O comunicare eficientă are la bază ascultarea activă, oferirea de feedback verbal şi nonverbal precum şi sprijinirea activităţilor grupului.
    Cei  care ascultă activ  îşi concentrează cu bună ştiinţă atenţia asupra celor care vorbesc şi se străduiesc să înţeleagă mesajele înainte de a răspunde, chiar dacă nu sunt de acord cu ceea ce se spune.
   Iată câteva reguli de adaptare a comportamentului în timp ce se ascultă  pentru a rămâne atent şi pentru a interpreta informaţii:
-  concentrarea  privirii pe cel care vorbeşte,
-  procesarea informaţiilor şi ideilor desenând imagini,
-  folosirea organizatorilor grafici,
-  luarea de notiţe,
-  aprobarea din cap, zâmbirea sau alte expresii faciale potrivite,
-  concentrarea pe cuvintele vorbitorului şi evitarea lucrurilor din jur care ar putea distrage atenţia,
- ascultarea atât cu urechile cât şi „cu ochii”, urmărind limbajul corporal şi comportamentul vorbitorului,
- abţinerea de la conversaţii în paralel (comunicarea digitală sau discuţiile cu alţii),
-evitarea altor activităţi  în acelaşi timp (  scriere de mesaje sau răsfoire de notiţe),
-evitarea întreruperii vorbitorului  pentru a descrie propriile experienţe sau opinii, întreruperile consumând timp şi sunt frustrante pentru cei care vorbesc.
    Oferirea de feedback verbal şi nonverbal  se realizează prin comunicarea completă şi clară. Prin exprimarea opiniilor,  ascultătorul abordează diferite puncte de vedere cu privire la subiect şi îşi susţine opiniile cu mărturii dovedind astfel că a identificat  informaţiile importante.

    Abilităţile unui bun ascultător presupun:
-folosirea unui limbaj potrivit situaţiei,
-alegerea unui  limbaj care arată respect faţă de sentimentele şi drepturile celorlalţi,
-adaptarea limbajului la situaţie, în funcţie de scop, rol sau vârsta persoanelor cu care se comunică,
-alegerea unui  limbaj prin care să se influenţeze  ceilalţi (pentru a convinge, a corecta sau a exprima dezacordul),
-folosirea tonului şi limbajului corporal corespunzător,
-răspunsuri detaliate, cu amănunte, exemple şi fapte,
-punerea de  întrebări de clarificare,
-punerea de  întrebări de testare pentru a dobândi o mai bună înţelegere şi mai multe perspective,
-parafrazarea informaţiilor,
-exprimarea în moduri care încurajează schimbul deschis de idei,

-arătarea de respect faţă de ideile altora,

-permiterea  celorlalţi să vorbească fără să fie  întrerupti,
-„aşteptarea rândului” de a vorbi,
-oferirea de  exemple sau detalieri pentru  clarificarea unor nelămuriri,
-acordarea de atenţie pauzelor, ritmului, volumului, intensităţii şi limbajului corporal al celorlalţi vorbitori,
-respingerea sugestiilor altora fără a-i jigni, exprimând dezacordul faţă de idei, nu faţă de persoane.

    O prezentare orală reuşită necesită:
-selectarea unor informaţii  relevante din surse multiple pentru a trezi interesul şi cunoştinţele ascultătorilor,
-planificarea  prezentării în funcţie  scopul specific (pentru a distra, a informa, a explica sau a convinge),
-organizarea şi structurarea prezentării în ordine cronologică …
-folosirea detaliilor, exemplelor, povestirilor sau experienţelor pentru a accentua mesajul,
-folosirea  tehnologiei, mijloacelor vizuale, echipamentelor, recuzitei, obiecte sau desene pentru a accentua mesajul,
-oferirea de  feedback şi folosirea feedbackului primit pentru a îmbunătăţi prezentarea şi a dezvolta încredere,
-vorbirea expresivă şi schimbarea volumului precum şi ritmul expunerii pentru a menţine atenţia publicului,
-folosirea poziţiei corpului, limbajului corporal şi a gesturilor pentru a evidenţia şi a accentua mesajul,
-aplicarea  regulilor gramaticale pentru a completa mesajul,
-folosirea unui  limbaj familiar sau unul formal în funcţie de public, ca în cazul interacţiunilor cu colegii, individual sau în grupuri mici spre deosebire de cele în grupuri mari,
-folosirea unui limbaj care implică publicul şi vizează scopul (un limbaj precis, verbe de acţiune şi detalii senzoriale),
-folosirea de notiţe şi schiţe în loc de un scenariu complet.

   O prezentare digitală  reuşită  ar trebui să-l determine pe cel care o realizează să gândească la scopul scrierii, cititorii şi limbajul utilizat, răspunsurile aşteptate şi nu în ultimul rând, la procesul folosit.