RECOMANDĂRI DE LECTURĂ SUPLIMENTARĂ PENTRU ELEVI DIN GRUPUL ,, INSPIRAȚIE PENTRU ȘCOALĂ,,
IULIE 2019 GIMNAZIU    #ÎMPREUNĂ
 

Cl. a VII-a:
1.Ionel Teodoreanu-,, La Medeleni,, (celelalte volume)
2.Radu Tudoran-,, Toate pânzele sus!,,
3.Constantin Chiriță-,, Cireșarii,
4.Anca Nedelcu-,, Genialii,,
5. Grigore Băjenaru-,, Cișmigiu &Comp,,
6.Cella Serghi - ,, Pânza de păianjen,,
7. Mircea Sîntimbreanu ,, Recreația mare,,
8. Mihai Eminescu - ,, Poezii,, (selectiv, exemple: ,, Dorința,, ,, Lacul,, ,, O, rămâi,,, ,, Criticilor mei,, )
Cl. a VIII-a:
1.Ioana Pârvulescu - ,, Inocenții,,
2.Robert Ersten-,, Cum am supraviețuit clasei a VIII-a,,
3. Andreea Russo - ,, Fata cu vise alb-negru,,
4. Tudor Mușatescu-,, Titanic Vals,,
5. Octavian Paler -,, Viața pe un peron,,
6.Mihail Sebastian-,, Jocul de-a vacanță,,
7. Marius Albert Neguț-,, Din altă viață. Jurnal de copil,,
8. Ion Creangă - ,, Amintiri din copilărie,,
9. Cornel Drăgoi -,, Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara,, (Lectură împreună cu părinții)

RECOMANDĂRI DE LECTURĂ SUPLIMENTARĂ PENTRU ELEVI DIN GRUPUL ,, INSPIRAȚIE PENTRU ȘCOALĂ,,
IULIE 2019 GIMNAZIU    #ÎMPREUNĂ
Cl. a V-a:
1.Cristina Andone-,, Enescu și hora razelor de soare,,
2.Al. Mitru-,, Legendele Olimpului,, (vol. I și II)
3.Alec Blenche - ,, Erus,, (3 vol.)
4.Ion Creangă-,, Povestea porcului,,
5.I.L. Caragiale-,, Vizita,, ,, D-l Goe,,
6.Petre Crăciun - ,,Basme,,
7.Mihai Eminescu -,, Scrisoarea III,, (fragm.)
8.Adina Rosetti - ,, De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură?,,
9.Alex Moldovan-,, Olguța și un bunic de milioane,,
10.Mircea Cărtărescu-,,Enciclopedia zmeilor,,
11. Irina Dumitru-,, Sophie, robotul cu suflet,,
Cl. a VI-a:
1.,, Care-i faza cu cititul?,, -coordonator Liviu Papadima
2.Horia Corcheș-,, Istoria lui Răzvan,,
3.Al. Mitru - ,, Din marile legende ale lumii,,
4.Adina Rosetti - ,, Povestea kendamei pierdute,,
5.A.Rosetti, V. Pătrașcu, I. Iordan, L. Grunberg, C. Andone -,, Nesupusele,,
6. Matei Vișniec-,, Omul de zăpadă ce voia să întâlnească soarele,,
7.I.Teodoreanu - ,, La Medeleni,, vol. I

Vă atașez linkuri spre două exerciții digitale pe care le-am creat: unul pentru copii începând cu clasa a III-a: Proverbe-

https://learningapps.org/15802429 

Și un exercițiu pentru clasele a V-a, a VI-a - Timpurile indicativului. 

https://learningapps.org/11000881 

Nu spun ca acum cunosc tot..dar sigur stiu mai multe..imi doresc sa aflu mai multe..sa fac mai multe!!! Stiu unde sa caut...unde sa ma documentez...unde sa intreb...unde sa aflu despre experientele altora..

Acum as putea sa spun oricui ca eTwinning este o comunitate online a profesorilor , o proprietate a sistemului european de invatamant ce urmareste formarea continua a profesorilor prin proiecte europene, prin schimbul de bune practici, folosind noile tehnologii.

