Utilizare
Cursuri: 0
Publicare RED: 0
Publicare articole în reviste: 0
Servicii AI: 0
MODALITĂȚI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI TRADIȚIONAL PRIN ABORDAREA ELEMENTELOR DIN ALTERNATIVELE EDUCAȚIONALE
”Dați-mi un pește și voi mânca azi, învață-mă să pescuiesc și voi avea ce mânca o viață”.
Pedagogiile alternative sunt rodul unor personalități care au trăit la începutul secolului trecut în diverse părți ale Europei, iar în prezent sunt folosite într-o rețea extinsă de școli din toată lumea.
Au în centrul lor o filozofie specifică, ce presupune educarea copilului ca ființă completă (spirit și intelect) și respectul față de individ cu drepturi egale. Funcționează ca adevărate comunități, școlile cu predare alternativă îi educă pe copii într-un ritm diferit și acordă mai multă importanță valorilor intangibile și dezvoltării armonioase și plenare a ființei umane.
În zilele noastre, atunci când doresc să-și înscrie copilul la școală, se pare că părinții acordă o importanță deosebită ofertei educaționale a școlii, calității serviciilor de educație, comunicării dintre personalul didactic și familie, potrivit studiilor recente, realizate de Institutul de Științe ale Educației (Cuciureanu, 2010).
Aceste aspecte tind să aibă o importanță mai mare comparativ cu alte criterii care determinau altădată alegerea unei unități școlare sau a unei clase.
Avantajele pe care le oferă învățământul alternativ în comparație cu învățământul tradițional sunt: implicarea activă a elevilor în soluționarea problemelor, învățarea este văzută ca o spirală care se tot extinde, școlarizarea este interesantă și neconstrângătoare, școala face parte din viață și cunoștințele sunt descoperite.
Pornind de la acestea, eu îmi propun să integrez în învățământul de masă modalități specifice alternativelor.
Întâlnirea de dimineață, specifică alternativelor educaționale Step by Step și Freinet, are o importanță deosebită. Ea este implementată la clasa pregătitoare și la grădiniță în învățământul tradițional, dar după părerea mea poate fi organizată și la clasele următoare, deoarece aduce un plus de diversitate și calitate învățării și poate deveni o rutină.
Se accentuează împletirea activităților școlare și sociale astfel încât, învățătorul și elevii să poată interacționa cât mai bine, formând o comunitate în care se încurajează exprimarea și ascultarea, împărtășirea sentimentelor, participarea. Contribuie la dezvoltarea inteligenței emoționale (interpersonale) dar și la formarea coeziunii grupului.
Întâlnirea de dimineață, are mai multe aspecte pozitive: creează ocazii pentru ca elevii să învețe unii de la alții, asigură o motivație optimă pentru învățare, dezvoltă relații constructive de comunicare, dezvoltă capacitatea de exprimare a gândurilor și de ascultare a celuilalt, se pot cunoaște probleme individuale și de grup.
Poate fi considerată un start bun pentru o desfășurare optimă a programului școlar de peste zi, deoarece creează o atmosferă plăcută, prietenoasă, vioaie.
JOCUL este munca serioasă a copilului. Îl întâlnim la majoritate alternativelor educaționale și poate fi implementat în învățământul tradițonal, deorece jocul face parte din manifestarea firească a copilului.
Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale. Un copil care nu știe să se joace, ”un mic bătrân”, este un adult care nu va ști să gândească.
”Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature, iar prin joc copilul își modelează propria sa statuie.” J. Chateau, 1967
În cadrul jocului, copiii se raportează la anumite realități pentru rezolvarea nevoilor cognitive, afective și relaționale. Ei se pot juca individual, dar și în grup, având posibilitatea de a fi solidari, de a se completa sau compara unii pe alții. Jocul poate fi folosit ca formă de învățare, recapitulare și sistematizare a cunoștințelor.
Jocul didactic contribuie la atingerea unor obiective educaționale variate și complexe. Prin intermediul lor se consolidează și se îmbogățesc cunoștințele elevilor, care pot fi valorificate în viitor, în contexte noi și inedite. Nu numai dezvoltarea intelectuală a copilului se poate urmări prin joc, ci și dezvoltarea psiho-motrică, volitivă sau a unor trăsături de caracter, precum tenacitatea, perseverența, încrederea în sine.
