...<br />
	Mamă, aveam at&acirc;t de mare nevoie să-ți ating fața, brațele, părul, să cresc &icirc;n mirosul tău... N-ai fost cu mine &icirc;n prima zi de școală, și nici de ziua mea, &icirc;n fiecare an. Pe mine nu m-a așteptat niciodată mama mea să ies de la ore și să mergem acasă, cum &icirc;i așteptau mamele pe ceilalți copii. Eu nu am pictat, n-am c&acirc;ntat, n-am dansat și nu am alergat prin ploaie cu mama mea. Pe mine nu m-a ținut mama de m&acirc;nă &icirc;n momentele grele și n-a fost l&acirc;ngă mine să-mi șteargă lacrimile. Am crescut cu un gol imens, pe care nu-l va umple nimeni vreodată. Lipsa ta, mamă, &icirc;n floarea copilăriei, și-a pus amprenta asupra vieții mele...<br />
	Dar, să nu crezi că te condamn. Dimpotrivă, &icirc;ți mulțumesc, pentru că ai făcut totul spre binele meu. Acolo, &icirc;n țara aceea &icirc;ndepărtată. Ai muncit din greu pentru a-mi asigura viitorul. Pe de altă parte, &icirc;nsă, m&acirc;inile tale, tocite prea devreme de munca &icirc;nzecită, au uitat cum e să gătești pentru fiica ta, sau cum e să o pieptăni. Sau să o m&acirc;ng&acirc;i. Te-ai privat de bucuria de a-mi fi alături &icirc;n copilărie, pentru a ne putea bucura &icirc;mpreună de un viitor fără griji. Aș fi preferat să n-am nimic din toate acestea, dar să fiu săracă l&acirc;ngă mama. Să trăim &icirc;mpreună, să ne sprijinim una pe cealaltă. Știu, mamă, că ție ți-a fost tare greu departe de mine. Și tu ai pl&acirc;ns, mult mai mult dec&acirc;t mine, de dor. Și știu că uneori le-ai fi lăsat pe toate, doar ca să te &icirc;ntorci acasă, la familia ta. Dar te-ai g&acirc;ndit la viitor și ai muncit &icirc;n continuare. Of, viitorul ăsta care mi-a furat mama!...<br />
	Prea mulți oameni trăiesc pentru viitor, uit&acirc;nd să se bucure de prezent. Dacă prezentul meu ai fi fost tu, un prezent continuu, m-aș fi bucurat de tine, mamă, cum se bucură ceasul de timp, stelelde de noapte și zmeul de v&acirc;nt. Mi-e dor de tine, mamă, ne&icirc;ncetat! Mi-e dor de privirea ta frumoasă, de ochii tăi care mi-au vegheat atent primii ani din viață. Mi-e dor să-mi afund capul &icirc;n părul tău și să &icirc;mi umplu plăm&acirc;nii de mirosul tău. Dar știu că va veni și ziua &icirc;ntoarcerii. Ziua &icirc;n care vei veni definitiv acasă și vom fi fericite &icirc;mpreună.&nbsp; Și atunci, mă voi transforma din copilul trist &icirc;ntr-un copil cu adevărat fericit. Mamă, te iubesc și mi-e dor de tine! Am nevoie să trăiesc sub privirea ta, să fi alături de mine. Aștept cu at&acirc;t de multă ardoare ziua c&acirc;nd te vei &icirc;ntoarce acasă! Tu ești soarele meu. Ce păcat că eu sunt luna...<br />
	Hai să ne unim odată pentru totdeauna &icirc;ntr-o eclipsă totală de...dor!<br />
	Cu iubire, fiica ta,<br />
	Maria-Teodora-Lăcrămioara Rotărescu (14 ani)<br />
	Pogoanele, Buzău.</p>
<p>
	Generalizarea și aplicarea<br />
	După toate cele prezentate, &icirc;nțelegem că respectul, cinstea și grija fată de părinți și v&acirc;rstnici &icirc;n general sunt o obligație morală pe care noi, tinerii, o avem față de ei.<br />
	&Icirc;nsuși M&acirc;ntuitorul pe Cruce fiind Răstignit ne oferă un exemplu de purtare de grija pentru părinți atunci c&acirc;nd o lasă pe Fecioara Maria, mama Sa, &icirc;n grija Apostolului Său iubit.. &bdquo;Deci Iisus, văz&acirc;nd pe mama Sa şi pe ucenicul pe care &Icirc;l iubea st&acirc;nd alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.&rdquo; (Ioan 19, 26-27)</p>
<p>
	&nbsp;</p>
<p>
	<br />
	Bibliografie:<br />
	1. Biblia sau Sf&acirc;nta Scriptură, ed. Institutului Biblic și de Misiune al BOR, 1997<br />
	2. Ps Sebastian, Pilde Vechi &amp; Pilde Noi, vol I, Ed. Episcopiei Slatinei și Romanaților, Slatina 2020<br />
	3. Cuviosul Paisie Aghioritul &ndash; Cuvinte duhovnicesti IV &ndash; Viața de familie, ed. Evanghelisimos, București 2023<br />
	4. Cuviosul Paisie Aghioritul &ndash; Cuvinte duhovnicesti I &ndash; Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, ed. Evanghelisimos, București 2023<br />
	5. Papa Francisc, World Day for Grandparents and the Elderly, 2022, traducere de pr. Mihai Pătrașcu, Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro<br />
	6. Pr Constantin Sturzu - P&acirc;nă c&acirc;nd suntem datori a asculta de părinţii noştri?, doxologia.ro<br />
	7. Cuviosul Paisie Aghioritul &ndash; Cuvinte duhovnicesti IV &ndash; Viața de familie, ed. Evanghelisimos, București 2023, pag.143</p>
<p>
	&nbsp;</p>]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/volatile/renderedentity/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="renderedentity" type="volatile" ><![CDATA[
	<div class="contentWrapper singleview">
	<div class="blog_post">
	<h1><a href="https://iteach.ro/pg/blog/ovidiu.nicut/read/132717/respectul-si-cinstirea-parintilor-si-a-varstnicilor-porunca-divina">Respectul și cinstirea părinților și a vârstnicilor, poruncă divină</a></h1>
		<!-- display the user icon -->

