"Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică Creştinii ortodocşi şi cei catolici sărbătoresc praznicul Naşterii Maicii Domnului sau Sfânta Marie Mică, aşa cum mai este cunoscută sărbătoarea în popor. Importanţa venerării Maicii Domnului este simbolizată de numărul foarte mare de biserici care îi poartă numele şi de cele mai mult de 2.2 milioane de persoane care îşi sărbătoresc cu această ocazie, onomastica. Naşterea Maicii Domnului, prăznuită pe 8 septembrie, este prima sărbătoare a anului bisericesc, care a început la 1 septembrie, pentru că Maria este noua Evă, ceea care avea sa nască, „la plinirea vremii”, pe Hristos. Venerarea Fecioarei Mariei joacă un rol important în Bisericile ortodoxe, în cea Catolică şi cea Anglicană, şi este singura femeie pomenită cu numele de Coran. Bisericile creştine sărbătoresc Zămislirea Maicii Domnului ( 9 decembrie), Naşterea (8 septembrie), Intrarea în Biserică (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu, când Sf. Maria avea doar 3 ani) pe 21 noiembrie, Buna Vestire în 25 martie , Adormirea şi Înălţarea la Cer (15 august), Punerea în Raclă a veşmântului sau a Brâului (31 august), iar pe 12 septembrie, în Biserica romano-catolică se sărbătorește Sfântul Nume al Mariei. Sau, în funcție de ţară şi tradiție, sunt sărbătorite diverse apariţii sau icoane. Un număr foarte mare de biserici şi catedrale din lume, dar şi femei şi bărbaţi, îi poartă numele. Fiica a lui Ioachim şi Ana, Fecioara Maria a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. În momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gabriel, Maica Domnului era logodnica lui Iosif din Nazaret, iar în tradiția creștină (ortodoxă, catolică, anglicană și luterană) precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii şi naşterii lui Iisus. Ioachim AnDetalii despre Naşterea Maicii Domnului nu se găsesc în Evanghelii, însă scrierile apocrife oferă foarte multe amănunte despre originea şi copilăria Fecioarei Maria. Protoevanghelia lui Iacob, apărută în secolul II d.Hr., deşi apocrifă, conţine informaţii ce pot fi considerate credibile. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris în jurul anului 140. Maica Domnului a fost închipuită şi de porumbiţa lui Noe, deoarece, asa cum aceea a adus supravieţuitorilor potopului simbolul dăinuirii neamului omenesc, în acelasi fel Fecioara Maria a adus oamenilor încredinţarea naşterii de sus, „nu din voie trupească, nici din pofta bărbătească, ci de la Dumnezeu” (Ioan 1,13). Scara din viziunea patriarhului Iacob, cea care unea cerul şi pământul, este şi ea o imagine profetică despre Maica Domnului, cea prin care Dumnezeu a coborât, făcându-se om, iar firea omenească s-a suit la dreapta lui Dumnezeu. Papa Ioan Paul al II-lea a spus, în vizita sa de la Bucureşti din 1999, că România este Grădina Maicii Domnului. Această afirmaţie este explicată prin numeroasele icoane făcătoare de minuni prezente pe teritoriul ţării, printre cele mai cunoscute fiind cele de la Mănăstirea Nicula, din Judeţul Cluj sau Mănăstirea Hadambu din Judeţul Iaşi, unde se strâng anual zeci de mii de pelerini. În lucrarea sa, "De ce suntem ortodocşi", Părintele Dumitru Stăniloaie sublinia apropierea poporului român faţă de Născătoarea de Dumnezeu prin însăşi numele său: "Este de menţionat că numai poporul nostru foloseşte expresia „Maica Domnului". Grecii spun „Maica lui Dumnezeu", scria marele teolog român. n dimineaţa sărbătorii Sfintei Marii Mici, tradiţia spune că se aprinde o candelă lângă icoana Maicii Domnului, unde oamenii se roagă pentru sănătatea familiei. Candela este lăsată să ardă toată ziua." Text preluat- Roxana Emanuela Armeanu _