Argument

„Ceea ce ne lipsește ne poate spune multe despre ceea ce prețuim. Pornind de la episodul 60 al proiectului «Horea de Sâmbătă», propun o modalitate de transformare a cântecului popular într-o resursă pentru educație emoțională, autocunoaștere și dialog între generații.”

Cântecul popular poate depăși funcția sa artistică și identitară, devenind un suport autentic pentru activități educaționale centrate pe autocunoaștere, exprimarea emoțiilor, comunicare și dezvoltare personală. Prin mesajul său, prin limbajul afectiv și prin legătura cu experiența comunitară, folclorul facilitează apropierea dintre experiența individuală a elevului și valorile culturale transmise între generații.
Episodul 60 al proiectului cultural-educațional „Horea de Sâmbătă”, construit în jurul cântecului „Cine-o zis dorului dor”, din repertoriul Fraților Petreuș, oferă un astfel de context.
Conceptul central – dorul – are o puternică încărcătură afectivă. Din perspectivă educațională, el poate constitui punctul de plecare pentru explorarea unei game largi de experiențe: atașament, apartenență, despărțire, apropiere, amintire, recunoștință, relații semnificative, nevoia de conectare și resurse personale de adaptare.
Prin urmare, materialul audiovizual poate fi valorificat ca RED – Resursă Educațională Deschisă, integrată într-o activitate de consiliere psihopedagogică.
Cântecul popular ca mediu de exprimare emoțională
Educația contemporană acordă o importanță tot mai mare competențelor socio-emoționale. Recunoașterea și denumirea emoțiilor, înțelegerea propriilor reacții, empatia, comunicarea și gestionarea experiențelor afective reprezintă resurse importante pentru adaptarea școlară și socială.
În activitatea de consiliere, muzica poate crea un cadru diferit de cel al unei conversații directe. Elevului nu i se solicită inițial să vorbească despre sine, ci să observe mesajul unei creații artistice. Pornind de la cântec, trecerea către experiența personală se realizează gradual.
În cazul piesei „Cine-o zis dorului dor”, întrebările educaționale pot porni de la:
• Ce este dorul?
• Cum îl recunoaștem?
• De cine sau de ce ne poate fi dor?
• Ce ne spune dorul despre lucrurile importante pentru noi?
• Ce facem atunci când ne lipsește o persoană, un loc sau o perioadă din viață?
• Cum transformăm o emoție într-o resursă?
Astfel, cântecul tradițional devine mediator între cultură, emoție și reflecție personală.
Dorul – de la emoție la autocunoaștere
Un aspect important în consilierea psihopedagogică este dezvoltarea vocabularului emoțional. Elevii utilizează frecvent termeni generali precum „bine”, „rău”, „trist” sau „fericit”, fără a diferenția nuanțele experiențelor afective.
Dorul permite explorarea simultană a mai multor stări: tristețe, afecțiune, nostalgie, speranță, apropiere, singurătate, recunoștință sau bucuria reîntâlnirii.
Întrebarea esențială poate deveni:
„Dacă îmi este dor de ceva, ce îmi spune acest lucru despre ceea ce prețuiesc?”
În acest mod, accentul activității se mută de la simpla identificare a unei emoții către conștientizarea valorilor personale și a relațiilor semnificative.
Un elev căruia îi este dor de bunici poate descoperi importanța familiei. Dorul de un coleg plecat poate evidenția valoarea prieteniei. Dorul de vacanță poate reflecta nevoia de libertate sau relaxare, iar dorul de un anumit loc poate fi asociat sentimentului de apartenență.
Emoția devine, astfel, o cale spre autocunoaștere.
Valențe psihopedagogice
Valorificarea materialului în consilierea psihopedagogică permite urmărirea mai multor direcții formative:
Autocunoașterea – elevul identifică persoane, experiențe și locuri importante pentru propria identitate.
Conștientizarea emoțională – elevul recunoaște și diferențiază stările asociate dorului.
Exprimarea emoțiilor – elevul formulează verbal sau în scris ceea ce simte, într-un cadru sigur.
Empatia – prin ascultarea experiențelor colegilor, elevul constată că aceeași emoție poate avea semnificații diferite.
Relaționarea – activitatea favorizează conversația despre legăturile semnificative.
Identitatea culturală – cântecul popular introduce dimensiunea patrimoniului cultural și facilitează dialogul dintre generații.
