https://www.facebook.com/didacticadDNL/

Legenda Sânzienelor
Conform legendei, odată, de mult, pe plaiurile bucovinene a trăit o fată extrem de frumoasă, dar foarte săracă. Fiind și orfană de ambii părinți, Sânziana suferea extrem de mult datorită marginalizării celorlalți, tânjind după dragostea și liniștea unei familii.
Singurele momente de alinare erau clipele petrecute în casa sa sărăcăcioasă când se ruga la Dumnezeu nu doar pentru a primi ea însăși o șansă la viață mai bună, ci și pentru ca sufletele semenilor săi să fie îmbunate, pentru a cunoaște sentimentele de liniște și milostivire.
Având sufletul atât de bun, Sânziana era prietenă bună cu păsările și animalele pădurii, cu ele petrecându-și foarte mult timp. Cu ele frumoasa fată împărțea adesea puțina hrana de care făcea rost, și uneori dormea împreună cu ele în mijlocul naturii.
Într-o zi Sânziana căzu bolnavă și în zadar încercară păsările și animalele să ăi aducă hrană și apă – nimic nu funcționa. La un moment dat, în sărăcăcioasa colibă a fetei intră Sfânta Vineri, cu chipul său luminos, și cu bândețe în glas îi spuse fetei:
– Duioasă și frumoasă ai fost ca o floare – floare vei fi și de acum înainte. Alungată și disprețuită ai fost până acum – căutată și îndrăgită vei fi de acum încolo. Florile tale vor fi coronițe puse la icoane, iar parfumul tău va umple văile și aerul cu mireasma lor, iar sufletele oamenilor cu pace și bunătate.
De atunci florile de sânziene sunt căutate pentru puterile lor tămăduitoare, fiind considerate flori magice.
În cultura creștin-ortodoxă, ziua de Sânziene coincide cu sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Sursa: internet

Creştinii ortodocşi şi cei catolici sărbătoresc praznicul Naşterii Maicii Domnului sau Sfânta Marie Mică, aşa cum mai este cunoscută sărbătoarea în popor. Importanţa venerării Maicii Domnului este simbolizată de numărul foarte mare de biserici care îi poartă numele şi de cele mai mult de 2.2 milioane de persoane care îşi sărbătoresc cu această ocazie, onomastica.
Naşterea Maicii Domnului, prăznuită pe 8 septembrie, este prima sărbătoare a anului bisericesc, care a început la 1 septembrie, pentru că Maria este noua Evă, ceea care avea sa nască, „la plinirea vremii”, pe Hristos.
Venerarea Fecioarei Mariei joacă un rol important în Bisericile ortodoxe, în cea Catolică şi cea Anglicană, şi este singura femeie pomenită cu numele de Coran.
Bisericile creştine sărbătoresc Zămislirea Maicii Domnului ( 9 decembrie), Naşterea (8 septembrie), Intrarea în Biserică (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu, când Sf. Maria avea doar 3 ani) pe 21 noiembrie, Buna Vestire în 25 martie , Adormirea şi Înălţarea la Cer (15 august), Punerea în Raclă a veşmântului sau a Brâului (31 august), iar pe 12 septembrie, în Biserica romano-catolică se sărbătorește Sfântul Nume al Mariei. Sau, în funcție de ţară şi tradiție, sunt sărbătorite diverse apariţii sau icoane. Un număr foarte mare de biserici şi catedrale din lume, dar şi femei şi bărbaţi, îi poartă numele.
Fiica a lui Ioachim şi Ana, Fecioara Maria a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. În momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gabriel, Maica Domnului era logodnica lui Iosif din Nazaret, iar în tradiția creștină (ortodoxă, catolică, anglicană și luterană) precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii şi naşterii lui Iisus.
Ioachim AnDetalii despre Naşterea Maicii Domnului nu se găsesc în Evanghelii, însă scrierile apocrife oferă foarte multe amănunte despre originea şi copilăria Fecioarei Maria. Protoevanghelia lui Iacob, apărută în secolul II d.Hr., deşi apocrifă, conţine informaţii ce pot fi considerate credibile. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris în jurul anului 140.
Maica Domnului a fost închipuită şi de porumbiţa lui Noe, deoarece, asa cum aceea a adus supravieţuitorilor potopului simbolul dăinuirii neamului omenesc, în acelasi fel Fecioara Maria a adus oamenilor încredinţarea naşterii de sus, „nu din voie trupească, nici din pofta bărbătească, ci de la Dumnezeu” (Ioan 1,13). Scara din viziunea patriarhului Iacob, cea care unea cerul şi pământul, este şi ea o imagine profetică despre Maica Domnului, cea prin care Dumnezeu a coborât, făcându-se om, iar firea omenească s-a suit la dreapta lui Dumnezeu.
Papa Ioan Paul al II-lea a spus, în vizita sa de la Bucureşti din 1999, că România este Grădina Maicii Domnului. Această afirmaţie este explicată prin numeroasele icoane făcătoare de minuni prezente pe teritoriul ţării, printre cele mai cunoscute fiind cele de la Mănăstirea Nicula, din Judeţul Cluj sau Mănăstirea Hadambu din Judeţul Iaşi, unde se strâng anual zeci de mii de pelerini.
În lucrarea sa, "De ce suntem ortodocşi", Părintele Dumitru Stăniloaie sublinia apropierea poporului român faţă de Născătoarea de Dumnezeu prin însăşi numele său:
"Este de menţionat că numai poporul nostru foloseşte expresia „Maica Domnului". Grecii spun „Maica lui Dumnezeu", scria marele teolog român.
n dimineaţa sărbătorii Sfintei Marii Mici, tradiţia spune că se aprinde o candelă lângă icoana Maicii Domnului, unde oamenii se roagă pentru sănătatea familiei. Candela este lăsată să ardă toată ziua."