        <span class="detalii-autor-stiri">

Publicat în <strong>19. 06. 2023</strong> de <strong> <a href="https://iteach.ro/pg/profile/ovidiu.nicut">Ovidiu George Nicuț</strong></a>    
        
        	<!-- display tags -->
				<span class="tags"> | <strong>Etichetat cu</strong>: respectul și cinstirea părinților și a v&acirc;rstnicilor, poruncă divină</span><span  class="categories" style="width:300px !important;"><br /> <strong>Categorie</strong>: <a href="https://iteach.ro/search?tagtype=universal_categories&tag=cultur%C4%83+%E2%80%93+societate+%E2%80%93+educa%C5%A3ie">cultură – societate – educaţie</a></span><br/></span>
			<div class="clearfloat"></div>
            	
			<div class="blog_post_body">

			<!-- display the actual blog post -->
				<div class="blogtext_original">
<div id="social-btn">

<!-- AddThis Button BEGIN -->
<div class="addthis_toolbox addthis_default_style">
<a class="addthis_button_facebook_like" fb:like:layout="button_count"></a>
<a class="addthis_button_tweet" tw:via="iteachro"></a>
<a class="addthis_button_google_plusone" g:plusone:size="medium"></a> 
</div>
<script type="text/javascript" src="http://s7.addthis.com/js/300/addthis_widget.js#pubid=ra-505616923394f66e"></script>
<!-- AddThis Button END -->
</div> <div class="block dashed-social"></div><p>
	&nbsp;</p>
<p>
	&nbsp;</p>
<p>
	&bdquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe păm&acirc;ntul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.&rdquo; (Ieșirea 20, 12)</p>
<p>
	Respectul și cinstirea părinților și a v&acirc;rstnicilor, poruncă divină</p>
<p>
	Anunțarea temei<br />
	Azi, dragii mei, vom vorbi despre importanța și obligația noastră de a ne cinsti părinții, bunicii și pe toți v&acirc;rstnicii &icirc;n general.<br />
	Tratarea<br />
	Iubirea specială pentru părinți deschide drumul către cinstirea &ndash; adică, duioșie și respect &icirc;n același timp &ndash; destinată v&acirc;rstei bătr&acirc;ne.<br />
	Nu este vorba numai de propriul tată și de propria mamă. Este vorba de generația actuală și de generațiile care o preced. &Icirc;ngrijirea bătr&acirc;nilor implică un timp și un spațiu de conviețuire &icirc;n care pot să apară conflicte &icirc;ntre generații; sunt necesare &icirc;ngăduința, răbdarea și dragostea pentru a depăși aceste situații speciale.<br />
	,,Cinstire&rdquo; este un cuv&acirc;nt bun pentru a &icirc;ncadra acest domeniu de restituire a iubirii către persoanele aflate la v&acirc;rstă &icirc;naintată. Adică, noi am primit iubirea părinților, a bunicilor și acum noi le restituim această iubire lor, bătr&acirc;nilor, bunicilor. Astăzi, noi am redescoperit termenul &bdquo;demnitate&rdquo;, pentru a indica valoarea respectului și a &icirc;ngrijirii vieții oricui. Aici, demnitate echivalează substanțial cu cinstire: a cinsti pe tatăl și pe mama, a cinsti pe bătr&acirc;ni &icirc;nseamnă a recunoaște demnitatea pe care o au. Obligația respectului față de părinți este o condiție pentru care noi, cei tineri, putem trăi fericiți ani mulți pe păm&acirc;nt așa cum ne-a poruncit Dumnezeu prin Revelația directă supranaturală atunci, c&acirc;nd Moise a primit Tablele Legii. &bdquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe păm&acirc;ntul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.&rdquo; (Ieșirea 20, 12)<br />
	Să ne g&acirc;ndim bine la această frumoasă formă a iubirii care este cinstirea. &Icirc;nsăși &icirc;ngrijirea bolnavului, sprijinirea celui care nu este autosuficient, garanția &icirc;ntreținerii, pot să fie lipsite de cinstire. Cinstirea ajunge să lipsească atunci, c&acirc;nd grija față de cel neputincios este percepută ca o obligație, &icirc;n loc să se fie &icirc;nsoțită de delicatețe, afecțiune, duioșie și respect. Nu se poate vorbi de iubire sau cinstire c&acirc;nd slăbiciunea este reproșată, și chiar pedepsită, ca și cum ar fi o vină, sau atunci, c&acirc;nd devine un motiv pentru der&acirc;dere și agresivitate. Se poate &icirc;nt&acirc;mpla &icirc;n familie, &icirc;n casele de &icirc;ngrijire, precum și &icirc;n birouri sau &icirc;n spații și locuri diverse. Atitudinea de suficiență &ndash; și chiar de disprețuire &ndash; față de v&acirc;rsta bătr&acirc;nă, față de slăbiciunile sale și de precaritățile sale, produce lucruri oribile. Această disprețuire, care-l necinstește pe bătr&acirc;n, &icirc;n realitate ne necinstește pe noi toți și dacă eu &icirc;l necinstesc pe bătr&acirc;n mă necinstesc pe mine &icirc;nsumi.<br />