Un avantaj al educației alternative este că programul lor este mai lung, de 8 ore, ceea ce le permite elevilor să-și pregătească și temele. Temele, care vor fi realizate acasă, în învățământul tradițional, ar trebui să fie resimțite ca o perfecționare, ca o stimulare a creativității, nu ca o povară, ca o pedeapsă. De aceea volumul și complexitatea temelor trebuie să respecte particularitățile individuale. Se pot da teme cu caracter obligatoriu și suplimentar, pentru cei care vor să lucreze la un alt nivel.
Ideal ar fi ca învățătorul să-și organizeze parcurgerea materiei în așa fel încât elevilor să le fie suficient ceea ce au realizat la școală, iar acasă să aibă de citit povești, poezii, legende istorice, geografice, enciclopedii sau să joace jocuri de societate. Temele sunt o povară și pentru părinți, pentru că de multe ori timpul petrecut cu propriul copil nu înseamnă decât efectuarea temelor, nu mai au timp să socializeze, să se joace împreună jocuri de societate.
În locul temelor pentru acasă propun, la nivelul unităților școlare, să se organizeze Ateliere de muzică și dans (cu participarea elevilor de la mai multe clase și a profesorului de muzică), Atelier de teatru, Atelier de creație (literatură), Atelier de arte meșteșugărești (cusutul, țesutul), Șah. Elevii se pot înscrie la mai multe ateliere, în funcție de aptitudini, având posibilitatea de a alege, dar nu mai mult de 10 copii într-un atelier. Atelierele se pot desfășura după ore, părinții ar aprecia această inițiativă a școlii, fiind aproape de domiciliul lor. Pentru inițierea elevilor se pot implica și părinții, bunicii, pot fi invitați și meșteri populari locali (olar, confecționer de măști populare). Se pot derula parteneriate cu Palatul Copiilor (pentru calitatea învățării). Limba engleză, robotică, aeromodele, astronomie, realitate augmentară sunt dorite de elevi și părinți, fiind cerințele secolului XXI. La noi în școală la inițiativa unui profesor, a funcționat o trupă de teatru cu elevi de la gimnaziu. Necesită mult efort, dar dacă faci din plăcere, atunci nimic nu e în zadar.
Pentru creșterea calității în învățământul tradițional, încurajarea lecturii, prețuirii cărții, se poate organiza o bibliotecă a clasei cu cărți care pot fi folosite atât în timpul orelor, cât și în pauze sau la sfârșitul programului școlar. Elevii pot fi responsabili cu împrumutul/restituirea cărților, pe rând vor fi ,,BIBLIOTECARUL DE SERVICIU”, o responsabilitate cu multe implicații în consolidarea relațiilor între colegi, pentru o bună documentare în realizarea temelor, pentru dezvoltarea interesului pentru cunoaștere.
Pentru fiecare elev timpul petrecut la școala în compania colegilor, dar și al învățătorului trebuie să fie plăcut, să răspundă nevoilor, intereselor, pasiunilor sale. La începutul anului școlar dar și pe parcursul lui, învățătorul este preocupat de ambientarea, amenajarea clasei, dotarea cu materiale atractive, jocuri, cărți, enciclopedii, care să fie la îndemâna elevilor.
Alături de Întâlnirea de dimineață, joc, ateliere, propun acordarea unei atenții deosebite și serbărilor fiind o activitate fundamentală în alternativele educaționale. Astfel se pune accent pe dezvoltarea integrală a personalității copilului, îmbinând armonios munca și învățătura cu distracția și jocul.
La clasa pregătitoare, se sărbătoresc cu bucurie parcurgerea celor 100 de zile de școală și fiecare realizează o lucrare, dovedind îndemânare și creativitate în alegerea materialelor și răbdare să așeze 100 de simboluri (stegulețe, buburuze, inimioare, etc).
