Edcabilitatea

Ștefania Larisa Răileanu — Mon, 21 Oct 2024 01:47:59 +0300

Concepte de bază:
Fiecare stiinta are un obiect propriu de cercetare. Obiectul de cercetare al pedagogiei este educatia. Educatia consta în dezvaluirea si consolidarea a ceea ce se afla, înca de la nastere, în natura umana. "Totul este bun când iese din mâinile Creatorului, totul degenereaza în mâinile omului." "Cea dintâi educatie trebuie sa fie, asadar, pur negativa. Ea consta nu în a transmite virtutea sau adevarul, ci în a pazi inima de viciu si spiritul de eroare." "Copiii trebuie sa fie copii înainte de a fi oameni, iata ce vrea natura.
J. J. Rousseau, Educatie = 1. ansamblu de actiuni desfasurate în mod deliberat într-o societate, în vederea transmiterii si formarii la noile generatii a experientei de munca si de viata, a cunostintelor, deprinderilor, comportamentelor si valorilor acumulate de omenire pâna în acel moment; 2. efect al activitatilor desfasurate în vederea formarii oamenilor conform unui model propus de societate; 3. proces prin care se formeaza, se dezvolta si se maturizeaza laturile fundamentale ale fiintei umane: fizicul, psihicul, moralul, esteticul; cognitivul, afectivul, volitivul; proces de devenire a omului "fiinta în sine" în "fiinta pentru sine". (Dictionar de pedagogie, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979)
Din punct de vedere etimologic, termenul educaţie poate fi dedus din latinescul educo-educare („a alimenta”, „a îngriji”, „a creşte” - pante sau animale). Cu înţelesuri similare întâlnim, la francezi, în secolul al XVI-lea, termenul éducation, din care va derivă şi cel românesc educaţie. Termenul mai poate fi dedus şi din latinescul educo-educere, care înseamnă „a deduce”, „a conduce”, „a scoate”. Se pare că ambele traiecte concura la o decantare semiotică destul de precisă. Cât priveşte determinarea realităţii acoperite de termenul în discuţie şi a conţinutului noţional, apar multiple dificultăţi, întrucât mulţi pedagogi vor înţelege educaţia în mod diferenţiat. Vom exemplifica printr-o scriere de definiţii în care se încerca surprinderea esenţei fenomenului discutat:
· „A educa înseamnă a cultiva curăţenia sufletească şi buna-cuviinţă a copiilor şi tinerilor, a-l creşte pe copil moral şi în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela sufletul lui. Educaţia este asemenea unei arte: arta mai mare decât aceasta nu există, pentru că, dacă toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educaţiei se săvârşeşte în vederea accederii la lumea viitoare.”
      (Ioan Hrisostom, aput D. Fecioru, 1937, p.9)
· „Educaţia este activitatea de disciplină, cultivare şi moralizare a omului, iar scopul educaţiei este de a dezvolta n individ toată perfecţiunea de acre este succesibil.”
           (Kunt, 1992, p.17)
· „Educaţia constituie acţiunea generaţiilor adulte celor ţineţi, cu scopul de a le forma, acestora din urmă, anumite stări fizice, intelectuale şi mentale necesare vieţii sociale şi mediului social pentru care sunt destinate.”
         (Durkheim, 1930, p.79).
· „Educaţia este acea reconstrucţie şi reorganizare a experienţei care se adăugă la înţelesul experienţei precedente şi care măreşte capacitatea de a dirija evoluţia celei care urmează.”
         (Dewey, 1072, p.70).
· „Educaţia este voinţa de iubire generoasă faţă de sufletul altuia pentru a i se dezvoltă întreaga receptivitate pentru valori şi capacitatea de a realiza valori.”
        (Spranger, 1930, pp. 341-344)
· „Educaţia este integrarea: integrarea forţelor vieţii în funcţionarea armonioasă a corpului, integrarea aptitudinilor sociale în vedere adaptări la grupuri, integrarea energiilor spirituale, prin mijlocirea fiinţei sociale şi corporale, pentru dezvoltarea completă a personalităţii individuale.”
         (Herbart, 1965, p.58).
