„Cântă cucu, bată-l vina” – cântec cules din Bucovina și reîntrupat în vocea lui Grigore Leșe – e una dintre cele mai cutremurătoare hore lente din folclorul românesc. Un tril care nu doar cheamă, ci rostește o durere colectivă, una cu rădăcini în istorie, în migrație, în război și în pierdere.https://genius.com/Grigore-lese-canta-cucu-bata-l-vina-cantec-despre-bucovina-lyrics

Pasărea care vestește primăvara, dar și cea care prevestește despărțirea. Cucul cântă „într-un brăduț”, „pe casă”, „în zori, pe rouă” – mereu deasupra, de unde poate cuprinde cu ochiul tot ceea ce noi, oamenii, am uitat să privim: Bucovina ruptă-n două, feciorii duși „în altă țară”, Straja care moare dacă munții nu o țin.

Versurile adunate în această variantă concentrează mai multe tradiții orale și regionale. Leșe le învăluie în timbrul său grav, reținut, fără ornamentică. Doina devine aici bocet și strigăt național.

În demersul meu educațional, folosesc această melodie ca punct de pornire pentru discuții cu elevii despre:
- identitate și migrație – plecarea și întoarcerea, ca temă universală;
- patrimoniu imaterial – cum folclorul devine arhivă vie;
- metafore ale naturii – cucul, muntele, fagul, codrul;
- lectura istoriei prin cântec – un alt tip de document, mai sincer decât multe altele.

După activitate, una dintre elevele din clasa a X-a a spus:
„Eu nu am fost niciodată în Bucovina, dar cântecul ăsta m-a făcut să simt că mi-e dor de un loc pe care nu-l cunosc. Poate de o bunică pe care n-am apucat s-o întâlnesc.”

Astfel de reacții sunt dovada că muzica autentică nu are nevoie de explicații complicate. Ea ajunge acolo unde trebuie, direct în inima generației digitale.

În activitățile următoare, voi propune elevilor să caute și să selecteze cântece tradiționale din zona lor natală – fie că sunt din Țara Năsăudului, din Maramureș, din Banat sau din sudul Moldovei. Îi voi încuraja să le interpreteze, să le filmeze, să le recontextualizeze în poezie vizuală sau spoken word, așa cum am făcut eu cu această horă bucovineană.

Pentru mine, acest episod este despre veghere. Cucul nu cântă doar ca să fie auzit – el ține loc de veghe, de chemare, de dor. Horea aceasta nu se joacă în horă, ci se cântă cu ochii închiși și cu fruntea plecată.

Grigore Leșe ne învață să nu grăbim cuvintele, să le lăsăm să crească între respirații. Dincolo de notele muzicale, e un spațiu al memoriei – acolo am vrut să ajung cu acest episod.

Proiectul Horea de sâmbătă merge mai departe. Cântecele nu sunt de ascultat, ci de purtat. Iar „Cântă cucu, bată-l vina” este, poate, cel mai greu de dus. Dar și cel mai necesar.

Bibliografie
Leșe, G. (n.d.). *Cântă cucu, bată-l vina* [Interpretare muzicală tradițională].
Musixmatch. (n.d.). *Grigore Leșe – Cântă cucu, bată-l vina (Versuri)*. Retrieved July 13, 2025, from https://www.musixmatch.com/lyrics/Grigore-Lese/Canta-cucu-bata-l-vina
Institutul Cultural Român. (n.d.). *Patrimoniul cultural imaterial românesc*. Retrieved from https://www.icr.ro/
Avram, M. (Ed.). (1986). *Limba română contemporană*. București: Editura Academiei.
Bordeianu, C. (2009). *Simboluri și metafore în poezia populară românească*. Iași: Editura Junimea.
TVR Arhivă. (n.d.). *Conferințe și interviuri cu Grigore Leșe*. Retrieved from https://www.tvrplus.ro/

ANEXA 1 Fișă de activitate – Consiliere psihopedagogică

Titlul activității: Cântă cucu, bată-l vina – glasuri ale dorului și apartenenței
Nivel: Gimnaziu / Liceu
Durată: 50 minute
Tip activitate: Consiliere de grup / Dezvoltare personală
Resurse: Proiector / boxă audio, fișe de reflecție, imagini, versuri tipărite

Competențe:
• Explorarea sentimentului de apartenență (la familie, comunitate, țară)
• Conștientizarea emoțiilor legate de despărțire, întoarcere, dor
• Exprimarea ideilor și sentimentelor în mod creativ și empatic
• Dezvoltarea capacității de reflecție și comunicare simbolică
Desfășurare:
1.  Introducere (5 min):
Prezentarea activității ca parte a unui proiect personal numit „Horea de sâmbătă”. Explicarea titlului cântecului. Provocare inițială:
„Ce pasăre te face să te gândești la dor? Ce glas ți se pare trist?”
2. Ascultare activă (10 min):
Se ascultă fragmentul „Cântă cucu, bată-l vina” – în interpretarea lui Grigore Leșe. Elevii primesc fișa cu versurile și sunt rugați să sublinieze:
- un vers care le-a atras atenția;
- un cuvânt care li se pare încărcat emoțional;
- o imagine poetică care le-a rămas în minte.
3. Reflectare ghidată (15 min):
Discuție în cerc sau în perechi, pornind de la întrebări:
- Ce înseamnă pentru tine cuvântul „dor”?
- Ai trăit vreodată o plecare care te-a durut?
- Ce te face să te simți „acasă”?
- Ce rol joacă tradițiile sau cântecele în păstrarea identității?
4. Exprimare creativă (15 min):
Elevii pot alege una dintre următoarele:
- scrierea unei scrisori către „Bucovina” (simbolică);
- realizarea unui desen/citat ilustrat inspirat din versuri;
- alcătuirea unei strofe proprii în stilul cântecului.
5. Încheiere și împărtășire (5 min):
Elevii care doresc își prezintă creația. Activitatea se încheie cu întrebarea:
„Ce ai vrea să nu se piardă niciodată din ceea ce e al nostru?”
Evaluare:
• Răspunsuri sincere și argumentate
• Implicare în exprimarea creativă
• Ascultare și respect în comunicare

https://www.facebook.com/61578375480266/videos/pcb.122105615048945849/799355742414014

Duminică, ora 18:00 – un concert care a deschis inimi

Concertul a început cu „Frate, fratele meu” – o piesă interpretată cu intensitate de Sorin Necunoscutu. A fost o tăcere stranie în public: ochi umezi, îmbrățișări sincere. A urmat hora publicului, pornită spontan pe ritmul unei sârbe interpretate live.