Tratarea transdisciplinară a unor teme este prioritară în educația elevilor pentru că le putem oferi adevărate provocări în manifestarea personalității lor. Fiecare cu talentul său poate contribui la succesul colectiv al clasei din care face parte, dezvoltându-se conștiința apartenenței la comunitate. Cu ocazia unor evenimente culturale, religioase, istorice, sărbătorirea zilei de naștere, dar și parcurgerea cu rezultate foarte bune a unei unități de învățare, trecerea de la un anotimp la altul, ziua școlii, se pot organiza serbări, scenete, șezători, dramatizări, bal mascat, jocuri de rol. Serbările se pot organiza și pentru a marca începutul și sfârșitul unei săptămâni, sosirea sau plecarea unui copil din clasă. Acestea au impact deosebit asupra elevilor deoarece pentru pregătirea lor se vor implica activ, fiecare cu talentul său.
Vor trebui să pregătească elementele de decor, să picteze combinând culorile, să aleagă recuzita potrivită personajului pe care îl interpretează, să memoreze replicile. Aceste activități dacă se organizează și cu implicarea părinților vor fi cu atât mai utile cu cât se vor desfășura la nivelul școlii pentru o mai bună recunoaștere a talentului lor, pentru a primi un feed-back pozitiv, pentru a fi un exemplu pentru ceilalți copii din școală. Se asigură o educație echilibrată, se trăiesc stări sufletești variate, se pot aplica deprinderi învățate la alte discipline, se păstrează și se apreciază tradițiile și obiceiurile noastre, fiind mândri de ceea ce au realizat cu învățătorul clasei. Prin interpretarea rolurilor se dezvoltă abilități sociale și comunicaționale, imaginația, creativitatea, stăpânirea de sine, tenacitate și pot să-și rafineze formele de exprimare artistică (mimică, grație, expresivitate, emoție).
Se poate dezvolta simțul artistic al elevilor prin audiții muzicale, nu numai la ora de Muzică și mișcare, ci și în anumite momente ale lecției pentru a crea un fundal muzical, o atmosferă placută, în timp ce lucrează anumite sarcini. Și în pauzele școlare, la nivelul școlii se pot pot asculta colinde, cântece pentru copii. Devin mai disciplinați, mai răbdători, mai calmi.
Educația copilului nu este completă fără implicarea părinților. Părinții sunt primii educatori ai copiilor. De la ei învață primele lecții de comportament, nu degeaba se vorbește despre cei 7 ani de acasă. Prezența lor la școală, în clasă ar trebui să fie un fapt firesc și nu unul perturbator, așa cum consideră unii învățători. Întotdeauna am invitat părinții la școală nu numai pentru a rezolva probleme legate de situația la învățătură, de comportament sau de rezolvare a temei, la ședințele cu părinții sau la ora de consiliere, ci ori de câte ori doresc ei, mai ales la clasa pregătitoare și clasa întâi. Părinții trebuie să dovedească o implicare activ-participativă, ei fiind adevărații parteneri ai educației alături de proprii copii și de învățătorul clasei, formând un triunghi al educației, fiind o relație cu influențe reciproce. Părinții trebuie să cunoască drepturile și obligațiile pe care le au cu privire la educația copiilor, importanța propriei atitudini pentru reușita școlară și socială a școlarilor. Are o importanță deosebită acest obiectiv, deoarece va influența atitudinea copiilor față de școală și a comportamentului în școală, îmbunătățirea climatului școlar și creșterea performanțele acestora. Între învățător și părinții elevilor trebuie să existe o comunicare continuă, obiectivă, permanentă, bazată pe încredere, respect, acceptarea diferențelor. Strategiile de comunicare cu părinții pot fi și altele pe lângă cele din învățământul tradițional, și anume: vizite (inclusiv în timpul orei), mesaje scrise, carnetele de dialog, scrisori de înștiințare, cu referire la progresul/regresul copiilor, vizite la domiciliu. Părinții sunt cei mai buni consultanți pentru înțelegerea fiecărui copil în parte. Caracteristicile comunicării cu părinții trebuie să fie confidențialitatea și discreția.
Dacă școala amenajează un spațiu special pentru comunicările cu părinții, spre exemplu Camera părinților sau Camera de dialog, aceasta transmite un mesaj convingător despre seriozitatea pe care o acordă parteneriatului cu aceștia. Să încurajăm implicarea părinților ca voluntari în viața școlii. O școală prietenoasă creează climatul potrivit participării părinților în diverse activități. Poate intra în tradiția școlii acest voluntariat al implicării părinților.