Cu ce-i ajuta aceste proiecte pe elevii zilelor noastre? In primul rand socializeaza, comunica intr-o limba straina ajutandu-i sa inteleaga, sa exprime si sa se exprime, sa interpreteze concepte, ganduri, sentimente, fapte si opinii oral, scris, citit.

Initial se informeaza folosind tehnicile moderne actuale, iar mai apoi invata despre cultura altor tari, afla cum functioneaza sistemul de invatamant al tarii respective si astfel pot compara cu ceea ce ei stiu deja. Astfel ei isi dezvolta abilitatea de a cauta, culege si procesa informatia si de a o folosi intr-un mod critic si sistematic.

Invata sa lucreze impreuna, comunicand si colabarand atat intre ei dar si cu partenerii de proiecte, devin responsabili!!

Infratirea intre scoli poate continua cu infratirea intre localitati, completand comunicarea si cooperarea online prin alte proiecte( activitati culturale, vizite etc)astfel incat si comunitatea locala poate sa beneficieze de  proiectele eTwinning.

Atat cadrele didactice dar si elevii au acces prin aceasta platforma europeana la un cadru activ de invatare si la instrumente pedagogice care integreaza noile tehnologii  in activitatea didactica.

Acest mediu virtual de colaborare se adreseaza tuturor profesorilor din invatamantul preuniversitar indiferent de specialitatea de predare, directorilor de unitati scolare, inspectorilor scolari 

Grupul țintă:
- Principal – elevi de liceu clasele X-XII
- Secundar – cadre didactice implicate, părinți, reprezentanți a autorităților locale

S-ar utiliza ca instrumente de lucru: jurnalul proiectului, blog-ul, wikispaces.
Cadrele didactice alături de elevi din țara care a inițiat proiectul (România) pot propune partenerilor rezolvarea unui chestionar ce va cuprinde întrebări ce vor avea ca temă prezentarea partenerilor (site HOT POTATOES).
Un alt instrument care poate fi utilizat este VOICETHREAD. Deoarece vor fi și prezentări în Power Point însoțite de înregistrări audio sau înregistrări video care pot să prezinte dansurile populare specifice zonelor partenerilor.

Ca produse ale proiectului:
1-dictionar cu termeni din arta populară și culinară,  la realizarea căruia vor participa toți partenerii
2-realizarea și postarea unei prezentări video de către fiecare partener care va conține:scurtă prezentare a țării și localității partenerului, a costumului tradițional, a unui dans popular specific zonei, precum și tehnica preparării unui produs culinar de către elevii din echipa de lucru de la fiecare partener.
3-realizarea unui album foto cu fotografii de la toți participanții, care va conține imagini din timpul derulării proiectului
4-realizarea unei reviste on – line cu rețete specifice fiecărui partener însoțite de imagini ale produsului

La proiect propun să fie minim trei parteneri.

Rezultate așteptate:
1-comunicarea într-o limbă străină
2-dezvoltarea competențelor digitale
3-utilizarea instrumentelor de lucru virtuale
 

Nu contest ideea de bază, aceea a unei săptămâni de învăţământ alternativ. De asemenea este de apreciat efortul acelor cadre didactice  de a face din această săptămână ceva cu adevărat util. Cu toate acestea nu pot să nu remarc faptul că anumite premise au fost greşite şi din această cauză , cel puţin la liceu, totul s-a transformat într-o mare pierdere de vreme.

Se porneşte de la ideea că toate cadrele didactice sunt persoane creative, pline de energie, dornice să îşi manifeste talentele pedagogice într-un cadru mai relaxat decât cel obişnuit. În realitate, cei care propun activităţi atractive o fac tot timpul anului. Cei care fac activităţi altfel cu lelevii au făcut-o şi o vor face în mod constant. Rămâne însă un număr destul de mare de profesori care din motive subiective sau obiective nu pot face nimic altceva. Au învăţat un ritual al orei de care nu pot să se desprindă - făcut prezenţa, ascultat 3 elevi, predat materie, dacă mai e timp, cinci minute moralizatoare. Aceştia nu vor putea ieşi din tipar. mai sunt aei colegi care nu pot să-şi ţină elevii în clasă sau/şi care nu-şi ţin orele, ci îi lasă în faţa unui calculator, obţinând astfel liniştea. Aceştia au curajul să propună altceva?

