Bibliografie:
M.Pop, Obiceiuri traditionale romanesti, Ed. Excelleus Univers, Buc., 1999
Din volumul Dr. Iuliana Bancescu, OBICEIURI TRADITIONALE DIN ROMANIA. SARBATORI IN IMAGINI., album editat de Centrul National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, Bucuresti, 2006 (Colectia Traditii)
Vechile datini strămoşeşti ne ajută în fiecare an să trăim şi să simţim atmosfera plină de căldură şi veselie a Sărbătorilor de iarnă. Chiar dacă nu ştim cu exactitate care este semnificaţia sau originea lor, noi le trăim intens şi le simţim aproape de suflet. Aceste obiceiuri fac parte din cultura tradiţională a neamului nostru şi faptul că încă se mai păstrează este o mărturie vie a faptului că avem conştiinţa neamului din care facem parte.
Perioada Sărbătorilor de iarnă începe de la Sfântul Nicolae, sărbătorit de credincioşii ortodocşi pe 6 decembrie, şi se termină de Bobotează, pe 6 ianuarie. Aşadar, o lună plină în care tradiţia este la loc de cinste. Pe 6 decembrie, este ziua Sfântului Nicolae iar, după tradiţia populară, aceasta este prima zi de iarnă. Credincios, Sfântul Nicolae este făptuitor de minuni şi martir pentru credinţa în Iisus. La români, Sfântul Nicolae este închipuit ca un moş cu barbă albă care poate aduce ninsoarea scuturându-şi bărbia. Datorită tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor mici. În seara din ajun (5 decembrie), acesta vine pe la geamuri si vede copiii care dorm şi sunt cuminţi, lăsându-le în ghete dulciuri şi alte daruri, iar celor leneşi şi neascultători câte o nuieluşă, care până de Crăciun poate înflori daca aceştia îşi schimbă comportamentul. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arată niciodată.
Ajunul Crăciunului aduce obiceiul numit ,,Bună dimineaţa!”,când cete de copii merg dimineaţă, în zori, pe la casele oamenilor cântând textul scurt, binecunoscut, care anunţă venirea lui Moş Crăciun, fiind răsplătiţi cu mere, covrigi şi chiar bani. Acasă gospodinele pregătesc ,,turtele rupte", care simbolizează scutecele pruncului Iisus.
Seara, cete de colindători, cântă colindele sfinte care vestesc naşterea Pruncului Iisus Hristos. Acestea sunt adevărate elogii aduse Fecioarei Maria, Născătoare de D-zeu, şi fiului său, un fel de rugi înălţate către ceruri, care deschid uşile inimilor oamenilor cu frică şi respect pentru Dumnezeu, bucurându-i deopotrivă. Specific zonei noastre ar fi ,,Sus, la Poarta Raiului”, ,,O, ce veste minunată!”, ,,Steaua sus răsare”, ,,Astăzi s-a născut Hristos”, ,,La o masă rotilată”, ,,Sus, la Poala Cerului”.Copiii primesc mere, covrigi, dulciuri şi bani.
Noaptea de Ajun este mult aşteptată de copii şi, nu numai. Casa curată, bradul împodobit, aşteptă sosirea lui Moş Crăciun care, pentru unii copii, apare înainte de miezul nopţii, însă nu-i cu suparare dacă ajunge mai tarziu, după ce copiii adorm. Bucuria este nemărginită pentru copii când, dimineaţa, gasesc darurile moşului lăsate sub brad, sau sub pernă. Mai nou se obişnuieşte ca toţi membrii familiei sa primească cadouri. Aşadar momentul este de surprindere şi bucurie pentru toată familia. Mersul la biserică în ziua de Crăciun este un obicei sfânt al bunului creştin când se spune că se deschid cerurile, iar oamenii sunt binecuvântaţi aşa cum Duhul Sfânt a coborât asupra lui Iisus, în Noaptea Naşterii Lui.
Masa de Crăciun este bogată şi cuprinde mâncaruri pregătite cu câteva zile înainte, ba, chiar de la Ignat. Nu pot lipsi sarmalele cu varză, caltaboşul, friptura de porc, cozonacul, sau aperitivele pregătite din organele interne ale porcului după reţete, care diferă de la o gospodărie, la alta.