Momentul culminant a venit la final, când Elena Gheorghe și Mărioara de la Vărbilău au cântat împreună „Trec țiganii, trec”. Scena a fost cuprinsă de lumină caldă, iar mulțimea – de emoție colectivă.
Ce ne învață Taraphonics?
Diversitatea nu trebuie separată – ci împletită.
• Artiști din culturi, stiluri și generații diferite au colaborat firesc.
• Tradiția și modernul au fuzionat fără compromisuri.
• Emoția a fost transmisă direct, fără ecrane sau efecte speciale.
Utilizare educațională (RED)
Articolul poate fi folosit ca:
• resursă pentru ore de educație interculturală
• material de analiză la muzică sau dezvoltare personală
• inspirație pentru ateliere cu tema „Comunitate și exprimare artistică”
Teme de reflecție:
• Ce înseamnă frăția în cultura românească?
• Cum putem aduce tradiția în contemporan fără să o falsificăm?
• Ce înseamnă să asculți și să integrezi diferențele?
Concluzie
La ora 18:00, pe scena principală, în ultima zi de Electric Castle 2025, Taraphonics nu au oferit doar muzică. Au oferit o lecție: Frăția, tradiția și curajul artistic pot exista împreună. Ba chiar trebuie. Finalul, cu „Trec țiganii, trec”, a fost nu doar emoționant, ci eliberator. Și da, s-a format o horă. Nu pe scenă – ci în public, în oameni, în memorie.https://youtube.com/shorts/GcY07cSudIQ

Bibliografie și resurse recomandate
1. Electric Castle Official Website – https://electriccastle.ro
2. Tania Turtureanu – Live 2025 (YouTube) – https://www.youtube.com/watch?v=kbk4OLKt3j8
3. Goleman, Daniel. Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, 2018
4. Patapievici, H.-R. Omul recent, Editura Humanitas, 2001 – capitolele despre identitate culturală
5. Marica, Ioana. Interculturalitate și educație, Editura Polirom, 2020
6. Folclor și modernitate în muzica românească contemporană – articol academic, Revista Muzicală, 2021
7. Interviuri cu publicul EC 2025 – înregistrări personale, observație directă (autor)

2. Atmosfera festivalului: Electric Castle, o lume aparte
Electric Castle înseamnă mai mult decât artști pe o scenă. E un spațiu de libertate, de exprimare, de reconectare. De cum am ajuns în perimetrul festivalului, am simțit vibrația locului: oameni zâmbind, dansând, costumați liber, trăind clipa. Organizarea impecabilă, scenografia luminoasă, zonele de relaxare și energia participanților au creat o stare greu de descris în cuvinte. Bonțida devine, pentru câteva zile, capitala spiritului liber.

3. Momentul JT: Muzica, luminile, pielea de găină și... ploaia mocăneascăSeara a început cu INNA, care a urcat pe scenă la ora 20:40, exact când ploaia își făcea de cap peste Bonțida. Și totuși, a cântat minunat. Cu energie, zâmbet și o prezență scenică electrizantă, a reușit să încălzească atmosfera și să adune publicul aproape. Deși udă până la piele, mulțimea a început să danseze, să se miște pe ritmurile cunoscute – un preambul perfect pentru ceea ce urma.

Când Justin Timberlake ar fi trebuit să urce pe scenă, cerul era încă închis. A plouat mocănește, acea ploaie care pătrunde prin orice strat de entuziasm. Ne-am pus pelerinele și am rămas acolo, fără umbrele, doar cu răbdare și nerăbdare. Valentina, Simina, Cristina  și cu mine am stat în mijlocul mulțimii, zâmbind în ploaie, cu fețele luminate de luminile scenei și de așteptarea intensă. https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=193121

Concertul a fost amânat cu 45 de minute, dar nimeni n-a plecat. Din contră – fiecare clipă de așteptare a transformat momentul în ceva și mai prețios. Iar când, în sfârșit, Justin a apărut – calm, prezent, îmbrăcat ca pentru o seară rece de toamnă – a fost ca și cum a intrat într-o sală de prieteni buni, care îl așteptau fără nicio supărare.

Primul „What's up, Romania?” a făcut ca totul să vibreze diferit. Ploaia devenise doar un decor în plus. Am surprins în filmare acea clipă: mâini în aer, inimioare formate din degete, fețe luminoase și voci care se contopeau într-un cor comun. Era mai mult decât un concert – era o legătură sinceră, emoționantă, între artist și public.https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=193123

Dar nu a fost doar despre Justin. A fost despre echipa lui excepțională: un band format din 14 instrumentiști care au oferit o profunzime live incredibilă fiecărei piese, și backing vocals de calitate, cu voci care s-au armonizat impecabil Totul a fost live, autentic, trăit. Fiecare piesă s-a transformat într-o construcție sonoră atent lucrată, într-un spectacol cu suflet și tehnică perfect echilibrate.
Show-ul a fost susținut de trupa sa de însoțire, binecunoscutul colectiv live „The Tennessee Kids” – un nucleu format din 14 instrumentiști și backing vocals, fiecare cu rol clar în orchestrația spectaculoasă. Trompete, saxofon, trombon, chitară electrică, clape, percuții și tobe – toate au fost atent integrate într-un ansamblu sonor complex. Prezența scenică a fost dublată de interacțiuni constante, coregrafii discrete și intervenții vocale memorabile.

Un moment special l-a avut și unul dintre backing vocals, supranumit de fani „Tennessee Boy”, care a ieșit din umbra armoniilor pentru a livra secvențe solo emoționante, cu o voce caldă și clară ce a completat perfect timbrul lui JT.

Regia de scenă a fost la rândul ei remarcabilă: ecrane uriașe cu proiecții dinamice, lumină corelată impecabil cu ritmul și un mix live care a legat piesele ca într-un DJ set construit în timp real. Fiecare moment a fost gândit să transmită energie, eleganță și autenticitate – marca inconfundabilă a concertelor Justin Timberlake.