Înainte de acestă săptămână inspectorul şcolar general şi-a exprimat dorinţa, visul, ca cercetăşia să fie o componentă tot mai importantă a activităţilor extraşcolare sau din aeastă săptămână atipică. Fosta elevă, fetiţă, din mine a avut reacţia de neplăcere. Urăsc şi acum acea camaraderie a grupului, obligaţia de a merge în grup, de a te preface că mori de încântare să participi la socializarea cu de-a sila şi să accepţi aroganţa şi chiar agresivitatea acelor lideri de grup. Fiecare dascăl a proiectat propriile aspiraţii, dar o serie de constrângeri nu permit realizarea "aşa cum vreau eu".  Fiecare profesor trebuie să aibă un număr de ore corespunzător celor curente. Dar dacă niciun elev nu vrea să participe la ceva alături de acel profesor?  S-a înţeles din păcate că toate activităţile trebuie să fie ceva gen vizite la muzee, zoo, grădini botanice, toţi au propus filme, au propus curăţenii de primăvară etc, dar eficienţa lor este nulă. Se va spune că e vorba de coeziunea colectivului. Atunci trebuie făcută la momentul potrivit.

Mărturisesc că nu sunt genul de om "sufletul petrecerii". Sunt respectată ca profesor pentru munca mea constantă de la clasă şi pentru alte însuşiri decât cele de animator cultural sau de organizator de festivităţi aducătoare de adeverinţe. Cum să mă transform pentru o săptămână în ceva ce nu sunt? O fi vorba de perfecţonare şi autodepăşire, dar falsitatea acestor activităţi mai degrabă mă demobilizează complet.

Pentru anul viitor, pentru că ştiu că nu vom scăpa de această activitate, îmi propun o altfel de organizare, măcar câţiva să avem ceva folos de pe urma ei.

Viitorul se contruieşte pe prezent, deci anumite idei existente acum pot fi dezvoltate în viitor. Se insistă tot mai mult pe individualizarea educaţiei pentru ca fiecare să aibă un parcurs individualizat, nestresant, corespunzător nevoilor proprii. Deja în unele ţări se extinde învăţământul online, justificarea fiind printre altele şi libertatea gestionării timpului şi a acordării unei atenţii mai mari preocupărilor personale. Prezentul însă ne arată un număr tot mai mare de copii cu comportamente deviante, antisociale chiar, aceste probleme datărându-se dorinţei familiei de a-i proteja, de a-i crea un mediu "nestresant.". Astfel, copilul are aptitudini emoţionale, sociale, de relaţionale foarte slab dezvoltate, ceea ce duce şi la întârzierea sau chiar probleme mari în dobâbdirea altor aptitudini. Din contră, în alte medii se încurajează socializarea, munca în echipe etc. Este adevărat că pentru integrarea în societate acest tip de educaţie creează bazele necesare. Dar există şi problema unor copii mai sensibili, mai deosebiţi, care pot fi plafonaţi sau terorizaţi de colectivul în care ajung. Există în fiecare colectiv un "ţap ispîşitor", un "lider"-şmecher al grupului, astfel încât pentru unii elevi grupul poate însemna limitare. Se vorbeşte de asemenea despre o dezvoltare armonioasă în paralel cu încurajarea performaţei într-un anumit domeniu. Şcoala reflectă dilemele societăţii în legătură cu tipul de om moder: unul hiperspecializat, extrem de performant pe o anumită problemă, dar cu probleme grave în alte domenii ale vieţii, sau tipul mediu, fără realizări deosebite în vreun domeniu, dar care are o viaţă destul de plină.