	&nbsp;&nbsp; Relaţia cu părinţii noştri după trup este una cu totul specială. Prin ei, Dumnezeu ne-a dăruit viaţă şi ne-a adus pe păm&acirc;nt. Dumnezeu &Icirc;nsuşi se numeşte cu numele de Tată. Paternitatea divină merge p&acirc;nă &icirc;ntr-acolo &icirc;nc&acirc;t cov&acirc;rşeşte pe cea biologică: &bdquo;Şi tată al vostru să nu numiţi pe păm&acirc;nt, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri&rdquo; (Matei 23, 9). Acesta nu este un &icirc;ndemn la a ne lepăda, a ne rupe cu totul de tată sau de mamă. Chiar şi cuv&acirc;ntul spus după crearea femeii, &icirc;ntărit apoi de Hristos Domnul (Cf. Matei 19, 5 şi Marcu 10, 7), cum că &bdquo;va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi am&acirc;ndoi un trup&rdquo; (Facerea 2, 24), nu e o instigare la ruperea relaţiilor cu părinţii, ci o evocare a unităţii la care sunt chemaţi bărbatul şi femeia (o unire pe care numai Dumnezeu o poate pecetlui, bine&icirc;nţeles). O dovadă e că &icirc;ntre poruncile Decalogului se află şi aceasta, cea de a cincea: &bdquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe păm&acirc;ntul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie&rdquo; (Ieşirea 10, 12).&nbsp;<br />
	&Icirc;n familie, copiii trebuie să aibă respect at&acirc;t față de părinți, c&acirc;t și față de cei mai mari. Să simtă respectul, supunerea și recunoștința față de cel mai mare ca pe o necesitate. Iar cei mai mari să aibă dragoste față de cei mai mici, să-i ajute și să-i ocrotească. Atunci c&acirc;nd cel mai mic &icirc;l respectă pe cel mai mare, iar cel mai mare &icirc;l iubește pe cel mai mic, se creează o frumoasă atmosferă familială.&nbsp;<br />
	&Icirc;n Noul Testament, &icirc;nt&acirc;lnim afirmaţii ale M&acirc;ntuitorului care ar putea sminti pe un cititor mai superficial sau neiniţiat &icirc;n viaţa creştină. Există pasaje de genul: &bdquo;Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe păm&acirc;nt; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui&rdquo; (Matei 10, 34-36); &bdquo;Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă (...) nu poate să fie ucenicul Meu&rdquo; (Luca 14, 26). Ele nu contrazic porunca de a cinsti pe părinţi, pe care Hristos o reiterează &icirc;n predicile sale. Aici aflăm o primă limită a supunerii sau a respectului datorat celor ce ne-au născut şi crescut. Orice credincios este dator a asculta mai mult de Dumnezeu dec&acirc;t de oameni (Cf. Faptele Apostolilor 5, 29). Cu alte cuvinte, nu putem invoca dragostea pentru părinţi, pentru a nu asculta de Dumnezeu sau pentru a face păcatele la care ne-ar &icirc;ndemna aceştia.<br />
	Mai există o limită a ascultării de părinţi, dincolo de cea evaluată din perspectiva relaţiei cu Dumnezeu. Odată ajuns la maturitate, pe ,, picioarele sale&rdquo;, cum se mai spune, şi mai ales dacă se căsătoreşte, omul nu mai este dator a asculta de părinţii săi aşa cum o făcea la 5 sau la 15 ani. Adică el datorează, &icirc;n continuare tot respectul şi cinstea cuvenite părinţilor, dar copiii adulţi pot impune limite, fără ca acestea să constituie &icirc;ncălcări ale poruncii divine. Spre exemplu, putem lua decizii cu privire la profesie, la modul &icirc;n care ne creştem copiii, la orice alte alegeri pe care le avem de făcut &icirc;n viaţă. Dacă părinţii ne dau un sfat, &icirc;i ascultăm, dar &icirc;ntotdeauna trebuie să răm&acirc;nă la latitudinea noastră decizia finală. Mai ales c&acirc;nd este vorba de lucruri ce privesc viaţa noastră de familie. De altfel, este recomandabil ca părinţii să evite, pe c&acirc;t posibil, a interveni &icirc;n viaţa de familie a copiilor lor căsătoriţi şi să ia aminte la cuvintele ce se rostesc la slujba cununiei, anume că &bdquo;rugăciunile părinţilor &icirc;ntăresc temeliile caselor copiilor&rdquo;. Rugăciunile sunt esenţiale, sfaturile sunt opţionale şi trebuie oferite mai ales atunci c&acirc;nd o cer copiii &icirc;n mod expres.<br />