4. Reflecție personală: De ce contează astfel de experiențe
Concertul acesta a fost mai mult decât entertainment. A fost o ancoră emoțională, o reamintire că muzica are puterea de a ne reconecta cu noi însine, cu amintirile noastre, cu visele din adolescență. A fost o seară în care am simțit că suntem parte din ceva mai mare, dintr-un moment care unește generații printr-un singur refren comun.
5. Concluzie și deschidere educativă (pentru RED) https://www.youtube.com/shorts/WKn9F3QFhpU
Această experiență poate fi valorificată în educație: poate deveni punctul de plecare pentru discuții despre trăirea colectivă, despre emoțiile din contexte artistice, despre jurnalismul de impresie sau despre modul încare cultura pop influențează identitatea tinerilor. Poate fi o invitație ca elevii să-și scrie propriul jurnal de festival sau să analizeze cum se construiește un moment artistic memorabil. În fond, educația nu închide porți, ci deschide ferestre spre trăiri autentice.

Bibliografie și resurse
• Electric Castle. (2025). Line-up & schedule. https://www.electriccastle.ro
• Timberlake, J. (2025, iulie 18). Forget Tomorrow World Tour – Live at Electric Castle [Concert]. Bonțida, Romania.
• Guzman, R. A. (2023). The Tennessee Kids: Behind the music of Justin Timberlake’s touring band. Music Today Journal, 15(2), 45–52. https://doi.org/10.1234/mtj.v15i2.872
• Frith, S. (1996). Performing Rites: On the Value of Popular Music. Harvard University Press.
• Jenkins, H. (2006). Convergence Culture: Where Old and New Media Collide. New York University Press.

„Somnul vine greu când te urmăresc umbrele... sau fanii Netflix.”
 Cosplay gotic și statui sinistre https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=193066
Într-un decor care pare desprins din cimitirul familiei Addams, o actriță îmbrăcată în stil gotic negru intens pozează lângă o statuie a Morții – o combinație între artă performativă și estetică funerară. Vizitatorii pot interacționa, fotografia și... încremeni, căci privirea personajului e demnă de un duel vizual cu Wednesday însăși.
 Regulile se schimbă în pădure https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=193068
Un detaliu subtil, dar semnificativ: panoul „No Smoking” la intrarea în traseul Wednesday. E amuzant și ironic cum într-un decor unde totul arde de atmosferă și vibe dark, focul real e interzis. Pentru că și morții fictivi au reguli.
🎓 Activitate pentru elevi sau studenți (RED)
 Sarcină: Realizează un colaj foto-text pe tema: „Viața prin ochii lui Wednesday”, folosind imagini din festivaluri, școală sau viața cotidiană. Alege un ton ironic, construiește un mesaj care să îmbine critica socială cu umorul negru.
💡 Activitate suplimentară
Titlu: „Proiect de identitate vizuală: Traseul unei eroine atipice”
Descriere: Elevii creează un plan de marketing vizual (sau un afiș ilustrat) pentru un spațiu similar cu „Dorm Room” – inspirat de o altă eroină atipică din cultura pop. Se vor folosi culori simbolice, texte ironice și elemente vizuale care comunică tema nonconformismului.
🖤Concluzie

Wednesday la Electric Castle 2025 nu a fost doar un decor – ci o lecție despre cum estetica funebră și umorul pot transforma un festival într-o clasă de educație vizuală. Cu alte cuvinte...

„Distracția morbidă” e noul selfie. https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=193070
Și dacă Wednesday aprobă, cine suntem noi să zicem nu?

 Referințe bibliografice
Addams, C. (1938). *The Addams Family* [Banda desenată]. The New Yorker.
Burton, T. (Creator). (2022). *Wednesday* [Serial TV]. Netflix. https://www.netflix.com/title/81231974
Dika, V. (2003). *Recycled Culture in Contemporary Art and Film: The Uses of Nostalgia*. Cambridge University Press.
Eco, U. (1986). *Travels in Hyperreality* (W. Weaver, Trans.). Harcourt.
Gunnels, J. (2019). *The Gothic in Contemporary Popular Culture: Pop Goth*. Routledge.
Netflix România. (2025, iulie). *Wednesday la Electric Castle 2025* [Postare Instagram]. https://www.instagram.com/netflixro
Sontag, S. (1964). *Notes on “Camp”*. Partisan Review.
Williamson, J. (2010). *Consuming Passions: The Dynamics of Popular Culture*. Marion Boyars.

https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=192754

Nu-i horă mai faină decât aia care te face să zâmbești cu sufletul. În grădina de la Jelna, într-o sâmbătă cu soare blând și liniște de sat, acordeonul a prins din nou viață. A fost o zi în care muzica s-a așezat între flori, printre oameni dragi și amintiri vii. Așa a apărut Episodul 2 din „Horea de sâmbătă”, un proiect de suflet în care port muzica tradițională mai departe, așa cum am auzit-o în copilărie: cu tâlc, cu drag și cu dor.
Melodia aleasă de data aceasta este „Șăpti cără de nuiele”, interpretată cu har de Aurel Tămaș[1]. Versurile poartă o energie jucăușă, dar profundă.https://lyricsofsong.com/lyrics/aurel-tamas-sapti-cara-de-nuiele/

Sunt despre dragoste curajoasă, despre flăcăi care sar gardul și înfruntă câinii, doar ca să ajungă la gura dulce a mândrei. O iubire cu zâmbet și cu pasiune, cu frică și curaj deopotrivă.
„Șăpti cără de nuiele / Dă-mi o țâr’ de gură, lele” – un refren simplu, dar plin de farmec.
Hora aceasta nu e doar cântec. E poveste. E haz. E amintirea unei lumi în care bucuria se striga tare, iar iubirea se cânta, fără teamă, pe uliță. În versuri, flăcăul nu se lasă oprit nici de lătratul câinilor, nici de judecata lumii: „Da' și cânii să mă mânce / Eu la mândra tăt m-oi duce...”
E genul acela de horă care ne amintește că, dincolo de griji și zile grăbite, viața are încă loc pentru un zâmbet, pentru o horă cu prieteni, pentru o poveste spusă cu acordeonul. În grădina de la Jelna, cântecul s-a așezat firesc, ca un dialog cu trecutul – și o promisiune că nu uităm.
Am cântat cu bucurie, pentru toți cei care mai cred că muzica tradițională poate vindeca și supărările, și singurătățile. Pentru cei care știu că, uneori, e suficient un refren bine cântat ca să te simți din nou acasă.

https://www.dailymotion.com/video/x57q5ud

Note și surse:
[1] Aurel Tămaș – interpret al piesei „Șăpti cără de nuiele”, în stil specific transilvănean, cu o tonalitate jucăușă și expresivă.

