iTeach: Blog Vasile Tudor

De Ziua Națiunii Române

Vasile Tudor — Tue, 30 Nov 2021 16:38:34 +0200

Ziua Naţională a României a fost pe 10 mai, în perioada 1866-1947, apoi pe 23 august, în perioada 1948-1989, iar pe 13 iulie 1990, Parlamentul României a decis ca ziua de 1 decembrie să devină zi națională şi sărbătoare publică la români. Această opţiune are semnificaţii profunde pentru istoria României, deoarece face trimitere la Marea Unire, consfințită prin hotărârea Marii Adunări Naţionale Constituante care s-a întrunit la Alba Iulia în dimineaţa zilei de 1 decembrie 1918, când peste 1.200 de deputaţi au votat în unanimitate unirea necondiţionată a Transilvaniei cu România.
La actul istoric au asistat peste 150.000 de români, care şi-au manifestat bucuria împlinirii visului de reîntregire a neamului pe graniţele vechii Dacii şi refacerea României lui Mihai Viteazu. Este semnificativă afirmaţia episcopului Iulian Hossu: “Astăzi, prin hotărârea noastră se înfăptuiește România Mare. Una și nedespărțită. Pot fi fericiți toți românii de pe aceste plaiuri. Ne unim pe veci cu țara mamă România.”
Intensitatea trăirii acestui eveniment istoric este exprimată sugestiv de strigătul tânărului din Lancrăm: “Trăiască România dodoloață!” A fost premoniţia unui copil pur care s-a adeverit în aprilie 1918, când Adunarea de la Chișinău a votat în urale revenirea Basarabiei la patria mamă.
Proclamația de la Alba Iulia a fost consfințită juridic de către marile puteri ale vremii prin Tratatul de la Trianon din anul 1920. În anul 1922, “Ferdinand Întregitorul”, aşa cum a fost denumit de istorici, a fost încoronat la Alba Iulia ca Rege al României Mari, în entuziasmul general a zeci de mii de români.
În perioada interbelică, România Întregită a avut o extindere teritorială maximă de 295.641 kilometri pătrați. În contextul celui de-al Doilea Război Mondial, România Mare a fost dezmembrată prin Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 şi a ultimatumului sovietic de “retrocedare imediată a Basarabiei şi Bucovinei de Nord” (26 iunie 1940) , precum şi a Dictatului de la Viena (30 august 1940). În prezent, suprafaţa României este de 238.391 kilometri pătrați.
Cu siguranţă, mândria de a aparţine unui popor cu tradiţii milenare şi o bogată zestre ereditară se poate exprima de Ziua Naţională prin primenirea sufletului în sărbătoare, atunci când ne raportăm la matricea devenirii noastre în cultura și civilizația europeană. Pentru a înțelege pe deplin identitatea de limbă, tradiții și neam, se face trimitere la dorul de țară al românilor din diasporă, care sărbătoresc Ziua Națională departe de cei dragi.
Printre minunile vieții, dragi cititori, pe lângă valorile perene de bine, frumos, dreptate și adevăr, se află trăirea intensă exprimată prin verbele a sărbători, a iubi, a dărui, a crea, a ocroti, a ierta, a spera etc. De Ziua Națională a României, să ne împodobim sufletul cu aceste repere morale, să ne exprimăm respectul față de înaintași și speranțele într-un viitor mai bun pentru copiii noștri.
Mă rog lui Dumnezeu să rămânem pentru totdeauna uniți în cuget și-n simțiri, altfel spus, spiritul românesc să nu piară niciodată din spațiul ondulat de la Dunăre, Carpați și Marea Neagră.
La mulți ani, dragi români, oriunde v-ați afla !