Text preluat- Roxana Emanuela Armeanu _

Sfantul Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, este cinstit pe 5 septembrie. Sfantul Zaharia a fost preot la Templul din Ierusalim in timpul imparatului Cezar August. In acea vreme, in Tara Sfanta domnea Irod cel Mare, ucigasul de prunci.

Din Scriptura aflam ca in vreme ce slujea la Templul din Ierusalim, in sfantul altar i s-a aratat ingerul Gavriil care i-a vestit ca Elisabeta, sotia lui, ii va naste fiu, ca raspuns la rugaciunile lor. Zaharia s-a indoit de cuvintele ingerului, pentru ca atat el, cat si sotia sa erau inaintati in varsta. Pentru indoiala sa, va ramane mut pana cand ii va scrie numele fiului pe o tablita, dupa nasterea acestuia.

In Evanghelia de la Luca 1, 67-69, Sfantul Zaharia proroceste despre viata si activitatea lui Ioan: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema, ca vei merge inaintea fetei Domnului, ca sa gatesti caile Lui, sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii intru iertarea pacatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Rasaritul cel de Sus, ca sa lumineze pe cei care sed in intuneric si in umbra mortii si sa indrepte picioarele noastre pe calea pacii.“ Datorita acesti prororciri, Zaharia este numarat in randul prorocilor.

Potrivit traditiei, cand Irod a poruncit ca toti pruncii din Betleem sa fie ucisi, in speranta de a-L ucide si pe Hristos, Elisabeta s-a ascuns cu Ioan intr-o pestera. Irod stia de nasterea minunata a lui Ioan si pentru ca ajunsese sa creada ca acesta ar putea fi Mesia, le porunceste soldatilor sa-l caute si sa-l omoare.

Stiind de nasterea minunata a lui Ioan si crezand ca insusi Ioan ar putea fi Mesia, a poruncit soldatilor sa il caute si sa il omoare. Pentru ca soldatii nu l-au gasit pe Ioan, Irod a poruncit ca preotul Zaharia sa fie injunghiat in locul fiului sau.