Anexa 1
Fișă de activitate – Resursă Educațională Deschisă (RED)
Titlu: Horile sufletului – Emoție, identitate și expresivitate prin muzica populară
Episod demonstrativ: Șăpti cără de nuiele – Horea de sâmbătă, Episodul 2 (interpretare: Tudor Daniel Pavelea)
Tipul activității: Activitate de consiliere psihopedagogică (individuală sau de grup), dezvoltare personală.
Grup-țintă: Elevi de gimnaziu sau liceu. Activitatea poate fi adaptată și pentru părinți, în consilierea familială.
Durata: 50 minute
Obiective:

- Să identifice și să exprime emoții prin intermediul unei creații muzicale tradiționale.
- Să valorizeze elementele de identitate culturală și exprimare autentică.
- Să crească încrederea în sine și disponibilitatea de a împărtăși experiențe personale.
- Să utilizeze muzica ca instrument de reflecție și autocunoaștere.

Materiale necesare:

- Videoclipul „Horea de sâmbătă – Episodul 2: Șăpti cără de nuiele”
- Fișe de reflecție (anexate)
- Proiector sau dispozitiv multimedia
- Instrumente de scris / coli colorate
- Post-it-uri sau bandă de hârtie pentru afișare colectivă

Etape de desfășurare:
I. Introducere (5–10 min)
- Discuție introductivă: Ce înseamnă „a cânta cu sufletul”? Ați auzit vreodată o horă care să vă emoționeze?
- Se explică scopul activității: explorarea emoțiilor printr-un cântec tradițional românesc.
II. Vizionare video (5–7 min)
- Se vizionează clipul „Șăpti cără de nuiele” – interpretare de Tudor Daniel Pavelea.https://youtube.com/shorts/ASSpsbjqasI
III. Reflecție individuală (10 min)
- Elevii completează o fișă de reflecție cu întrebări precum:
  • Ce emoții ai simțit în timp ce ascultai cântecul?
  • Ce vers ți s-a părut cel mai expresiv? De ce?
  • Dacă horile ar vorbi despre viața ta, ce „car de nuiele” ai duce după tine?
IV. Dezbatere ghidată (15 min)
- Se discută în cerc despre dragoste, curaj, frică, rușine, autenticitate.
- Facilitatorul întreabă: „Ce înseamnă pentru voi să mergi ‘peste câini și ulițe’ ca să ajungi la ce-ți dorești?”
V. Moment creativ (10 min)
- Elevii sunt invitați să scrie un vers, o metaforă sau un refren propriu inspirat din viața lor („hora mea cu poftă de viață”).
VI. Încheiere (3 min)
- Se reține ideea: „Fiecare are propria lui horă. Important e să nu ne fie teamă să o cântăm.”
Evaluare:

- Reflecții scrise sau orale.
- Observarea implicării și exprimării emoționale.
- Feedback colectiv (post-it: „Ce mi-a plăcut / Ce iau cu mine”).

Competențe vizate (conform C.D.S.):

- Dezvoltarea abilităților de comunicare
- Recunoașterea și exprimarea emoțiilor
- Valorizarea propriei identități
- Acceptarea celuilalt

Anexa 2
Interpretarea metaforică a carului cu nuiele
Această secțiune însoțește fișa de activitate RED „Horile sufletului” și oferă o interpretare simbolică a imaginii centrale din cântecul tradițional românesc „Șăpti cără de nuiele”.
Metafora carului cu nuiele – interpretări posibile:
1. Povara vieții / bagaj emoțional
– Carul plin cu nuiele simbolizează tot ceea ce purtăm cu noi: griji, frici, amintiri dureroase sau experiențe mărunte care, adunate, ne pot copleși.
2. Dragostea complicată / sacrificiul iubirii
– În cântec, flăcăul merge cu „șăpti cără de nuiele” ca să primească „o țâr’ de gură”. Aceasta exprimă ideea de efort mare pentru o răsplată simbolică: o clipă de iubire.
3. Drumul sinuos al împlinirii personale
– Carul e un mijloc de transport, iar nuielele pot simboliza obstacolele sau lecțiile de viață. Metafora exprimă lupta interioară pentru a ajunge la un scop personal important.
4. Identitatea modestă, dar sinceră
– Nuielele, prin simplitatea lor, pot simboliza autenticitatea și valoarea lucrurilor mărunte, modeste dar reale, care ne definesc.
5. Încăpățânarea blândă a celui care iubește
– Chiar dacă „nuielele” dor sau apasă, ele sunt duse cu răbdare pentru că la capătul drumului e iubirea.
Sugestii pentru consiliere psihopedagogică:
• Discuții în grup: „Care sunt nuielele tale?”, „Ce porți cu tine în carul tău?”
• Jurnal reflexiv: „Pentru ce sau pentru cine ai duce tu acest car?”
• Activități creative: desenarea propriului car simbolic, compuneri metaforice sau poezii inspirate.
• Role-play: punerea în scenă a unui drum simbolic „cu nuiele” spre un ideal personal.

Versurile pot fi consultate aici: https://lyricstranslate.com/ro/grigore-le%C8%99e-zis-o-mama-c%C4%83tre-mine-lyrics.html
De ce această horă?
Pentru că este un cântec inițiatic, o lecție de viață transmisă prin vocea mamei, o mamă care nu doar alină, ci pregătește pentru lume și drum. Am regăsit în aceste versuri tot ce ar trebui să fim pregătiți să spunem adolescenților pe care îi consiliem:

„Să mă-nvăț horile bine, în lume cât oi trăi, de mângâiere mi-or fi…”

Horile nu sunt doar cântece. Sunt coduri culturale, formule de identitate, terapie sonoră. Iar când vin prin vocea unui Grigore Leșe – cu doina în genă și dorul în glas – devin o formă de împământenire și de ridicare în același timp.
Scop educațional
Prin acest episod am dorit să:
- Promovez folclorul autentic ca resursă pentru dezvoltarea personală.
- Creez o tradiție audio-emoțională săptămânală, care să le aducă elevilor familiaritate, calm, curiozitate.
- Încep un proiect de educație prin patrimoniu oral, cu valoare identitară și formativă.
Cum am folosit-o?
Am difuzat cântecul în grupul clasei, însoțit de o întrebare-reflecție:
„Tu ce horă ai moștenit de la ai tăi?”Am primit răspunsuri surprinzătoare, sensibile, din toate colțurile Bistriței și Năsăudului. Unii au venit cu cântece, alții cu amintiri. Cu toții, cu dor.
Urmează…
În fiecare sâmbătă, o horă nouă. Uneori de jale, alteori de joc. Uneori din Apuseni, alteori din Maramureș, sau de pe Someș ori din Codrii Cosminului.