	Misiunea părinților se termină odată cu aranjarea fiilor lor. Dar și după aceasta, copiii lor le datorează respect și numai acea dragoste care li se cuvine părinților. Nu vreau să spun prin aceasta că nu trebuie să-și iubească părinții, ci mai &icirc;nt&acirc;i, &icirc;ntre ei să aibă multă dragoste, iar apoi să-și&nbsp; iubească și părinții. Să se iubească &icirc;ntre ei at&acirc;t de mult, &icirc;nc&acirc;t din belșugul dragostei lor să dea și părinților lor, &icirc;mpreună cu tot respectul și recunoștința cuvenită. Iar dragostea lor să fie nobilă, &icirc;nc&acirc;t fiecare soț să poarte grijă, c&acirc;t poate de mult, de părinții celuilalt.</p>
<p>
	Unii părinţi au tendinţa de a şantaja emoţional pe copiii lor ajunşi la v&acirc;rsta maturităţii, solicit&acirc;nd o atenţie exagerată şi dreptul de a interveni &icirc;n deciziile personale ale acestora. Acest lucru nu este sănătos şi părinţilor trebuie să li se explice, cu pace şi &icirc;n duh de rugăciune, că există anumite limite &icirc;n relaţie. Sigur, nu trebuie să se treacă &icirc;n extrema cealaltă, neglij&acirc;nd pe părinţi. M&acirc;ntuitorul atrage atenţia asupra acestui aspect unora dintre fariseii timpului său: &bdquo;Căci Moise a zis: &laquo;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta&raquo;, şi &laquo;cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sf&acirc;rşească&raquo;. Voi &icirc;nsă ziceţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa. Şi astfel desfiinţaţi cuv&acirc;ntul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o&rdquo; (Marcu 7, 10-13). Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu poate fi invocat ca pretext al neimplicării sau neajutorării. Porunca de a-L iubi pe El nu poate fi &icirc;mplinită dec&acirc;t prin iubirea concretă a aproapelui nostru, mai ales a celor din familie. Iar Sf&acirc;ntul Apostol Pavel ne arată că orice casnic al nostru are dreptul, cu prioritate, la a primi ajutor de la noi: &bdquo;Dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să se &icirc;nveţe să cinstească mai &icirc;nt&acirc;i casa lor şi să dea răsplătire părinţilor, pentru că lucrul acesta este bun şi primit &icirc;naintea lui Dumnezeu&rdquo; (I Timotei 5, 4).<br />
	Ca şi alte aspecte ale vieţii creştine, şi ascultarea faţă de părinţi trebuie tratată cu mult discernăm&acirc;nt. Ea nu trebuie să fie nici absolută, nici relativizată, adaptată slăbiciunilor sau patimilor noastre. Reperul absolut este Dumnezeu, iar ghid ne este iubirea practică. Libertatea joacă, de asemenea, un rol important &icirc;n relaţia cu mama sau cu tatăl biologic. Părinţii nu dau naştere şi cresc copii pentru ca aceştia, la maturitate, să le &icirc;mplinească visurile sau să le suplinească vreo lipsă. Aceasta este o pretenţie absurdă. Copiii sunt crescuţi pentru ca, la un moment dat, să se poată desprinde de părinţi şi să-şi asume &icirc;n chip liber relaţia lor cu Dumnezeu şi cu &icirc;ntreaga lume. Bucuria părinţilor trebuie să fie mare atunci c&acirc;nd văd cum copiii se &bdquo;rup&rdquo; de ei şi &icirc;şi asumă &icirc;n chip liber şi &icirc;n &icirc;ntregime statutul de fii sau fiice ale lui Dumnezeu. Dar această bucurie nu o pot avea dec&acirc;t acei părinţi care &icirc;nvaţă ei &icirc;nşişi să (re)devină copii ai singurului Tată, Cel din ceruri.</p>
<p>
	Recapitularea temei<br />
	Pe ce se fundamentează datoria cinstirii parinților?<br />
	Din ce sentiment izvorăște cinstea față de părinți și v&acirc;rstnici?<br />
	Cum este transmisă &icirc;nvățătura creștină despre acest subiect?<br />
	P&acirc;nă c&acirc;nd trebuie să-i ascultăm pe părinți?<br />
	Ce atitudine trebuie să avem față de v&acirc;rstnici, &icirc;n general?<br />
	Care sunt roadele prețuirii părinților?</p>
<p>
	Asocierea temei<br />
	Pentru a &icirc;nțelege importanța părinților &icirc;n viata tinerilor, vă propun să citim scrisoarea unei fete către mama ei care este plecată la muncă &icirc;n străinatate.</p>
<p>
	Scrisoarea unei fete către mama ei, plecată la muncă &icirc;n străinătate<br />