Exista traditia ca Zaharia a fost ucis inaintea altarului. Potrivit unei inscriptii din secolul al IV lea, descoperita in 2003, moastele Sfantului Zaharia se gasesc in Ierusalim, la Yad-Avshalom, alaturi ce cele ale lui Simeon cel Batran.

Mentionam ca la patruzeci de zile dupa uciderea lui Zaharia, a murit si Elisabeta. Copilul loan a ramas in pustie, hranit de inger si pazit de Dumnezeu, pana in ziua in care s-a aratat la Iordan.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Pentru a atrage atenţia asupra importanţei păstrării calităţii limbii române şi pentru a-i sprijini pe românii din afara graniţelor să-şi păstreze cultura şi identitatea naţională, ziua de 31 august a fost proclamată, prin legea 53/2013, drept Ziua Limbii Române.

Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile a fost iniţiată în 2011, când 166 de parlamentari din toate grupurile politice au depus la Senat un proiect de lege în care solicită proclamarea zilei de 31 august drept Ziua Limbii Române. Acesta a fost aprobat de Senat în şedinţa din 6 decembrie 2011 şi de Camera Deputaţilor la 19 februarie 2013. Legea a fost promulgată de preşedintele Traian Băsescu la 13 martie 2013 şi publicată în Monitorul Oficial la 19 martie 2013.

Potrivit prezentei legi, Ziua Limbii Române poate fi sărbătorită de către autorităţile publice din România şi de către reprezentanţele diplomatice din străinătate, inclusiv de Institutele Culturale ale României sau de alte instituţii româneşti din străinătate, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific. De asemenea, legea prevede ca în ziua de 31 august să fie arborat Drapelul României, iar Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune pot include în cadrul programelor lor manifestările dedicate acestei zile. Legea 53/2013 a fost completată prin legea 290/2013, prin introducerea unui alineat care stipulează că Ministerul Culturii elaborează normele metodologice de punere în aplicare a legii, cu consultarea comisiilor pentru cultură din cele două camere ale Parlamentului.
Electrica Furnizare Discount

(text preluat)

Istoria modei reflecta evolutia cronologica a articolelor de imbracaminte. Imbracamintea este o nevoie de baza pentru fiintele umane, pentru a se proteja de frig si incultitudinea vremii. In timpul evolutiei sale, fiinta umana a pierdut parul, care a fost inlocuit cu piei de alte animale. Mai tarziu, cu lana sau produse vegetale, cum ar fi in si bumbac.
Istoria modei – de la origini pana in prezent

Moda este ceva foarte vechi. Incepe cu aparitia lui Homo Sapiens. In acel moment, hainele erau realizate din piele de animale vanate, iar in neolitic, fiinta umana a invatat sa teasa si sa brodeze.

De altfel, in ceea ce priveste primele civilizatii, in Egipt se faceau deja articole de imbracaminte mai elaborate si, ca material principal, s-a folosit in; in timp ce in Mesopotamia oamenii erau imbracati in saluri lungi de lana, impodobite cu benzi de culori stralucitoare, pliuri si fire de panza.

Descoperiri importante in moda:
 

1914: Apare primul sutien.
1939: Prezentarea si comercializarea nailonului.
1940: Femeile incep sa poarte pantaloni.
1955: Jeanul provoaca furori in Europa.
1959: Du Pont de Nemours inventeaza popularul lycra.
1965: Fusta mini arata genunchiul si ceva mai mult.
1975: Moda Punk este creata.
1980: Moda Yuppy este creata.
1985: Apogeul lenjeriei intime.
1989: Japonezii fac o mare colaborare cu industria textila si inventeaza microfibra.
1994: Apar haine de culori stralucitoare.
2000: Aparitia hainelor inteligente.