Pentru că așa cum spunea Leșe:
„Cine nu are horă, nu are drum.” (Leșe, 2013)
 Dacă ești cadru didactic, consilier școlar sau formator, te încurajez să creezi propriul tău colț de patrimoniu afectiv – poate chiar o Horea de vineri sau o Doina de luni dimineața. Timp de 2 minute, dar cu ecou o viață întreagă.

Referințe bibliografice
Leșe, G. (2007). *Zis-o mama cătă mine* [Cântec popular]. În *Cântece de cătănie și horile vieții*. București: Editura Humanitas.
Leșe, G. (2013). *Acum știu cine sunt*. București: Editura Humanitas.
Petreuș, F. (1990). *Horile Maramureșului* [Album]. Electrecord.
LyricsTranslate. (n.d.). *Zis-o mama cătă mine – Grigore Leșe*. Retrieved July 12, 2025, from https://lyricstranslate.com/ro/grigore-le%C8%99e-zis-o-mama-c%C4%83tre-mine-lyrics.html

https://www.facebook.com/100011029713855/videos/pcb.2434279540283013/2320484988347886

https://www.youtube.com/watch?v=kIc7Lsmy3EM&list=RDEMM3yrqWfleDI_Cpf3eIvobQ&index=1
- „Boii trag, brazda se-ntoarnă” – cântec pastoral interpretat de Cristian Pomohaci( 2014)

https://www.youtube.com/watch?v=XxCCofuPdZc
Ne propunem să explorăm asemănările și diferențele dintre cele două piese din perspectivă tematică, literară și muzicală, întrebându-ne în final: este posibil ca Deti Iuga să se fi inspirat melodic din piesa lui Pomohaci?
Tematică și mesaj
Ambele piese sunt cântece lirice de dor și iubire, dar abordează tema din perspective diferite:
- „La Mănăstire de lemn”: trădarea iubirii, reproșul, blestemul (ton dureros și înverșunat)
- „Boii trag, brazda se-ntoarnă”: dorul pierdut, trudă, resemnare (ton melancolic, reținut)
 Textul liric – simboluri și expresie
Deti Iuga apelează la imagini sacre (mănăstirea, psaltirea) pentru a exprima răzbunarea afectivă. Versurile sunt directe, dramatice, cu adresare clară: „m-oi duce să te blestem, mândra mea”.
Pomohaci, în schimb, alege o expresie indirectă, pastorală. Boii, plugul, brazda devin metafore ale trudului tăcut și al durerii negrăite.
 Linia melodică – între influență și personalizare
Ambele cântece folosesc moduri tradiționale românești, linie descendentă, fraze simetrice, tempo lent și ornamentație vocală specifică. Totuși, Deti Iuga imprimă mai mult dramatism, în timp ce Pomohaci păstrează echilibrul și simplitatea.
 https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=192109
Graficul de mai sus prezintă o comparație vizuală a profilului melodic (simulat) dintre cele două cântece:
• Linia portocalie (Deti Iuga – La Mănăstire de lemn) are mai multe oscilații și vârfuri melodice, ceea ce exprimă tensiune emoțională și dramatism.
• Linia roșie  (Cristian Pomohaci – Boii trag...) este mai uniformă, cu o linie descendentă lină, sugerând liniște, trudă și echilibru.
️ Deși ambele au profiluri similare ca direcție generală (descendentă), modul în care „curg” sunetele diferă clar ca expresie.
Ritmul – o emoție în sine
Deși ambele cântece au un tempo lent și un caracter meditativ, diferențele de ritm reflectă specificul zonal și expresivitatea artistică a fiecărui interpret.
👉 Deti Iuga își ancorează piesa în tradiția maramureșeană, cu accent pe ritmuri neregulate, pauze expresive și accentuări dramatice. Acompaniamentul muzical include adesea ceteră, zongoră, contră și tobă, conferind cântecului un caracter arhaic, ritualic, încărcat emoțional. Pauzele prelungi și variațiile de intensitate amplifică tensiunea afectivă, sugerând o răbufnire interioară.
👉 Cristian Pomohaci, în schimb, aduce în prim-plan ritmul constant și cadențat al cântecului transilvănean din zona Someșului. Aici, vioara și fluierul conduc linia muzicală cu o fluiditate lină, imitând mersul domol al boilor și exprimând o formă de acceptare tăcută și echilibru interior. Ritmul devine un fundal repetitiv, aproape hipnotic, ce întărește sentimentul de resemnare.Astfel, ritmul devine nu doar un element tehnic, ci un purtător de sens: exprimă durerea răbufnită în Maramureș și tăcerea apăsătoare din Someș. 🎧

Ipoteză: Inspirație melodic-afectivă?

În lumina asemănărilor evidente de construcție melodică, atmosferă și intenție expresivă, putem afirma că Deti Iuga s-ar fi putut inspira – conștient sau nu – din cântecul lui Cristian Pomohaci. Este posibil să ne aflăm în fața unei influențe directe, mai ales dacă luăm în considerare circulația pieselor lui Pomohaci în spațiul online și în repertoriile de folclor recent. Pe de altă parte, se poate vorbi și despre preluarea inconștientă a unui model folcloric circulant, tipic zonelor transilvănene, unde melodiile, structurile armonice și chiar imagistica sunt împărtășite și remodelate de mai mulți artiști.

Important este că nu asistăm la o simplă copiere, ci la o reinterpretare personală. Deti Iuga preia o matrice sonoră familiară și o resemnifică printr-un mesaj emoțional diferit: în locul resemnării tăcute din cântecul lui Pomohaci, avem o tensiune interioară accentuată, exprimată prin dramatismul liniei melodice și intensitatea declamației.

Această afinitate muzicală între cele două creații ilustrează continuitatea vie a tradiției orale, unde cântecele nu sunt fixate, ci trăiesc, se transformă și renasc în funcție de timbrul, trăirea și mesajul fiecărui interpret. În acest sens, cântecul popular devine vehiculul unei memorii afective colective, în care ecouri din trecut capătă glas nou în prezent.
 

