„Avem datoria, ca dascăli, de a promova valențele educative ale culturii populare naționale pentru românii de pretutindeni.”

Prof. Sofia VASILESCU, Clubul Copiilor Costești - Argeș

Cultura populară se definește ca fiind ansamblul valorilor materiale și spirituale produse pe un anumit teritoriu, în decursul evoluției istorice a populațiilor stabilite pe acesta. România are o cultură unică, care este produsul geografiei și al evoluției sale istorice distincte. Aceasta este fundamental definită ca un punct de întâlnire a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est și Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în niciuna dintre ele. În acest context, zone etnografice și spirituale din România au păstrat și perpetuat o bogată moștenire culturală, rod al inteligenței și activității creatoare a oamenilor din aceste meleaguri. Locuind într-un spațiu unde s-au născut mituri și legende, oamenii acestor teritorii, păstrători de limbă și datini, au fost mereu deschiși spre ideile generoase ale vremurilor. Cultura populară acoperă aici domenii diverse, de la portul popular până la dans, muzică, tradiții, obiceiuri, folclor. Moștenirea culturală este vastă și bogată, bazată atât pe transmiterea concretă, fizică, a elementelor de port popular și meșteșuguri tradiționale, cât și pe transmiterea orală a trăsăturilor folclorice tradiționale: basme, balade, cântece, dansuri etc.

Din punct de vedere educativ, se poate spune că cel mai important rezervor de argumente și mijloace didactice îl constituie această acumulare și decantare intrinsecă a valorilor care definesc un neam. În acest context, în lumea modernă, educația devine și ancora ființei și spiritului național, care formează și unește sufletul românesc de-a lungul și de-a latul planetei. Este o datorie și o onoare a fiecărui dascăl de a–și promova activitatea, de a oferi altora experiența și expertiza dobândită în arealul unei culturi, peste tot unde bate o inimă românească, într-o apostolică misiune de a oferi tuturor copiilor o șansă de a trăi și gândi românește, oriunde s-ar afla. Astfel s-a născut ideea unui schimb de experiență, cu o unitate din afara României, unde învață, însă, copii români ai familiilor care s-au stabilit și și-au rostuit viața în această țară europeană.

Educația modernă ignoră voit frontierele, se ghidează după niște principii universale ale democrației, păcii și omeniei, iar din acest punct de vedere nu contează unde în Europa învață un român, atât timp cât cei care le formează caracterul și le modelează sufletul sunt dedicați acestor principii și își fac datoria cu profesionalism. Toată experiența didactică dobândită zi de zi la catedră cu copiii și elevii poate și trebuie diseminată și împărtășită permanent, din toată inima, tuturor celor implicați în procesul educativ. Cu atât mai mult, însă, tot ca parte a unei educații moderne, este imperios necesar să fie păstrată ființa și identitatea națională decantată în creuzetul teritoriului istoric al unui neam, iar acest lucru determină importanța covârșitoare a împărtășirii profesionale și empatice a experiențelor dobândite în procesul didactic pe acest segment.

Această misiune fundamentală nu este în prezent deloc facilă, nici chiar în vatra românească definită geografic, cu atât mai mult acolo unde comunități de români își doresc pentru copiii lor o educație de calitate. Cheia întregului proces educativ pe acest segment o constituie modul în care valorile autentice ale ființei naționale sunt transpuse în activitatea didactică, iar acest lucru reprezintă un scop în sine al unui schimb de experiență didactică inedit între instituții care oferă educație extrașcolară și/sau școlară preuniversitară, în vederea aplicării unor metode, procedee și tehnici inovative în procesul instructiv-educativ. Având în vedere latura empatică interdisciplinară și complexă a unei educații care să conserve ființa și identitatea națională, propunem această abordare din perspectiva activității didactice extrașcolare, legate indisolubil de aptitudini, vocație, talent și îndeletniciri practice, tradiții și obiceiuri, petrecere armonioasă și constructivă a timpului liber. Pe acest fundament se concentrează acest schimb de experiență, folosind reperele culturii populare românești ale marilor sărbători creștine, care pentru noi sunt încărcate de istorie și semnificație.

Această abordare inovativă este relevantă și din perspectiva combaterii abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii, urmărind motivarea copiilor/elevilor prin sporirea creativității și prin dezvoltarea competențelor de comunicare, informatice, muzicale, artistice etc. Un elev implicat în propria educație va fi un elev motivat să își finalizeze studiile, de aceea, situațiile de învățare trebuie să se desfășoare și în context nonformal. Profesorul are menirea să promoveze o învățare activă, participativă și creativă. Astfel, prin acest proiect, încercăm să-i implicăm activ, atât pe elevi, cât și pe părinții acestora.

Considerăm un asemenea schimb de experiență util reciproc, deoarece se pot testa cu succes mijloacele pe care unitățile de învățământ extrașcolar le-au folosit de-a lungul timpului în cadrul proiectelor educaționale tematice, care s-au bucurat de interes și apreciere, în unitățile de învățământ școlar. Acestea se vor familiariza cu abordarea inedită a simbolisticii și semnificațiilor marilor repere culturale, alese inclusiv din perspectiva depărtării de casă, de neam, de țară și a contactului cu alte culturi și civilizații. O asemenea abordare a unui schimb de experiență poate implica unități de învățământ care oferă educație elevilor comunității românești din afacerea granițelor României, integrându-se treptat într-o inițiativă majoră a implementării unor principii educative moderne. Prin tematica aleasă, contribuie semnificativ la promovarea acelor valori care ne definesc dintotdeauna, având toate șansele de a fi extins și urmat de o colaborare pe termen lung, care să aducă o plusvaloare procesului educativ.

De aceea, sustenabilitatea intrinsecă este asigurată, iar calitatea, diversitatea și metodica activităților propuse îi asigură, din partea tuturor actorilor implicați în educație, un interes crescut, sprijin și suport nemijlocit. Pe de altă parte, existența unor colective didactice bine consolidate, profesioniste și cu vastă experiență, apreciate atât de partenerii educaționali, cât și de comunitatea locală, la nivelul unităților de învățământ implicate, oferă cu certitudine perspectiva derulării viitoare a unor activități la nivel local, județean sau regional, existând o tradiție în acest sens.

Toate acestea oferă garanția că an de an se vor iniția, organiza și derula cu succes proiecte educaționale în parteneriat cu alte unități de învățământ și diverse alte instituții și entități publice și private, îndeplinind misiunea strategică de a se oferi o educație completă, complexă și de calitate. Suntem încredințați că prin acest schimb de experiență se va înregistra un plus de valoare educativă și se va putea cu adevărat să ne facem datoria de dascăli față de comunitate și față de neamul românesc, pentru că, de fapt, viitorul unui neam se clădește pe temelia culturii populare.

BIBLIOGRAFIE:
Babeș, D. (1997). Cultura populară românească. Elemente fundamentale. Editura Humanitas.
Ciobanu, I. (2006). Etnologia și educația. Editura Universității din București.
Gherghe, A. (2012). Cultura populară și educația națională. Editura Pro Universitaria.
Harea, I. (2015). Cultura și educația: O abordare interculturală. Editura Polirom.
Ion, S. (2008). Tradiții și obiceiuri românești în educația modernă. Editura Școala Ardeleană.
Mihăilescu, M. (2000). Folclorul românesc și influențele sale în educație. Editura Didactică și Pedagogică.
Toma, P. (2010). Educația extrașcolară în contextul educației tradiționale românești. Editura Artpress.