	Iubita mea mamă,<br />
	Mi-ai spus c&acirc;ndva că ceea ce ți-a marcat ție existența se ascunde &icirc;n frumusețea clipei &icirc;n care m-ai cunoscut. Ai &icirc;nchis str&acirc;ns ochii, ți-ai deschis larg inima și ai ascultat țipătul meu de salut către &icirc;ntreaga lume, ca pe cea mai frumoasă melodie din viața ta. Ți-au spus că ai o fetiță și ai iubit-o at&acirc;t de mult &icirc;nc&acirc;t din prima clipă, &icirc;nc&acirc;t &icirc;nt&acirc;ia &icirc;mbrățișare a fost revărsarea dragostei, tandreței și emoțiilor adunate timp de nouă luni către acel suflet mic, &icirc;nconjurat de brațele tale. M-ai lipit de pieptul tău și ai simțit cum ne circulă același s&acirc;nge prin vene, cum sunt desprinsă din carnea ta și cum inimile noastre vibrează &icirc;n același ritm.<br />
	Te-ai bucurat at&acirc;t de mult de mine, fiica ta, &icirc;ncep&acirc;nd cu prima mea suflare, primul z&acirc;mbet, prima dată c&acirc;nd m-ai alăptat, primul sărut pe creștet de la tatăl meu, primele lacrimi ale bunicilor, prima rază de lună care m-a atins &icirc;n &icirc;nt&acirc;ia noapte, prima hăinuță, primul dinte, primul cuv&acirc;nt, prima dată c&acirc;nd am m&acirc;ncat cu lingurița, primul pas. Mi-ai spus cum păstrezi aceste momente ale vieții mele &icirc;n inimă și cum &icirc;ți vei aminti mereu de ele cu aceeași dragoste.<br />
	Știu, mamă. &Icirc;ți vei aduce mereu aminte de cele pe care le-ai trăit alături de mine. &Icirc;nsă, răm&acirc;ne ceva ce tu ai uitat. Mie mi-e imposibil să-mi amintesc aceste etape. Eram prea mică, era pe vremea netimpului din viața mea. Din păcate, răm&acirc;ne o singură amintire prea trează din trecutul meu. Ziua aceea de vară, aproape ofilită, c&acirc;nd m-ai ținut str&acirc;ns &icirc;n brațe și mi-ai spus:<br />
	- Mă voi &icirc;ntoarce, iubita mea. Promit. Să fi cuminte! Te iubește mami mult! Cel mai mult pe lume...<br />
	După o oră, bunica mi-a luat ușor palma &icirc;ntr-a sa și am făcut am&acirc;ndouă cu m&acirc;na către cer, &icirc;n timp ce un avion alb săgeta azurul. Două m&acirc;ini, un singur mare dor: ea mamă, eu fiică, iar tu plecată &icirc;n străinătate, ca să ne fie nouă mai bine...<br />
	Dorul de tine, mamă, nu are &icirc;nceput și nici sf&acirc;rșit. M-am contopit cu el &icirc;n seara acelei zile de vară, c&acirc;nd locul tău &icirc;n pat a rămas liber. Și &icirc;n locul brațelor tale drăgăstoase am &icirc;nt&acirc;lnit cearșafurile albe și reci, amorțite de singurătate sub lumina lunii. De atunci &icirc;ncă, deși n-aveam dec&acirc;t trei ani și-o vară , am &icirc;nțeles că viața nu e doar așa cum &icirc;mi doresc eu să fie. Și-am pl&acirc;ns, pentru că o voiam pe mama...<br />
	Pe măsură ce lunile treceau, am &icirc;nțeles că ești departe și nu voi putea să te văd cur&acirc;nd. Mă sunai și-mi spuneai că muncești ca să &icirc;mi cumperi păpușa mare pe care mi-o doream de mult. Mă durea at&acirc;t de tare să &icirc;ți aud vocea, &icirc;nc&acirc;t nu suportam să vorbesc prea mult cu tine. &Icirc;n timp ce vorbeam, &icirc;ți auzeam lacrimile curg&acirc;nd &icirc;n telefon. Și cred că și tu, pe ale mele. Mi-a fost greu &icirc;n lipsa ta, mamă!....<br />
	N-ai fost la prima serbare de la grădiniță. Și nici la cea de Ziua Mamei. Acolo, pe scaunul gol care ar fi trebuit să fie al tău, mi-am așezat dorul de tine și l-am lăsat să-mi asculte el poezia pentru mama. C&acirc;nd ne-au spus &icirc;ntr-o primăvară să o desenăm pe mama, toți copiii s-au străduit să le iasă cel mai frumos portret. Eu, &icirc;nsă, te-am desenat cu spatele. Educatoarea m-a &icirc;ntrebat de ce nu ți-am desenat chipul, iar eu i-am răspuns că am uitat cum arăți...<br />
	Mamă, aveam at&acirc;t de mare nevoie să-ți ating fața, brațele, părul, să cresc &icirc;n mirosul tău... N-ai fost cu mine &icirc;n prima zi de școală, și nici de ziua mea, &icirc;n fiecare an. Pe mine nu m-a așteptat niciodată mama mea să ies de la ore și să mergem acasă, cum &icirc;i așteptau mamele pe ceilalți copii. Eu nu am pictat, n-am c&acirc;ntat, n-am dansat și nu am alergat prin ploaie cu mama mea. Pe mine nu m-a ținut mama de m&acirc;nă &icirc;n momentele grele și n-a fost l&acirc;ngă mine să-mi șteargă lacrimile. Am crescut cu un gol imens, pe care nu-l va umple nimeni vreodată. Lipsa ta, mamă, &icirc;n floarea copilăriei, și-a pus amprenta asupra vieții mele...<br />