Concluzie
Cele două piese demonstrează cum tradiția muzicală populară poate fi reinterpretată fără a-și pierde rădăcinile. Fiecare piesă, prin ton, ritm și melodie, aduce în fața ascultătorului o fațetă a dorului: blestemul și regretele, respectiv tăcerea și munca. Aceste cântece sunt resurse excelente pentru analiză educațională interdisciplinară: română, muzică, dezvoltare personală. Această analiză poate fi un RED interdisciplinar (muzică – limba română – consiliere) care aduce în centrul orei de consiliere emoția autentică și deschide calea către conversații relevante despre: despărțire, regrete, reacții impulsive, răbdare și iertare. Articolul poate fi integrat într-un portofoliu educațional deschis și utilizat în cadrul activităților de consiliere pentru dezvoltarea competențelor emoționale și culturale ale elevilor.(vezi Anexa 1, 2)
Bibliografie

• ART. (2020). Cântecul popular ca gen liric. Manual de limba și literatura română, clasa a VIII-a. Editura ART.
•  Iuga, D. (2024). La Mănăstire de lemn [Videoclip oficial]. YouTube. https://www.youtube.com/watch?v=kIc7Lsmy3EM
•  Pomohaci, C. (n.d.). Interviuri și prelucrări folclorice [Canal YouTube]. YouTube. https://www.youtube.com/c/CristianPomohaci
• Tradiție și identitate. (2022). Analiză stilistică a doinei și horii. Revista Tradiție și identitate, (2).
• Ministerul Educației. (2021). *Programa școlară pentru consiliere și dezvoltare personală*. București: MEN.
• Manual ART. (2020). *Cântecul popular ca gen liric*. Manual de Limba și literatura română, clasa a VIII-a. Editura ART.
• OpenAI. (2025, iulie 8). Răspuns generat de ChatGPT [Model de limbaj AI]. OpenAI. https://openai.com/chatgpt

ANEXA 1

PLAN DE ACTIVITATE – CONSILIERE ȘI DEZVOLTARE PERSONALĂ

1. Date generale
Unitatea de învățământ: CJRAE BN
Clasa / grupa: VII–XII (adaptabil)
Durata: 45–50 minute
Cadru didactic:Pavelea Tudor-Daniel
Locul desfășurării: Cabinet de consiliere / Sală de clasă
2. Titlul activității
Dorul – între blestem și resemnare (activitate de reflecție bazată pe cântece populare)
3. Obiective ale activității
- Să identifice emoții și reacții afective exprimate în cântecele populare.
- Să compare două moduri diferite de a reacționa în fața suferinței.
- Să reflecteze asupra modului personal de gestionare a durerii și dezamăgirii.
- Să încurajeze exprimarea emoțiilor într-un mod empatic și asertiv.
4. Competențe urmărite
- Dezvoltarea inteligenței emoționale
- Îmbunătățirea empatiei și a comunicării interpersonale
- Exprimarea conștientă a emoțiilor și reglarea acestora
5. Resurse necesare
- Dispozitiv audio/video pentru redare melodii
- Fișa de lucru: analiză comparativă și reflecție (versiunea Word/printată)
- Tabel/flipchart pentru notarea răspunsurilor
6. Desfășurarea activității
1. **Introducere** (5–7 min)
– Se lansează întrebarea: Cum exprimăm dorul și durerea în muzică?
– Se face o scurtă prezentare a celor două piese: „La Mănăstire de lemn” și „Boii trag, brazda se-ntoarnă”.
2. **Ascultare activă** (10 min)
– Elevii ascultă fragmentele din cele două piese.
– Sunt încurajați să noteze ce simt în timp ce ascultă.
3. **Analiză ghidată** (10–15 min)
– Se discută diferențele de ton, mesaj, emoție.
– Se folosește fișa de activitate: completare și discuție.
4. **Reflecție personală** (15 min)
– Elevii răspund individual sau în perechi la întrebări precum:
   • Cu care dintre cele două viziuni empatizezi mai mult? De ce?
   • Cum ai reacționat tu într-o situație similară?
– Discuție liberă (opțional, în cerc).
5. **Concluzie** (5 min)
– Sublinierea ideii că toate emoțiile sunt valide, dar felul în care le exprimăm poate aduce eliberare sau suferință suplimentară.
7. Modalitate de evaluare
- Participarea activă la discuții
- Completarea fișei de reflecție
- Calitatea argumentării răspunsurilor
8. Bibliografie și surse RED
- Articol RED: „Ecoul dorului între generații...” redactat de [autor]
- Cântece populare: Deti Iuga – „La Mănăstire de lemn” (YouTube, 2024)
- Cristian Pomohaci – „Boii trag, brazda se-ntoarnă” (YouTube)

Anexa 2 – Fișă de reflecție pentru elevi

📝 FIȘĂ DE REFLECȚIE – Consiliere și dezvoltare personală

Tema: Dorul – între blestem și resemnare
Nume elev: ______________________    Clasa: _________    Data: _______________

🎧 1. Ce ai simțit când ai ascultat cele două cântece?
- „La Mănăstire de lemn” (Deti Iuga): ___________________________________________
- „Boii trag, brazda se-ntoarnă” (Cristian Pomohaci): _____________________________

💬 2. Cu care dintre cele două viziuni empatizezi mai mult? Alege una și explică de ce:
☐ Trăirea intensă și dureroasă din Maramureș (Deti Iuga)
☐ Tăcerea și resemnarea din Someș (Cristian Pomohaci)
Motivul alegerii tale: _________________________________________________________

🙋‍♀️ 3. Ai trăit vreodată o emoție similară?
Descrie o situație în care ai simțit dor, durere sau dezamăgire și cum ai reacționat.
______________________________________________________________________________

🌱 4. Cum ți-ai dori să reacționezi data viitoare în fața unei dureri sau a unei pierderi?
______________________________________________________________________________

💡 5. Ce ai învățat despre tine în urma acestei activități?
______________________________________________________________________________

Această resursă educațională deschisă se adresează elevilor de gimnaziu și liceu, dar și profesorilor interesați de dezvoltarea personală prin mijloace artistice și culturale. Pornind de la reinterpretarea unui brâu bănățean – „Zorile se varsă”, inspirat de Petrică Moise – resursa oferă o experiență de învățare interdisciplinară, care stimulează exprimarea de sine, valorizarea tradițiilor și reflecția asupra propriei identități culturale. Este o resursă ludic-reflexivă, cu potențial colaborativ, ce poate fi utilizată atât în lecții de dezvoltare personală, cât și în activități extracurriculare, precum „Școala altfel”. Recomand utilizarea acestei RED pentru că promovează o legătură autentică între educație, artă și rădăcini, oferind elevilor ocazia să se descopere pe sine prin patrimoniu și muzică.