De asemenea, există două opinii opune despre tehnologizare. Se promovează intens folosirea calculatorului în timpul orelor până când s-a ajuns la constatarea analfabetismului majorităţii elevilor. Părinţii, pentru a avea câtva timp de linişte, renunţă la a fi cu copilul şi îi oferă un film sau un joc pe calculator. Dascălii preferă să-i ştie cuminţi, uitându-se la un film sau folosind calculatorul, pentru că evită disconfortul creat de confruntarea cu problemele comportamentale. Acestea se vor agrava în timp, până când subterfugiul calculatorului nu va mai putea fi folosit. Înlocuirea actului citirii cu simboluri, filme, desene, variante audio, a dus la sărăcirea vocabularului, dificultăţi de exprimare etc. Dacă aceasta va fi direcţia urmată, atunci este previzibil că numărul de izolaţi, de persoane asociale, cu probleme emoţionale grave va fi în creştere. O altă direcţie este întoarcerea la tradiţie în sensul redescoperirii contactelor umane, a ieşirii în natură, a încurajării unui ritm mai lent de viaţă, dar mai intens ca trăire reală. probabil că vor coexista cele două opţiuni.

Părinţii înşişi, şi chiar elevii, au discursuri diferite despre ceea ce aşteaptă de la instituţia şcolii. Pe de o parte vor performanţă, pe de altă parte vor relaxare. Pe de o parte vor să se renunţe la sistemul tradiţional al memorării unor lecţii kilometrice, pe de altă parte reproşează că e puţin scris în caiet, că ora în care s-a discutat sau s-a citit un text a fost pierdută, "nu se vede nimic". Întotdeauna va fi ceva de genul :"Toată lumea trebuie.......... ! Totuşi pentru mine aţi putea face o excepţie."

În concluzie, va trebui să acceptăm faptul că şcoala actuală se transformă într-un ritm foarte rapid, asemeni societăţii, chiar dacă nu la aceeaşi viteză. şcoala şi-a pierdut de mult timp rolul important în societate pe care l-a creat perioada iluministă şi nu va redobândi acest rol în următoarele decenii pentru că nu mai este o realitate imuabilă, deţinătoare a adevărurilor. Deoarece se promovează libertatea individului de a-şi gestiona viaţa, fiecare grup social sau individ va avea libertatea de a-şi crea propriul demers educativ, deci nu se pot descrie câteva sisteme mari de educaţie. Previzibil este că va avea loc o multiplicare a variantelor educaţionale, urmând ca societatea să valideze anumite variante. Într-o societate a libertăţii de opinie, asociere şi exprimare întotdeauna vor exista păreri diferite despre educaţie, deci vom renunţa la certitudini.

Impactul economic al educaţiei este evidenţiat precis în câteva studii care se referă la calitatea educaţiei în general, la durata de şcolarizare şi la performanţa şcolară. Studiile ex-ante care încearcă să stabilească relevanţa, oportunitatea, impactul anticipat al politicilor şi programelor naţionale de reformă în educaţie iau întotdeauna în calcul acest gen de date pentru a-şi argumenta opţiunile de investiţie masivă pe termen lung în cadre didactice, în dotări, în curriculum:

O ţară capabilă să obţină rezultate la alfabetizare cu 1% mai mari decât media internaţională va atinge un nivel de productivitate a muncii şi un nivel al PIB pe cap de locuitor cu 2,5% şi respectiv 1,5% mai mari decât cele ale altor ţări. – Barro 2001, OECD 2009.

Rezultatele şcolare influenţează creşterea economică: 1 deviaţie standard la nivel de ţară (adică 47 puncte la PISA 2000, matematică) în ceea ce priveşte rezultatele la teste - asta înseamnă o creştere anuală a PIB-ului cu ~1%; 1 deviaţie standard în plus la rezultatele la matematică în liceu înseamnă câştiguri anuale ale individului cu 12% mai mari (SUA); efecte similare cu privire la aceste aspecte au fost remarcate atât în cazul ţărilor dezvoltate cât şi al celor în curs de dezvoltare; proliferarea alfabetizării de bază şi creşterea proporţiei elevilor care depăşesc pragul performanţei de vârf au efecte independente, pozitive asupra creşterii economice. – Hanushek (Banca Mondială), 2007.