	Dar, să nu crezi că te condamn. Dimpotrivă, &icirc;ți mulțumesc, pentru că ai făcut totul spre binele meu. Acolo, &icirc;n țara aceea &icirc;ndepărtată. Ai muncit din greu pentru a-mi asigura viitorul. Pe de altă parte, &icirc;nsă, m&acirc;inile tale, tocite prea devreme de munca &icirc;nzecită, au uitat cum e să gătești pentru fiica ta, sau cum e să o pieptăni. Sau să o m&acirc;ng&acirc;i. Te-ai privat de bucuria de a-mi fi alături &icirc;n copilărie, pentru a ne putea bucura &icirc;mpreună de un viitor fără griji. Aș fi preferat să n-am nimic din toate acestea, dar să fiu săracă l&acirc;ngă mama. Să trăim &icirc;mpreună, să ne sprijinim una pe cealaltă. Știu, mamă, că ție ți-a fost tare greu departe de mine. Și tu ai pl&acirc;ns, mult mai mult dec&acirc;t mine, de dor. Și știu că uneori le-ai fi lăsat pe toate, doar ca să te &icirc;ntorci acasă, la familia ta. Dar te-ai g&acirc;ndit la viitor și ai muncit &icirc;n continuare. Of, viitorul ăsta care mi-a furat mama!...<br />
	Prea mulți oameni trăiesc pentru viitor, uit&acirc;nd să se bucure de prezent. Dacă prezentul meu ai fi fost tu, un prezent continuu, m-aș fi bucurat de tine, mamă, cum se bucură ceasul de timp, stelelde de noapte și zmeul de v&acirc;nt. Mi-e dor de tine, mamă, ne&icirc;ncetat! Mi-e dor de privirea ta frumoasă, de ochii tăi care mi-au vegheat atent primii ani din viață. Mi-e dor să-mi afund capul &icirc;n părul tău și să &icirc;mi umplu plăm&acirc;nii de mirosul tău. Dar știu că va veni și ziua &icirc;ntoarcerii. Ziua &icirc;n care vei veni definitiv acasă și vom fi fericite &icirc;mpreună.&nbsp; Și atunci, mă voi transforma din copilul trist &icirc;ntr-un copil cu adevărat fericit. Mamă, te iubesc și mi-e dor de tine! Am nevoie să trăiesc sub privirea ta, să fi alături de mine. Aștept cu at&acirc;t de multă ardoare ziua c&acirc;nd te vei &icirc;ntoarce acasă! Tu ești soarele meu. Ce păcat că eu sunt luna...<br />
	Hai să ne unim odată pentru totdeauna &icirc;ntr-o eclipsă totală de...dor!<br />
	Cu iubire, fiica ta,<br />
	Maria-Teodora-Lăcrămioara Rotărescu (14 ani)<br />
	Pogoanele, Buzău.</p>
<p>
	Generalizarea și aplicarea<br />
	După toate cele prezentate, &icirc;nțelegem că respectul, cinstea și grija fată de părinți și v&acirc;rstnici &icirc;n general sunt o obligație morală pe care noi, tinerii, o avem față de ei.<br />
	&Icirc;nsuși M&acirc;ntuitorul pe Cruce fiind Răstignit ne oferă un exemplu de purtare de grija pentru părinți atunci c&acirc;nd o lasă pe Fecioara Maria, mama Sa, &icirc;n grija Apostolului Său iubit.. &bdquo;Deci Iisus, văz&acirc;nd pe mama Sa şi pe ucenicul pe care &Icirc;l iubea st&acirc;nd alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.&rdquo; (Ioan 19, 26-27)</p>
<p>
	&nbsp;</p>
<p>
	<br />
	Bibliografie:<br />
	1. Biblia sau Sf&acirc;nta Scriptură, ed. Institutului Biblic și de Misiune al BOR, 1997<br />
	2. Ps Sebastian, Pilde Vechi &amp; Pilde Noi, vol I, Ed. Episcopiei Slatinei și Romanaților, Slatina 2020<br />
	3. Cuviosul Paisie Aghioritul &ndash; Cuvinte duhovnicesti IV &ndash; Viața de familie, ed. Evanghelisimos, București 2023<br />
	4. Cuviosul Paisie Aghioritul &ndash; Cuvinte duhovnicesti I &ndash; Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, ed. Evanghelisimos, București 2023<br />
	5. Papa Francisc, World Day for Grandparents and the Elderly, 2022, traducere de pr. Mihai Pătrașcu, Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro<br />
	6. Pr Constantin Sturzu - P&acirc;nă c&acirc;nd suntem datori a asculta de părinţii noştri?, doxologia.ro<br />
	7. Cuviosul Paisie Aghioritul &ndash; Cuvinte duhovnicesti IV &ndash; Viața de familie, ed. Evanghelisimos, București 2023, pag.143</p>
<p>
	&nbsp;</p></div>                
			</div><div class="clearfloat"></div>	
            <div class="dashed-blog"></div>		
			<!-- display edit options if it is the blog post owner -->
			<p class="options">
						</p>
		</div>
		</div>