Pluguşorul copiilor este un obicei specific serii de 30 decembrie când grupuri de copii merg din casă-n casă, cu clopoţei, bice şi buhai, pentru a ura un lung poem, care prezintă succesiunea muncilor agricole- de la aratul ogorului până la coptul colacilor, continuând cu urările de sănătate, bogăţie, zile senine şi mulţi ani pentru stăpânii caselor.
Pluguşorul copiilor este urmat în noaptea de 31 decembrie de Pluguşorul celor mari, a băieţilor ,,buni de însurat”. El este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete din bici, plugul adevărat fiind înlocuit de buhaiul care imită mugetul boilor. Textul plugusorului şi-a pierdut astazi caracterul de incantaţie magică. Recitată în mod vioi , urarea devine tot mai veselă, mai optimistă, pe masură ce se apropie de sfârşit. Sunt urate toate casele gospodarilor, nu doar a celor care au fete mari, de măritat, aşa cum era obiceiul din străbuni. Urătorii primesc bani, dulciuri şi câte un pahar cu vin.
Aparţinând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor. Aceştia poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcova confecţionată dintr-un băt în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.
Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă, întrucâtva, rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat. Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei.
Obiceiul semănatului , specific zilei de Anul Nou, simbolizează semănatul ogorului care a fost arat seara trecută. Copiii ,,semănători” au în buzunar o mână grâu, orez, sau porumb, pe care le aruncă în casă, spunând:,,La anul şi la mulţi ani!”după care nu se mătură, imediat, casa.
Boboteaza, serbată în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi are, ca semnificaţie, botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul. În ajunul şi în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile arhiereilor şi preoţilor se sfinţeşte aghiasma cea mare, cu care se ,,boteză” apele, oamenii, animalele şi casele. În caz de boală, se poate gusta din ea cu credinţă , căci apa aceasta, având într-însa darul şi puterea dumnezeiască a Duhului Sfânt, a făcut adesea minuni, însănătoşind bolnavi, tămăduind răni, apărând de rele, de necazuri şi de primejdii.
Acest ciclu de sărbători ne adună pe toţi, de la mic la mare spre această rază de speranţă a traiului în sânul propriei familii. Tradiţia care împodobeşte ambientul este completată de rugăciunea către D-zeu, iar sărbătorile întreţin convorbirea strâns legată şi o motivează. Nu ne rămâne decât să îmbrăţişăm Crăciunul, Anul Nou, în fiecare an, în spendoarea lor spre a vesti Naşterea Mântuitorului, Anul care vine, mai curaţi, mai buni şi, de ce nu, colindându-ne apropiaţii prin ajutor şi rugăciune.
Bibliografie:
M.Pop, Obiceiuri traditionale romanesti, Ed. Excelleus Univers, Buc., 1999
Din volumul Dr. Iuliana Bancescu, OBICEIURI TRADITIONALE DIN ROMANIA. SARBATORI IN IMAGINI., album editat de Centrul National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, Bucuresti, 2006 (Colectia Traditii)
Bibliografie:
M.Pop, Obiceiuri traditionale romanesti, Ed. Excelleus Univers, Buc., 1999
Din volumul Dr. Iuliana Bancescu, OBICEIURI TRADITIONALE DIN ROMANIA. SARBATORI IN IMAGINI., album editat de Centrul National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, Bucuresti, 2006 (Colectia Traditii)
Vechile datini strămoşeşti ne ajută în fiecare an să trăim şi să simţim atmosfera plină de căldură şi veselie a Sărbătorilor de iarnă. Chiar dacă nu ştim cu exactitate care este semnificaţia sau originea lor, noi le trăim intens şi le simţim aproape de suflet. Aceste obiceiuri fac parte din cultura tradiţională a neamului nostru şi faptul că încă se mai păstrează este o mărturie vie a faptului că avem conştiinţa neamului din care facem parte.
Perioada Sărbătorilor de iarnă începe de la Sfântul Nicolae, sărbătorit de credincioşii ortodocşi pe 6 decembrie, şi se termină de Bobotează, pe 6 ianuarie. Aşadar, o lună plină în care tradiţia este la loc de cinste. Pe 6 decembrie, este ziua Sfântului Nicolae iar, după tradiţia populară, aceasta este prima zi de iarnă. Credincios, Sfântul Nicolae este făptuitor de minuni şi martir pentru credinţa în Iisus. La români, Sfântul Nicolae este închipuit ca un moş cu barbă albă care poate aduce ninsoarea scuturându-şi bărbia. Datorită tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor mici. În seara din ajun (5 decembrie), acesta vine pe la geamuri si vede copiii care dorm şi sunt cuminţi, lăsându-le în ghete dulciuri şi alte daruri, iar celor leneşi şi neascultători câte o nuieluşă, care până de Crăciun poate înflori daca aceştia îşi schimbă comportamentul. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arată niciodată.
