Prin definiție, ”stereotíp” este o  ”placă plană sau semicilindrică, turnată din metal, mulată în cauciuc sau în alt material plastic, reprezentând reproducerea unui text sau a unui clișeu și întrebuințată ca formă de tipar la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj. În sens figurat, ”stereotip” este ceva ”care se repetă în aceleași condiții, care este mereu la fel, neschimbat, obișnuit, banal; stereotipic; banalizat prin repetare”.
            Dacă învăţarea şcolară, în viziunea didacticii moderne, semnifică schimbarea în comportamentul elevilor, determinată de experienţa organizată pedagogic, atunci a preda semnifică a provoca schimbarea a ceea ce există în ceea ce trebuie să existe, angajând elevii într-o nouă experienţă de cunoaştere.
Calitatea predării poate fi apreciată după schimbările, transformările pe care le produce în comportamentele, gândirea şi acţiunile elevilor.
Se poate afirma că a preda înseamnă:
- a prevedea (proiecta) producerea schimbărilor dorite;
- a preciza natura schimbărilor urmărite;
- a organiza şi dirija producerea schimbărilor;
- a controla şi aprecia nivelul la care se realizează schimbările (învăţarea) aşteptate.
       Predarea nu vizează activitatea profesorului doar în timpul desfăşurării efective a lecţiilor. Ea include şi acţiunea de pregătire (proiectare), de reelaborare a conţinuturilor, de confecţionare a materialelor didactice, de asigurare a mijloacelor de învăţământ, necesare unei acţiuni pedagogice eficiente, de analiză, evaluare/ autoevaluare a activităţii şcolare.
Astfel putem evita acele stereotipuri care îngreunează trecerea de la stilul clasic de predare la stilul actual, modern.
       Utilizarea manualului și nu parcurgerea programei școlare în proiectarea demersului didactic, memorarea conținuturilor și nu analiza și sinteza lor, citirea lecțiilor (la Științe, de exemplu) și nu folosirea experimentelor, proiectelor, portofoliilor, desfășurarea lecțiilor doar în sala de clasă și nu în natură,  vizite la muzeu sunt doar câteva exemple care trebuie să ne determine să trecem bariera tradiționalului și să gândim procesul instructiv-educativ prin prisma programelor actuale, încercând să facem față noilor provocări. ”Omul, cât trăiește, învață!”  - deci stă în puterea noastră să găsim pârghiile prin care să facem parte din schimbare.
       Predarea modernă implică schimbarea viziunii, a metodelor și strategiilor didactice. Învățarea este centrată pe activitățile elevului, pe cooperare și descoperire.  Elevii sunt captivaţi de ideea de a fi incluşi în procesul de predare ca actori şi nu ca spectatori (expunerea, exerciţiile îi plictisesc, deşi ele sunt necesare, însă pentru a fi atrăgătoare expunerea ar putea fi „condimentată” cu întrebări la care elevii să răspundă, exerciţiile ar putea fi lucrate în grup de doi sau patru elevi.
         Învățarea unităților de măsură este nu doar captivantă, dar și amuzantă atunci când elevul trebuie să își măsoare înâlțimea, sau lungimea palmei, a firului de păr, când descoperă câți centilitri are o sticlă de 1 litru măsurând cu un pahar gradat de  25 cl, când se joacă ”de-a magazinul” cumpărând lucruri, calculând sume, primind rest. Corpurile geometrice nu vor mai fi enigme atunci când sunt construite din hârtie, din bețițoare și plastilină, tabla înmulțirii ”va intra” fără efort dacă elevul este pus să construiască o casă, spre exemplu.

        Implicarea elevului în învățare, utilizarea metodelor moderne, folosirea  noilor tehnologii în învățare, a aplicațiilor și platformelor on-line, a resurselor esucaționale deschise ajută la formarea competențelor cheie pe care trebuie să le dețină fiecare absolvent de clasa a IV-a. Stă în puterea noastră să facem în așa fel încât învățarea să devină activă, depășind acele stereotipuri și practici de predare ce fac din elev un bun ascultător. Elevul trebuie să dețină abilități de operare a informației.

Bibliografie
1. Cerghit, I. (coord.) Proiectarea (design-ul) lecţiei în “Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă”, E.D.P., Buc. 1998