Micii ecologişti

          Învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce i-am învăţat şi noi pe ai noştri: că pământul, cu tot ce are frumos, este mama noastră. Tot ceea ce i se îmtâmplă pământului va ajunge să li se întâmple şi copiilor acestui pământ. Noi ştim cel puţin atât: nu pământul aparţine omului, ci omul aparţine pământului. Omul este firul care ţese drama vieţii şi ceea ce-i face pământului îşi face lui însuşi.
                                                                                     Sieux Seattle

        Dragostea pentru natură la cei mai mulţi dintre copii este instinctivă, de aceea noi educatorii, avem datoria de a forma comportamente şi convingeri copiilor, pentru a se putea imprima încă din această perioadă.
        Perioada preşcolară, reprezintă stadiul de iniţiere a noului cetăţian al planetei, de aceea găsim de mare necesitate formarea şi educarea copilului preşcolar în ceea ce priveşte educaţia ecologică. Aceasta este vârsta la care copilul este atras de ceea ce este nou, de o curiozitate fabuloasă, ce va conduce în mod natural la achiziţionarea  de cunoştinţe despre mediul înconjurător, despre protecţia lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacităţilor copiilor de a gândi logic şi de a interpreta corect aspecte din jurul lor.
       Educaţia ecologică este partea integrantă a educaţiei moral civice, alături de educaţia rutieră, educaţia religioasă, educaţia pentru familie, educaţia pentru pace, educaţia pentru drepturile omului, etc.
       Pentru realizarea unei educaţii ecologice, educatoarea trebuie să aibă în vedere anumite aspecte care să o ajute:
 Cultivarea sentimentelor pentru PLANETA ALBASTRĂ cu tot ce intră în componenţa acesteia: munţi, ape, plante, animale;
 Formarea de comportamente ecologice ce va aduce în prim plan grija faţă de mediu, sporarea poluării, a deteriorării şi a unei acţiuni de păstrare, îmbogăţite şi înfrumuseţare a mediului.
       EDUCAŢIA ECOLOGICĂ presupune cunoştinţe, atitudini, conduite care se dobândesc într-un timp îndelungat ce se poate realiza prin toate activităţile instructive care se desfăşoară în grădiniţă: observări dirijate şi spontane, lecturi după imagini, convorbiri, memorizări, experimente la colţul naturii, jocuri didactice şi jocuri de rol, jocuri de creaţie, centrul tematic nisip şi apă.
        Ceea ce învaţă copilul în peroada preşcolară îşi lasă amprenta asupra conduitei şi evoluţiei ulterioare a acestuia. Educaţia ecologică  reprezintă puntea de legătură între copil şi mediul ambiant ( mediul natural  sau mediul social). Înainte de toate este necesar să învăţăm copilul să contemple  natura, să se lase învăluit de frumuseţea, de bogăţia, de dărnicia şi înţelepciunea ei. Mai mult decât cunoaştere, „ a învăţa despre natură” înseamnă atitudine şi etică. Copiii acumulează o serie de cunoştinţe şi impresii prin contactul direct cu natura înconjurătoare pe care o protejează  sau nu,  în funcţie de educaţia primită şi de exemplele oferite de cei din jur. În acest sens educaţia ecologică costituie o latură esenţială a educaţiei, cu implicaţii majore. O foarte mare importanţă în ceea ce priveşte formarea comportamentului ecologic la copii, sunt părinţii, care trebuie determinaţi să înţeleagă necesitatea acestuia. De aceea am decis să invităm părinţii în activităţile de ecologie. Aceştea sau implicat atât în organizarea cât şi în desfăşurarea activităţilor de tip outdoor. Părinţii au fost încântaţi să observe comportamentul copiiilor în colectivitate, înţelegând totodată cât de important este relaţia pe care şi-o stabilesc cu micuţii lor.
       În cadrul activităţii de tip outdoor, am urmărit în mod special cultivarea sentimentelor pentru îngrijirea şi protejarea mediului înconjurător prin:
 Vizită la Grădina Botanică
 Valorificarea vizitei în acţiuni menite să încurajeze educaţia ecologică în grădiniţe
            În cadrul vizitei la Grădina Botanică, s-a putut observa o schimbare în comportamentul copiilor, manifestau o continuă curiozitate despre tot ce se mişcă, respiră, trăieşte pe această planetă. Au fost pe cât de încântaţi  pe tot atât de uimiţi să afle că florile au viaţă, că respiră, sau că pomii nu cresc la fel de repede cum creşte o floare, iar că aceştia( pomii) îşi ascund anii sub scoarţă, în inele. Totodată am avut grijă să le dezvolt sentimentul de admiraţie, iubire, ocrotire, puritate faţă de micuţele plante. Aşa cum noi oamenii avem mâini, picioare, cap, păr, ochi, tot aşa şi plantele au: frunze, flori, tulpină, rădăcină.
           În urma vizitei la Grădina Botanică, copiii au înţeles cât de important este că aceste plante să trăiască într-un mediu curat, astfel am decis să plantăm floricele şi pomişori chiar în curtea grădiniţei. Gata echipaţi în micii gradinari, am început să plantăm fori şi 2 pomi: 1 măr şi 1 cais, care exact după spusele Lorenei, din fructele acestor pomi vom face compot  pentru iarnă. Am reuşit să furăm o promisiune din partea lui Radu ( care nu mănâncă fructe), că din mărul nostru va mânca. Putem vorbi astfel de o primă bilă albă a acestei activităţi, mai ales uitându-mă la mămica lui Radu care era toată numai un zâmbet.
        Se vorbeşte foarte mult despre flori, despre puterea lor şi frumuseţea  care îl surprinde pe om de fiecare dată.
         Florile le găsim peste tot în lume, au culori diferite, miros diferit, dar mai ales am ţinut foarte mult să afle copiii că şi florile au nume, au o specie. Cum ei sunt copiii, fete, băieţi şi fiecare dintre ei au câte un nume, tot aşa şi florile au câte o denumire. Prin frumuseţea, gingăşia, puritatea şi parfumul lor, ne încântă zi de zi, determinându-ne să le îndrăgim, să le cultivăm şi să ne însoţească peste tot, la toate evenimentele  din viaţa noastră.
        Am plantat şi flori, fiecare copil a plantat cel puţin o floare aleasă de el.

Bibliografie:
• Breben Sivia , Niţu Adina, Tuturugă Maria, Mascota Eco te învaţă! Ed. Decesfera, Bucureşti, 2007;
• Cucoş Constantin, Psihopedagogie, Ed. Polirom , Iaşi, 1998;
• Geamănă Nicoleta Adriana, Educaţie ecologică la vârsta preşcolară, C.N.I.”Coreşi,,S.A., Bucureşti, 2008;