Ajunul Crăciunului aduce obiceiul numit ,,Bună dimineaţa!”,când cete de copii merg dimineaţă, în zori, pe la casele oamenilor cântând textul scurt, binecunoscut, care anunţă venirea lui Moş Crăciun, fiind răsplătiţi cu mere, covrigi şi chiar bani. Acasă gospodinele pregătesc ,,turtele rupte", care simbolizează scutecele pruncului Iisus.
Seara, cete de colindători, cântă colindele sfinte care vestesc naşterea Pruncului Iisus Hristos. Acestea sunt adevărate elogii aduse Fecioarei Maria, Născătoare de D-zeu, şi fiului său, un fel de rugi înălţate către ceruri, care deschid uşile inimilor oamenilor cu frică şi respect pentru Dumnezeu, bucurându-i deopotrivă. Specific zonei noastre ar fi ,,Sus, la Poarta Raiului”, ,,O, ce veste minunată!”, ,,Steaua sus răsare”, ,,Astăzi s-a născut Hristos”, ,,La o masă rotilată”, ,,Sus, la Poala Cerului”.Copiii primesc mere, covrigi, dulciuri şi bani.
Noaptea de Ajun este mult aşteptată de copii şi, nu numai. Casa curată, bradul împodobit, aşteptă sosirea lui Moş Crăciun care, pentru unii copii, apare înainte de miezul nopţii, însă nu-i cu suparare dacă ajunge mai tarziu, după ce copiii adorm. Bucuria este nemărginită pentru copii când, dimineaţa, gasesc darurile moşului lăsate sub brad, sau sub pernă. Mai nou se obişnuieşte ca toţi membrii familiei sa primească cadouri. Aşadar momentul este de surprindere şi bucurie pentru toată familia. Mersul la biserică în ziua de Crăciun este un obicei sfânt al bunului creştin când se spune că se deschid cerurile, iar oamenii sunt binecuvântaţi aşa cum Duhul Sfânt a coborât asupra lui Iisus, în Noaptea Naşterii Lui.
Masa de Crăciun este bogată şi cuprinde mâncaruri pregătite cu câteva zile înainte, ba, chiar de la Ignat. Nu pot lipsi sarmalele cu varză, caltaboşul, friptura de porc, cozonacul, sau aperitivele pregătite din organele interne ale porcului după reţete, care diferă de la o gospodărie, la alta.
Pluguşorul copiilor este un obicei specific serii de 30 decembrie când grupuri de copii merg din casă-n casă, cu clopoţei, bice şi buhai, pentru a ura un lung poem, care prezintă succesiunea muncilor agricole- de la aratul ogorului până la coptul colacilor, continuând cu urările de sănătate, bogăţie, zile senine şi mulţi ani pentru stăpânii caselor.
Pluguşorul copiilor este urmat în noaptea de 31 decembrie de Pluguşorul celor mari, a băieţilor ,,buni de însurat”. El este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete din bici, plugul adevărat fiind înlocuit de buhaiul care imită mugetul boilor. Textul plugusorului şi-a pierdut astazi caracterul de incantaţie magică. Recitată în mod vioi , urarea devine tot mai veselă, mai optimistă, pe masură ce se apropie de sfârşit. Sunt urate toate casele gospodarilor, nu doar a celor care au fete mari, de măritat, aşa cum era obiceiul din străbuni. Urătorii primesc bani, dulciuri şi câte un pahar cu vin.
Aparţinând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor. Aceştia poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcova confecţionată dintr-un băt în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.
Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă, întrucâtva, rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat. Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei.
Obiceiul semănatului , specific zilei de Anul Nou, simbolizează semănatul ogorului care a fost arat seara trecută. Copiii ,,semănători” au în buzunar o mână grâu, orez, sau porumb, pe care le aruncă în casă, spunând:,,La anul şi la mulţi ani!”după care nu se mătură, imediat, casa.