Comitetul de părinți al școlii sau Asociațiile de părinți și membri ai comunității, pot planifica activități tematice, pot discuta modul prin care se rezolvă problemele de organizare a unor activități precum Ziua de împărtășit al ........, Ziua Pompierilor, Ziua Armatei, etc., putând fi invitați părinți care să împărtășească din experiența lor de viață, dar și profesională contribuind la dezvoltarea procesului instructiv educativ. Cercetările au arătat că efectele unei asemenea cooperări au un impact pozitiv asupra dezvoltării personale și intelectuale ale copiilor. Simțind implicarea părinților în viața clasei și a școlii, copiii sunt mândri și încrederea în sine crește.
Din procesul instructiv-educativ nu poate lipsi evaluarea activităților desfășurate și a comportamentului elevilor participanți. O evaluare autentică ce se desfășoară paralel cu activitatea de predare învățare, urmărește ce știu și ce pot face, corelat cu gradul de dezvoltare a copilului (istoricul individual de dezvoltare), pentru a obține o imagine de ansamblu asupra capacităților și realizărilor sale. Sunt importante discuțiile prealabile cu copilul și discuțiile după evaluare. Evaluarea urmărește sprijinirea copilului în depășirea propriilor limite și trebuie să reflecte experiențele reale și valoroase de învățare. Întotdeauna să vizeze punctele forte (pozitive), reușitele pentru a stimula acumularea de cunoștințe și înțelegerea lor, dezvoltarea deprinderilor și abilităților. Să fie multidimensională, aprecierea sub toate aspectele personalității elevilor (cognitiv, emoțional, social), pentru a oferi date necesare activitățile didactice viitoare. Modalitățile de evaluare pot fi la Scaunul autorului, expunerea lucrărilor, portofoliul, jurnalul școlar, proiectul, autoevaluarea.
Rezultatele evaluării trebuie cunoscute atât de elevi, cât și de părinți, pentru a ști cum să-i sprijine mai departe. Învățătorul trebuie să informeze părintele ce și-a propus să predea, ce a învățat copilul, în ce direcție are succes și ușurință de rezolvare, apoi precizează care sunt aspectele la care necesită ajutor pe care îl oferă părintele. Părintele ar trebuie să învețe împreună cu copilul său, să ceară ajutor din partea învățătorului ca să găsească o soluție potrivită. De cele mai multe ori, educatorul este cel care organizează activități de recuperare/ameliorare pentru a preîntâmpina golurile, rămânerea în urmă la învățătură.
Observarea sistematică a fiecărui copil poate fi un instrument important pentru părinte deoarece furnizează informații utile, diverse și complete, dar necesită mult timp și efort din partea educatorului pentru a nota zilnic observațiile.
Ar fi de dorit, în urma evaluării, să nu facem ierarhizări, ci să urmărim progresul realizat deoarece fiecare copil este unic în felul său.
În concluzie, strategiile și tehnicile folosite în învățământul alternativ pot fi implementate cu succes și în învățământul tradițional.
BIBLIOGRAFIE:
Ion Albulescu, Pedagogii alternative, Editura All, București, 2014
J. Chateau, Copilul și Jocul, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2017
Dr. Cuciureanu, M, Punți de trecere între învățământul tradițional și cel bazat pe metode pedagogice alternative în sistemul românesc de învățământ, MECTS și ISE, București, 2011
Comentarii
strategiile și tehnicile folosite în învățământul alternativ pot fi implementate cu succes și în învățământul tradițional.
Laureta Speranța Banea acum 1134 zile
Un material foarte frumos structurat. Strategiile și tehnicile folosite în învățământul alternativ se pot folosi cu succes și în învățământul tradițional.
Elena Dorina Drăniceanu acum 1134 zile
Foarte bine structurat materialul prezentat.
Georgeta Cîrstea acum 1134 zile
multumim
Alina Daniela Chiriță acum 1134 zile
Mulțumim!
Adina-Theodora Zlotea acum 1128 zile
Ministerul Educaţiei