<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea">Laureta Speranța Banea</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/laureta.banea/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/laureta.banea/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea" class="icon" >
    <span id="small46474"></span>
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1515349464&username=laureta.banea&size=small" border="0"  title="Laureta Speranța Banea"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Relaţia cu părinţii noştri după trup este una cu totul specială.</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea">Laureta Speranța Banea</a> acum 1188 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->
<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea">Laureta Speranța Banea</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/laureta.banea/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/laureta.banea/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea" class="icon" >
    <span id="small46474"></span>
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1515349464&username=laureta.banea&size=small" border="0"  title="Laureta Speranța Banea"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Succes vă doresc!</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/laureta.banea">Laureta Speranța Banea</a> acum 1188 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->
<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi">Liliana Pricopi</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/liliana.pricopi/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/liliana.pricopi/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi" class="icon" >
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1626812964&username=liliana.pricopi&size=small" border="0"  title="Liliana Pricopi"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Așa este, cinstirea părinților este o poruncă biblică.Doamne ajută la fiecare să fie cât mai aproape de părinți până la final</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi">Liliana Pricopi</a> acum 1188 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->
<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi">Liliana Pricopi</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/liliana.pricopi/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/liliana.pricopi/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi" class="icon" >
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1626812964&username=liliana.pricopi&size=small" border="0"  title="Liliana Pricopi"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Așa este, cinstirea părinților este o poruncă biblică.Doamne ajută la fiecare să fie cât mai aproape de părinți până la final</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/liliana.pricopi">Liliana Pricopi</a> acum 1188 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->
<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/mariana.ivan1">Mariana Ivan</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/mariana.ivan1">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/mariana.ivan1/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/mariana.ivan1/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/mariana.ivan1" class="icon" >
    <span id="small122492"></span>
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1783788483&username=mariana.ivan1&size=small" border="0"  title="Mariana Ivan"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Foarte frumoasă scrisoare, mi-au dat lacrimile. Așa sunt vremurile acum...<br />
Felicitări!</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/mariana.ivan1">Mariana Ivan</a> acum 1188 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->
<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/marina.oancea">Marina Adelina Oancea</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/marina.oancea">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/marina.oancea/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/marina.oancea/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/marina.oancea" class="icon" >
    <span id="small44161"></span>
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1612028650&username=marina.oancea&size=small" border="0"  title="Marina Adelina Oancea"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Felicitări!</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/marina.oancea">Marina Adelina Oancea</a> acum 1187 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->
<div class="clear"></div>
<div class="generic_comment comentarii"><!-- start of generic_comment div -->