Boboteaza, serbată în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi are, ca semnificaţie, botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul. În ajunul şi în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile arhiereilor şi preoţilor se sfinţeşte aghiasma cea mare, cu care se ,,boteză” apele, oamenii, animalele şi casele. În caz de boală, se poate gusta din ea cu credinţă , căci apa aceasta, având într-însa darul şi puterea dumnezeiască a Duhului Sfânt, a făcut adesea minuni, însănătoşind bolnavi, tămăduind răni, apărând de rele, de necazuri şi de primejdii.
Acest ciclu de sărbători ne adună pe toţi, de la mic la mare spre această rază de speranţă a traiului în sânul propriei familii. Tradiţia care împodobeşte ambientul este completată de rugăciunea către D-zeu, iar sărbătorile întreţin convorbirea strâns legată şi o motivează. Nu ne rămâne decât să îmbrăţişăm Crăciunul, Anul Nou, în fiecare an, în spendoarea lor spre a vesti Naşterea Mântuitorului, Anul care vine, mai curaţi, mai buni şi, de ce nu, colindându-ne apropiaţii prin ajutor şi rugăciune.
Bibliografie:
M.Pop, Obiceiuri traditionale romanesti, Ed. Excelleus Univers, Buc., 1999
Din volumul Dr. Iuliana Bancescu, OBICEIURI TRADITIONALE DIN ROMANIA. SARBATORI IN IMAGINI., album editat de Centrul National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, Bucuresti, 2006 (Colectia Traditii)
Cred că trebuie să pornim de la prezent. Grădiniţa potrivită învăţării şi dezvoltării psihosociale sănătoase a copilului este cea în care atât personalul didactic şi nedidactic, cat şi copiii şi părinţii se simt bine. Condiţia de bază a grădiniţei pentru a oferi un cadru fructuos dezvoltării copiilor este ca atmosfera dintre adulţi să fie de echidemnitate, integritate şi responsabilitate. Este ca şi în familie: copiilor le merge bine când şi adulţilor le este bine şi au o relaţie frumoasă.
Indiferent de poziţia geografică instituţiile de învăţământ întampină anumite greutăti, însă la noi, la români, poate numărul mare de copii existenţi într-o grupă face mai lentă ascensiunea către o învăţare prin relaţionare cu adultul. Ca învăţarea să aibă loc e nevoie de 3 lucruri importante în percepţia copilului: un adult care sa construiască o relaţie frumoasă, ceea ce învaţă să aibă sens şi să îi facă plăcere .
O grădiniţă a viitorului este una în care părinţii au o bună relaţie cu educatoarele, unde ei au rol de decizie, se implică în cât mai multe acţiuni, o grădiniţă care să fie o prelungire a familiei cu toate responsabilităţile, contractele şi conflictele aferente. Învăţarea nu înseamnă în primul rand poezii, cântece, lucru manual, sport ci, o atmosferă relaţională plăcută, o dotare pe măsură, creare de situaţii în care (învaţarea ) se realizează firesc şi pe toate planurile(domeniile). Într-o atmosferă relaţională plăcută orice se lasă învăţat; şi căntece, si poezii, şi jocuri..
Cred că eTwinning este o oportunitate de a veni în contact cu dascăli deschişi, care să împărtăşească din experienţele lor şi ale copiilor/elevilor lor.
Cred că trebuie să pornim de la prezent. Grădiniţa potrivită învăţării şi dezvoltării psihosociale sănătoase a copilului este cea în care atât personalul didactic şi nedidactic, cat şi copiii şi părinţii se simt bine. Condiţia de bază a grădiniţei pentru a oferi un cadru fructuos dezvoltării copiilor este ca atmosfera dintre adulţi să fie de echidemnitate, integritate şi responsabilitate. Este ca şi în familie: copiilor le merge bine când şi adulţilor le este bine şi au o relaţie frumoasă.
Indiferent de poziţia geografică instituţiile de învăţământ întampină anumite greutăti, însă la noi, la români, poate numărul mare de copii existenţi într-o grupă face mai lentă ascensiunea către o învăţare prin relaţionare cu adultul. Ca învăţarea să aibă loc e nevoie de 3 lucruri importante în percepţia copilului: un adult care sa construiască o relaţie frumoasă, ceea ce învaţă să aibă sens şi să îi facă plăcere .