· „Educaţia este activitatea conştientă de a-l influenţa pe om printr-o triplă acţiune: de îngrijire, de îndrumare şi de cultivarea în direcţia cercetării valorilor culturale şi a sensibilizării individului faţă de aceasta.” (Bârsănescu, 1935, pp.159-164)
Conceptul pedagogic de educabilitate
Conceptul pedagogic de educabilitate defineste capacitatea personalitatii celui educat de dezvoltare complexa, ca urmare a actiunilor si influientelor formative ale unor factori de natura iologica, dar cu deschidere psihologica ( ereditara), sociala ( mediul social) si pedagogica ( educatia).Analiza se poate fi realizata la nivel de model pedagogic si de concept pedagogic fundamental care trebuie construit in cadrul teoriei genetale a educatiei.Ca model pedagogic al dezvoltarii biopsihosociale a personalitatii celui educat, educabilitatea defineste si valorifica resursele specifice ereditatii, mediului si educatiei. Resursele ereditatii sunt valorificate ca premise ale dezvoltarii personalitatii celui educat, exprimate prin actiuni primare, sustinute biologic, dar si psihologic prin calitatile maturizate sau pe cale de maturizare ale sistemului nervos. Resursele mediului sunt valorificate in calitate de conditii naturale si mai ales sociale ale dezvoltarii celui educat, exprimate prin actiuni secundare, mediate cultural, in mod spontan si organizat, intr-un context deschis, la nivel institutional ai comunitar, promovate in special prin scoala si familie. Resursele educatie sunt valorificate ca actiuni tertiare determinate pentru dezvolatea complexa a personalitatii, in masura proiectarii si realizarii calitative in raport cu potentialuloferit de ereditate si de mediu si cu propriul potential formativ superior, in plan psihologic ( cognitiv si noncognnitiv) si social ( cultural, civic, profesional, comunitar etc).
In calitate de concept pedagogic fundamental, educabilitatea defineste o realitrate formtiva superioara, exprimata la nivel normativ si prescriptiv. La nivel normativ, educabilitatea poate fi inteleasa ca o axioma sau ca un „postulat cuprins in educatie ca virtualitate a omului de a persevera in existenta sa, de a dibandi experenta, de a realiza perfectiunea de care este capabil”( Planchard, 1976, p. 8). In sens epistemiologic, ereditatea este promovata ca principiu de baza al procesului de formare si dezvoltare a personalitatii in contextul optimizarii raporturilor dintre premisa ereditatii, conditia mediului si actiunea determinata a educatiei. In sens logic, ereditatea reprezinta „un enunt considerat fundamental intr-un sitem deductiv”, construit la nivelul raporturilor pedagogice ierarhice dintre actiunile tertiare a educatiei-secundara a mediului- primara a ereditatii. La nivel prescriptiv, educabilitatea poate fi interpretata in limitele oricarui postulat care include nu doar un adevar fundamental, ce nu mai trebuie demonstrat ca principiu de baza sau enuntat logic ci si o cerere sau un deziderat de urmarit in insistenta si perseverenta( Dictionar Enciclopedic Ilistrat, 1999, p. 775).

Felicitări!

Mon, 21 Oct 2024 01:47:59 +0300

Felicitări!

Un material util! Felicitări!

Mon, 21 Oct 2024 01:47:59 +0300

Un material util! Felicitări!

Felicitari!

Mon, 21 Oct 2024 01:47:59 +0300

Felicitari!

Un material util!

Mon, 21 Oct 2024 01:47:59 +0300

Un material util!

Felicitări!

Mon, 21 Oct 2024 01:47:59 +0300

Felicitări!

Un material foarte util! Mulțum ...

Mon, 21 Oct 2024 01:47:59 +0300

Un material foarte util! Mulțumim!

Felicitari!

Mon, 21 Oct 2024 01:47:59 +0300

Felicitari!

Felicitări!

Mon, 21 Oct 2024 01:47:59 +0300

Felicitări!

iTeach: Blog: Edcabilitatea

Edcabilitatea

Felicitări!

Un material util! Felicitări!

Felicitari!

Un material util!

Felicitări!

Un material foarte util! Mulțum ...

Felicitari!

Felicitări!