„Rolul familiei in orientarea şcolară si profesională”

            Se vorbeşte adesea de rolul familiei în orientarea şcolară şi profesională a tinerilor. Pentru a delimita cât mai bine rolul familiei în sistemul factorilor orientării va trebui să facem mai întâi diferenţa între influenţele familiei şi acţiunea ei educativă. Din cercetările făcute până în prezent, atât la noi, cât şi în alte ţări s-a putut constata că, din punct de vedere al influenţelor pe care le exercită asupra orientării şcolare şi profesionale familia ocupă primul loc în ierarhia celorlaţti factori. Dar, dacă analizăm din punct de vedere psihologic şi social, de cele mai multe ori se constată a fi doar factorii subiectivi ce ţin de experienţa părinţilor, dorinţelor, aspiraţiilor lor în legătură cu proprii copii. Rezultatele acestor influenţe nu sunt în concordanţă cu obiectivele şi cerinţele orientării iar acest lucru duce la repercursiuni negative asupra personalităţii elevului. Influenţele din partea părinţilor îmbracă forme diferite de la un copil la altul si totodată îmbracă forme diferite de manifestare cum ar fi: adoptarea unei atitudini neutre, de neinterveţie, totul fiind lăsat pe seama elevului sau o interveţtie excesivă, atunci când pariţii îşi impun punctul lor de vedere. În ambele cauze, din cauza greşelilor, efectul educativ al influeţtelor se diminuează. Referindu-ne la partea educativă a familiei, ea este eficientă numai atunci când scopul său se înscrie pe aceeaşi linie cu cea a şcolii, când între cei doi factori există o concordanţă în ceea ce priveşte obiectivele urmărite. O colaborare bună între şcoala şi familie va face ca orientarea şcolara şi profesională să fie în concordanţă cu interesele şi aspiraţiile copilului.                                                                                                                                
Asemănător şcolii, sarcinile familiei ar putea fi concentrate în jurul a două obiective principale: cunoaşterea copilului şi educarea lui din punct de vedere psihic( aptitudinal, motivţtional, caracterial) - lucru important în vederea orientării în concordanţă cu cerinţele societăţii. Părinţii dispun de o serie de mijloace în vederea realizării unei bune orientări în viaţă: observţtia, convorbirea, urmărirea rezultatelor activităţii şcolare, exemplul personal, etc Colaborarea dintre şcoală şi familie ar trebui să nu se rezume niciodată la o simplă informare reciprocă cu privire la rezultate şcolare ci, ar trebui ca părinţii să fie la curent cu toate problemele pe care le comportă această acţiune deloc uşoară. Intensitatea participării părinţilor în orientarea copilului are menirea de a-l pregăti pe acesta de momentul alegerii sau opţiunii. Desigur că decizia este însă un act personal al celui in cauză( aici elevul) dar, autodeterminarea este considerată un principiu de bază al orientării. Acest principiu arată că, în ultima instanţă, elevul este deţinătorul propriei sale perspective profesională, iar şcoala şi ceilalţi factori, coparticipaţi în acest proces atât de dificil şi de complex. Cunoaşterea profesiunii pe care elevul doreşte să o urmeze precum şi autocunoaşterea personalităţii declanşează o serie de factori care îşi pun amprenta asupra deciziei. În concluzie, eficienţa orientării se concretizează în calitatea autoorientării. Desigur că, având o asemenea viziune asupra relaţiei dintre orientare şi autoorientare vom putea preveni eventualele exagerări. Trecerea de la orientare la autoorientare, în concordanţă cu rolul activ al elevului presupune, trecerea de la cunoaştere la autocunoaştere, de la educaţie la autoeducţie.                                                                                       Toţi aceşti paşi nu se realizează singuri, nu se realizează de la sine, ci numai printr-un proces conştient condus şi dirijat de cadrul didactic.

              Bibliografie:
Nicola, Ioan: Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis Print, Bucureşti,2003                                                                
            Margineanu, N.(coord.) Selectia si orientarea profesionala,EDP, Bucureşti,1972                                                                 
            Dragan, Ion, Interesul cognitiv si orientarea profesionala, EDP, Bucureşti, 1999