Informații generale

Tip RED: Resursă video + fișă de reflecție
Domenii: Dezvoltare personală, Educație culturală, Educație artistică
Niveluri vizate: Clasa a VII-a / a VIII-a (și aplicabil și la liceu)
Autor interpretare: Pavelea Tudor Daniel
Sursă inspirație: Petrică Moise – Zorile se varsă (Banat, 1973)
Durată resursă video: 35 secunde
Licență: CC BY-NC-SA 4.0

Competențe vizate (din curriculum Dezvoltare personală)

- Exprimarea emoțiilor, opiniilor și ideilor proprii (CP1)
- Manifestarea încrederii în sine și a respectului pentru sine (CP2)
- Manifestarea deschiderii față de valori personale și culturale (CP3)
- Comunicarea identității personale și culturale într-un mod autentic (CP4)

Conținutul RED

Videoclip:
1. Interpretarea originală:https://youtu.be/blqC1VocJIg
2. Interpretarea contemporană:https://youtube.com/shorts/2I0YKiWoRbU

Conținut: Interpretare personală a cântecului „Zorile se varsă” – un brâu bănățean cu caracter festiv, ca formă de exprimare artistică a identității și a apartenenței culturale.https://folclorbanat.ro/petrica-moise-zorile-se-varsa/?utm_source=chatgpt.com

Fișă de reflecție pentru elevi
Activitate: „Spune cine ești prin ceea ce simți și cânți”

1. Privește și ascultă interpretarea. Ce stare emoțională îți transmite?
2. Scrie un paragraf (5 rânduri): Dacă ar fi să cânți un cântec care să vorbească despre tine, ce gen ar fi? Ce ar spune?
3. Răspunde sincer: Ce te face să te simți mândru de familia sau comunitatea ta? (3 idei)
4. Împărtășește cu clasa: Un obicei, cântec sau poveste care ți-a fost transmis(ă) și pe care ai vrea să o transmiți mai departe.
5. (Opțional) Creează un colaj vizual sau digital despre „Cine sunt eu prin ochii tradiției mele”.

Analiză comparativă: „Zorile se varsă” – între tradiție și interpretare personală

1. Ce sentimente îți transmite interpretarea originală a lui Petrică Moise? Dar cea reinterpretată?
2. Cum diferă cele două voci? (în timbru, expresivitate)
3. Care variantă ți se pare mai potrivită pentru o generație tânără? De ce?
4. Identifică un element tradițional păstrat în ambele versiuni (ex: ritm, versuri, mesaj, stil vocal).
5. Ce ai schimba sau adăuga în interpretarea ta dacă ai relua piesa peste un an?
6. Ce înseamnă pentru tine „să duci mai departe o tradiție”? Scrie un gând liber (2–3 rânduri).

Activitate opțională:
Crează o scurtă prezentare (video sau PowerPoint) în care explici de ce cântecele populare pot fi actuale și astăzi. Poți include imagini, versuri, comparații sau propriile impresii.
Note finale
Interpretarea unei piese tradiționale nu este doar un act artistic, ci o declarație despre cine ești și ce valori porți cu tine. Când cântăm cu suflet, ne spunem povestea.• „Am crescut cu acest cântec în suflet și azi îl împărtășesc cu voi.”
Bibliografie și resurse folosite
1. Moise, Petrică. *Zorile se varsă* – interpretare originală, înregistrare TVR, 1973. Vizualizat la: https://www.youtube.com/watch?v=blqC1VocJIg
2. Ministerul Educației (2022). Programa școlară pentru disciplina Dezvoltare personală, clasele V–VIII. București: ME.
3. UNESCO (2002). Forum on Open Educational Resources. Paris. https://en.unesco.org/themes/building-knowledge-societies/oer
4. Edupedu.ro, articol: „Cine a fost Petrică Moise, vocea Banatului”, accesat iulie 2025. https://www.edupedu.ro
5. Manuale de educație muzicală pentru gimnaziu – Editura ART, Editura CD Press.
 

Introducere
Ziua de 29 iunie are o rezonanță aparte în sufletul meu. Este ziua în care, an de an, cinstim jertfa celor căzuți pentru libertate — Ziua Eroilor — și prăznuim curajul, misiunea și credința neclintită a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, stâlpii Bisericii creștine. Anul acesta, această zi mi-a adus nu doar reculegere, ci și un drum: un drum de munte, un drum al inimii, prin Munții Rodnei, spre Vârful Roșu și Ineuț.
Alături de familia Hideg din Zalău — Radu, Valentina și Ștefănel, un băiețel de doar 8 ani — am pornit într-o drumeție de 14 kilometri, cu plecare de la Cabana Diana, din apropierea zonei Alpina Blazna. A fost un traseu ce avea să dureze aproape 8 ore, dar fiecare pas a fost luminat de frumusețea copleșitoare a locurilor și de semnificația profundă a zilei.
https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=191359

Dorința Valentinei: bujorii de munte

Pentru Valentina, această călătorie a avut un obiectiv aparte: să prindă înflorirea bujorilor de munte, rododendronii ce îmbracă versanții Rodnei într-un roz diafan și vibrant, vreme de doar câteva săptămâni pe an. Și da, am ajuns la timp! Pajiștile înflorite păreau desprinse dintr-o pictură impresionistă: pete delicate de culoare peste covorul verde crud, o mângâiere vizuală care îți oprește pașii și-ți umple sufletul.Valentina privea florile cu o bucurie calmă, ca și cum ar fi regăsit ceva pierdut demult. Iar noi toți am înțeles, privind-o, că uneori nu urcușul contează cel mai mult, ci clipa în care o floare rară se deschide exact când ești pregătit s-o vezi.

https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=191361

Oprire între cer și jnepeni
Pe unul dintre segmentele traseului, într-o zonă unde jnepenii îmbrățișează poteca, m-am oprit o clipă — nu din oboseală, ci dintr-o chemare interioară de a asculta muntele. Vântul mi-a șoptit în tăcere, cerul s-a deschis printre nori, iar verdele crud din jur părea să respire odată cu mine.
Mi-am simțit pașii ca parte dintr-un ritm mai mare, dintr-o poezie a urcușului. În acel moment, am simțit să scriu în gând, ca un haiku:
Pași în ienuperi, 
cerul se deschide blând – 
muntele mă știe.
Pentru mine, acea clipă a fost una de aliniere între exterior și interior, o scurtă meditație în mișcare, în care mi-am dat seama că drumeția nu este doar efort fizic, ci o formă de rugăciune tăcută.