Cu credință în suflet

Vasile Tudor — Tue, 30 Nov 2021 07:31:53 +0200

În fiecare an, pe 30 noiembrie, înainte de Ziua Națională, românii îl sărbătoresc pe Apostolul Andrei, ocrotitorul spiritual al României.
Sfântul Andrei şi Sfântul Petru au fost fiii pescarului Iona din Betsaida, localitate situată pe ţărmul lacului Ghenizaret din provincia Galileea, în nordul Ţării Sfinte.
În Evanghelia lui Ioan se afirmă că Sfântul Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să-l urmeze pe Iisus din Nazaret, devenind astfel “cel dintâi chemat” la apostolie. După învierea lui Iisus și coborârea Duhului Sfânt, Apostolii au început la Ierusalim formarea Bisericii Creştine prin promovarea învăţămintelor lui Mesia. La Sinodul Apostolic de la Ierusalim - care a avut loc în jurul anilor 49-50 d. C. - apostolii au stabilit unde va merge fiecare să predice credinţa în Dumnezeu. Apostolului Andrei i-a revenit Scytia de la Dunăre şi Marea Neagră.
Iniţial, Apostolul Andrei l-a însoțit prin Asia Mică pe fratele său, Apostolul Petru, apoi a trecut în Peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp, fiind primul propăvăduitor al Evangheliei la geto-daci, pe teritoriul Dobrogei de azi. Peștera Sfântului Andrei, Pârâiașul Sfântului Andrei şi alte toponime din zona Dobrogei reprezintă mărturii ale trecerii sale pe aceste meleaguri.
Apostolul Andrei şi-a continuat misiunea creştină până în sudul Rusiei de azi, a revenit în Grecia, ajungând până în oraşul Patras din Peloponezul grecesc, unde a murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. După moartea sa, moaştele s-au păstrat la Patras.
Sfântul Andrei este patron al României, al Rusiei, al Greciei, al Scoţiei (steagul scoțian include crucea Sfântului Andrei), al Siciliei etc.
Referitor la etimologie, se menționează că, deşi era iudeu, numele Sfântului Andrei provine din grecescul Andreas, care înseamnă plin de energie, de curaj, de hotărâre.
Celor care poartă acest sfânt nume sau un derivat al său, multă sănătate, fericire și tot binele din lume! La mulţi ani!

Exemplu de urmat

Vasile Tudor — Mon, 29 Nov 2021 06:27:55 +0200

La intrarea în mileniul III, suntem martorii globalizării, digitalizării, schimbării modului de acțiune umană și diversificării strategiilor didactice, provocări cu implicații profunde asupra sistemului educațional.
Sentimentele patriotice la copil sunt modelate de părinți în familie și de către cadrele didactice la grădiniță, la care se adaugă rolul mass-media și al comunității locale. Formatorii educaționali trebuie să dezvolte creativitatea și spiritul liber la copii, să insufle dragostea față de țară și valorile naționale, cu respectarea altor culturi și promovarea valorilor universale.
Doamna educatoare Nicoleta Cosma este un exemplu demn de urmat în pregătirea pentru viață a generațiilor tinere din comuna Dragalina. Îi doresc succes în nobila activitate, multă sănătate și tot binele din lume!

