DOI FRAŢI CUMINŢI

Sunt Bogdan cel măricel
Şi sunt tare frumuşel,
Sunt cuminte, ascultător
Pe placul părinţilor.

El e frăţiorul meu,
Teo e numele său;
E micuţ şi drăgălaş
Parcă-ar fi un îngeraş.

Tare mult noi ne iubim
Dar ne mai şi necăjim,
Facem multe ghiduşii
Cum mai fac şi alţi copii.

Pe părinţi îi ascultăm,
Multe bucurii le dăm;
Doi tovarăşi buni pe viaţă
Au acum părinţii-n faţă.