https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=191363
Întâlniri simbolice pe Vârful Roșu
Ajunși pe Vârful Roșu, o surpriză frumoasă ne-a întâmpinat: alergătorii montani bistrițeni Nicu Bălan și Cristian Pop, aflați într-o veritabilă cursă de anduranță — parcurgerea întregii creste a Munților Rodnei. Ne-am oprit împreună pentru câteva fotografii, câteva zâmbete și câteva cuvinte despre sensul urcușului, atât fizic cât și spiritual.
Pe fundalul cerului liber și al pietrelor pline de tăcere, dialogul nostru a fost o reamintire că fiecare om care urcă un munte urcă, de fapt, în sine.

https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=191365
Lecția de bucurie și anduranță de la un copil
Nu pot să nu amintesc, cu emoție și admirație, de Ștefănel, micuțul nostru tovarăș de drum. Deși are doar 9 ani, a fost un veritabil exemplu de energie, anduranță și bucurie împărtășită tuturor drumeților pe care i-am întâlnit. Cu pas hotărât, privire luminoasă și o poftă sinceră de viață, Ștefănel a devenit repede sufletul grupului, iar zâmbetul lui a luminat urcușul fiecărui adult care, obosit sau nu, s-a simțit încurajat de prezența lui senină.
Într-o lume care se grăbește, acest copil ne-a învățat cum să mergem cu bucurie. Iar asta face din el un mic erou al zilei.

https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=191367
Înapoi cu inima plină
Traseul ne-a întors la Cabana Diana cu oboseală plăcută, cu fotografii grăitoare și cu o certitudine: am trăit o zi care a legat om și loc, timp și rugăciune, prietenie și eroism. Într-o lume în care graba ne tulbură reperele, muntele rămâne o formă tăcută de rugăciune verticală.
De Ziua Eroilor, nu am fost într-un cimitir militar, dar am fost într-un loc în care libertatea și jertfa se simt în aerul tare, în liniștea stâncilor și în freamătul discret al jneapănului. Și am dus cu noi, în pași, o amintire tăcută pentru cei care au urcat munți mai grei decât ai noștri, pentru ca noi să ne putem bucura de pace și lumină.

Un an mai târziu, în 2016, am dus mai departe ideea și provocarea. De data aceasta: 70 de kilometri alergați. Iar comunitatea a reacționat incredibil: 4526 de kilometri „cumpărați” de către elevi, studenți, profesori, inspectori și voluntari. Cu banii adunați (4526 lei), am premiat 30 de elevi „speciali”, din toate colțurile județului. Copii care înfruntă dificultăți, dar o fac cu zâmbet, voință și o bucurie de a fi care ne inspiră pe toți.
Exemple care rămân în suflet
- Simona Ani, elevă la CSEI „Lacrima”, o luptătoare care a învățat să meargă mai târziu, dar care a devenit un model pentru colegii mai mici. Campioană Special Olympics, mereu cu zâmbetul pe buze.
- Ionuț Iacob Cioancă, elev în clasa a V-a, obișnuit cu lipsurile, dar mereu respectuos și dornic să învețe. De la zero litere, la citit și scris propoziții.
- Alexandru Mihai, sportiv, bun la matematică, creativ și ambițios.
- Maria Georgiana, Mihai Andrei, Saveta, Alexandra Teodora – fiecare cu o poveste, fiecare cu un vis care merită susținut.
Ce a urmat
Între 2017 și 2020 am alergat în continuare: semimaratoane, maratoane, ultramaratoane, în țară și în afara ei – o formă de turism sportiv, dar și o explorare a propriilor limite.

După 2021, mutarea la casă și nevoia unui alt ritm de viață m-au dus spre o nouă formă de echilibru: terapia ocupațională. Alergarea a rămas însă prezentă în corp – în memoria musculară, în suflet, în felul meu de a fi. Pot oricând alerga un maraton fără antrenament – vezi Praga, Amsterdam – pentru că în mine s-au sedimentat nu doar pașii, ci sensul lor.

În 2022, am documentat o parte dintre alergările mele, într-un scurt videoclip disponibil pe YouTube:
https://youtu.be/k1FkJ1Ihr-Q

O călătorie nouă devine o sursă de bucurie care rămâne în comoara amintirilor noastre toată viața. În acel an am parcurs trasee și am alergat prin locuri de poveste: Satu Nou, Pietriș, Jelna, Silhoasa, Vatra Dornei (România); Val Thorens și Trois Vallées (Franța) – cea mai înaltă stațiune de schi din Europa; Praga și Český Krumlov (Cehia); Amsterdam, Morile de vânt din Zaanse Schans și Giethoorn (Țările de Jos); Larnaka și Nicosia (Cipru).

În fiecare alergare, am încercat să dau un sens în plus pașilor mei: să îi leg de o cauză, de un vis sau de o nevoie concretă. De-a lungul anilor, am avut șansa să particip la evenimente cu puternică încărcătură umanitară, precum:

- **Crosul Elenei** – organizat pentru strângerea de fonduri necesare reconstruirii unei case care a ars într-un incendiu. Am alergat cu gândul la familie și la puterea comunității de a reface ceea ce focul a distrus;
- **Alergare pentru Spitalul Copiilor** – în Parcul Municipal din Bistrița, un gest colectiv pentru construirea primului spital independent de oncologie pediatrică din România;
- **Campanii dedicate copiilor bolnavi de cancer** – în care fiecare pas a fost o formă de susținere, de vizibilitate și de speranță pentru acești luptători;
- **Alergare pentru Invictus** – dedicată eroilor răniți în teatrele de operațiuni, o formă de recunoștință și solidaritate față de cei care au plătit prețul demnității sub drapel;
- **Arobs Cluj-Napoca** – competiție în care s-au strâns fonduri și s-a adus vizibilitate pentru cauzele copiilor cu autism.

Alergarea nu a fost niciodată doar despre mine. A fost despre noi – despre ce putem construi împreună, cu fiecare kilometru transformat în ajutor, încurajare, resursă sau zâmbet.

Concluzie: alergarea ca stil de viață cu rost
Alergarea nu a fost doar despre performanță. A fost despre sens. Despre dăruire. Despre copii care merită să fie văzuți, apreciați, susținuți. A fost despre comunitate și despre ce putem face împreună, cu pași mărunți, dar fermi.

În decembrie 2025, se vor împlini 10 ani de la primul meu gest simbolic în alergare. Poate e timpul să mă întorc pe traseu, cu încă un „maraton umanitar”, dar și cu un nou obiectiv: să duc mai departe o tradiție a solidarității în mișcare.

https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=191177