Pentru bărbaţii în vârstă de 25 de ani sau mai mult, PIB-ul pe cap de locuitor creşte cu 0,44% pt. fiecare an în plus de educaţie, ceea ce înseamnă o rentabilitate de 7%. – Barrow, 2000, apud Kozma, 2005.

O examinare a unor studii la nivel microeconomic din 42 de ţări indică o creştere de 9,7% a veniturilor personale pentru un an în plus de şcolarizare. – Psacharopoulos şi Patrinos, 2002, apud Kozma, 2005.

Diferenţa dintre rata de rentabilitate brută şi cea netă a studiilor universitare a fost de 1,1 (Canada) şi 1,9 (SUA).  Pe baza acestor calcule, impozitul pe venituri asociat cu câştiguri mai mari duce la o creştere de ~2% a beneficiilor sociale ale învăţământului superior. Luând în considerare câştigurile mai mari asociate cu un nivel mai ridicat de educaţie şi sistemul de impozit pe venituri gradual (adică cu cât câştigi mai mult, cu atât este mai mare impozitul), rezultă faptul că cei care câştigă mai mult ca urmare a anilor în plus de educaţie plătesc şi mai mult la impozitul pe venituri de-a lungul vieţii. – Riddell, 2006.

În SUA, o creştere a ratei de absolvire a liceului de 1% va reduce costurile criminalităţii cu ~1,4 miliarde de dolari pe an. – Riddell, 2006.

Acest tip de abordare este necesară acolo unde argumentele de bun simţ eşuează şi unde decizia este luată exclusiv de "administratori".

.

Bibliografie:

Barro, Robert J. Education and Economic Growth. Harvard University, 2001. Online: (http://www.oecd.org/dataoecd/5/49/1825455.pdf)

Hanushek, Eric A. and Wossmann, Ludger. Education Quality and Economic Growth. World Bank, 2007. (Online: http://edpro.stanford.edu/hanushek/files_det.asp?FileId=204)

Kozma, Robert B. National Policies that Connect ICT-based Education Reform to Economic and Social Development. Human Technology, SRI International, University of Jyväskylä, 2005. (Online: http://www.humantechnology.jyu.fi/articles/volume1/2005/kozma.pdf)

Riddell, W. Craig. The Impact of Education on Economic and Social Outcomes: An Overview of Recent Advances in Economics.  University of British Columbia, 2006. (Online: http://www.econ.ubc.ca/riddell/cprn.pdf)

Dr. Aric Sigman, psiholog și autor al unui studiu lansat recent în Marea Britanie, afirmă că introducerea prematură și utilizarea excesivă a tehnologiei are efecte negative asupra dezvoltării copiilor, ale căror capacități cognitive sunt în formare. “Sunt rezultate ale cercetărilor care arată că introducerea TIC de la vârste fragede subminează abilitățile pe care ministerele spun că vor să le formeze prin inițierea de programe de informatizare, cum ar fi capacitatea de a menține atenția concentrată pentru o perioadă mai lungă de timp”, spune Sigman.

Dr. Sigman își argumentează afirmațiile prin faptul că este o contradicție între capacitatea de multitasking – a alterna rapid mai multe sarcini de lucru pentru a face mai multe lucruri în același timp, specifică lucrului pe computer - și susținerea atenției. Acestea nu pot și nu trebuie formate în același timp. Capacitatea de concentrare a atenției pe o durată mai lungă trebuie să fie o abilitate fundamentală, necesară pentru alte competențe care se formează mai târziu. Marea problemă care este identificată de studii specializate este observația conform căreia copiii nu mai citesc literatură, nu reușesc să se concentreze la școală, nu pot să comunice – puse pe seama deficitului de atenție prezent la toate grupele de vârstă ale elevilor din ziua de astăzi.

