Portofoliul – reprezintă un instrument de evaluare complex, ce include experienţa şi rezultatele relevante obţinute prin celelalte metode de evaluare. Urmăreşte progresul global înregistrat de elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, capacităţile şi atitudinile acestuia înregistrate într-o unitate mai mare de timp – modul, an şcolar. Poate avea și o abordare interdisciplinară, valorificând și corelând cunoștințe dobțndite la mai multe discipline. În acelaşi timp, portofoliul reprezintă un mijloc de valorizare a muncii individuale a elevului, acţionând ca un factor de dezvoltare a personalităţii, elevului acordându-i-se un rol activ în învăţare.

Realizarea portofoliului nu trebuie să fie o sarcină obligatorie pentru toţi elevii; prin modul de realizare şi valorificare a acestuia trebuie să devină o dorinţă a oricărui elev, de a-şi întocmi portofoliul. La vârsta micii școlarități copiii sunt inventivi, manifestă multă energie, sunt interesaţi de ceva nou, îşi pot manifesta creativitatea, sunt perseverenţi în realizarea unui scop, sunt dornici de afirmare; colaborează unii cu alţii şi le plac competiţiile. Toate acestea pot fi fructificate prin activităţi deosebite, realizarea portofoliului făcând parte din acestea. Orice portofoliu are o structură tematică ce poate fi stabilită de profesor sau de comun acord cu elevii. Conţine una sau mai multe teme, cuprinse în mape tematice.

Model de portofoliu:

Structura tematică:

♦ mapa tematică nr.1 - ,,Intră şi tu în jocul cuvintelor” (elemente de vocabular)

Această mapă tematică este alcătuită din fişe-citat, fişe-rezumat, fişe de identificare, de recunoaştere, de dezvoltare şi de creaţie: cuvinte cu înţeles asemănător (sinonime), cu înţeles contrar (antonime), cu mai multe înţelesuri (cuvinte polisemantice), cuvinte compuse, derivate: familii de cuvinte, jocuri de cuvinte propuse pentru compunerea problemelor matematice, probleme în versuri (matematica distractivă). O parte din fişe sunt alcătuite de elevi; altele (cele de dezvoltare şi de creaţie, sunt date de profesor).

♦ mapa tematică nr.2 - ,,Marele povestitor român, Ion Creangă”

Fişa nr.1: Pe baza metodei investigaţiei, elevii alcătuiesc fişa biografică a scriitorului:

« satul natal;

« familia;

« drumul învăţăturii;

« publicaţii; 

Fişa nr.2: Durabila prietenie dintre Creangă şi Eminescu;

Fişa nr.3: Universul copilăriei lui Nică

« citate din ,,Amintiri din copilărie” cu secvenţe din: descrierea satului natal, imaginea mamei, ,,La cireşe”, ,,La scăldat”, ,,Pupăza din tei”, ş.a.

« compuneri: De vorbă cu Nică, Nică e printre noi, Lumea văzută prin ochii lui Ion Creangă

Fişa nr.4: Drumul școlirii, călătorie pe hartă – imagini din localități, fotografii ale școlilor, ”harta cu indicatori” ș.a.

Fişa nr.5: Să pătrundem în lumea slovelor... - explicarea unor regionalisme, expresii populare; - proverbe, zicători, vorbe de duh.

Fişa nr.6: ,,Moş Ion Roată şi vodă Cuza”- contextul istoric – fişă-aplicaţie;

Fişa nr.7: ,,De-a actorii” – fotografii cu imagini/secvenţe din dramatizările puse în scenă de elevi după amintirile, poveştile sau povestirile scrise de Ion Creangă.

♦ mapa tematică nr.3 - ,,Fiinţe dragi mie”

« Imaginea mamei – mama în viziunea unor mari scriitori (citate); - compunere despre mama;

« La bunici – compunere cu început dat;

« Caracterizarea colegului de bancă/a unui prieten – compunere după un plan dat;

« Scriitorul meu de suflet – scurtă bibliografie, compuneri;

« Muzicianul meu preferat – compuneri, cântece;

« Lumea necuvântătoarelor – compuneri, desene, cântece;

« Învățătoarea mea – compuneri, desene, creații în versuri.

Portofoliul nu constituie un simplu mijloc de colecţionare a unei cantităţi de material faptic. Este un instrument lucrativ, în sensul că elevul poate apela la fişe ori de câte ori simte nevoia; poate completa conţinutul mapelor tematice (acestea au un caracter deschis); poate reveni, în timp, cu observaţii suplimentare. Portofoliul sintetizează activitatea elevului/elevilor pe o perioadă mai mare de timp, servind astfel şi ca modalitate de evaluare sumativă, oferind în plus, date despre evoluţia şi progresele realizate de elevi. Înscriindu-se în liniile reformei curriculare, evaluarea este calitativ de tip descriptiv, activă, pozitivă, cu un pronunţat caracter formativ, având în vedere elevul, participant activ la formarea sa, conştientizând capacităţile sale.

După Ioan Şerdean capacitatea de a gândi creator trebuie să fie o caracteristică de primă dimensiune a omului societăţii contemporane. În societatea modernă, progresul este de neconceput fără a avea creatori numeroşi; nu se poate aştepta până vor apărea «creatori în mod natural», tema creativităţii nu poate fi lăsată ca o manifestare a hazardului în sfera evoluţiei istorice. Problema cultivării creativităţii poate fi realizată prin folosirea unor tehnici didactice care să permită «învăţarea creativităţii».” Prin formele de evaluare prezentate, am arătat că în evaluare, creativitatea este un indicator de preţ; ea presupune formarea unor capacităţi de cunoaştere, ce devin fundamente ale procesului creativ real, care permit găsirea unor soluţii, idei, metode etc., ,,descoperite” pe cale independentă, prin efort propriu de gândire, de către cei supuşi actului evaluării.

Prioritară rămâne necesitatea formării creatorilor în proporţii ,,de masă”. Problema aceasta, deloc simplă, poate fi rezolvată prin folosirea unor tehnici didactice care să favorizeze ,,învăţarea creativităţii”. Este vorba de găsirea unor căi, a unor soluţii care, chiar dacă nu sunt noi pentru societate, au fost stabilite pe o cale independentă, prin efort propriu de gândire. Prin urmare, cei care caută şi care, mai ales, găsesc asemenea soluţii, îşi cultivă, îşi exersează capacităţile creative, ce pot evolua într-o manieră de natură să le sporească valoarea calitativă, implicit nivelul originalităţii. Importante sunt nu atât achiziţiile informaţionale, cât mai ales capacităţile creative, care rămân durabile prin exersarea lor sistematică. În actul evaluativ, asemenea indicatori ridică în mod considerabil standardul de performanţă, nivelul calitativ al acestei componente a procesului didactic.

Bibliografie

1. IONESCU, Miron, RADU, I., Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2004

2. ŞERDEAN, Ioan, Didactica limbii şi literaturii române în învăţământul primar, Ed. Corint, Bucureşti, 2005

3. UNGUREANU, Adalmina, Metodica studierii limbii şi literaturii române – învăţământul primar, Ed. AS’S, Iaşi, 2003