O grădiniţă a viitorului este una în care părinţii au o bună relaţie cu educatoarele, unde ei au rol de decizie, se implică în cât mai multe acţiuni, o grădiniţă care să fie o prelungire a familiei cu toate responsabilităţile, contractele şi conflictele aferente. Învăţarea nu înseamnă în primul rand poezii, cântece, lucru manual, sport ci, o atmosferă relaţională plăcută, o dotare pe măsură, creare de situaţii în care (învaţarea ) se realizează firesc şi pe toate planurile(domeniile). Într-o atmosferă relaţională plăcută orice se lasă învăţat; şi căntece, si poezii, şi jocuri..
Cred că eTwinning este o oportunitate de a veni în contact cu dascăli deschişi, care să împărtăşească din experienţele lor şi ale copiilor/elevilor lor.
Cred că trebuie să pornim de la prezent. Grădiniţa potrivită învăţării şi dezvoltării psihosociale sănătoase a copilului este cea în care atât personalul didactic şi nedidactic, cat şi copiii şi părinţii se simt bine. Condiţia de bază a grădiniţei pentru a oferi un cadru fructuos dezvoltării copiilor este ca atmosfera dintre adulţi să fie de echidemnitate, integritate şi responsabilitate. Este ca şi în familie: copiilor le merge bine când şi adulţilor le este bine şi au o relaţie frumoasă.
Indiferent de poziţia geografică instituţiile de învăţământ întampină anumite greutăti, însă la noi, la români, poate numărul mare de copii existenţi într-o grupă face mai lentă ascensiunea către o învăţare prin relaţionare cu adultul. Ca învăţarea să aibă loc e nevoie de 3 lucruri importante în percepţia copilului: un adult care sa construiască o relaţie frumoasă, ceea ce învaţă să aibă sens şi să îi facă plăcere .
O grădiniţă a viitorului este una în care părinţii au o bună relaţie cu educatoarele, unde ei au rol de decizie, se implică în cât mai multe acţiuni, o grădiniţă care să fie o prelungire a familiei cu toate responsabilităţile, contractele şi conflictele aferente. Învăţarea nu înseamnă în primul rand poezii, cântece, lucru manual, sport ci, o atmosferă relaţională plăcută, o dotare pe măsură, creare de situaţii în care (învaţarea ) se realizează firesc şi pe toate planurile(domeniile). Într-o atmosferă relaţională plăcută orice se lasă învăţat; şi căntece, si poezii, şi jocuri..
Cred că eTwinning este o oportunitate de a veni în contact cu dascăli deschişi, care să împărtăşească din experienţele lor şi ale copiilor/elevilor lor.
Cred că trebuie să pornim de la prezent. Grădiniţa potrivită învăţării şi dezvoltării psihosociale sănătoase a copilului este cea în care atât personalul didactic şi nedidactic, cat şi copiii şi părinţii se simt bine. Condiţia de bază a grădiniţei pentru a oferi un cadru fructuos dezvoltării copiilor este ca atmosfera dintre adulţi să fie de echidemnitate, integritate şi responsabilitate. Este ca şi în familie: copiilor le merge bine când şi adulţilor le este bine şi au o relaţie frumoasă.
Indiferent de poziţia geografică instituţiile de învăţământ întampină anumite greutăti, însă la noi, la români, poate numărul mare de copii existenţi într-o grupă face mai lentă ascensiunea către o învăţare prin relaţionare cu adultul. Ca învăţarea să aibă loc e nevoie de 3 lucruri importante în percepţia copilului: un adult care sa construiască o relaţie frumoasă, ceea ce învaţă să aibă sens şi să îi facă plăcere .
O grădiniţă a viitorului este una în care părinţii au o bună relaţie cu educatoarele, unde ei au rol de decizie, se implică în cât mai multe acţiuni, o grădiniţă care să fie o prelungire a familiei cu toate responsabilităţile, contractele şi conflictele aferente. Învăţarea nu înseamnă în primul rand poezii, cântece, lucru manual, sport ci, o atmosferă relaţională plăcută, o dotare pe măsură, creare de situaţii în care (învaţarea ) se realizează firesc şi pe toate planurile(domeniile). Într-o atmosferă relaţională plăcută orice se lasă învăţat; şi căntece, si poezii, şi jocuri..
Cred că eTwinning este o oportunitate de a veni în contact cu dascăli deschişi, care să împărtăşească din experienţele lor şi ale copiilor/elevilor lor.