	<div class="generic_comment_icon">
		
<div class="usericon">
  <div class="avatar_menu_button"><img src="https://iteach.ro/_graphics/spacer.gif" border="0" width="15px" height="15px" /></div>
  <div class="sub_menu rounded">
    <h3><a href="https://iteach.ro/pg/profile/simona.campeanu">Simona Câmpeanu</a></h3>
    
	<div class="user_menu_profile">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/profile/simona.campeanu">Profil</a>
	</div>
		<div class="user_menu_friends">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friends/simona.campeanu/">Colegi</a>	
	</div>
	<div class="user_menu_friends_of">
		<a class="arrow" href="https://iteach.ro/pg/friendsof/simona.campeanu/">Coleg pentru</a>	
	</div>


  </div>
    <a href="https://iteach.ro/pg/profile/simona.campeanu" class="icon" >
    <img src="https://iteach.ro/mod/profile/icondirect.php?lastcache=1779877050&username=simona.campeanu&size=small" border="0"  title="Simona C&acirc;mpeanu"  />
    </a> </div>

	</div>
	<div class="generic_comment_details">

		<!-- output the actual comment -->
		<p>Frumos subiect adus in discutie: respectul</p>

		<p class="generic_comment_owner">
			<a href="https://iteach.ro/pg/profile/simona.campeanu">Simona Câmpeanu</a> acum 1142 zile		</p>

			</div><!-- end of generic_comment_details -->
</div><!-- end of generic_comment div -->

]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/245438/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/46474/" published="Tue, 20 Jun 2023 14:37:37 +0300" ><![CDATA[Relaţia cu părinţii noştri după trup este una cu totul specială.]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/245439/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/46474/" published="Tue, 20 Jun 2023 14:38:18 +0300" ><![CDATA[Succes vă doresc!]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/245552/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/67531/" published="Tue, 20 Jun 2023 22:04:36 +0300" ><![CDATA[Așa este, cinstirea părinților este o poruncă biblică.Doamne ajută la fiecare să fie cât mai aproape de părinți până la final]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/245553/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/67531/" published="Tue, 20 Jun 2023 22:04:36 +0300" ><![CDATA[Așa este, cinstirea părinților este o poruncă biblică.Doamne ajută la fiecare să fie cât mai aproape de părinți până la final]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/245562/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/122492/" published="Tue, 20 Jun 2023 22:16:41 +0300" ><![CDATA[Foarte frumoasă scrisoare, mi-au dat lacrimile. Așa sunt vremurile acum... 
Felicitări!]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/245697/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/44161/" published="Wed, 21 Jun 2023 13:46:47 +0300" ><![CDATA[Felicitări!]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/annotation/260369/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="generic_comment" type="annotation" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/115106/" published="Sat, 05 Aug 2023 20:03:34 +0300" ><![CDATA[Frumos subiect adus in discutie: respectul]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/metadata/3415957/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="universal_categories" type="metadata" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/68567/" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[cultură – societate – educaţie]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/metadata/3415958/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="tags" type="metadata" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/68567/" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[respectul și cinstirea părinților și a vârstnicilor]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/metadata/3415959/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="tags" type="metadata" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/68567/" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[poruncă divină]]></metadata>
<metadata uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/metadata/3415960/" entity_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/132717/" name="comments_on" type="metadata" owner_uuid="https://iteach.ro/export/opendd/68567/" published="Mon, 19 Jun 2023 09:14:16 +0300" ><![CDATA[on]]></metadata>
</odd>