Reglarea emoțională – elevii descoperă acțiuni constructive prin care pot răspunde unei stări de dor: comunicarea cu persoana respectivă, evocarea unor amintiri pozitive, scrierea, muzica, activitățile creative sau petrecerea timpului alături de persoane apropiate.
„Horea de Sâmbătă” ca RED
Prin integrarea episoadelor proiectului într-un demers pedagogic structurat, Horea de Sâmbătă poate îndeplini funcția unei resurse educaționale utilizabile în contexte formale și nonformale.
Episodul 60 poate fi folosit ca:
material declanșator al unei activități de consiliere;
suport pentru educație socio-emoțională;
punct de plecare pentru activități de autocunoaștere;
resursă interdisciplinară pentru muzică, limba și literatura română, educație socială și consiliere;
suport pentru activități dedicate patrimoniului cultural imaterial;
resursă pentru dezvoltarea dialogului intergenerațional.
Valoarea unei RED crește atunci când elevul trece de la statutul de receptor la cel de participant. De aceea, vizionarea sau audierea materialului reprezintă doar prima etapă. Esențiale devin sarcinile de reflecție, exprimare, cooperare și transfer către experiența cotidiană.
De la patrimoniu cultural la competențe pentru viață
Valorificarea folclorului în consiliere nu urmărește transformarea unei activități psihopedagogice într-o lecție despre muzică populară. Cântecul este utilizat ca stimulus educațional.
Această perspectivă permite întâlnirea dintre două dimensiuni aparent diferite: conservarea patrimoniului cultural și dezvoltarea competențelor socio-emoționale.
Cântecele tradiționale vorbesc despre experiențe profund umane: iubire, familie, dor, despărțire, muncă, speranță, comunitate, bucurie. Tocmai această universalitate le permite să fie reinterpretate educațional.
Într-o generație obișnuită cu mesaje audiovizuale foarte scurte, readucerea cântecului tradițional într-o activitate interactivă poate construi și o punte între generații. Elevilor li se poate propune inclusiv să discute cu părinții sau bunicii despre cântecele care le trezesc amintiri și despre locurile sau oamenii de care le este dor.
În acest fel, educația emoțională se întâlnește firesc cu educația culturală.
Concluzii
Episodul 60 din Horea de Sâmbătă demonstrează posibilitatea transformării unei producții culturale într-o resursă educațională cu valoare psihopedagogică.
„Cine-o zis dorului dor” oferă mai mult decât o experiență muzicală. Tema cântecului poate deschide un spațiu de reflecție asupra relațiilor, apartenenței, valorilor personale și modalităților prin care gestionăm trăirile afective.
În consilierea psihopedagogică, uneori o întrebare pornită dintr-un cântec ajunge mai ușor la elev decât o definiție.
Iar întrebarea „De cine sau de ce îți este dor?” poate conduce, în cele din urmă, către una dintre întrebările fundamentale ale autocunoașterii:
„Ce este cu adevărat important pentru mine?”
________________________________________
ANEXĂ – RED
Fișă de activitate de consiliere psihopedagogică
„HARTA DORULUI – ceea ce îmi lipsește îmi arată ceea ce prețuiesc”
RED asociată: Horea de Sâmbătă – Episodul 60, „Cine-o zis dorului dor”, din repertoriul Fraților Petreuș
Domeniu: Consiliere psihopedagogică / dezvoltare personală și socio-emoțională
Grup țintă: elevi de gimnaziu și liceu, cu adaptarea sarcinilor la nivelul de vârstă
Durata: 45–50 de minute
Forme de organizare: frontal, individual, perechi/grup mic
Scop
Dezvoltarea capacității elevilor de identificare, exprimare și gestionare constructivă a emoțiilor prin valorificarea unei creații muzicale tradiționale.
Obiective
La finalul activității, elevii vor fi capabili:
1. să identifice emoțiile și stările asociate conceptului de „dor”;
2. să asocieze emoțiile cu persoane, locuri, experiențe și valori personale;
3. să exprime într-o manieră adecvată o experiență afectivă;
4. să identifice cel puțin două modalități constructive de gestionare a dorului;
5. să manifeste respect și empatie față de experiențele colegilor.
Resurse
• materialul video Horea de Sâmbătă #60;
• videoproiector/telefon/tabletă;
• fișa „Harta dorului”;
• coli/post-it-uri;
• instrumente de scris.
Metode
Conversația euristică, audiția activă, reflecția personală, brainstormingul, exercițiul metaforic, învățarea prin cooperare, autoevaluarea.