Dezbaterile pe problema efectelor noilor tehnologii asupra dezvoltării cognitive, sociale sau asupra sănătății copiilor au început să împartă opiniile specialiștilor în zone din ce în ce mai polarizate.

În toate țările dezvoltate, elevii din ciclul primar au cel puțin o oră pe săptămână în care lucrează cu computerul. În Statele Unite, studiile relevă faptul că aplicații educaționale digitale aduc beneficii la nivelul dezvoltării limbajului și al competențelor sociale . În Europa, sunt numeroase studii care arată efectul pozitiv al noilor tehnologii pentru performanța școlară, pentru educație diferențiată și pentru realizarea de situații educaționale mai semnificative pentru elevi.

O altă categorie de studii, precum cel din Marea Britanie, relevă faptul că expunerea prelungită la televizor sau la computer introduc elemente entropice – pe criteriile convenționale ale psihologiei dezvoltării – sau „dezordonează” dezvoltarea creierului.

De aceea, accesul la noile tehnologii ar trebui să fie permis (în școli) abia de la 9 ani, adică începând din clasa a IV-a, susțin autorii.

În sprijinul acestor afirmații vin concluziile unui raport de cercetare al Universității Duke din SUA, elaborate în urma studiului longitudinal al activității unor copiii din Statele Unite, în perioada 2000-2005. Cercetarea a luat sfârșit înainte ca rețelele sociale precum Hi5 și Facebook să capete amploare, ceea ce amplifică afirmațiile cercetătorilor cum că accesul copiilor computere și la Internet de mare viteză conduce la o scădere a rezultatelor la teste. Sugestia autorilor a fost că modelele susținute guvernamental de extindere a accesului de acasă la noile tehnologii ar putea conduce la mărirea discrepanțelor în performanța școlară dintre elevii dezavantajați și elevii buni.

O altă ipoteză interesantă avansată de același raport este faptul că educația a fost distrasă de “obsesia tehnologiei”, însemnând că accentul exagerat pe TIC din ultima perioadă, fără să fie susținut de o pregătire adecvată a cadrelor didactice și de o moderare (centralizată) a demersurilor de integrare în limitele eficienței pedagogice, a condus la „abuz de tehnologie” și la multe situații de lucru în clasă irelevante din punct de vedere al obiectivelor de învățare.

Însă, după părerea noastră, aceasta a fost o etapă incipientă necesară a procesului de implementare a noilor tehnologii în educație, în care decidenții, cercetătorii, cadrele didactice și copiii înșiși au experimentat, au tras concluzii și și-au ameliorat demersurile, fascinați de potențialul pe care îl arată aceste (încă) noi instrumente de lucru. Nimeni nu mai poate nega că asistăm la zorii uneia dintre cele mai mari schimbări în educația publică de după implementarea organizării pe clase și lecții, începută în secolul al XVII-lea. Probabil că singura problemă reală în această privință este rezistența la schimbare a unor practicieni ai educației, afișată ostentativ, în condițiile în care educatorii ar trebui să conștientizeze faptul că sunt primii responsabili de viitorul (profesional) al tinerelor generații.

„Adulții pot considera tehnologia ca un instrument al productivității, spune prof.univ. Jacob Vigdor, de la Universitatea Duke din Statele Unite, însă majoritatea copiilor nu le împărtășesc atitudinea.” Cercetarea, realizată împreună cu prof.univ. Helen Ladd, mai arată că noile tehnologii sunt instrumente utile pentru copii acolo unde părinții le monitorizează activitatea. În familiile dezavantajate socio-economic, este mai puțin probabil ca părinții să aibă timpul, cunoștințele sau dispoziția necesară pentru a verifica durata și modul în care computerele sunt folosite de cei mici și pentru a-i direcționa către o utilizare în scopuri educaționale.

