În anul 1994, mi-au rămas vreo 2 topuri cu foi de hârtie pe care scrisesem greşit în timp ce tastam, la maşina de scris, lucrarea «Cântecul şi jocul popular românesc – mijloace de educaţie muzicală a şcolarului mic », pentru obţinerea gradului didactic I.

Între 2005-2007 am scris lucrarea de licenţă « Valenţe educative ale transdisciplinarităţii » fără să am vreo foaie de hârtie stricată, din cauza greşelilor : folosisem un computer, care eliminase consumul inutil de hârtie !

Între anii 1991-2005 am strâns vreo 4 albume foarte mari cu fotografii şi  vreo 20 de casete video cu înregistrările emisiunilor televizate în care apăreau elevii cercului de folclor îndrumat de mine sau care aveau subiecte de folosit în activităţile din cadrul cercului de folclor.

Interviurile cu oamenii care ne povesteau despre cultura tradiţională românească din satele lor, le înregistram pe casete audio, folosind un radiocasetofon măricel, care avea şi funcţie de înregistrare.

Din 2006 avem aparat de fotografiat digital, care şi filmează cu sunet. Materialele realizate le descărcăm în computere, ni le transmitem unii altora prin servicii de transfer online, le edităm utilizând diverse soft-uri, le păstrăm online sau pe DVD-uri şi, într-un viitor nu foarte îndepărtat, vom avea stick-uri de memorie sau hard-uuri externe de mare  capacitate.

În anii 1978-1982, la Liceul Pedagogic, doamna profesoară Ulea Felicia ne-a învăţat tot ce trebuia să ştie o viitoare învăţătoare în materie de lucru manual. Între timp, disciplina “lucru manual” a fost înlocuită de “abilităţi practice” (în clasele primare) sau de “educaţie tehnologică” (în clasele gimnaziale). Cusăturile româneşti, dantelele pentru costumele tradiţionale, ciucurii pentru căiuţi, căluşel sau căpriţă - le lucrez, acum, în cadrul activităţilor educative nonformale de la Clubul Copiilor şi Elevilor.

Modelele mai complicate de dantele le-am cam uitat dar...motorul de căutare Google m-a condus către tutoriale de toată frumuseţea! Pentru faptul că înţeleg repede aceste tutoriale, gândul meu zboară, mereu, cu mulţumiri, spre doamna profesoară Ulea, din anii adolescenţei.

Între anii 1990-2001, o colegă ne citea, în cancelarie, fragmentele din scrisorile surorii ei gemene - tot învăţătoare, dar în Anglia – despre învăţământul primar din Marea Britanie.

Azi, prin platforma eTwining.net, putem afla, aproape în timp real despre sistemul educativ din ţările acestei comunităţi virtuale de învăţare, propunem, analizăm, îmbunătăţim şi realizăm proiecte educative în cadrul unor parteneriate stabilite de comun acord cu colegi aflaţi la mii de kilometri depărtare. Este o oportunitate extraordinară spaţiul virtual care reuneşte experienţe educative ale unor comunităţi despărţite de mari distanţe geografice!

Trebuie să menţionez că procesele de învăţare au loc mai uşor în timp real: fiecare dascăl creează cele mai potrivite situaţii educative din care elevii ies cu mintea şi sufletul mai bogate.

Spaţiul virtual oferit de platforma eTwining.net valorifică rezultatele proceselor educative desfăşurate în timp şi spaţiu reale, conferindu-le noi valenţe formative.

În acelaşi timp, rezultatele proiectelor desfăşurate de alţi colegi, pot fi utilizate ca materiale didactice inedite.

Din propria experienţă de învăţăcel, pot spune că este mult mai uşor să înveţi ceva în timp şi spaţiu real, decât pe o platformă ancorată în vasta reţea Internet.
Feedback-ul  primit în cadrul cursurilor şi seminariilor desfăşurate prin participare directă este mult mai eficient decât efortul depus pentru învăţarea sau aprofundarea individuală a unui curs online.

Din experienţa de dascăl, am observat că elevii cu posibilităţi mai slabe de învăţare a unui anumit conţinut - dacă sunt atent îndrumaţi şi supravegheaţi direct, utilizând şi mijloacele oferite de  tehnologia informaţiei şi comunicării (în funcţie de ritmul propriu de învăţare al fiecărui elev) – obţin rezultate mai bune decât elevii cărora li s-a oferit soft didactic extraordinar de bine realizat  şi au fost lăsaţi să-l utilizeze independent.

Sintetizând, pot afirma că noile tehnologii pot ajuta enorm la optimizarea proceselor educaţionale, dar factorul hotărâtor care asigură valorificarea lor eficientă şi eficace este omul: părinte-educator-învăţător-profesor-bibliotecar-….

Aşa cum elevilor cercului de folclor pe care îl conduc începând cu anul 1991 - înregistrările de pe casete VHS, casete audio, hârtie fotografică, dischete, CD-uri, DVD-uri, carduri de aparat foto digital -  le reamintesc activităţi frumoase, reale, pe care aceia dintre ei care au absolvit cursuri de informatică le-au utilizat  în crearea primelor lor pagini web în limbaj HTML…aşa, elevilor actuali, materialele  realizate în cadrul proiectelor eTwining le vor reaminti clipe minunate pe care le vor fi împărtăşit colegilor de peste mări şi ţări…şi…sigur societatea de peste 20…50 de ani va fi fericita beneficiară, peste timp, a roadelor activităţilor educative de azi.