Initial, imbracamintea a inceput ca o necesitate de baza care a protejat fiinta umana evoluata de inclenenta vremii, deoarece a trebuit sa inlocuiasca parul pe care l-a pierdut cu pielea altor animale sau a altor produse vegetale. In timp, ea a dobandit un caracter estetic si a fost supusa canoanelor modei si nevoilor fiecarei ere.

Imbracamintea este o reflectare a personalitatii si individualitatii fiecarei persoane, o modalitate de a se exprima. Costumele si rochiile brandurilor de lux sunt din nou facute la comanda si platite pentru exclusivitate. Moda este o parte importanta a societatii occidentale actuale. Desi a determinat intotdeauna statutul sau clasa sociala a unei persoane, acum determina si grupul social din care acea persoana apartine.

Un tată avea un fiu care făcea, zi de zi, multe răutăți. Mâhnit de purtarea fiului său, omul a hotărât să bată un cui în ușă, pentru fiecare faptă nepotrivită a acestuia.

În scurt timp, ușa era plină de cuie, aproape că nu mai existau locuri libere.

Mirat, fiul a întrebat:

”€œTata, ce este cu atâtea cuie în ușă?”

Iar tatăl i-a răspuns:

”€œUșa asta reflectă purtarea ta. Fiecare cui, reprezintă o faptă rea pe care ai făcut-o cândva.”

Băiatul a căzut pe gânduri și, din clipa aceea, a hotărât să își schimbe comportamentul.

Pe măsură ce zilele treceau, numărul cuielor bătute era din ce în ce mai mic, iar faptele bune au început să devină mai numeroase decât cele rele.

Tatăl a început să scoată câte un cui din ușă, pentru fiecare gest frumos pe care îl făcea fiul său.

Într-o zi a fost scos și ultimul cui.

Bucuros, băiatul a alergat la tatăl lui și i-a zis:

”€œAi văzut tată, nu mai este nici un cui în ușă!”

La care tatăl a răspuns:

”€œDa, dar ce facem acum cu găurile?”

La fel ca în poveste se întâmplă și în viață.
Din neatenție, din neștiință sau din nepăsare, ajungem să-i rănim pe cei dragi cu vorbele sau cu faptele noastre.

Aroganța, tonul atoateștiutor sau chiar batjocoritor, cuvintele urâte sau jignitoare îi pot răni pe cei apropiați tocmai datorită atașamentului care există între noi și ei.

Se poate întâmpla să ai perfectă dreptate în ceea ce spui, însă felul în care alegi să o spui lasă urme în sufletul părintelui tău, al iubitei sau iubitului, al soțului sau al soției … precum cuiele într-o ușă. Degeaba vei scoate cuiele mai târziu, cu vorbe sau cu gesturi frumoase, găurile rămân în suflet ca și în ușă …

Cuvintele din titlul articolului – repaos/repaus, adaus/adaos – apar frecvent, în vorbirea curentă, în variante incorecte. Mai mult, mass-media, care ar trebui să fie un reper în privinţa corectitudinii limbii române, abundă în forme gresite. Iata cateva exemple luate la intamplare de pe internet: “Preşedintei Argentinei i s-a prescris o lună de repaos” (stirileprotv.ro), “Echipament cal în repaos” (decathlon.ro), “repaos la pat”(desprecopii.com), chiar şi pe un site care publică poezie (poezie.ro) ne întâmpină titlul unor texte, precum – “Repaos”, “Poezie – specula sau adaus comercial?” etc. Este posibil ca astfel de greşeli să fie generate de structura fonetica apropiată a cuvintelor (mai exact, a terminatiilor – aus, -aos) menţionate sau de fenomenul “contaminării” de la un vorbitor la altul, deşi, în cazul unor ezitări, cel mai simplu şi firesc gest este consultarea unui dicţionar.