Valoarea adăugată a utilizării softului educațional pentru atingerea obiectivelor educaționale nu mai poate fi pusă la îndoială. Chiar și la clasele mici, o aplicație în format digital bine aleasă și potrivită contextului didactic de la momentul respectiv poate facilita performanța școlară atât a elevilor cu dificultăți sau cu un stil diferit de învățare, cât și a celor supradotați. Contribuie la creșterea motivației pentru învățare, la focalizarea atenției asupra conținuturilor predate, la înțelegerea fenomenelor, la formarea unor deprinderi de lucru independent sau în echipă, la realizarea de legături transdisciplinare și cu situații concrete din lumea reală, la dezvoltarea abilităților de lucru cu computerul etc.

În plus, tentația jocurilor și a socializării online este atât de mare, corespunzând unor nevoi intrinseci de dezvoltare ale ființei umane, încât a interzice utilizarea calculatorului, a rețelelor sociale și a programelor de mesagerie instant echivalează de multe ori cu a-l închide pe copil într-o cameră fără ferestre și a-i limita dezvoltarea cognitivă. Lumea modernă a incorporat deja noile tehnologii printre instrumentele firești de comunicare, de formare continuă și de informare.

Considerații finale

Pentru a concluziona, putem spune că nu atât utilizarea noilor tehnologii ar fi o problemă majoră, ci modul în care sunt acestea folosite de copii, orice vârstă am lua în considerare. De aceea, recomandările noastre vizează următoarele aspecte:

• Utilizarea computerelor de la o vârstă fragedă (înainte de 9-10 ani) trebuie făcută sub supravegherea părinților sau a cadrului didactic.
• Folosirea moderată a noilor tehnologii (și ar trebui inclus aici și televizorul), cu o limită bine stabilită de timp de utilizare – în timp, durata poate crește de la mai puțin de o oră (la 6 ani) la două-trei ore pe zi (la 14 ani).
• Utilizarea aplicațiilor sigure, a softului educațional cu reală valoare pentru învățare și adaptate vârstei psihologice a copilului/ elevilor.
• Utilizarea Internetului numai după ce părinții sau cadrele didactice fac configurările necesare pentru accesul securizat al copiilor la paginile de pe Internet.
• Părinții trebuie să se asigure că noile tehnologii nu devin un scop în sine pentru copil, ci că acesta înțelege rolul acestora de instrument pentru comunicare, informare, formare de deprinderi, joacă.

Desigur, unele dintre aceste recomandări necesită intervenții de durată și fermitate în aplicarea principiilor. Mai ales, o atitudine adecvată față de noile tehnologii se construiește prin exemplul constant din partea părinților și a educatorilor; nu-i cereți copilului ceea ce dumneavoastră nu respectați: dacă părintele se joacă la computer până noaptea târziu, e puțin probabil ca un copil să adopte un comportament diferit; dacă învățătoarea pune accentul pe utilizarea în sine a computerului și nu pe ceea ce aduc softurile educaționale și Internetul pentru atingerea obiectivelor de învățare și de formare de competențe, e puțin probabil ca elevii să perceapă computerul doar ca pe un instrument de muncă intelectuală.

Ce-i drept, acest instrument de muncă intelectuală este unul complex și avansat, iar utilizarea sa deplină, atât de necesară în viața profesională și socială de la momentul în care copiii de astăzi vor intra pe piața muncii, solicită exercițiu, responsabilitate, echilibru. Este foarte puțin probabil ca acestea să se formeze corect prin interdicții nefondate,utilizare nediferențiată, fără software de calitate, fără suport “avizat” din partea adulților semnificativi din viața copilului.

Ca orice mediu socio-educațional bogat în influențe și dependent de realitatea socială, culturală și economică, primii pași trebuie supervizați, influențele negative trebuie filtrate, iar strategiile adecvate de „supraviețuire” sau de răspuns trebuie explicate, exersate, interiorizate pe un suport axiologic autentic.

Articole recente pe aceeași temă:

Henry, Julie. Ban computers from schools until children reach age 9, says expert. Telegraph.co.uk, 13 iunie 2010.

Bonner, Lynn. Study: PCs hurt students' grades. Newsobserver.com, 19 iunie 2010.

Paton, Graeme. Nurseries 'teaching children using computers'. Telegraph.co.uk, 1 iunie 2010.