________________________________________
Desfășurarea activității
1. Conectare – „Un cuvânt despre dor” – 5 minute
Consilierul scrie în centrul tablei:
DOR
Elevii spun spontan câte un cuvânt pe care îl asociază acestui termen.
Pot apărea: familie, bunici, casă, copilărie, prieten, vacanță, sat, iubire, plecare, amintire etc.
Nu există răspunsuri „corecte”; se urmărește diversitatea experiențelor.
2. Audiție și observare – 5–7 minute
Se vizionează fragmentul selectat din Horea de Sâmbătă #60.
Elevii primesc o singură sarcină:
„În timp ce ascultați, observați ce emoție, imagine sau amintire vă apare prima în minte.”
După audiție, răspunsurile pot fi împărtășite voluntar.
3. Harta dorului – 15 minute
Fiecare elev completează individual:
Mi-e dor de o persoană: ____________________
Mi-e dor de un loc: ____________________
Mi-e dor de un moment/perioadă: ____________________
Când îmi este dor, simt: ____________________
Dorul acesta îmi arată că pentru mine este important/importantă:
________________________________________
Un lucru pe care îl pot face atunci când îmi este dor:
________________________________________
Se precizează că elevii pot păstra pentru ei orice răspuns pe care nu doresc să îl comunice grupului.
4. Exercițiul „Dorul îmi vorbește” – 8 minute
Elevii completează propoziția:
„Dacă dorul meu ar putea vorbi, mi-ar spune…”
Exemple orientative:
„…să păstrez legătura cu oamenii importanți.”
„…că familia contează pentru mine.”
„…să mă bucur mai mult de timpul petrecut împreună.”
„…că unele amintiri merită păstrate.”
5. Transformarea emoției în acțiune – 8 minute
Consilierul formulează întrebarea:
„Ce putem face cu dorul?”
Clasa construiește o listă de răspunsuri constructive:
a vorbi cu cineva apropiat;
a suna sau a scrie persoanei respective;
a privi fotografii sau a păstra amintiri;
a scrie într-un jurnal;
a asculta muzică;
a desena;
a planifica o reîntâlnire;
a împărtăși experiența cu o persoană de încredere;
a transforma amintirea în recunoștință.
6. Încheiere – „Iau cu mine...” – 5 minute
Fiecare elev completează:
„Din activitatea de astăzi iau cu mine ideea că…”
Răspunsurile pot rămâne anonime pe post-it-uri.
________________________________________
Mini-fișă RED pentru elev
HARTA DORULUI
❤️ O persoană: ______________________________
🏡 Un loc: __________________________________
⏳ Un moment: _______________________________
💭 Când îmi este dor, simt:
________________________________________
🌱 Dorul meu îmi arată că prețuiesc:
________________________________________
🤝 Ce pot face constructiv cu această emoție?
________________________________________
Completează:
Dacă dorul meu ar putea vorbi, mi-ar spune:
________________________________________
Gândul meu de final
Ceea ce îmi lipsește uneori mă ajută să descopăr ceea ce este important pentru mine.
________________________________________
Evaluare
Evaluarea este predominant formativă și urmărește:
• participarea la reflecție;
• capacitatea de identificare a emoțiilor;
• exprimarea adecvată a experiențelor;
• identificarea resurselor personale;
• formularea unor modalități constructive de gestionare emoțională.
Nu se evaluează conținutul experiențelor personale ale elevilor.
Extensie educațională
Ca activitate opțională, elevii pot primi provocarea:
„Întreabă un părinte sau un bunic: Ce cântec îți trezește cel mai puternic dorul și de ce?”
Răspunsurile pot deveni baza unei activități ulterioare intitulate „Cântecele care ne leagă generațiile”.

Bibliografie orientativă – format APA
Băban, A. (Coord.). (2001). Consiliere educațională. Ghid metodologic. Cluj-Napoca: Imprimeria Ardealul.
Collaborative for Academic, Social, and Emotional Learning. (2020). CASEL’s SEL framework: What are the core competence areas and where are they promoted? CASEL.
Goleman, D. (1995). Emotional intelligence. Bantam Books.
Gross, J. J. (2015). Emotion regulation: Current status and future prospects. Psychological Inquiry, 26(1), 1–26.
Rogers, C. R. (1961). On becoming a person. Houghton Mifflin.
UNESCO. (2003). Convention for the safeguarding of the intangible cultural heritage. UNESCO.