O nouă bancnotă în circuitul monetar

Vasile Tudor — Sat, 27 Nov 2021 11:51:08 +0200

Apreciez inițiativa BNR de a pune în circulație, de Ziua Națională a României, bancnotele cu chipul Ecaterinei Teodoroiu, având valoarea nominală de 20 lei, fiind primele care prezintă o personalitate de referință feminină.
Ecaterina Teodoroiu s-a născut în data de 14 ianuarie 1894 la Vădeni(astăzi cartier al municipiului Târgu-Jiu), în familia agricultorilor Elena şi Vasile Teodoroiu, care, pe lângă tânăra Cătălina, a mai avut șapte copii: Nicolae, Eftimie, Andrei, Ion, Vasile, Elisabeta şi Sabina.
După școala primară - începută în satul natal şi terminată la Târgu Jiu(fiind înscrisă în catalog cu numele de Ecaterina Teodoroiu) – a urmat, în perioada 1905-1909, Şcoala româno-germană din Târgu Jiu, apoi a plecat la București, unde s-a înscris la cursurile unui gimnaziu-pension de lângă Cişmigiu(dorind să devină învăţătoare), a frecventat până în 1916 cursurile liceale și a continuat studiile la o şcoală de infirmiere.
În anul 1913, deși era elevă în anul V de liceu, a fost atrasă de viața militară, înscriindu-se în asociația cercetașilor români, Cohorta ''Pastorul Bucur'' din București, iar, din 1914, în cohorta gorjeană „Domnul Tudor” , unde și-a desfășurat activitatea pe timpul vacanțelor.
După intrarea României în Primul Război Mondial, tânăra Ecaterina s-a transferat la Târgu Jiu, pentru a participa ca asistentă medicală pe front, urmând Regimentul 18, în care lupta și fratele ei, Nicolae. Moartea acestuia a fost o lovitură grea pentru familie și a trezit în Ecaterina conștiința apărării patriei până la jertfa supremă și dorința de a participa pe front ca soldat activ.
În data de 10 octombrie 1916, soldatul Ecaterina Teodoroiu participă la prima bătălie de la Jiu, când trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică.
Pe 14 octombrie 1916, în luptele de la Podul Jiului, participă la respingerea atacului unei companii bavareze inamice, alături de populația civilă, cercetași și o companie de milițieni.
Deși a fost rănită în război la ambele picioare, a urmat trupele române aflate în retragere către Moldova, iar, după tratamentul urmat la spitalele Filiași, Craiova și Iași, a revenit pe front. Fiind luată prizonieră, a reușit să scape împușcând "câțiva" soldați germani.
Pentru curajul său deosebit, în primăvara anului 1917, eroina a fost distinsă de către generalul Dragalina, cu "Virtutea militară de război, clasa a II-a" și avansată la gradul de sublocotenent, fiind pusă la comanda unui pluton cu 25 de soldați.
În august 1917, eroina a căzut la datorie pe câmpul de luptă de la Mărășești, fiind împușcată în piept. Pentru posteritate, rămân celebre ultimele sale cuvinte adresate soldaților pe care îi comanda: "Înainte băieți, sunteți cu mine!".
Ecaterina Teodoroiu a fost înhumată pe 23 august 1917, în satul Poieni, comuna Fitioneşti, judeţul Vrancea, alături de mormântul căpitanului Dumitru Morjan, comandantul Companiei a 6-a care a decedat cu o zi înainte.
La căpătâiul eroinei a fost ridicată o mare cruce de stejar, de către comandantul Diviziei a XI-a, apoi trupul ei a fost mutat în Mausoleul de la Mărășești.
În Memoriul său din 10 mai 1920, colonelul Pomponiu afirmă: „Astfel a pierdut Regimentul 43/59 Infanterie această fecioară inimoasă, vitează, demnă de moşii şi strămoşii ei şi ca o pildă atât pentru Regimentul cu care a luptat şi şi-a dat viaţa pentru apărarea şi mărirea Patriei, cât şi pentru toţi românii şi, în special, pentru femeile române, fiind unicul exemplu în istoria Patriei, ca o fecioară tânără să aibă atât de mare însufleţire să-şi jertfească viaţa pentru pământul strămoşesc”.
După patru ani, în data de 4 iunie 1921, autoritățile au decis mutarea la Târgu Jiu a osemintelor Ecaterinei, fiind depuse inițial în cavoul din faţa Primăriei, pănă la realizarea unui monument comemorativ.
Ecaterina Teodoroiu a fost comparată de generalul francez Henri Berthelot cu Ioana d'Arc, ambele eroine având destine similare, dar în țări și epoci diferite.

Cum l-am găsit pe Dumnezeu

Vasile Tudor — Thu, 11 Nov 2021 06:37:20 +0200

Orice răspuns la probleme existențiale se află sub semnul credinței, mai precis, l-am căutat pe Dumnezeu în lumea din jur, dar și în sufletul meu.
În concepția mea, dragi prieteni, ființa umană nu poate fi înțeleasă pe deplin decât în dualitatea materie-spirit, cu mențiunea că trupul muritor are la origine zestrea genetică a părinților biologici, iar sufletul nemuritor vine de la Dumnezeu, părintele universal al celor văzute și nevăzute.
Referitor la criteriul raportării conduitei la valorile perene de bine, frumos, dreptate și adevăr, trebuie precizat că, spre deosebire de interesele proprii, care sunt legate de cerințele trupului muritor și generează uneori egocentrism, tendințe impulsive, lipsă de empatie și răutate, interesele generale apropie omul de Dumnezeu, fiind sursa dezvoltării societății pe diverse nivele de organizare. Empatia, iertarea, iubirea și dăruirea sunt exprimări ale divinului din oameni. La fel sunt cinstea, onoarea, virtutea, demnitatea etc.
Propun politicienilor să reflecteze cu responsabilitate la rolul și statutul lor în societate, la impactul pe termen mediu și lung a deciziilor luate asupra generațiilor viitoare. Pe de altă parte, alegătorii trebuie să devină conștienți că votul lor reprezintă valută forte prin care cumpără viitorul acestui popor cu tradiții milenare, având o istorie zbuciumată în spațiul ondulat de la Dunăre, Carpați și Marea Neagră, la frontiere de imperii, culturi și civilizații.
Mă rog lui Dumnezeu să binecuvânteze și să-i ocrotească pe români, oriunde s-ar afla acum și în viitor.
http://www.academia.edu/41108286/Cunoasterea_de_maine