Prin urmare, formele corecte sunt: repaus (din lat. repausum), cu sensul: stare în care orice funcţie sau activitate este temporar întreruptă şi care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate; suspendare temporară a unei activităţi, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism (DEX), şi adaos (din varianta colocvială ・adaoge・a verbului a adăuga), cu înţelesul: ceea ce se adăugă la ceva, supliment, completare.

În legătură cu flexiunea acestor substantive – repaus, adaos – trebuie precizat că formele corecte de plural sunt: repausuri, adaosuri, iar cele de genitiv-dativ, articulate cu articol hotărât, singular şi plural, sunt: repausului, repausurilor, respectiv adaosului, adaosurilor.

Sfantul Mucenic Pantelimon s-a nascut in anul 284 in orasul Nicomidia. A trait in timpul imparatului Maximian (286-305). La nastere a primit numele de Pantoleon, care inseamna "cel in toate puternic ca un leu", un nume pagan, caci tatal sau impartasea credinta in zei. Insa Evula, mama sa, era crestina. Aceasta moare la putini ani de la nasterea lui Pantoleon. La indemnul tatalui sau termina Scoala de Medicina din Nicomidia, iar ucenicia o va face cu renumitul medic Eufrosin.

Afla de la preotul Ermolae ca Hristos este singurul doctor adevarat. Dupa ce ridica din moarte un copil care fusese muscat de o naparca, prin chemarea lui Hristos, cere sa fie botezat. Dupa ce primeste botezul de la preotul Ermolae, numele sau a devenit Pantelimon, care inseamna "cel cu totul milostiv".

Sfantul Pantelimon ajunge dupa putina vreme la o cunoastere desavarsita a artei medicale, incat, imparatul Maximian care ii remarcase calitatile, intentiona sa il ia la palat ca medic particular. Dupa ce a vindecat un orb, imparatul i-a cerut lui Pantelimon sa renunte la credinta crestina. Pentru ca a refuzat, sfantului Pantelimon i s-a taiat capul.  In loc de sange, a curs lapte din  trupul sau.

Din anul 303, anul mortii sale, Sfantul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor. Fiind un tamaduitor al bolnavilor, mai multe spitale si asezaminte poarta numele sau.

Sfantul Mucenic Pantelimon este chemat in rugaciuni de catre preotii Bisericii la Sfintirea Apei si la Taina Sfantului Maslu, impreuna cu Sfantul Sfintit Mucenic Ermolae si cu ceilalti sfinti doctori fara de arginti si facatori de minuni.

Mentionam ca la Manastirea Rusicon din Muntele Athos, se afla Capul Sfantului Pantelimon. Moastele Sfantului Pantelimon sunt prezente si in Catedrala din Constanta, Catedrala Episcopala din Galati, Catedrala Mitropolitana din Iasi, Manastirea Oasa din Alba Iulia si in mai multe biserici din Bucuresti : Biserica Sfantul Stelian Lucaci (str. Logofat Udriste), Biserica Sfantul Dumitru Posta (in spatele Muzeului de Istorie a Romaniei), Manastirea Plumbuita (str. Plumbuita, nr. 58), Biserica Adormirea Maicii Domnului - Precupetii Noi, Biserica Sfantul Antonie cel Mare (Aleea Valea Boteni, str. Romancierilor), Biserica Stavropoleos, Biserica Sfantul Alexie (Calea Serban Voda, nr. 123), Biserica Sfantul Pantelimon (str. Iancu Capitan, nr. 24).

Cum putem sa ne asemanam Sfantului Pantelimon?

La aceasta intrebare, Parintele Teofil Paraian raspunde: "Nu suntem doctori, nu suntem tamaduitori, dar mangaietori putem fi, alinatori de suferinta cu putere omeneasca, asta o putem face si noi. Si daca facem cele la masurile noastre, face si Dumnezeu prin noi ceea ce nu putem face noi numai prin puterea noastra. Si atunci, iata ca suntem si noi pe calea Sfantului Mare Mucenic Pantelimon..."

Sursa: CrestinOrtodox.ro